Revolutia Comunista din Rusia (7 noiembrie 1917) – „Planul Marburg” – instaurarea comunismului in Rusia si eliminarea dinastiei Romanov

by Revolutia Comunista din Rusia (7 noiembrie 1917) – „Planul Marburg” – instaurarea comunismului in Rusia si eliminarea dinastiei Romanov Revolutia Bolsevica din 1917 a fost rodul unor minti evreiesti pentru a da jos Monarhia Romanovilor, care a domnit peste Mama Rusie timp de 300 de ani, urmand a fi […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Revolutia Comunista din Rusia (7 noiembrie 1917) – „Planul Marburg” – instaurarea comunismului in Rusia si eliminarea dinastiei Romanov

Revolutia Bolsevica din 1917 a fost rodul unor minti evreiesti pentru a da jos Monarhia Romanovilor, care a domnit peste Mama Rusie timp de 300 de ani, urmand a fi instaurat Comunismul, asa cum ii scrie, Albert Pike, Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale si Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem al gradului 33 lui Giuseppe Mazzini, in celebra scrisoare de la 15 August 1871, in care ii explica cum vor arata, pe larg, cele trei razboaie mondiale.

Corespondenţa lui Albert Pike către Giuseppe Mazzini pe 15 august 1871:

„Primul război mondial trebuie creat pentru a permite Iluminaţilor să răstoarne puterea Ţarilor în Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu.
Divergenţele create de către agenţii Iluminaţi între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile.

Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură încât nazismul va fi distrus iar sionismul politic va fi întărit în aşa măsură încât forţa sa va permite instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atât de tare încât să contrabalanseze Creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah până la momentul în care vom avea nevoie de acesta pentru cataclismul social final.

Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Iluminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică…/…/ Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca un formidabil cataclism social, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sângeros cataclism.

Apoi, peste tot, cetăţenii obligaţi a se apăra împotriva unei mâini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea, deziluzionată de Creştinism -ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie- va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui lucifer, care va fi în fine scoasă la vederea mulţimii.

Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii Creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă.”

General Albert Pike, extras din scrisoarea trimisă lui Giusseppe Mazzini pe 15.08.1871, act expus la British Museum, Londra, copiat de William Guy Carr, fost spion Intelligence Officer din Marina Regală Canadiană, traducerea fiind a redacţiei Curierului Conservator.

Textul original este azi retras şi nu mai stă la dispoziţia celor interesaţi pentru ca Muzeul Britanic al masonilor au decis sa retraga aceasta scrisoare si e de „inteles” de ce!.

Desi familia regala a Romanovilor era alcatuita din descendenti „dragon” (n.tr. reptilieni), Iluminatii au decis ca e timpul sa schimbe scenariu, accelerand astfel Agenda Globalizarii. Familia Romanovilor incepuse sa aiba anumite viziuni patriotice, fiind alaturi de oameni, iar asa ceva este inacceptabil pentru Iluminati, astfel incat s-a dat „unda verde” pentru eliminarea lor.

Dar ce sa pui in locul lor ? Raspuns: Comunismul ! Comunismul a fost o creatie a Iluminatilor pentru a experimenta comportamentul oamenilor intr-un stat de tip totalitar, pregatindu-si astfel terenul catre Guvernul Mondial Totalitar. Bazele comunismului pe aceasta Planeta au fost puse de nimeni altul decat de evreul, Moses Hess.

Moses Hess s-a născut in 1812, la Bonn, in Germania, pe atunci sub ocupație franceză, într-o familie evreiească religioasă. Bunicul său l-a educat în spiritul tradițional. Pentru a se deschide spre cultura lumii din jur a învățat singur germana și franceza.

La adolescență a urmat studii de filosofie la Universitatea din orașul natal, fără, însă, a le termina. A înființat apoi una din cele dintâi cotidiene socialiste, la Köln. Moses Hess a fost un gânditor și scriitor, reprezentant al socialismului timpuriu și precursor al sionismului.

În 1845 Hess a plecat în Belgia, în 1848 s-a mutat la Paris, apoi în 1849 trecând prin Strasbourg s-a stabilit în Elveția . Ulterior s-a întors în Belgia, apoi la Paris, unde, cu mai multe întreruperi, a trăit până la sfârșitul vieții. In 1858 el s-a înscris în Loja locală Henri al IV-lea din cadrul Marii Loji francmasone Grand Orient de France.

In anul 1862 a revenit pentru o perioada in Germania, unde a stat in fruntea Uniunii Generale a Muncitorilor Germani (Allgemeiner Deutscher Arbeiterverein). Din 1863 s-a întors la Paris , unde a murit în 1875.

Legatura dintre Comunism <-> Bancherii evrei <-> Comunism-bolsevic !

Dupa cum am vazut atat Comunismul cat si Masoneria moderna au fost impinse de la spate de catre mafia khazara, a bancherilor evrei care si-au gasit ca si paravan termenul de „antisemitism”, inventat inca din 1875, doar ca atunci avea o alta conotatie, referindu-se la popoarele arabe, adica la ebraici.

„Comunismul în lume şi evreii este un subiect care se referă la rolul şi influenţa evreilor în mişcarea comunistă. “Enciclopedia Iudaică” scoasă de evrei la Ierusalim în Israel, la capitolul despre comunism, la pagina 792 afirmă că “mişcarea şi ideologia comunistă au jucat un rol important în viaţa evreiască”, în special în timpul anilor 19201930, dar şi în timpul cât şi după cel de-al doilea război mondial. Tot “Enciclopedia Iudaică” ţine să precizeze la pagina 793, că în toate comunităţile evreieşti comunismul s-a răspândit foarte mult, iar că in unele ţări, evreii au luat conducerea în partidele comuniste. Un alt aspect important care este explicat tot aici, este acela că evreii din proprie iniţiativă şi-au schimbat numele în unele neevreieşti cu scopul de a infirma dezvăluirile făcute de partidele de dreapta care spuneau despre comunism că este produsul conspiraţiei evreiesti.

Iudeo-marxismul

Rabinul S. Wise în “The American Bulletin” din 5 mai 1935 defineşte marxismul ca fiind de fapt iudaism: “Unii îi spun marxism, eu îi spun iudaism” – declara el. Un alt rabin Haryy Waton în lucrarea “Un program pentru evrei şi umanitate” la pagina 138 afirmă că “nu este un accident că iudaismul a dat nastere marxismului” şi de asemenea, că evreii au participat cu bucurie la dezvoltarea marxismului[2]. Dr. Oscar Levy în prefaţa scrisă de el la cartea “Importanţa Revoluţiei Ruse” a autorului George Pitt-Rivers din 1920, caracterizează bolşevismul ca fiind “o religie şi o credinţă” si îl numeşte “Stindardul Roşu” al profetului Karl Marx[3]. “Jewish Chronicle” din 4 aprilie 1919, scos la Londra spune că idealurile bolşevice sunt în consonanţă cu cele mai înalte idealuri ale iudaismului şi de aceea sunt aşa de mulţi evrei bolşevici[4] . Iar George Marlen în cartea “Stalin, Troţki, or Lenin“, publicată la New York in 1937, spune la pagina 414, că dacă istoria nu se îndreaptă către “internaţionalizarea comunismului”, el apreciază că “atunci rasa evreiască e condamnată”[5]. Trebuie menţionat faptul că părintele comunismului, Karl Marx, este prezentat în lucrarea “Evrei in lume. Dicţionar biografic” de Wigoder Geofrey, scoasă la editura evreiască “Hasefer” în 2001 la Bucureşti ca fiind “descendent (atât după mamă cât şi după tată al unei lungi genealogii de rabini”[6] [7]. Karl Marx este şi cel care împreună cu Friedrich Engels, a scris şi a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist[8].

În Rusia

The American Hebrew din 20 septembrie 1920, la pagina 8, arată că revoluţia bolsevică din Rusia este “produsul creierelor evreiesti” precum şi “a nemulţumirii evreilor” şi că a avut loc datorită planificării făcută tot de ei, având ca obiectiv crearea unei noi ordini mondiale şi că ceea ce s-a făcut în Rusia va trebui extins la nivel mondial[9]. În acelasi dicţionar de personalităţi iudaice amintit mai sus şi scris de Wigoder Geofrey sunt prezentaţi şi liderii bolsevici de cel mai înalt rang (evident cei evrei), care au produs lovitura de stat bolşevică şi au condus regimul comunist sovietic[10]. Aceştia sunt: Vladimir Ilich Ulianov Lenin, evreu după mamă, presedintele Sovietului Suprem; Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei si Marinei; Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Nationalităţi; Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne; Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru presă şi propagandă; Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale; Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie; Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice; Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare; Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiati; Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscari de Imobile; Lurie, evreu, Presedinte Consiliul Suprem Economic; Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comert; Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultura; Urisky (Radomilsky), evreu Comisar pentru Alegeri; Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate[11]

De asemenea, Robert Wilton, care a fost corespondentul ziarului “London Times” în Rusia, citează în cartea sa “Ultimile zile ale Romanovilor”, date furnizate de presa sovietică potrivit cărora dintr-un număr de 556 de funcţionari importanţi ai regimului bolsevic, 457 erau evrei[12].

În România

În Basarabia un număr foarte mare de evrei erau adepţii miscării comuniste, “fiind membri ai diferitelor uniuni revoluţionare, comitete muncitoreşti şi ale sindicatelor”. În februarie 1920, toate organizaţiile evreiesti în frunte cu cele mai importante, “Poalei Sion”, “Bund”, “Tarbut”, “Societatea culturală”, la care s-au adăugat şi celelalte, au hotărât să se unească “şi au constituit conferbundul” pe care l-au afiliat la Partidul Comunist din Basarabia. Organizaţiile comuniste, în rândul cărora un număr extrem de însemnat al membrilor aparţineau populaţiei minoritare, “întreprindeau acţiuni îndreptate împotriva guvernării române din ţinut”[13].

Max Goldstein, un comunist evreu a fost cel care la 8 decembrie 1920 a comis primul atentat cu bombă din istoria României. Bomba a fost plasată în faţa Senatului. În atentat şi-au pierdut viaţa ministrul justiţiei Dimitrie Greceanu, senatorii Dimitrie Radu – Episcop de Oradea Mare, şi Spirea Gheorghiu – preşedintele Sfatului Negustorilor. Au fost rănite mai multe persoane, printre care şi generalul Coandă, presedintele Senatului[14].

Anul 1940 în contextul pierderii teritoriilor românesti Basarabia şi Bucovina de Nord, a consemnat atrocităţile comise de comuniştii evrei şi de populaţia neromână, împotriva armatei române şi a populaţiei civile româneşti. Aceste fapte sunt prezentate de Paul Goma în lucrarea “Săptămâna roşie”, în care a publicat documente şi mărturii ale vremii. Un astfel de episod este consemnat în data de 28 iunie, când comuniştii evrei din oraş au ocupat primăria şi poliţia, unde avocatul evreu Michel Flexor a luat cuvântul şi a defăimat autorităţile şi administraţia românească. În momentul în care au apărut comisarul ajutor Murafa Vladimir şi agentul Eustaţiu Gabriel, au fost percheziţionaţi apoi puşi cu mâinile în sus în Piaţa Unirii, la statuia generalului Poetaş, după care au fost împuşcaţi de acelaşi Michel Flexor[15].

Motivul pentru care evreii comunişti s-au manifestat în modul arătat mai sus era acela că ei doreau realizarea R. S. S. Evreieşti, iar administraţia română era percepută ca un obstacol în calea îndeplinirii acestui obiectiv. Tot Paul Goma arată că de la 23 august 1939, din perioada Pactului Hitler-Stalin, printre evrei circula “promisiunea fermă a Tovarăsului Stalin” că în Basarabia va fi constituită Republica Socialistă Sovietică Evreiască, iar “La Stampa” din ziua de 1 iulie 1940, relatează sub titlul “Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina” despre “manifestările de mulţumire la adresa ocupantului rus” şi mai consemnează un fapt deosebit de grav, acela că la Cernăuţi se formase “un guvern provizoriu compus din evrei şi comunişti”, situaţii asemănătoare petrecându-se la Reni, Ismail dar şi în alte localităţi[16].

Referitor la situaţia de după 1949, chiar şi George Voicu admite în revista “Sfera politicii” că procentul evreilor în cadrul miscării comuniste era importantă, “mai mult decât dublă” în comparaţie cu numărul de membri ai minorităţii evreieşti consemnat în România[17]Tot în legătură cu ce s-a întâmplat după 1949, în special în Sighet dar nu numai, unde a fost una dintre cele mai criminale închisori comuniste, de exterminare a elitei românesti, Elie Wiesel, consemnează în carte sa “All Rivers Run to the Sea”, la paginile 147 – 148, că Armata Rosie a pus la conducerea poliţiei “tineri evrei comunişti” care s-au întors de la Bucureşti. Acelaşi tip de conducători au fost impuşi şi în cazul lagărelor de muncă şi al închisorilor. Wiesel, chiar se întreabă retoric: “În cine altcineva să fi avut ruşii încredere?” Modul în care au înţeles acesti evrei comunişti să-şi ducă la îndeplinire atribuţiile a fost să instaureze o adevărată teroare împotriva a tot ce era omeneşte. La Sighet au fost închişi printre alţii: Iuliu Maniu, Constantin Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, Mihai Manoilescu, Constantin Argetoianu.

Gabriel Catalan şi Mircea Stănescu ne spun în lucrarea “Scurtă istorie a securităţii ” că puterea era exercitată în timpul regimului comunist “de un grup restrâns de persoane care formează Biroul Politic al CC al PCR”, si că această conducere era susţinută de trupele sovietice aflate in ţară precum şi de omniprezenta Securitate, iar că regimul era coordonat de CC al PCUS prin comisarii şi consilierii sovietici[18][18]. Pe acelaşi subiect, Gheorghe Gavrilă Copil afirmă că Biroul Politic al CC al PCR, reprezenta cel mai autoritar organism politic la acea vreme, iar că în conducere, în majoritatea cazurilor, posturile erau ocupate de evrei, în timp ce în structurile statului comunist român au fost peste zece mii de evrei comunişti[19].

În alte ţări

Pe 8 februarie 1920, Winston Churchill într-un articol intitulat “Zionism versus bolsevism: o luptă in sufletul poporului evreu”, îi numeşte pe cei mai importanţi lideri revoluţionari comunişti evrei: Karl Marx, Trotsky (Rusia), Bela Kun (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) şi Emma Goldman (S.U.A.)[20]. De asemenea, rabinul J.L. Manges într-o cuvântare ţinută în 1919 la New York îi nominalizează pe următorii: Marx, Lasalle, Haas şi Edward Bernstein în Germania, pe Victor Adler şi Friedrich Adler în Austria[21].Un raport al comisiei prezidată de senatorul american Lusk, a constatat că din cei 32 comisari principali cu care s-a inconjurat Bela Kun în Ungaria, 25 erau evrei, iar cei mai importanţi erau membri ai directoratului: Bela Kun (Cohen), Bela Vaga (Weiss), Joseph Pogany (Schwartz) şi Sigismond Kunfi (Kunstatter). Ca şefi ai terorii rosii, care s-au ocupat personal de execuţii şi torturi au fost identificaţi Alpari şi Szamuelly. În Germania, mai precis în Bavaria, potrivit lui Cecile De Tormay, conducător în prima fază a revoluţiei comuniste a fost Kurt Eisner, pentru ca in cea de-a doua fază să se afirme Max Lieven (Levy), care a proclamat la Munchen, dictatura proletariatului.”[4]

Karl Heinrich Marx ( 1818 – 1883 ), evreu, Germania, celebrul filosof, sociolog, teoretician politic, revolutionar, idol al comunismului. S-a casatorit cu o ruda a lui Nathan Mayer ( 1777 – 1836 ) – fondatorul Rothschild banking family of England.

Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875) care a fost si unul din fondatorii socialismului. Este unul din creatorii anti-semitismului de tip modern, cititi va rog lucrarea sa „On the Jewish Question”:

„Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii„[5]

Tot el mai scria ca instrumentele de tortura sunt bune deoarece asigura locuri de munca, atat fierarilor cat si calailor…

Istoria Dinastiei Romanov !

Dinastia Romanov (rusă Рома́нов) a fost a doua și ultima dinastie imperială a Rusiei care a domnit din 1613 până în 1917. Din 1762 până la Revoluția din februarie din 1917, Imperiul Rus a fost condus de cinci generații din linia Casei de Oldenburg descendenți ai căsătoriilor dintre Marile Ducese Romanov și Duci de Holstein-Gottorp. Oficial această linie este numită Romanov, deși unii genealogi uneori o numesc Holstein-Gottorp-Romanov.

Coat of arms of the Romanov dynasty - the dinasty of the Russian emperors.

Coat of arms of the Romanov dynasty – the dinasty of the Russian emperors.

Familia Romanov împărțeau orginea lor cu o mulțime de alte familii nobile din Rusia. Cel mai vechi membru al familiei a fost Andrei Kobyla, un boier în slujba lui Simeon I al Moscovei. Generațiile de mai târziu i-au atribuit lui Koybla cea mai ilustră genealogie.

O genealogie a secolului al XVIII-lea a susținut că el a fost fiul prințului prusac Glanda Kambila, care a venit în Rusia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fugind de invadatorii germani. Într-adevăr unul dintre liderii rebeliunii prusace vechi din 1260-1274 împotriva Ordinului Teutonic a fost numit Glande.

Originea sa reală a fost mai puțin spectaculoasă. Unii membrii din rudele sale au avut ca porecle, termeni preluați din cai sau alte animale domestice, sugerând astfel coborârea de la una dintre ramurele regale. Unul dintre fii lui Kobyla, Feodor, un boier de la casa boierească al lui Dimitri Donskoi, a fost poreclit Koshka (pisică).

Urmașii săi au preluat numele Koshkin, apoi l-au schimbat în Zakharin, iar o altă familie l-a despărțit mai târziu în: Zakharin-Yakovlev și Zakharin-Yuriev. În timpul domniei lui Ivan cel Groaznic, fosta familie a devenit cunoscută sub numele de Yakovlev, în ti

Revolutia Bolsevica din 1917: planul evreilor sionisti de a elimina tarii Rusiei pentru a instaura Comunismul !

Bolsheviks-cut3 hang-the-kulaks-vladimir-lenin OWVjNzY1Njc2MA==_o_judeo-bolshevism-discovered Revolutia Bolsevica din 1917 Revolutia Bolsevica vladimir_lenin_about_the_oppress_by_vladimirseyer-d7c6j8z

„Revoluţia Rusă, declanşată în anul 1917, în timpul Primul Război Mondial, a condus la apariţia Uniunii Sovietice, iar mai târziu a unui aşa-numit „Război Rece”. Unul din principalele instrumente de care se foloseşte Frăţia pentru a-i manipula pe oameni constă în crearea unor monştri care să-i sperie pe aceştia.

Aşa au procedat şi cu comunismul din Uniunea Sovietică şi China. Ierarhia politică a celor două ţări a făcut parte integrantă din reţeaua societăţilor secrete şi liniilor genealogice ale Frăţiei, dar, ca de obicei, marea majoritate a oamenilor nu ştiu aceste lucruri. Opinia publică internaţională a crezut tot timpul că liderii americani şi cei sovietici se opun unii altora pentru că o ţară era capitalistă, iar cealaltă comunistă.

Nimic mai puţin adevărat. Cele două conduceri sunt carteluri aparent diferite, dar în ultimă instanţă sunt conduse de aceiaşi oameni. Comunismul a fost creat de Wall Street şi de City-ul londonez, cu scopul de a cea o stare generalizată de teamă şi un conflict uriaş, astfel încât să-şi poată impune mai uşor Agenda. Ca de obicei, au planificat totul îndelung, înainte de a trece la fapte.

„Manifestul Comunist” a fost scris de Karl Marx şi de Friedrich Engles. Marx a fost studentul unui ocultist german, Bruno Bauer (Rothschild) şi s-a însurat cu o descendentă a unei linii genealogice reptiliene din aristocraţia scoţiană. O bună parte din scrierile sale sunt anti-evreiesti, ceea ce poate părea contradictoriu, căci multă lume îl consideră evreu.

Ei bine, nu a fost evreu (iudeu antic). A fost doar un „arian” (khazar) dintr-o linie genealogică ce şi-a făcut datoria pentru cauză (cauza reptiliană, desigur). În toate aceste decenii, stânga politică l-a ridicat în slăvi pe Marx ca pe un „om al poporului”. În realitate, el a fost un om care a creat o închisoare pentru popoare. Acţiunea efectivă a început în Rusia, odată cu atragerea ţarului în războiul împotriva japonezilor (printr-o manipulare a lui Rothschild), în anul 1905.

Ramura europeană a Rothschild-zilor i-a împrumutat bani ţarului pentru susţinerea războiului, în timp ce ramura americană, Kuhn, Loeb and Company, i-a finanţat pe japonezi. Războiul a distrus economia rusă, ca să nu mai vorbim de faptul că împrumutul acordat de Rothschild-zi trebuia returnat, plus dobânzile de rigoare.

Acest lucru a alimentat revolta populaţiei, care se afla deja în fierbere. Când Primul Război Mondial a început şi Rusia a intrat în conflict împotriva Germaniei, aprovizionarea armatei ruse cu armament de către companiile lui Rothschild precum Vickers Maxim au fost sistematic întârziate, ceea ce a condus la o revoltă a soldaţilor. Vickers Maxim era o companie controlată de Ernest Cassel, un asociat de afaceri al lui Kuhn, Loeb and Company, dar acţionari majoritari erau Rothschild-zii. Fiica lui Ernest Cassal s-a măritat cu Lord Mountbatten (el însuşi un Rothschild), cel care a aranjat căsătoria reginei Elisabeta cu nepotul său, prinţul Philip. Interconexiunile liniilor genealogice reptiliene sunt pur şi simplu fantastice.

Revoluţia Rusă a pus capăt celor 300 de ani de domnie a familiei Romanov, perioadă care a început în secolul XVII cu venirea pe tronul Rusiei a lui Mihail Romanov. Se crede că acesta a fost sprijinit de ocultistul şi rozicrucianul dr. Arthur Dee şi de serviciile secrete britanice. Arthur Dee era fiul doctorului John Dee, astrologul de tristă reputaţie al reginei Elisabeta I. Oricum ar fi, aceste familii regale sunt subordonate Agendei, iar acum sosise timpul ca Romanovii de părăsească puterea.

Acelaşi principiu s-a aplicat şi dinastiilor Habsburg şi Hohenstaufen, cam în aceeaşi perioadă. Infrastructura necesară înlăturării Romanovilor de la putere era de mult creată, francmasonii, rozicrucienii şi alte grupări secrete înflorind în Rusia încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Prima tentativă de înlăturare a Romanovilor a fost făcută de Alexander Kerenski, un francmason finanţat de Wall Street şi de Londra.

Un al doilea val de violenţe, mult mai brutal, a fost condus de Leon Trotski şi de Lenin. Trotski a părăsit Germania şi s-a stabilit la New York, de unde a plecat în Rusia şi s-a alăturat revoluţiei bolşevice. A intrat în Rusia cu un paşaport american pe care i l-a dat chiar Preşedintele Woodrow Wilson şi avea la el 10.000 de dolari primiţi de la familia Rockefeller. A fost întâmpinat în Rusia de Lenin, care a ajuns aici din Germania, într-un tren sigilat căruia i s-a acordat toată securitatea necesară şi care a trecut prin Suedia şi Elveţia. Propaganda bolşevică a fost finanţată masiv de germani.

În timp ce Lenin, Trotski şi compania condamnau public „capitalismul”, ei erau finanţaţi de bancherii Frăţiei de pe Wall Street şi din Londra, aceiaşi oameni care aveau să-l finanţeze mai târziu pe Hitler. În autobiografia sa, Trotski recunoaşte că a primit o parte din aceste împrumuturi, multe dintre ele fiind aranjate de Alfred Milner (liderul Mesei Rotunde) şi „Alexander” Gruzenberg (al cărui nume real era Michael), principalul agent bolşevic din Scandinavia şi sfătuitor de taină al băncii new-yorkeze Chase National Bank, aflată în proprietatea lui J.P. Morgan (Payseur).

Unul din cei mai activi agenţi care au intermediat legăturile dintre bolşevici, Londra şi Wall Street a fost Olof Aschberg, care a devenit cunoscut sub porecla de bancherul bolşevicilor. Banca sa se numea Nya Banken şi fusese înfiinţată în anul 1912, la Stockholm. Agentul londonez al lui Aschberg era North Commerce Bank, al cărei preşedinte era Earl Grey, un membru al Mesei Rotunde şi prieten bun cu Cecil Rhodes. Un alt asociat apropiat al lui Aschberg era Max May, vice-preşedintele băncii Guaranty Trust a lui J.P. Morgan (Payseur), responsabil pentru operaţiunile de peste ocean ale băncii.

În anul 1915 s-a creat Corporaţia Internaţională Americană, cu scopul precis de a finanţa revoluţia rusă. Directorii acesteia reprezentau interesele Rockefeller-ilor, ale lui Kuhn, Loeb and Company (Rothschild-zilor), ale familiilor DuPont şi Harriman, şi ale Rezervei Federale. Printre aceşti directori s-a numărat şi George Herbert Walker Bush, bunicul lui George Bush.

Rothschild-zii au finanţat direct revoluţia prin intermediul lui Jacob Schiff de la Kuhn, Loeb and Company. Bancherii Frăţiei din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917 şi au căzut de acord ca Kuhn, Loeb and Company să facă un depozit de 50 de milioane de dolari la o bancă din Suedia pentru uzul lui Lenin şi Trotski.

Într-un articol apărut în numărul din 3 februarie 1949 al revistei The New York American Journal, nepotul lui Jacob Schiff povesteşte că bunicul său le-a plătit celor doi „revoluţionari” o sumă suplimentară de 20 de milioane de dolari. Plata sumei de 20 de milioane acordată bolşevicilor prin intermediul lui Elishu Root (avocatul lui Kuhn, Loeb and Company şi fost secretar de stat al SUA) este înregistrată în arhiva Congresului, în data de 2 septembrie 1919. Această investiţie nu numai că a urgentat implementarea Agendei Frăţiei, dar a adus şi un profit de necrezut.

Unii cercetători susţin că Lenin le-a plătit lui Kuhn, Loeb and Company, între 1918-1922, echivalentul în ruble al nu mai puţin de 450 de milioane de dolari. De altfel, această sumă nu însemna nimic prin comparaţie cu profiturile obţinute mai târziu prin exploatarea bogăţiilor naturale, ale economiei şi populaţiei Rusiei, ca să nu mai vorbim de jefuirea averii în aur a ţarului şi a activelor sale financiare, păstrate chiar în băncile care au finanţat revoluţia (şi furate tot de ele).

La fel ca şi restul lumii, Rusia a fost distrusă de reptilieni. Există mult mai multe lucruri care merită să fie spuse în legătură cu această poveste, dar am făcut acest lucru în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. Singurul lucru pe care am dorit să-l demonstrez în acest capitol a fost că revoluţia rusă şi tot ce a urmat după aceasta a fost doar o altă operaţie a Frăţiei.

Comunismul a fost apoi asmuţit împotriva fascismului (deşi reprezentau acelaşi lucru), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La sfârşitul acestuia, teama de „monstrul” sovietic a fost folosită pe scară largă pentru a manipula în continuare evenimentele globale ale lumii şi pentru a justifica enormele cheltuieli pentru înarmare, plătite companiilor de armament şi aeronautice ale aceloraşi reptilieni.

De aceea, aceştia au avut grijă să se asigure că Uniunea Sovietică se afla cel puţin la egalitate cu Statele Unite în cursa înarmării, dacă nu cumva chiar deasupra acestora, întreţinând astfel sentimentul de teamă de ambele părţi şi justificând cheltuirea unor sume din ce în ce mai mari pentru cumpărarea de arme din ce în ce mai scumpe de la companiile lor, „pentru a ţine pasul cu ruşii”.

Războiul Rece a fost un exemplu clasic de manipulare. Occidentalii erau terifiaţi de Uniunea Sovietică, iar sovieticii de capitalişti, în timp ce ambele tabere erau controlate în secret de aceiaşi oameni. Această cursă a înarmărilor a condus la apariţia bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, graţie Proiectului Manhattan condus de Robert Oppenheimer. Proiectul Manhattan a fost susţinut financiar de Institutul pentru Studii Avansate de la Universitatea Princeton (controlat de Frăţie), vizitat regulat de Albert Einstein.

Einstein, care a lucrat la crearea bombei atomice, a fost un asociat apropiat al lui Bernard Baruch şi al Lordului Victor Rothschild (Com 300), omul care a controlat serviciile secrete britanice decenii la rând. Rothschild s-a folosit de contactele sale pentru a le furniza israelienilor planurile secrete de fabricare a armelor nucleare.

Desigur, dacă Statele Unite ar fi deţinut aceste arme devastatoare, iar ruşii nu, nu ar fi putut exista un Război Rece, aşa că proiectul tehnologic le-a fost transmis inclusiv acestora. Pavel A. Sudoplatov, fostul şef al biroului de contraspionaj însărcinat cu problema bombei atomice, a confirmat după război că Oppenheimer le-a furnizat datele necesare fabricării bombei atomice chiar în timpul războiului. Atunci despre ce vorbim?!

Unul din cei care au lucrat la Proiectul Manhattan a fost fizicianul german Klaus Fuchs, care a fugit din Germania în Marea Britanie în anul 1933. Asociat al Lordului Victor Rothschild, Fuchs a fost condamnat mai târziu la 14 ani de închisoare, pe motiv că ar fi furnizat ruşilor secrete militare referitoare la bomba atomică.

Personal, ştiu de la oameni care au lucrat în serviciile secrete din Statele Unite, dar şi din cercetările altor autori, că know-how-ul referitor la armele nucleare le-a fost transmis în permanenţă ruşilor de către americani în timpul Războiului Rece, inclusiv prin Conferinţele Pugwash inspirate de Einstein şi de Bertrand Russell (Com 300), unul din membrii liniei genealogice Russell.

Pugwash vine de la numele domeniului canadian al industriaşului Cyrus Eaton, unde s-au ţinut conferinţele. Eaton şi-a început cariera ca secretar al lui J.D. Rockefeller şi a devenit partener de afaceri cu dinastia acestuia. În anul 1946, Bertrand Russell, un prieten al lui Einstein, a afirmat că naţiunile trebuie forţate să renunţe la suveranitatea lor şi să se supună dictaturii Statelor Unite, scop în care trebuie folosită teama de armele nucleare.

După decenii de teroare şi sărăcie, a sosit în sfârşit timpul în care Agenda a permis ţărilor din fostul bloc sovietic să se alăture Uniunii Europene şi NATO, în conformitate cu planul impunerii unui guvern mondial şi a unei armate unice. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă „imperiul malefic” al Uniunii Sovietice nu s-ar fi destrămat.

De aceea, la momentul oportun a apărut pe scena politică Mihail Gorbaciov, un asociat şi subordonat al celor doi manipulatori-şefi ai Frăţiei, Henry Kissinger şi David Rockefeller. Misiunea acestuia era să joace rolul de „băiat bun” şi să destrame Uniunea Sovietică. Zidul Berlinului a căzut şi oamenii s-au bucurat, crezând că suflă un vânt al libertăţii. În realitate, nu era decât un nou pas pe calea către dominarea globală centralizată a lumii.

Gorbaciov a părăsit scena politică, iar la ora actuală conduce fundaţia finanţată de Frăţie care îi poartă numele, organizând conferinţe prestigioase în care promovează cauza guvernului mondial.”[1]

Publicatia Ziua.ro prezinta pe larg „Planul secret Marburg” de finantare a Marii Revolutii Bolsevice din 7 noiembrie 1917:

„Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuşi de puţin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii “bancheri internaţionali”. În primul rând de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanţarea bolşevicilor de Wall Street era intermediată de bancă suedeză “NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revoluţii

La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanţat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie “comunizate”. Adică trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internaţionali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora să trateze economic şi financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revoluţii”.

În 1905, acest sindicat al “bancherilor internaţionali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – şi Iacob Schiff au finanţat “duminică sângeroasă” de la St. Petersburg. Revoluţie condusă de un agent al Ohranei (poliţia secretă rusă), Părintele Gapon, şi încheiată cu un eşec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finanţat revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Apoi, există o documentaţie vastă privind implicarea “bancherilor internaţionali” în revoluţia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revoluţiei chineze.

Mai târziu, în 1917, acelaşi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Preşedintele băncii sovietice. Iar Max May, vicepreşedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat funcţia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Martens – a fost susţinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.

Manevrele bancherilor

Prin aceste manevre, “bancherii internaţionali” de pe Wall Street urmăreau să instaureze în Rusia un guvern care să practice “monopolismul de stat”. Astfel că înţelegerile directe cu guvernul sovietic să le garanteze “bancherilor internaţionali” exploatarea pe termen cât mai lung – şi cu garanţii guvernamentale – a fabuloaselor bogăţii ale Rusiei. “Bolşevismul” a fost prima formă de “globalizare” prin crearea unor structuri supranaţionale. Cominternul nu este altceva decât “bunicul” Uniunii Europene.

Un cont pentru “tovarăşul Troţki”

La 21 septembrie 1917, o telegramă de la Stockholm anunţa oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru acţiunile tovarăşului Troţki”. Iată textul:

Stockholm, 21 septembrie 1917, Domnului Rafael Scholan

Stimate tovarăşe,

Casa bancară Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru acţiunile tovarăşului Troţki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit muniţii, al căror transport, împreună cu banii, l-a organizat… Şi căruia i se va da suma cerută de tovarăşul Troţki.

Îmbrăţişări frăteşti Furstenberg

“Tovarăşul Troţki”, cel la care se referă telegrama, se numea în realitate Leiba Davidovici Bronstein şi era fiul unui negustor originar de lângă Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era însurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care îl pusese în legătură şi cu cercurile bancare de pe Wall Street. În primul rând, cu Iacob Schiff, preşedintele băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, născut în 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase în 1865 în America, unde va reuşi, datorită talentului sau financiar, să ajungă în fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanţa reconstrucţia căilor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mâna de lucru ieftină, chineză.

În 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finanţat Japonia în războiul contra Rusiei, permiţând astfel Japoniei să obţină o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii ruşi au fost preluaţi apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre aceştia, antrenaţi pe un teren aparţinând lui Standard Oil (SUA), îl vor însoţi pe “tovarăşul Troţki” atunci când acesta va reveni de la New York în Rusia, în 1917, la bordul vasului “Cristianja”.

Triumful bolşevismului în Rusia

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducător al operaţiunii de implantare a bolşevismului în Rusia. Nepotul său, John Schiff, estima în “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Bătrânul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolşevismului în Rusia”. O sumă imensă la acea vreme.

Prima revoluţie din Rusia avusese loc, de fapt, în februarie (martie) 1917, sprijinită de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – şi avusese un caracter paşnic. Urmărise, între altele, instaurarea în Rusia a unei monarhii constituţionale: ţarul urma să fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci îi cuprindea, între alţii, pe prinţul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Ţarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, să-i urmeze la tron tarului.

Marele Duce se bucura, în februarie (martie) 1917, de sprijinul soldaţilor, ţăranilor, muncitorilor, ca să nu mai vorbim de clasă conducătoare a Rusiei. El a declinat însă propunerea. Troţki a recunoscut mai târziu, în 1922, într-o scrisoare către S.R. Mstislaviski că: “Revoluţia (din februarie) ne-a surprins în plin somn, că pe fecioarele nebune din Evanghelie”.

Adevărul este că la data veritabilei revoluţii – cea din februarie 1917 – corifeii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toţi – bine mersi – în Occident: Troţki la New York, iar Lenin ori Zinoviev în Elveţia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspăt constituit) şi “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile şi autoritatea guvernului provizoriu.

Bolşevicii, aflaţi atunci aproape toţi în Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesaţi de bogăţiile enorme ale Rusiei – şi din motive strict militare Germania – sunt cele două forţe care vor facilita bolşevicilor accesul la putere.

Consilierul lui Wilson

Eminenţa cenuşie care a făcut posibilă reîntoarcerea lui Troţki în Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanţi masoni de stânga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (în realitate nu era colonel, aşa i se spunea). Fără să intrăm prea mult în detalii, este totuşi cazul să menţionăm că preşedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre în 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunităţii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Preşedintele Wilson însuşi recunoştea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celălalt ego. Gândurile lui şi ale mele sunt aceleaşi”.

House, un marxist, scrisese, încă din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, în care personajul principal, Philip Dru, încerca să instaureze în lume “socialismul aşa cum l-a visat Karl Marx”. Ce-i drept, impozitul pe venit şi ideea de banca centrală fuseseră propuse chiar de Karl Marx în “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminaţilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului în mâinile statului prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv”.

Încă înainte de intrarea SUA în război (“provocată” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morţi), ancheta şi Preşedintele Wilson ascunseseră faptul că “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuşe la bord pentru Anglia, în timp ce SUA se declaraseră, oficial, în neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantând participarea SUA la război.

În 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douăzeci de membri ai grupului l-au însoţit apoi pe Preşedintele Wilson la Paris, la Conferinţa de Pace. Printre aceştia, House, bancherii Paul Warburg şi Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferinţei – “asociaţia generală a naţiunilor”, din care s-a născut Liga Naţiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.

În 1917, după evenimentele din februarie (martie), House, susţinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg – îl expediază pe Troţki cu un grup de 276 de oameni instruiţi, la bordul vasului “Cristianja” în Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolşevici.

Un incident este semnificativ: arestat în portul Halifax de către autorităţile canadiene că “anarhist” (3 aprilie 1917), Troţki va fi eliberat urgent la intervenţia personală a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era şeful serviciului secret militar german – îl expedia pe Lenin cu un grup de bolşevici, care parazitau de ani de zile în Elveţia, în Rusia. Într-un tren special (“vagonul plumbuit”), în scopul de a organiza la Petersburg o lovitură de stat care să scoată Rusia din război. Bolşevicii urmau apoi să încheie rapid o pace separată cu Germania.”[2]

SURSE

  1. David Icke – „Secretul Suprem”
  2. www.ziua.ro

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro