Sala Proiecțiilor din Irak

by Cu sase luni inainte de descoperirea Salii Proiectiilor din Muntii Bucegi, descoperire care a avut loc in August 2003, SUA se pregatea sa lanseze ofensiva impotriva Irakului si a intregului Orient Mijlociu, dupa asa-zisele „atentate de la 11 septembrie 2001” – in realitate o operatiune „Steag Fals” a Serviciilor […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cu sase luni inainte de descoperirea Salii Proiectiilor din Muntii Bucegi, descoperire care a avut loc in August 2003, SUA se pregatea sa lanseze ofensiva impotriva Irakului si a intregului Orient Mijlociu, dupa asa-zisele „atentate de la 11 septembrie 2001” – in realitate o operatiune „Steag Fals” a Serviciilor Secrete din SUA.

In acea perioada, liderii SUA lucrau la „foc automat” in cautarea de probe incriminatorii privind „regimul dictatorului” Saddam Hussein, sugerand ca, „exista informatii despre existenta armelor de distrugere in masa, chimice si biologice”. Bineinteles ca nu au putut demonstra nimic din cele prezentate, nici in prezent, dar aceea a fost acuzatia principala pe care Presedintele SUA, George W. Bush si vicepresedintele, Dick Cheney, o sustineau.

Motivele sunt mai profunde decat au fost ele prezentate de-a lungul anilor. Motivele politice enumerate de-a lungul timpului au fost petrolul si alte bogatii pe care le detinea si detine Irakul, si implicit, Orientul Mijlociu. Pe langa acestea, Irakul mai detine si un tezaur, vechi de mii de ani, reprezentat de o tehnologie avansata realizata de catre uriasi.

„Satelitul de spionaj militar a furnizat date, atat cu privire la ansamblul subteran din Muntii Bucegi, dar si cu privire la ansamblul subteran de langa Bagdad, cele doua ansambluri fiind in legatura printr-un tunel.

La scurt timp dupa aceea s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret in zona respectiva despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Senior Massini, membru Bilderberg, a afirmat ca, oricat de mult s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic , dar nu a oferit si alte informatii, intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret. El a precizat doar ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al Planetei dar si, intr-un anumit fel, cu istoria organizatiei lor.

Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subpământeană de lângă Bagdad şi structura interioară din Munţii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. După cum s-a putut remarca, o mare pondere în această agitaţie care iniţial aproape că s-a transformat într-o veritabilă panică, a fost cauzată de faptul că respectiva structură – mult mai mare şi mai complexă decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României.

Faptul în sine pare relativ straniu, însă corelându-l cu unele aspecte referitoare la viitorul României, veti putea să vă faceți o idee destul de exactă în ceea ce priveşte motivele de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei să disimulze aceasta, acţiunile şi intenţiile lor ne arată cu prisosinţă contrariul. Graba foarte mare în rezolvarea problemei, factorul de risc pe care şi l-au asumat, dorinţa expresă de a avea accesul şi controlul la respectiva structură sunt doar câteva elemente.”[1]

Dupa patrunderea in Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi, barajul energetic din subsolul Bagdadului s-a activat brusc proiectand o holograma cu ansamblul subteran din Muntii Bucegi

„— Aflase ceva presa din România? am încercat eu.
— Mai rău. Ţii minte că venerabilul îmi spusese despre descoperirea pe care americanii au făcut-o în vecinătatea Bagdadului? Şi că acolo exista de asemenea o barieră energetică ce nu a putut fi străpunsă, dar a cărei natură era identică cu aceea a scutului energetic semisferic care înconjura marea sală de aici, din Munţii Bucegi?

Am încuviinţat, înclinând din cap. Descoperirea americanilor nu fusese făcută deloc întâmplător, ci a urmat anumite indicaţii oferite de acelaşi satelit de spi-onaj militar care revelase şi datele pentru harta aproximativă a structurii din interiorul munţilor Bucegi.

— Ei bine, a continuat Cezar, consilierul american pe probleme de securitate naţională primise un fax ultrasecret în care era înştiinţat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pul¬sând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezen¬ta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est a acestuia, apoi teritoriul României, apoi Munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din inte¬riorul lor, arătând coridorul Marii Galerii şi scutul ener¬getic semisferic care pulsa cu putere.

Era evident că cele două scuturi energetice semisferice se aflau într-o directă dar misterioasă legătură, astfel încât activarea unuia a dus Ia activarea şi a celuilalt. Cine ştie, poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume. Vestea proastă era însă că preşedinţia SUA a fost înştiinţată despre toate aceste lucruri şi a contactat diplo¬maţia română prin intermediul serviciilor secrete de infor¬maţii.

In doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată. Fusese deja anunţată sosirea iminen¬tă a unei comisii de stat de la Bucureşti, înfiinţată ad-hoc, care să evalueze situaţia la faţa locului.

Eram atât de captivat de ceea ce-mi spunea Cezar, încât nici nu-mi dădusem seama că m-am oprit, ascultân-du-1 cu toată atenţia. Mai aveam aproape o sută de metri până la ultimul cot al coridorului şi lumina scutului ener¬getic care se reflecta de pereţii marii Galerii era acum mult mai puternică.

— Au vrut să preia controlul la nivelul organismului politic? am întrebat plin de nerăbdare.
— Iniţial cred că acesta a fost ordinul, dar problema s-a complicat şi mai mult atunci când au văzut cu adevărat despre ce este vorba. Temerile mele s-au adeverit, pentru că politicienii noştrii – cei care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte – au intrat în panică. Era evident că nu puteau face faţă evenimentelor şi că deciziile aveau mari şanse să fie luate într-o stare avansată de stres.

Generalul Obadea a fost chemat la Bucureşti; era un moment foarte critic, care punea în joc însăşi existenţa departamentului sau cel puţin a structurii lui indepen¬dente. Generalul trebuia să justifice ocultarea acţiunii faţă de puterea politică la vârf de stat.

Acela a fost, poate, momentul cel mai tensionat al întregii operaţiuni, înainte de a pleca spre capitală împreună cu cei din comisie, Obadea s-a sfătuit cu mine şi am decis de comun acord să dezvăluim toate aspectele, intrigile şi planurile din ulti-mul an, care implicau legăturile mele cu senior Massini.

Problema cea mai dificilă era aceea de a găsi exact per¬soanele potrivite pentru a face acel raport de importanţă crucială pentru ţară, pentru că altfel toate intenţiile şi pla¬nurile noastre construite cu atâta grijă până atunci ar fi fost deconspirate iar urmările puteau fi dintre cele mai nefaste atât în ceea ce priveşte persoana mea şi a gene¬ralului, cât şi în ceea ce priveşte siguranţa naţională, între timp, eu fusesem consemnat la bază, toate lucrările fiind oprite.

Echipa americană a fost izolată într-un cort şi paza tunelului, precum şi a noastră a fost preluată de un bata¬lion de intervenţie specială a armatei. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult, pentru că pre¬siunile Washingtonului cereau în mod imperios comuni¬carea cu generalii de la Pentagon şi mai ales cu consilierul pe probleme de securitate.

În acele momente, nimeni nu ştia încă ce se află în marea sală care era protejată de scutul energetic. Se sis¬tase orice iniţiativă şi orice operaţiune de cercetare. Nimeni nu avea voie să umble prin bază cu excepţia patrulelor de pază. Noua stare de lucruri era coordonată de doi generali de frunte ai armatei române, care menţineau permanent legătura cu cele mai înalte structuri politice din România.

Ei bine, în toată această con¬junctură extrem de tensionată, singurul personaj care a reuşit să se „strecoare” în afara bazei, ca urmare a unui ordin foarte special sosit de la Bucureşti, a fost senior Massini. Din acel moment nu 1-am mai văzut, dar crede-mă că i-am simţit din plin influenţa în modul cum s-au desfăşurat ulterior lucrurile.

Mă refer la lupta surdă, dar foarte aprigă, din culisele diplomaţiilor română şi ameri¬cană, precum şi la natura deciziilor politice care au fost luate după aceea, în legătură cu operaţiunea de aici, din munţi. Totul s-a petrecut foarte repede; sunt doar opt zile de la acele evenimente.

Ascultând relatarea lui Cezar eram foarte mirat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile dar mai ales pentru că eu mă aflam totuşi acolo, ca şi cum nimic din ceea ce aflam nu s-ar fi petrecut în realitate.

— Dacă eu sunt aici şi dacă voi, aşa după cum înţe¬leg, aţi reuşit să pătrundeţi în Sala Proiecţiilor, atunci înseamnă că generalul Obadea a avut succes la Bucureşti.
Cezar zâmbi enigmatic.

— În mare măsură răspunsul este afirmativ. Succesul a constat mai ales în aducerea faptelor la cunoştinţa unor persoane cu o mare probitate morală, care în plus sunt animate de un profund sentiment de patriotism. A fost convocată o şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – CSAT.

Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de cele ce au aflat. S-a creat atunci, în mod spontan, un intens val de simpatie pentru general şi pentru acţiunile lui şi s-a hotărât pe loc continuarea cercetărilor sub comanda totală a generalului şi a mea. Cu toate acestea, criza diplomatică nu fusese încă deblocată.

Staff-ului american i s-a permis să părăsească ţara a doua zi, însă echipa de cercetători şi specialişti, precum şi toată logis¬tica şi aparatura au fost reţinute în continuare. Pe moment am crezut că lucrurile erau rezolvate şi aproape că mă bucuram că se petrecuseră aşa, deoarece nu mai era nevoie să mă prefac ori să cedez mai mult sau mai puţin în faţa cererilor venerabilului şi a elitei masonice.

Din păcate, forţa de influenţă a acestora şi presiunile pe care le exercitau pe cale diplomatică erau enorme.
Ajunsesem împreună cu Cezar la capătul coridorului, care cotea din nou brusc, de această dată spre stânga şi doar pentru circa patru metri. Spectacolul care ni se înfăţişa ochilor era cu adevărat grandios.

Cupola gigan¬tică pe care o forma scutul energetic avea o culoare splendidă de albastru irizant, fiind străbătută continuu de flash-uri intense alb-strălucitoare. Deşi Cezar îmi spusese că Sala Proiecţiilor nu era izolată de exterior printr-o poartă, ca şi în cazul marii galerii, totuşi nu se putea vedea nimic în interiorul ei prin scutul energetic.

Coridorul se termina brusc într-o sală imensă, scobită în roca muntelui ca o semisferă. De la pragul coridorului până la scutul ener¬getic nu erau mai mult de şapte-opt metri, în acel interval, de o parte şi de alta a coridorului erau aliniate patru vehicule electrice.

Cupola pe care o realiza scutul ener¬getic era inclusă în cavitatea semisferică din munte, dar am observat că zona din spate făcea front comun cu peretele din rocă. Am apreciat că diferenţa de nivel între cupola scutului şi tavanul sălii era de aproximativ zece metri.

Lumina feerică pe care o emana scutul energetic se reflecta în minunate sclipiri şi umbre pe pereţii stâncoşi ai muntelui. Frumuseţea şi grandoarea acelui tablou era parcă nepământeană şi îmi înfiora inima de emoţie şi încântare.

— Cum ai reuşit să pătrunzi înăuntru? 1-am întrebat pe Cezar, profund tulburat de intensitatea trăirii pe care mi-o provoca acea privelişte.
— Să ştii că este mult mai simplu decât te-ai putea aştepta. Probabil că cei care au proiectat întregul ansam¬blu au considerat primul baraj o adevărată „piatră de încercare” pentru eventualii pretendenţi, apreciind că el era suficient pentru securitatea întregii structuri.

Trebuie să recunosc că au avut dreptate: nimic nu poate trece de primul baraj energetic dacă nu este o conştiinţă supe¬rioară, profund benefică. Chiar şi în cazul unei deflagraţii atomice ansamblul este foarte bine protejat de munte; poate tocmai de aceea Marea Galerie începe brusc, mult în interiorul acestuia. Nu-mi dau seama, însă, cum au reuşit să realizeze tehnologic întreaga lucrare.

Când am primit noile ordine de la Bucureşti am fost foarte bucuros. Intuiam că lupta abia începea, dar cel puţin aveam un sprijin politic important, precum şi con¬ducerea operaţiunii, în aceeaşi zi am intrat în Sala Proiecţiilor pe care o ai în faţă. Atunci am fost singur şi am aflat misterul teribil care este ocultat de cincizeci de mii de ani. Cu greu îţi poţi închipui sentimentele pe care le-am încercat în acele momente. Totuşi, unele aspecte nu ţi le pot destăinui.

— Ai mai menţionat acest număr de ani şi înainte, 1-am interpelat eu pe Cezar. De unde ştii că aceasta este perioada de timp de când datează tot ceea ce este aici?
— A fost rodul examinării ştiinţifice ulterioare a unor date pe care „ei” ni le-au oferit şi pe care le vei putea vedea şi tu imediat, după ce vom intra în sală. în ultima săptămână s-au petrecut toate evenimentele pe care ţi le relatez. Multe dintre ele s-au desfăşurat foarte repede iar schimbările de situaţie au îmbrăcat uneori forme drama¬tice, îţi voi povesti totul aici, înainte să intrăm în sală, pentru că acolo vei fi foarte captivat de ceea ce vei vedea.

Ne-am oprit la linia de demarcaţie dintre Marea Galerie şi aula gigantică din interiorul muntelui, care adă¬postea scutul energetic semisferic, îl ascultam pe Cezar în timp ce priveam fascinat la sclipirile nepământene de pe suprafaţa albastră a semisferei.

— După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea DZR, am pătruns de mai multe ori în Sala Proiecţiilor şi am inventariat totul, împreună cu echipa noastră de specialişti, a spus Cezar.

A doua zi, însă, au început să sosească primele semnale con¬tradictorii de la puterea politică. Ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehe¬mente, când evazive şi trădau o mare tensiune. Puteam bănui că acolo este teatrul unei adevărate bătălii.

Transmisesem deja pe o linie de telefon securizată rezul¬tatul descoperirilor noastre din Sala Proiecţiilor. Se pare că acesta a fost fitilul care a aprins „bomba”. Generalul Obadea mi-a povestit acum două zile, după ce s-a întors de la Bucureşti, că membrii CSAT erau într-o şedinţă con¬tinuă, menţinând legătura cu noi.

Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Generalul Obadea fusese inclus în structura CSAT şi a avut un cuvânt greu în favoarea declaraţiei pe care statul român urma să o facă lumii întregi.

El mi-a spus că au fost câţiva membri ai CSAT care s-au opus cu vehemenţă, însă aceştia erau în minoritate. Spiritele s-au încins atât de mult, încât la un moment dat acele persoane s-au ridicat şi au părăsit sala. Consilierii preşedintelui erau într-un continuu du-te-vino, transmiţând informaţiile de la biroul de relaţii diplomatice externe la şedinţa CSAT.

Atunci când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Generalul mi-a relatat că nu mai văzuse niciodată o asemenea agitaţie şi atâta panică printre diplomaţi.

Nimeni nu ştia cauza, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. La un moment dat preşedintele a fost chemat pentru a avea o convorbire telefonică directă cu Casa Albă; aceea a fost o discuţie foarte specială şi ultrasecretă. El nu a revenit mult timp după aceea, dar a transmis că spre Bucureşti se îndrepta deja o delegaţie americană la cel mai înalt nivel diplomatic
Informaţiile zburau cu iuţeala vântului, în câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale.

Se aştepta din clipă în clipă ordinul care să declare starea de urgenţă în zona montană şi, de asemenea, în capitală. Ministrul Apărării dăduse ordinul de alarmă generală pen¬tru ofiţeri. Au fost momente de mare panică şi chiar de teroare printre cei angrenaţi în operaţiune, deoarece nimeni nu cunoştea cauza reală care declanşase acea stare de lucruri.

Discuţiile dintre oficialii americani şi partea română s-au efectuat fără translator. Ele au fost atât de violente , încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplo¬maţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii.

Partea bună era că cele¬lalte state ale lumii nu cunoşteau încă nimic din această problemă; ori, americanii ştiau prea bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru a susţine declaraţia acesteia.

— Ce voiau să spună în declaraţie? am întrebat eu curios.
— În esenţă, aceasta ar fi cuprins principalele date despre descoperirea din Munţii Bucegi, punând totodată la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte ele-mente esenţiale pentru clarificarea diferitelor aspecte legate de această structură din interiorul muntelui.

bucegi (2)

Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru a efec¬tua studii şi cercetări şi s-ar fi mobilizat toate resursele pentru rezolvarea numeroaselor enigme cu care ne con¬fruntăm acum. însă cel mai important aspect 1-ar fi con¬stituit dezvăluirile cu privire la trecutul extrem de înde¬părtat al omenirii şi la istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută, în plus, mai existau unele elemente foarte delicate, pe care nu ţi le voi putea dezvălui decât parţial.

— Dar de unde se ştiau toate acestea?
— Vei vedea imediat. Mai ai puţină răbdare. Americanii au reacţionat cu vehemenţă, deoarece acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor plane¬tară şi mai mult decât atât, ar fi putut arunca într-un ade¬vărat haos economia şi societatea ţării lor, poate chiar a întregii lumi.

De fapt, acesta a fost motivul principal pe care ei l-au invocat, acela de a nu produce panică şi a nu bulversa populaţiile de pe Pământ. Se pierdea însă din vedere că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca un rezultat direct al minciunii şi manipulării care a fost întreţinută în mod deliberat de-a lungul secolelor de către clasele conducătoare şi mai ales de către organizaţia masonică.

Printr-un canal diplomatic foarte special s-a primit chiar şi o intervenţie personală a Papei, care îndemna la o mare cumpătare înainte de a face acest pas fundamental pentru omenire. Vaticanul fusese deja înştiinţat de ameri¬cani, fiind considerat de aceştia un posibil aliat pentru a bloca dezvăluirile, în mod straniu, deşi prezentarea aces¬tor aspecte către lumea întreagă ar fi redus considerabil puterea Vaticanului şi influenţa lui asupra credincioşilor creştini, Papa nu a luat totuşi o poziţie fermă împotrivă, ci a îndemnat la buna cumpănire a aspectelor pro şi contra înaintea prezentării declaraţiei.

El a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din Arhiva Secretă a conducerii papale, care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi.

În sfârşit, după aproape douăzeci şi patru de ore de discuţii şi deliberări, s-a ajuns la un acord final de cola¬borare româno-americană, în nişte termeni precişi care echilibrau interesele ambelor ţări. Nu îţi pot dezvălui aceşti termeni, dar ştiu că poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor sau de prezentare a lor în mod gradat omenirii, în viitor.

A doua zi, după ce apele se mai liniştiseră, în baza înţelegerii de colaborare dintre cele două ţări a sosit cu maximă promptitudine o echipă de comando american cu toată logistica necesară, pe care ai văzut-o deja în interiorul bazei. Odată cu ei au revenit şi cei doi generali şi consilierul pe probleme de securitate naţională, probabil având sarcini foarte bine trasate.

Apoi a fost forat hangarul imens în munte, pe care l-au amena¬jat corespunzător. Prin protocolul înţelegerii s-au instituit cele mai stricte măsuri de securitate, protecţie şi supraveghere, care urmează să fie dezvoltate şi în zilele următoare.”[1]

Sala Proiectiilor din subsolul Bagdadului, Irak

„Conform credintelor populare, Irak a fost o data „Gradina Edenului”. De asemenea aici au fost asezarile vechilor Sumerieni care aveau puternice credinte de origine extraterstra cu privire la calatorii interdimensionale si care puteau detine de asemenea cheia Creatiei Omului.

Multe minti luminate au proclamat ca Guvernul SUA, nu numai ca stie despre aceste Porti Stelare, dar sunt pe cale sa le si aiba. Dan Burisch, un lucrator in secreta Area 51, sustine ca chiar exista actualmente o astfel de Poarta in Irak si confirma acuzatiile ca razboiul din irak este doar o acoperire pentru lupta pentru Poarta Stelara.

Reptilienii Annunaki („Zeii din Ceruri”), cei care sunt stramosii Iluminatilor sau descendentilor „dragon” din casele regale pamantene, care conduc Planeta, au pus o Poarta Stelara pe planeta noastra pentru transportul instantaneu al oamenilor care vor sa comunice pasnic cu alte lumi. Speranta Annunaki-lor ca intentiile oamenilor sunt pure si binevoitoare, i-a facut sa lase controlul ei capilor civili ai guvernului din Uruk, oras care poseda de asemenea benzi aeriene pentru aterizarea navelor extraterstre.

Dan Burisch a facut mari valuri in Comunitatea OZN in ultimii ani. El a lucrat in Baza subterana S4 ca microbiolog. Poate sa ofere documente legale si alte probe in sprijinul afirmatiilor lui. El are cateva istorisiri uimitoare, inclusiv contactul direct cu extrasterestrii, Particula Ganesh si multe altele.

Multi oameni inteligenti si credibili au fost intrebati care poate fi adevaratul motiv al razboiului din Irak. Irakul are intr-adevar titei , dar nu asa de mult ca in tarile vecine, si daca lupta ar fi pentru petrol, rezultatul in mod sigur nu ar ajuta pretul benzinei din America. Irakul nu a atacat niciodata America si nu a aratat niciodata violenta si nu au fost gasite de loc nici un fel de arme de ucidere in masa.

Bagdad Irak - SUA

Este vorba de un dispozitiv care foloseşte tehnologia călătoriilor în timp şi le permite indivizilor şi echipamentelorsă treacă într-o altă dimensiune, în afara acestui continuum spaţiu-timp. Odată ajunşi acolo, este posibil să călătoriţi prin galaxie sau într-o altă galaxie, instantaneu, iar apoi să săriţi în spaţiu-timp pe o altă planetă.

Timpul scurgându-se cu repeziciune, preşedintele George w. Bush invadează Irakul în luna martie 2003. Puşcaşii marini americani nu reuşesc să protejeze comorile nepreţuit din Muzeul Naţional din Bagdad, care este jefuit sistematic, potrivit unui plan anterior, minuţios conceput, pe parcursul a patru zile.

Printre obiectele furate, se numără cinci mii de
cilindri extrem de valoroşi, unii datând din anul 3000 î.hr.
Cilindrii reproduc scene din Mesopotamia străveche, unele
dintre ele indicând probabil poziţionarea şi modul de utilizare
a porţii stelare.

Este oare continuarea filmului Stargate? Este un nou episod al unui serial de televiziune? Este un nou film Star Trek? Nu, nu este nimic din toate acestea. Potrivit Dr. Michael Salla, este ceea ce s-a întâmplat în realitate! Această teorie fantastică nu ar fi de aşteptat de la cineva care şi-a construit o carieră academică, ocupându-se de studii politice şi diplomatice cât se poate de convenţionale.

Salla, de origine australiană, şi-a obţinut masteratul în filosofie la Universitatea din Melbourne şi, apoi, doctoratul în ştiinţe administrative şi politice la Universitatea din Queensland, în anul 1993. După ce a petrecut doi ani ca asociat la Centre for Middle Eastern and Central Asian Studies (Centrul de studii pentru Orientul Mijlociu şi Asia Centrală) din Australia, a intrat în corpul profesoral ca lector la Departamentul de Ştiinţe politice de la Universitatea Naţională Australiană dinCanberra.

În anul 1996, a venit în Statele Unite şi a obţinutun post la School of International Service de la Universitatea Americană din washington, D.C., unde a şi rămas până în anul 2001. Ulterior, a devenit cercetător rezident la Centrul pentru Pace Mondială de la Universitatea Americană, studiind metodele de asigurare a păcii transformaţionale. Afilierea lui Salla la Universitatea Americană a luat sfârşit în luna august 2004, după care a fondat Exopolitics Institute în Kealakekua, Hawaii.

Informatii lui Salla cu privire la poarta stelară irakiană sunt expuse într-o lucrare pe care a scris-o pentru a fi publicată pe propriul website. Tot pe acest website, mai pot fi găsite multe alte lucrări de cercetare care îi aparţin şi îl caracterizează ca un cercetător de prim rang, minuţios în concepţiile sale privind evenimentele mondiale.”[2]

Din Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi pleaca trei tuneluri:

  • Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu numit „Camera Inregistrarilor”, care se află sub nisip, la 260 m adancime, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.
  • Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul Muntelui Kailash din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.
  • Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta ajungand tocmai in Centrul Pamantului, in Agartha – locul unde traiesc ariannii, loc unde a ajuns si amiralul Richard Byrd in 1947, unde i-a si gasit pe nazisti.

SURSE

  1. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”.
  2. Len Kastern – „Istoria secreta a extraterestrilor”.
  3. Foto: Internet
  4. Foto: Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro