Secrete și mistere antice

by „Primele secrete ale omenirii se refereau la adevăratele sale origini. Niciuna dintre cele două cele mai răspândite teorii de astăzi — darwinismul şi creaţionismul — nu pot explica pe deplin originile şi dezvoltarea omenirii. Teoria darwinistă a evoluţionismului, bazată pe ideea supravieţuirii celui mai puternic, nu reuşeşte să ne […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Primele secrete ale omenirii se refereau la adevăratele sale origini. Niciuna dintre cele două cele mai răspândite teorii de astăzi — darwinismul şi creaţionismul — nu pot explica pe deplin originile şi dezvoltarea omenirii.

Teoria darwinistă a evoluţionismului, bazată pe ideea supravieţuirii celui mai puternic, nu reuşeşte să ne explice modul în care oamenii au depăşit miile de deficienţe existente în structura ADN-ului lor, în vreme ce creaţionismul nu ţine seama de numeroasele fosile descoperite, care îl contrazic.

In aceste condiţii, este limpede că e nevoie de apariţia unei noi interpretări a acestei probleme. Recent, teoriile referitoare la originea omenirii au devenit şi mai confuze decât până acum, din cauza descoperirii fosilelor care indicau faptul că omul primitiv de Neanderthal trăia alături de omul de Cro-Magnon sau omul
modern pe teritoriul de astăzi al Israelului. Totuşi, foarte misterios este faptul că, din câte se pare, membrii acestor două rase nu se împerecheau între ei.

„în aceste condiţii, nu există decât o singură explicaţie viabilă a acestui mister”, scria James Shreeve, autorul lucrării The Neanderthal Enigma: Solving the Mistery of Modem Human Origins. „Oamenii de Neanderthal şi cei moderni nu se împerecheau între ei în Levant, pentru că nu puteau s-o
facă. Ei erau două specii separate, incompatibile din punct de vedere reproductiv…” (sublinierea aparţine lucrării originale).

Mai mult, analizele ştiinţifice au arătat că rămăşiţele omului modern din Israel le-au precedat pe cele ale omului de Neanderthal cu aproximativ 40 000 de ani, dând astfel o lovitură gravă teoriei evoluţioniste.

Este posibil ca aceste descoperiri să fi rezolvat şi problema infamei „verigi-lipsă” dintre omenirea primitivă şi cea modernă, demonstrând fără greş că o asemenea verigă nu există. Se pare că au existat două specii separate. încă o dată, constatarea acestui fapt cere apariţia unui nou model de interpretare a acestei probleme privind originile omenirii.

în ultimele decenii, noi teorii referitoare la această problemă sunt expuse de un număr tot mai mare de revizionişti ai arheologiei, teologiei şi istoriei, care contestă răspunsurile-şablon oferite de ştiinţa convenţională.

Dat fiind caracterul uman, oamenii de ştiinţă şi teologii din curentul principal se ascund după deget pentru a-şi apăra teoriile atât de îndrăgite. Cu aceeaşi intransigenţă a celor care cândva au proclamat ideea că Pământul este plat, ei sunt hotărâţi să-şi apere până la sfârşit punctele de vedere, în ciuda unui vraf de dovezi tot mai numeroase ce atestă contrariul.

Existenţa unor asemenea dovezi nu este un fenomen de dată recentă. Multe dintre cele mai adânci mistere ale acestei planete implică produse artizanale ce datează de acum câteva mii de ani.

Ele cuprind:

• Numeroase „sigilii” vechi chinezeşti de porţelan descoperite pe întreg teritoriul Irlandei în secolele X V I I I -X IX , o epocă în care nu erau cunoscute legăturile comerciale dintre Insula de Smarald şi China;
• Nişte cranii misterioase din cristal, în mărime naturală, datând de cel puţin 3 600 de ani, descoperite în America de Sud. Potrivit personalului laboratorului de la British Museum, craniile indică faptul că ar fi fost făcute cu un fel de ferăstrău electric;
• Numeroase bile gigantice de piatră descoperite în Costa Rica în anii ’30, fabricate dintr-un granit ce nu se găsea în acea zonă, cu o simetrie atât de perfectă, încât sfida orice încercare de a explica modul în care au fost făcute sau de către cine;
• Pe tot teritoriul Angliei, Franţei şi Germaniei de astăzi se găsesc multe forturi vechi de piatră — numai pe teritoriul Scoţiei există cel puţin 60 de asemenea cetăţi, construite din stânci enorme care, într-un anume punct al construcţiei, au fost „vitrificate”, adică topite la o temperatură atât de mare, încât prin răcire şi, implicit, prin solidificare au devenit sticloase. Căldura necesară obţinerii unui asemenea efect este de până la 1 100° C , ceea ce excludea din start posibilitatea ca pietrele să fi fost topite cu ajutorul unor focuri tradiţionale;
• Ceea ce, după toate aparenţele, părea a fi un computer fabricat cu aproape o sută de ani înainte de Hristos a fost descoperit în anul 1900, în apropierea coastelor insulei Antikythera, de lângă Creta. Cunoscut sub denumirea de „Mecanismul de la Antikythera”, dispozitivul conţinea un sistem de angrenaje diferenţiale a căror folosire nu fusese cunoscută până atunci decât în secolul al XVI-lea.
• Un mic vas conţinând un cilindru de cupru având în interior o sârmă de fier, descoperit într-un sat irakian şi datat cu cel puţin 220 de ani înainte de Hristos, s-a dovedit a fi nici mai mult, nici mai puţin decât o baterie. Când în ciudatul obiect s-a turnat suc de struguri cu proprietăţi alcaline, acesta a produs 0,5 V ;
• îngrămădiri de pietre şlefuite în mod inexplicabil — precum cele de la Stonehedge şi Silbury Hill din Marea Britanie —, capetele uriaşe de pe Insula Paştelui, liniile peruviene ale indienilor nazca, Marea Movilă a Şarpelui din Ohio şi controversatul perete preistoric de stâncă de la est de Dallas, Texas, par să indice existenţa unei tehnologii pierdute în negura timpului;
• Fostul responsabil al N A SA Maurice Chatelain scria despre existenţa a 13 locuri mistice, situate pe o rază de 734,4 kilometri depărtare de mult-venerata insulă greacă Delos, care, unite între ele prin linii drepte, produc un model perfect al Crucii Malteze, emblema Cavalerilor Cruciaţi. El susţinea că un model la o asemenea scară uriaşă nu ar fi putut fi creat decât cu ajutorul unui punct de observaţie situat în cosmos;
• Tot potrivit lui Chatelain, în zone geografice situate la mii de mile depărtare una de alta şi în cadrul unor culturi diferite, separate între ele de mii de ani distanţă, au fost descoperite monede având exact aceeaşi greutate;
• în 1996, Han Ping Chen, un expert în istoria vechii dinastii chineze Shang, a confirmat faptul că semnele descoperite pe figurile olmece datate cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, erau în mod limpede caractere arhaice chinezeşti. Uluiţi, arheologii au recunoscut că sisteme identice de scriere nu pot fi inventate independent unul de celălalt;
• Sculpturi situate la înălţimea de 7,5 metri deasupra podelei Templului lui Seti I din Abydos-Egipt, seamănă nici mai mult, nici mai puţin decât cu două avioane cu reacţie şi un elicopter de atac de tipul Apache. Prezenţa lor a fost remarcată de călătorii recenţi şi, din câte se spune, ele au fost menţionate într-o declaraţie datând din 1842; cu toate acestea, nimeni nu cunoaşte adevărata lor semnificaţie;
•Tăbliţele babiloniene acoperite de scriere cuneiformă, existente la British Museum descriau sateliţii lui Saturn, cu toate că niciunul dintre ei nu ar fi putut fi văzut în Babilonul Antic fără ajutorul telescoapelor moderne;
• Hărţile întocmite de amiralul turc Piri Reis datau de la începutul secolului al XVI-lea şi se spune că s-ar fi bazat pe hărţi mai vechi, întocmite înaintea domniei lui Alexandru cel Mare, care reprezintă cu exactitate bazinul fluviului Amazon din America de Sud şi configuraţia coastei de nord a Antarcticii, cartografiate abia după apariţia avioanelor, în secolul X X . Acurateţea acestor hărţi ale Antarcticii este cu atât mai uimitoare, cu cât acest continent stă de cel puţin 4 000 de ani sub o calotă de gheaţă;
• Un zigurat dreptunghiular construit înaintea anului 8000 î.Hr., descoperit recent aproape de insula Okinawa, arată că oameni dispunând de tehnologii avansate au trăit cu mult înainte de datele general acceptate pentru apariţia primelor civilizaţii.

Oare de ce nu ştim mai multe lucruri despre trecutul nostru şi despre asemenea produse artizanale precum cele câteva menţionate mai sus ? Răspunsul la această întrebare se găseşte în caracterul distructiv al oamenilor.

Doar câteva dintre poeziile lui Homer au supravieţuit distrugerii operelor sale de către tiranul grec Pisistrate din Atena. Nu a mai rămas nimic în urma distrugerii bibliotecii egiptene care se găsea în Templul lui Ptah din Memphis. La fel au stat lucrurile şi cu cele circa 200 000 de volume de o valoare inestimabilă care au fost distruse, dispărând odată cu Biblioteca din Pergam, în Asia Mică.

Atunci când romanii au ras de pe faţa pământului oraşul Cartagina, au distrus o bibliotecă despre care se spunea că ar fi
conţinut mai mult de 500 000 de volume. Apoi, a fost distrusă Biblioteca din Alexandria, care conţinea cea mai mare colecţie de cărţi din Antichitate.

Odată cu pierderea filialelor acelei Biblioteci din Serapeum şi Bruchion, s-au pierdut în total aproximativ 7 000 de volume de cunoştinţe acumulate, mistuite de flăcări. Puţinul care a rămas a fost distrus de creştini în anul 391.

Bibliotecile europene au avut şi ele de suferit, mai întâi de pe urma stăpânirii romane şi, mai târziu, din cauza creştinilor zeloşi. Intre perioada jefuirii Constantinopolului şi Inchiziţia Catolică, s-au pierdut iremediabil un număr inestimabil de opere antice. Colecţiile din A sia nu au dus-o mai bine, căci împăratul chinez Tsin Shi Hwang-ti a ordonat arderea a numeroase cărţi în anul 2 13 Î.Hr.

Cercetătorul australian Andrew Tomas spunea cu regret: „Din cauza acestor tragedii, trebuie să ne bizuim pe fragmente disparate, pasaje întâmplătoare şi relatări sărăcăcioase. Trecutul îndepărtat al omenirii este un vid umplut la întâmplare cu texte de pe tăbliţe, pergamente, statuete, picturi şi diverse produse artizanale. Istoria ştiinţei ne-ar fi apărut azi total diferită,
dacă colecţiile de cărţi de la Alexandria ar fi ajuns intacte până la noi.“

Misterele despre trecutul omenirii pot fi simbolizate cel mai bine de două dintre cele mai vechi edificii de pe planetă. înţelepciunea convenţională ne spune că Marea Piramidă a Egiptului şi
Sfinxul au fost construite de egipteni cu aproximativ 4 500 de ani în urmă.

Totuşi, descoperirea recentă, pe suprafaţa ambelor clădiri, a eroziunilor rezultate de pe urma ploilor torenţiale, un eveniment ce s-ar fi putut petrece cu mai bine de zece mii de ani în urmă, înainte ca podişul Gizeh să se fi transformat în deşert, reprezintă dovada că aceste renumite structuri au fost construite
cu mii de ani înaintea apariţiei vechii civilizaţii egiptene.

Afirmaţiile egiptologului disident John Anthony West, care, cu două decenii în urmă, a fost primul care a făcut publică originea preistorică a Sfinxului, au fost sprijinite în ultimii ani de munca doctorului Robert Schoch, geolog la Universitatea din Boston. Ca urmare a studiilor desfăşurate în prima parte a anilor ’90, West, Schoch şi alţi experţi au conchis că Sfinxul a fost construit nu mai
devreme de şapte până la cinci mii de ani în urmă şi această cifră a fost considerată de unii ca fiind una cuminte.

West scria:

„Rămân pe deplin convins de faptul că înălţarea Sfinxului trebuie să fi precedat ultima glaciaţiune de pe Terra… Dacă tehnologia de un astfel de nivel ar fi fost disponibilă în Egipt, eu cred că am fi găsit dovezi ale existenţei sale şi în alte părţi ale lumii antice.”

în ciuda cercetărilor ştiinţifice efectuate recent asupra Sfinxului, care sprijină teoriile lui West, şi a popularităţii unui documentar realizat pe acest subiect în 1993 de postul TV N B C , autorităţile egiptene, la îndemnul egiptologilor conservatori, se pare, dacă nu cumva din cauza presiunilor exercitate de nişte grupuri mult mai secrete, continuă să le refuze cercetătorilor, precum lui West, accesul la antichităţile studiate de ei.

Vestitul mediu Edgar Cayce declara, în 1934, că vechii egipteni erau descendenţii unei civilizaţii anterioare, care a construit Marea Piramidă şi Sfinxul ca pe „o sală a înregistrărilor” — o versiune a unei capsule a timpului, construită cu scopul de a-şi împărtăşi cunoştinţele ştiinţifice generaţiilor viitoare.

Cayce susţinea chiar că această bibliotecă a cunoaşterii s-ar găsi sub labele Sfinxului. în prima parte a anilor ’90, undele radar ce treceau prin pământ au confirmat spusele lui Cayce şi ale câtorva clarvăzători moderni, anume faptul că există o cameră sub labele Sfinxului. Destul de ciudat este faptul că nimănui nu i s-a permis să scoată nimic din acel loc.

Dacă Sfinxul a fost construit înainte de sfârşitul ultimei glaciaţiuni, atunci terminarea construcţiei ar putea fi datată cu mai bine de 1 5J300 de ani în urmă, fapt care i-ar exclude cert pe egipteni de pe lista creatorilor acestuia.

Şi alţii recunosc acum că o civilizaţie mult mai veche şi chiar mai rafinată i-a precedat pe egipteni pe acele meleaguri.
Cercetătorul Tomas nota: „Nivelul măiestriei meşteşugăreşti în prelucrarea bijuteriilor, precum şi în domeniul arhitecturii, era mai înalt în Egiptul Antic, decât cel din perioadele mai timpurii.

Este clar pentru toată lumea că civilizaţia egipteană nu a apărut în mod spontan. Ea a fost moştenirea unui predecesor.” Renumita Carte Egipteană a Morţilor, într-un pasaj conţinând o mărturie
a „Domnului Dreptăţii”, ne dezvăluie o remarcabilă asemănare cu Cele Zece Porunci din Vechiul Testament:

Biblia

„Să nu ai alţi Dumnezei afară de mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo
înfăţişare a lucrurilor care sunt sus
în ceruri sau jos pe pământ, sau
în apele mai de jos decât pământul.
Să nu iei în deşert Numele
Domnului Dumnezeului tău; căci
Domnul nu-1 va lăsa nepedepsit
pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă
închinată Domnului Dumnezeului
tău: să nu faci nicio lucrare în ea,
nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta,
nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta,
nici străinul care se află în casa ta.
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta
pentru ca să ţi se lungească zilele
în ţara pe care ţi-o dă Domnul
Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu preacurveşti.
Să nu furi.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva
aproapelui tău.
Să nu pofteşti casa aproapelui tău,
să nu pofteşti nevasta aproapelui tău,
nici robul lui, nici roaba lui, nici
boul lui, nici măgarul lui, nici un alt
lucru care este al aproapelui tău.”

Cartea Mortilor

Nu tulbur echilibrul divin.
Nu opresc un zeu atunci când
acesta mi se arată.
Nu jignesc zeul care se află la
cârmă.
(Egiptenii nu aveau Sabat)
Nu-i fac rău aproapelui meu.
Nu ucid.
Nu preacurvesc.
Nu fur.
Nu spun minciuni în locul
adevărului.
Nu-i nedreptăţesc şi nici nu-i
înşel pe alţii.

Această comparaţie le asigură un sprijin irefutabil celor ce susţin că israeliţii din vremea biblică s-au inspirat foarte mult din textele egiptene antice. La rândul lor, egiptenii şi-au dobândit cunoştinţele şi credinţele din culturile mai vechi ale Babilonului şi Sumerului.

Mulţi autori contemporani au descris foarte amănunţit un număr disparat de mare de anomalii arheologice, întinzându-se din Tibet şi India, până în America de Sud şi cea Centrală, continuând cu Orientul Mijlociu. Scheletul reconstituit al unui bărbat numit de cercetători „Omul din Kennewick“ , ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost descoperite pe teritoriul statului Washington în 1996, seamănă mai mult cu Picard, căpitanul din serialul TV Star Trek, decât cu un indian.

Rezultatul unor săpături arheologice efectuate în localitatea chiliană Monte Verde au scos la iveală faptul că aceste teritorii au fost locuite cu cel puţin 12 500 de ani în urmă, ceea ce devansează cu un mileniu data la care se presupune că indigenii americani ar
fi trecut podul de gheaţă din Strâmtoarea Behring.

Revista Newsweek scria: „Răspunsul care începe să se contureze
sugerează că americanii preistorici nu erau asiatici sau mongoloizi care au trecut pe uscat până în Alaska acum 1 1 500 de ani, aşa cum scriu manualele de istorie, ci grupuri etnice originare din locuri foarte diferite de cele la care se gândeau savanţii cu câţiva ani în urmă.”

Până acum, ştiinţa convenţională nu reuşeşte să explice de unde veneau aceşti oameni, sau cum au ajuns ei în America în epoca preistorică. Semne ce indică existenţa unor civilizaţii preistorice cu grad înalt de dezvoltare sunt în toată lumea, neputând fi trecute cu vederea; totuşi, ele nu se încadrează cu uşurinţă în viziunea conservatoare asupra istoriei.

Descoperirile recente şi noile interpretări ale datelor disponibile se adaugă unei cantităţi tot mai mari de dovezi care indică faptul că civilizaţii cu un grad înalt de dezvoltare tehnologică au existat cu mult înainte de apariţia primelor izvoare istorice scrise.
într-o carte puţin cunoscută în America, intitulată Gods of the New Millennium: Scientific Proof of Flesh and Blood Gods, autorul britanic Alan F. Alford scria:

„Se pare că în trecutul omenirii există o epocă preistorică întunecată, care ne-a rămas moştenire sub forma unor pietre, a unor hărţi şi a unor mitologii pe care tehnologia secolului X X abia a început să ne permită s-o recunoaştem.”

Cine erau aceşti oameni şi de unde aveau tehnologia pe care o foloseau ? O astfel de civilizaţie avansată putea reprezenta, oare, baza legendelor despre Atlantida şi Mu ? Mulţi oameni dau vina, pentru faptul că aceste probleme au fost ignorate mult prea multă vreme, pe specializările înguste şi stricte ale diverselor domenii de studiu.

Atât ştiinţa, cât şi religia, îşi acordă rareori o oarecare
consideraţie una alteia. Arheologii amestecă foarte rar treburile lingviştilor sau ale geologilor cu cele ale istoricilor. La fel ca multe alte aspecte din istoria omenirii, şi acestea au fost lăsate pe seama celor care i le prezentau publicului larg din propria lor perspectivă, extrem de limitată.

Oamenii mai suspicioşi consideră că este vorba de o conspiraţie a bogaţilor care doresc să-şi păstreze puterea şi controlul asupra maselor prin faptul că fac astfel încât publicul larg să ignore adevăratul lor potenţial şi adevăratele lor origini. Pentru cei care şi-au construit carierele prezentând istoria omenirii ca pe o
evoluţie îndelungată, de la omul primitiv la cel civilizat, ideea că originile omului sunt ascunse atât datorită scurgerii timpului, cât şi în mod voit este, fireşte, supărătoare.

Totuşi, pe baza dovezilor existente, se pare că omul modern abia
a început să redescopere cunoştinţe pierdute cu mii de ani în urmă. Se pare că firimituri şi fragmente ale cunoştinţelor epocii preistorice au supravieţuit sub diverse forme ezoterice, prin intermediul unor societăţi secrete, cum ar fi Şcolile Egiptene de Descifrare a Misterelor şi cele ale lui Pitagora.

Aceste grupuri de oameni puţin înţeleşi au transmis din generaţie în generaţie nu numai concepte religioase cum ar fi reîncarnarea sau migraţia sufletelor, ci şi cunoştinţe reale despre arhitectură, construcţii, astronomie, agronomie şi istorie. Unul dintre conceptele subiacente şi unificatoare ale acestor grupuri timpurii era monoteismul — credinţa în existenţa unui singur
zeu creator al Universului şi al tuturor componentelor sale.

Ancient-Aliens-30

Evreii se găsesc printre popoarele lumii antice a căror existenţă este cel mai bine atestată documentar; totuşi, în consemnările, altfel amănunţite, referitoare la captivitatea lor egipteană, nu există nicio menţiune referitoare la faptul că ei ar fi lucrat la construirea Marii Piramide.

Potrivit tuturor legendelor, cunoştinţele evreilor ar fi izvorât de la patriarhii lor, Avraam şi Moise. Acesta din urmă, nu numai că i-a eliberat din sclavia egipteană, ci le-a dat şi o lungă listă de legi şi obiceiuri de comportament social care trebuiau respectate.”[1]

SURSE

  1. Jim Marrs – „Guvernarea din umbra”, pag. 189-396.
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro