Protectia Copilului din Norvegia (Barnevernet) – mafia statala care rapeste copiii cetatenilor si imigrantilor sub diverse pretexte halucinante

by Serviciul pentru Protectia Copilului din Norvegia, Barnevernet[1], a fost instituit prin Legea Protectiei Copilului din 1992 cu scopul „de a se asigura ca, copiii si tinerii, care traiesc in conditii ce pot dauna sanatatii si dezvoltarii lor sunt dati spre ingrijire”. Serviciul pentru Protectia Copilului din Norvegia minte si […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Serviciul pentru Protectia Copilului din Norvegia, Barnevernet[1], a fost instituit prin Legea Protectiei Copilului din 1992 cu scopul „de a se asigura ca, copiii si tinerii, care traiesc in conditii ce pot dauna sanatatii si dezvoltarii lor sunt dati spre ingrijire”.

Serviciul pentru Protectia Copilului din Norvegia minte si dezinformeaza atunci cand afirma ca interesul lor este acela de a „proteja copiii”, dupa cum veti vedea in continuare. Cazul familiei Bodnariu, de origine romana, este intr-atat de scandalos, incat imaginea Norvegiei va avea mult de suferit.

statua-bambini-frogner-park-oslo-norvegia

Statuia bizara a unui barbat care arunca la pamant (tortureaza) mai multi copii – aflata in Parcul Frogner din OSLO, NORVEGIA (!)

Protestul a sute de oameni in fata ambasadei Norvegiei din Romaniei a trezit din amortire autoritatile din Romania, care miscate de aceasta solidaritate s-au alaturat apararii familiei Bodnariu, careia Barnevernet i-au luat pe cei cinci copii, sub pretextul halucinant cum ca, „sunt indoctrinati religiosi”, fara sa existe dovezi in acest sens, ci doar o „suspiciune rezonabile” – o sintagma la moda in Romania, dar si in Norvegia.

In aprilie 2015, televiziunea lituaniana, iDNES[2], a relatat cum Barnevernet rapeste, pur si simplu, copii proveniti din familii straine. Aproximativ 4.000 de fosti copii dati in „ingrijirea statului” cerut despagubiri pentru suferintele si abuzurile la care au fost supusi in orfelinatele din Norvegia.

Barnevernet a fost aspru criticat de catre Guvernul Indiei, dupa ce au luat doi copii unui cuplu indian, care lucrau in Norvegia. Berit Aarset, care conduce Organizatia pentru Drepturile Omului din Norvegia a afirmat ca, „statul norvegian rapeste copiii”:

„Nu este prima data cand un astfel de lucru se intampla in Norvegia. Sistemul juridic favorizeaza Serviciile de Ingrijire a copilului si fac ceea ce doresc, tot timpul, destul de des, atunci cand un norvegian este casatorit cu o non-norvegiana.”[3]

In doua cazuri larg mediatizate, investigatorul privat, polonezul Krzysztof Rutkowski, a ajutat un baiat rus si o fata poloneza de a se reuni cu familiile lor de care au fost despartiti de statul mafiot norvegian.

Cazul familiei Bodnariu careia statul norvegian le-au luat cei cinci copii

Serviciul de ajutor social al Norvegiei, Barnevernet, nu numai ca a intervenit intru restrictionarea drepturilor parentale in cadrul familiilor, dar continua sa si desparta cu forta copiii de familiile lor “fara aproape niciun motiv”, de multe ori pe baza unor acuzatii nefondate, afirma un avocat al drepturilor omului.

“Mama taie feliile de paine prea subtiri. Curata casa cu prea mult sapun. Copilul este afectat de aceasta. Familia s-a mutat prea des. Schimbarea domiciliului de doua ori in trei ani a influentat negativ copilul. Venitul lunar al familiei este insuficient. Mama are grija cum trebuie de fiica sa, dar nu poate acorda aceeasi atentie si fiului.”

Propozitiile de mai sus reprezinta doar cateva dintre motivele invocate de catre Protectia Copilului din Norvegia (Barnevernet) pentru despartirea copiilor de familiile lor.

Familiile sunt speriate. Nu sunt nici imigranti, nici norvegieni. Politia ar putea oricand bate la usa pentru a le confisca copiii. Norvegianul Marius Reikaras, avocat pentru drepturile omului si Sedef Mustafaoglu, care au reusit sa-si salveze copiii la limita gratie unei coincidente si sa se intoarca in Turcia, povestesc practicile sus-mentionate.

Turcia a mentionat torturile Biroului Pentru Tineret german (Jugendamt) timp de ani de zile, dar nu a fost informata asupra a ce se petrece in Norvegia. In urma cu cateva luni, cutia Pandorei a fost deschisa atunci cand au fost descoperite experientele lui Kalil Kiris. Dupa aceea, scandalurile din Norvegia au inceput sa iasa la iveala unul cate unul. S-a dovedit ca experienta lui Kiris a fost doar o picatura intr-un ocean.

Incidentul a inceput atunci cand fiica de 3 ani a lui Kiris a povestit educatoarei de la gradinita visul ei influentat de personajul de benzi desenate Hulk. Educatoarea a interpretat lumea imaginara a copilei intr-un mod paranoic si a chemat expertii de la Barnevernet. Fetita a fost confiscata si politistii l-au retinut pe Kiris la locul de munca.

Vorbim parca despre “Zona Crepusculara”. Kiris a fost tinut sub supraveghere timp de trei zile si dreptul la un avocat i-a fost refuzat. Totusi, cea mai lunga perioada de supraveghere in Norvegia este de 48 de ore, iar cererea unui avocat trebuie indeplinita imediat. Dupa eliberare, Kiris a ajuns in Turcia cu ajutorul avocatului sau. Apoi, cu interventia Ministerul de Externe turc si a Presedintiei pentru Turcii de peste Hotare, copila a fost inapoiata familiei. Conform rapoartelor, educatoarea a fost concediata.

Familia Kiris este norocoasa ca si-a salvat copilul. Marius Reikaras, care a aparut in emisiunea televizata “Avrupa’da Gündem” (Agenda Europeana) difuzata de ATV Europe duminica trecuta, are la activ zeci de procese similare acestuia. Unele dintre ele sunt transferate Curtii Europene pentru Drepturile Omului. In zilele urmatoare, acesta va sustine in fata Parlamentului European o prezentare a violarilor drepturilor omului in Norvegia.

Reikaras este un expert legal idealist care s-a devotat acestei cauze. Primeste diverse amenintari. La un moment dat, a fost arestat fara motiv si tinut supraveghere timp de 30 de zile, licenta fiindu-i si ea suspendata. Dupa o lupta legala, acesta a fost achitat si licenta i-a fost restituita, insa afirma ca amenintarile continua.

Reikaras spune ca de la semnarea Conventiei de la Viena in 1961 de catre guvernul norvegian, acesta este nevoit sa informeze tarile de origine ale copiilor pe care ii confisca, insa nu-si indeplineste aceasta indatorire. “Legea este ignorata in Norvegia. Evenimentele intamplate lui Kiris nu sunt nici primele, nici ultimele de aceasta natura”.

Barnevernet urmareste constant cetatenii imigranti, la fel ca “Big Brother”. Familiilor imigrante li se cere mereu o informare de localizare in cazul in care isi trimit copiii in tara de origine.

Reikaras ne mai da doua exemple recente:

“Am un client sirian. I-au telefonat si i-au ordonat sa-si aduca copiii in doua ore. Tatal sirian a trebuit sa-si predea copiii. Nu are inca nicio idee asupra motivului. O alta familie norvegiana a fost perchezitionata de catre politie in timp ce manca la un restaurant fast food impreuna cu cei trei copiii. Nici in acest caz motivul nu este cunoscut. Politia pur si simplu le-a confiscat copiii.”

Exista 1 milion de copii cu varsta sub 18 ani in Norvegia, iar 60.000 dintre acestia au fost rapiti de catre institutie. De fapt, cauza nu este diferita celei din Germania. Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german.

Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Mai exista si factorul parintilor adoptivi. Conform statisticilor, deseori intalnim asemanari dramatice intre numele de familie ale celor selectati drept parinti adoptivi si cel al angajatilor institutiei. A fi parinte adoptiv este de asemenea foarte atragator, din moment ce anual primesti 300.000 de coroane pentru fiecare copil. Unele familii privilegiate se bucura de prosperitate prin adoptia a 3-4 copii.

Insa, dupa cum mentionam mai sus, venitul insuficient la nivel de familie este unul dintre motivele confiscarii. Sedef Mustafaoglu este una dintre victime. Aceasta era cat pe ce sa-si piarda copiii deoarece era platita prost si-si schimbase domiciliul de doua ori.

“Salariul meu era de 16.000 de coroane.

Sotul meu castiga putin mai mult. Au pus ochii pe noi. Au venit si ne-au zis ca venitul nostru este insuficient. Unul dintre copiii mei sufera de epilepsie. Trebuie sa-i acord atentie speciala. Intr-o zi mi-au invitat fiica in varsta de 17 ani la institutie pentru a da un interviu. Initial am ezitat, dar mai apoi mi-am impachetat rapid lucrurile si am fugit in Turcia.

Cateva zile mai tarziu, un angajat al institutiei al carui nume nu vreau sa-l dezvalui ne-a anuntat ca avem alcatuit un dosar pe numele nostru. Daca mai asteptam putin, ne-ar fi luat copiii. Ne-a informat pana si despre continutul dosarului. Unul dintre motive era acela ca imi culc fiul epileptic in acelasi dormitor cu mine.

Adevaratii bolnavi sunt ofiterii institutiei. Imi culc fiul in aceeasi camera cu mine pentru a putea interveni rapid in cazul in care intervine ceva urgent peste noapte. Din fericire, le-am putut scapa, insa acum imi este teama sa ma intorc in Norvegia, care este a doua mea casa de cand m-am mutat acolo la varsta de 9 ani si in care am petrecut 32 de ani.”

Mustafaoglu e de parere ca din banii platiti parintilor adoptivi, mai degraba ar imparti cativa si cu parintii saraci.

“Motivatia lor reala este de fapt alta. Avem de-a face cu o mafie oficiala; o mafie statala care rapeste copii.”

Intre timp, pot fi observate o serie de tragedii cauzate de parintii adoptivi:

Intr-unul dintre cazuri, avem povestea unei fete numita Ann Helen Nilsen ce a fost separata de familia ei la varsta de 15 ani. Fata a fost data unui barbat incarcerat pentru viol, fiind in consecinta abuzata sexual timp de 5 ani.

O femeie de 50 de ani ce avea in grija un copil in varsta de 7 ani l-a injunghiat pe acesta in maini si picioare de multe ori in decursul a mai multi ani.

Un baiat de 16 ani a fost prins si supus violentei de catre politie in timp ce incerca sa scape de tatal sau. Tatal a fost tinut in inchisoare timp de trei zile pentru relatarea actelor de violenta respective.

Sute de copii au fost facuti victime ai drogurilor si altor substante asemanatoare in timp ce locuiau in camine.

944 de persoane care au crescut “sub tutelajul” Departamentului de Servicii Sociale au dat in judecata municipalitatea din Oslo pentru neglijenta si violenta la care au fost supusi de catre institutie intre 2006 si 2008. Municipalitatea a fost amendata cu 562 de milioane de coroane compensatie in urma acestui caz.

A fost dezvaluit ca in 52 de procese deschise incepand cu anul 2000, in jur de 1500 de copii au fost victimizati si supusi abuzului sexual in timp ce erau in grija institutiei.

“Daca lucrezi pentru Drepturile Omului in Norvegia, oricand ti se poate intampla orice”, declara Reikaras. Din acest motiv, primul ministru ceh Bohuslav Sobotka, care critica cu tarie statul norvegian pentru metodele naziste folosite asupra parintilor si copiilor, i-a propus oferirea cetateniei. In final, Reikaras a mentionat si moartea misterioasa a lui Tor Bertelsen, un avocat pentru drepturile omului aflat mereu sub amenintare si a carui licenta fusese revocata.

“Daca celelalte tari nu vor aplica sanctiuni Norvegiei, ‘pragul democratiei’, si daca metodele tarii nu vor fi dezvaluite, acest barbarism nu va inceta.”

Guvernul României este somat să dea explicații în privința cazului familiei de români care și-a pierdut copiii în Norvegia.

Senatorul Titus Corlățean cere premierului, ministrului de Externe și celui al Muncii și Familiei să vină în Parlament și să spună ce anume au făcut pentru ca familia Botnariu să își recupereze copiii luați de statul norvegian.

Titus Corlățean solicită Guvernului României intreprinderea unor demersuri politico-diplomatice de urgență pe relația cu Guvernul norvegian pentru facilitarea reîntregirii cât mai curând posibil a familiei Bodnariu cu cei cinci copii minori care le-au fost luați în cursul lunii noiembrie de instituția norvegiană de protecția copilului (Barnevernet) printr-o interpretare considerată abuzivă a principiului “interesul superior al copilului” și printr-o serie de acțiuni disproporționate față de situația reală din familie.

Marius şi Ruth Bodnariu au povestit, la Antena 3, că totul s-a întâmplat după ce fiica lor în vârstă de 10 ani ar fi spus la școală că părinții ei o lovesc uneori, acasă.

Mai mult, în acest proces s-ar fi implicat inclusiv o învățătoare a copiilor, care a dorit să sesizeze autorităților că cei doi părinți își îndoctrinează copiii. Totul, după ce una dintre fete a cântat la școală un cântec religios.

SURSE

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Child_Welfare_Services_%28Norway%29
  2. http://zpravy.idnes.cz/hoste-litevske-televize-v-poradu-o-norske-socialce-neuvadeli-pravdiva-data-o-porodnosti-i-downove-sy-iud-/zahranicni.aspx?c=A150415_095030_zahranicni_im
  3. http://www.ndtv.com/article/india/norway-custody-row-top-10-developments-178918
  4. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/12/22/detalii-socante-despre-barnevernet-mafia-statala-care-rapeste-copiii-imigrantilor-pentru-motive-halucinante-implicarea-autoritatilor-turcesti-a-dus-la-rezolvarea-unui-caz-similar-cu-al-familiei-bodn/

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro