Sayanim-ii – agenții speciali ai MOSSAD-ului, care lucrează sub acoperire peste tot în lume

by Încă de la naştere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi aşkenazii, care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Încă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe aşkenazi, ei le-au spălat creierul […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Încă de la naştere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi aşkenazii, care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Încă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe aşkenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este duşmanul lor, dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniştii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că, în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20 000 de sayanim care ajută agenţiile de informaţii (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetăţeni israelieni) li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informaţii al Marinei SUA care s-a implicat în spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului (Mossad) şi a cărui prindere de către FBI a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepţiune mai simplă şi mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soţul, mama, tatăl, vărul etc.

Cum spune Gilad Atzmon, ei sunt „cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor”. Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală a viziunii lui Chaim Weizmann asupra identităţii evreieşti, exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există niciun evreu englez, francez, german său american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia, Franţa, Germania sau America” (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897).

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate, eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreităţii ca şi element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin.

Această linie de gândire a fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

Un evreu crescut printre germani îşi poate însuşi obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, trupul său, tipul său fizic rasial sunt evreieşti.” – Vladimir Jabotinsky, „O scrisoare privind o autonomie”, 1904.

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înşişi în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean, doar pentru a satisface o noţiune bizară de frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritatea celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepţi faptul că mai mult decât orice altceva eşti în primul rând un evreu.

Prezentare

Victor Ostrovsky, un fost katsa (ofiţer de informaţii, care are rolul de a colecta informaţii şi de a rula agenţii, asemănător ofiţerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca şi Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim oferă asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea accesului la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecţie socială pentru copii, avocaţi, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiţerilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel, împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuţi nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană (din cartea „Way of Deception” a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicaţi în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiţi numai pentru cheltuielile lor.

Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel.
Katsas sunt responsabili pentru sayanim, iar sayanim cei mai activi vor fi vizitaţi de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam aşa ceva care, pentru katsa înseamnă, de obicei, între două şi patru întâlniri faţă în faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversaţii telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.

Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor şi poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puţini ofiţeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte ţări.

Există mii de sayanim în întreaga lume (după alte informaţii sunt un milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2 000 care sunt activi şi o listă de alţi 5 000. Ei îndeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de maşini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o maşină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar găsi cazare, fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani, dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană de glonţ, fără să raporteze la poliţie şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nicio cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că eşti un evreu al Mossad şi s-ar putea ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispoziţie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleşteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puşi în pericol şi nici nu au acces la informaţii clasificate.

Să presupunem că, în timpul unei operaţiuni, un katsa trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televizoare, 200 de aparate video şi orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră şi, în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de trei sau patru milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităţilor Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi, dacă sayan-ul primeşte o scrisoare sau un apel telefonic, el va şti imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o bancă de 20 de operatori, pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toţi o faţadă a Mossad-ului. Gluma este că 60 la sută din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situaţia la adresa statututul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operaţiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei?”, răspunsul va fi: „Vor ajunge toţi în Israel. Perfect.”

sayanim

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj, pentru că nu are staţii (agenţii mici) evidente în ţările-ţintă. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o staţie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe nu-şi produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu.

Dacă doreşti să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă doreşti date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puţine informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţii înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Acestea sunt Boeing şi American Boeing. De ce aţi avea nevoie de saudiţi? Întreaga recrutare din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi, dacă doriţi să recrutaţi ofiţeri superiori, aceştia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea, la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate prin mijloace directe sau ascunse care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt întotdeauna non-arabi şi, de obicei, mai sofisticaţi în cunoaşterea calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre omul care vindea creierul arabului cu 150 dolari/kg şi creierele evreieşti cu doi dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spune: „Pentru că e greu de folosit”. O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puţin riscant să te ocupi de „agenţii albi” decât de cei „negri” (sub acoperire) sau de agenţii arabi. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenţia vă prinde că lucraţi cu un agent al lor (negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veţi fi în pericol.

(P 269) Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activităţi de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, cuvântul ebraic pentru „sus” sau „în partea de sus”. (Cum inteligent şi Al-Qaeda este un instrument util pentru propagandă de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.)
Unitatea este atât de secretă – şi deci separată de principala organizaţie – încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există şi are între 24 şi 27 de persoane veterane în domeniu, dintre care trei ca şi katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP şi nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară şi, atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obişnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Staţiile sale sunt situate în case sau apartamente, în condiţii de siguranţă.
Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că, pentru un anumit motiv, relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipă Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai Al sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii ultrasecurizate, deoarece, chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceştia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

(P 286) Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. In interiorul Institutului se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite…”.

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8514

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro