Programul spatial nazist (1940 – 1945): expeditiile pe Luna si Marte

by Programul spațial nazist a fost program spațial condus de unii naziști în 1943 și efectuat în Peenemünde și Northausen. Cei mai eminenți membri ai programului au fost transferați în secret după război în Uniunea Sovietică și în Statele Unite (Operation Paperclip). Pentru propulsie s-au folosit rachetele V-1, V-2 (a […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Programul spațial nazist a fost program spațial condus de unii naziști în 1943 și efectuat în Peenemünde și Northausen. Cei mai eminenți membri ai programului au fost transferați în secret după război în Uniunea Sovietică și în Statele Unite (Operation Paperclip). Pentru propulsie s-au folosit rachetele V-1, V-2 (a fost prima rachetă balistică și primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital).

Oficial, nu a existat niciun program spațial nazist aprobat, dar există o relatare despre o presupusă arestare a lui Wernher von Braun într-o închisoare SS pentru utilizarea unei facilități de la Peenemünde pentru planificarea zborului spațial în loc să dezvolte armamentul. Totuși toate documentele și planurile găsite demonstrează existența unui asemenea program.

Nazi-Base-on-Mars

Bazele naziste de pe Luna

Nazistii planuiau nu doar sa ocupe multe zone secrete ale Pamantului cu bazele lor, ci vroiau sa inceapa popularea si in sistemul nostru solar. In acest caz au ales si satelitul natural al Pamantului. Acestia au folosit dispozitive de zbor, altele decat celebrele lor Haunebu, acestea fiind Miethe si Schrieve, dedicate zborului interplanetar.

Miethe avea urmatoarele dimensiuni: primul astfel dispozitiv avea 15 m ca si diametru, al doilea dispozitiv avea 50 m, iar al treilea avea 170 m. Schrieve era mai mica ca si dimensiuni si primul astfel de dispozitiv avea diametrul de 45 m, iar al doilea dispozitiv avea 60 m.

Acest proiect de farfurie zburatoare a fost dezvoltat in secret de catre Dr. Heinrich Richard Miethe, de unde si denumirea obiectului zburator ca si „farfurie zburatoare Miethe”.  Profesorul Giuseppe Belluzzo, fost deputat, senator si ministru al economiei nationale in timpul regimului fascist al lui Mussolini.

Acesta a scris mai multe carti cu privire la chestiuni tehnice, incluzand turbine cu abur, inca din 1926 si alte dispozitive avansate ca si natura tehnica pentru acei ani. Belluzzo, a fost considerat un expert in turbine cu abur.

De pe site-ul topsecretwriters.com[2] aflam ca atmosfera lunii chiar permite existenta vietii pe Luna, asa cum mai declara si omul de stiinta rus, Vladimir Terziski, care a si prezentat imagini si dovezi video cu expeditia nazistilor pe Luna.

Bineinteles, ca a fost acuzat de falsuri si minciuni, fiind un clasic tertip practic de iluminatii. Dupa expeditia din Antarctica din anul 1938, nazistii si-au stabilit baza de asamblare a farfuriilor zburatoare Haunebu si Vril, in Neuschwabenland, cunoscut ca „Noul Tinut Svab”.

Dincolo de tehnologiile foarte avansate ce le dezvoltau acolo, acestia s-au ocupat si de programe spatiale. Cel care supraveghea programul spatial nazist, inca din anul 1938, a fost generalul SS, Hans Kammler, cel care conducea baza din Neuschwabenland. In 2010, NASA a facut greseala sa dea publicitatii niste imagini cu zona intunecata a Lunii, unde se vede clar o baza in forma de svastica.
zvastica pe Luna 2Nişte fotografii care au fost date publicităţii recent pe Internet, şi care arată imagini luate de sonda Cassiopeia de pe aşa-zisa faţă întunecată a lumii, a creat mari controverse atât printre astronomi, cât şi printre adepţii conspiraţilor, anunţă portalul on-line Truth Today.

Fotografiile relevă o structură în craterul Schroedinger, din apropierea regiunii polare de sud a lunii, iar sursele oficiale au dat greş în a găsi vreo explicaţie. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi de această descoperire, iar numeroşi cercetători ai fenomenului OZN au interpretat totul ca o probă în demonstrarea existenţei extratereştrilor.

Fotografiile respective sunt indistincte, parţial datorită distanţei orbitale a probei şi a interferenţei prafului lunar ionizat de deasupra craterului, dar totuşi o formă regulară poate fi distinsă între aceste poze, localizată în lateralul unui crater circular cu diametrul de 1,5 kilometri, care, la rândul său, e situat într-o depresiune mai mare şi iregulară.

Într-adevăr, nu e prima oară când forme regulare au fost observate în fotografii luate din spaţiu. Să ne aducem aminte de faimosul chip sau de celebrele piramide, observate în regiunea Cydonia din Marte. Dar de data aceasta, astronomii sunt împărţiţi în a mai considera zvastica de pe Lună ca fiind ceva real sau doar o iluzie optică. Da, aţi citit bine: pe Lună a fost descoperită o zvastică!

Descoperirea de pe Lună a intrigat, în special datorită formei sale extraordinare. Aşa-zisa anomalie seamănă, în mod clar, cu zvastica, simbolul folosit, printre alţii, şi de către naziştii germani în anii 1930-1940. Acest lucru i-a condus pe unii conspiraţionişti la concluzia că naziştii ar fi ajuns pe Lună în timpul celui de-al doilea război mondial. În India, zvastica mai este folosit în continuare ca simbol al prosperităţii, fericirii şi norocului, aşa că noua descoperire îi face să creadă că pe Lună este reprezentat poporul indian.

Pe de altă parte, Martin Krauss, un cercetător renumit din domeniul OZN-ului, afirmă categoric: “E un semn al extratereştrilor din Alpha Centauri, cei care au adus viaţa pe Pământ în urmă cu milioane de ani în urmă, şi care au lăsat un semn pe Lună pentru a marca trecerea lor”.

NASA spune că e doar un balon meteorologic

Purtătorul de cuvânt al NASA, Roslyn Villacorta, a declarat că observaţiile vizuale au rezultat în urma disturbării semnalului de către un balon meteorologic, aliniat între satelitul Cassiopeia şi centrul de recepţionare de pe Pământ. “E o coincidenţă nefericită că acest semnal de eroare a format simbolul zvasticii“. (NASA e penibilă, ca întotdeauna, în explicaţii)

Naziştii au fost deja pe Lună în 1945

Omul de ştiinţă român, Radu Tomovici, cel care a studiat de decenii toate teoriile conspiraţiei, nu este de acord cu explicaţia oferită de NASA. “De aproape 70 de ani, se ştie că naziştii au avut un program coordonat de Hans Kammler, în timpul celui de-al doilea război mondial, ce avea ca scop cucerirea spaţiului. Se pare că acest Kammler, care a dispărut misterios la sfârşitul celui de-al doilea război, şi echipa sa au reuşit”.

UPDATE la câteva ore după publicarea articolului iniţial! Dovada că zvastica există pe Lună!

Baze naziste pe Marte

Într-un interviu la Gaiam TV, într-o emisiune despre Dezvăluire, dezvăluitorul Corey Goode descrie în detaliu tentativele programului spațial secret german pentru a stabili baze pe Marte în perioada celui de-al doilea război mondial.

El susține că, în timpul efortului colonizator ulterior, germanii s-au luptat în bătălii teritoriale aprige cu specii rezidente pe Marte care locuiau în tuburi mari de lavă și care mișunau de-a lungul regiunilor subterane a lui Marte.

Goode spune că la începutul lui 1940, în timp ce al doilea război mondial era încă în curs, societăți secrete germane ca –Thule, Vril și Soarele Negru – au stabilit cu succes o bază pe Lună, și au folosit-o ca rampă de lansare pentru misiunile pe Marte.

Timpul de călătorie între Lună și Marte era de mai multe ore pentru germani, în contrast cu programul spațial secret contemporan care a redus timpul de călătorie până la o chestiune de minute! (a se citi articolele din blog de la categoria ,,Baze pe Marte”, n.b.).

Goode descrie informații despre primele evenimente de colonizare germană care au fost înregistrate pe „tampoane de sticlă inteligente”, tehnologie la care s-a avut acces în timpul serviciului din spațiu ca o capacitate „empatică intuitivă” din 1987 până în 2007.

El spune că documentele și fotografiile germanilor, care detaliază aceste misiuni pe Lună și Marte, au fost arhivate pe tampoane de sticlă inteligente. Acesta a descris anterior puterea societăților secrete germane din Germania lui Hitler. Societățile Thule, Vril și Soarele Negru (a se citi din blog articolele cu aceste subiecte, n.b.) au creat un program spațial, care a fost în întregime independent de efortul nazist SS de a înarma farfuriile zburătoare pentru efortul de război.

Aceste societăți secrete germane au stabilit baze în Antarctica și America de Sud unde au scăpat pe cea mai mare parte a elitelor din timpul celui de-al doilea război mondial. Bine-ascunse și protejate în aceste locații la distanță, germanii au forjat înainte în dezvoltarea de tehnologii avansate de călătorie în spațiu folosind antigravitația și portalurile spațio-temporale.

Eforturile societăților secrete germane în stabilirea unui program spațial paralel a fost descris anterior de Goode într-un interviu din 20 mai 2015, episoade anterioare ale Dezvăluirii Cosmice, și discutată în detaliu în cartea ,,Insiderii revelează programele spațiale secrete” (2015).

După stabilirea prezenței în regiunile ecuatoriale ale lui Marte, el descrie modul în care germanii au întâlnit furtuni de nisip dure care erau extrem de încărcate electric. Furtunile cu fulgere făceau ravagii cu electronica tehnologiilor lor. Mărturia lui Goode este susținută de cercetarea NASA, care a confirmat faptul că explozii de trăznet enorme apar în timpul furtunilor de praf de pe Marte.

Prin urmare, germanii au început căutarea de zone adecvate în altă parte pe Marte pentru bazele lor. Ei au descoperit că la Nord și-n regiunile sudice, mai sus de paralela 20, este un mediu mai ospitalier pentru construirea de baze care este departe de uriașele furtuni electrice de praf de pe Marte. Germanii au descoperit un sistem antic de tuburi din lavă de 10 ori mai mari decât tuburile din lavă de pe Pământ, și și-au mutat bazele lor aici.

Tuburile de lavă și alte regiuni subterane de pe Marte nu erau nelocuite. Germanii au întâlnit două specii rezidente inteligente cu care au trebuit să ducă lupte teritoriale înverșunate în timp ce își stabileau bazele lor. Goode a descris cele două specii ca reptiliană și insectoidă.

Aceste bătălii brutale au dus la pierderea unui număr mare din personal și a resurselor Germane până la sfârșitul anilor 1950, când Complexul Militar Industrial al SUA a început să ajute societățile secrete germane de pe Marte. La mijlocul anului 1952, germanii au efectuat o serie de zboruri demonstrative cu farfurii zburătoare peste Washington DC într-un spectacol de forță.

Aceasta a condus la începutul relațiilor oficiale cu societățile secrete germane. În timpul administrației Eisenhower, SUA au capitulat cererilor cheie ale societăților secrete germane, care a dus la infiltrarea Complexului Militar Industrial (acesta este secretul aparitiei OZN deasupra Casei Albe din 1952, n.b.).

Cu puterea industrială a SUA acum în spatele lor, societățile secrete germane au putut să-și consolideze în cele din urmă bazele lor pe Marte și a le proteja de marțienii rezidenți.

Există dovezi de susținere ale informațiilor incredibile ale lui Goode? În primul rând, ne putem uita la alți dezvăluitori care pretind, de asemenea, că au petrecut timp pe Marte în timp ce serveau militar programele spațiale secrete (Ex: Michael Relfe, Arthur Neumann http://burebista2012.blogspot.ro/search?q=michael+relfe ).

Mărturia lui Goode are un număr de mărturii paralele importante despre Marte, ale dezvăluitorului Randy Cramer, care spune că a petrecut 17 ani pe Marte (1987-2004) într-o unitate militară de elită care a apărat coloniile civile de marțienii rezidenți.

În aprilie 2014, într-o serie de interviuri (șase luni înainte de apariția publică a lui Goode în septembrie), Cramer a spus că unitatea sa a luptat în mod regulat în lupte teritoriale cu două specii inteligente de pe Marte, reptilienii și insectoizii – aceleași două identificate de Goode.

Cramer a descris marțienii rezidenți că-și apără cu furie teritoriul, că merg la luptă dacă teritoriul lor a fost amenințat. În alte momente, îi lăsa în pace pe coloniștii umani. Din nou, acest lucru este în concordanță cu relatările lui Goode referitoare la luptele germanilor cu marțienii.

În timp ce Cramer nu a menționat nici o legătură germană, el a făcut clar faptul că unitatea militară în care a slujit era subordonată unei entități corporative care a fost responsabilă de operațiuni pe  Marte.

Acest lucru este în concordanță cu informațiile lui Goode care vorbea despre un „Conglomerat Corporativ Interplanetar” care activează pe Marte, ce a fost infiltrat și preluat de societățile secrete germane și susținătorii lor naziști SS mai devreme.

Naziștii SS au introdus practici sclavagiste de muncă care au fost frecvente în Germania nazistă și la germanii din bazele societăților secrete din Antarctica și America de Sud. Potrivit lui Albert Speer, ministrul Armamentului pentru Germania nazistă, naziștii SS au avut planuri de a continua aceste practici sclavagiste și după război.

Mărturiile lui Cramer și Goode vorbesc despre luptele din cadrul programului spațial secret cu marțienii indigeni și sunt în concordanță cu un al treilea dezvăluitor, Michael Relfe, care susține că a petrecut 20 de ani pe Marte (1976-1996) ca militar.

Relfe descrie că se confruntau cu o varietate de amenințări extraterestre și nativi marțieni în programul spațial secret ce rulează operațiuni pe Marte. Mărturiile lui Relfe, ale lui Goode și Cramer sunt comparate în contrast în capitolul 13 din cartea ,,Insiderii revelează programele spațiale secrete”.

În plus față de elementele probate din mărturiile lui Cramer și Relfe, care este în concordanță cu informațiile lui Goode, există, de asemenea, dovezi circumstanțiale importante. In 11-12 iunie, Societatea Interplanetară Britanică a efectuat un simpozion pe tema „Cum să răsturnăm o dictatură marțiană„.

Scenariul descris de Societatea Interplanetară Britanică a fost un program spațial corporativ centrat pe Marte, care a fost dominat de lideri care s-au comportat ca dictatori și exploatau muncitorii ca pe sclavi. Scenariul are multe similitudini cu cel descris de Goode și Cramer despre Marte fiind condus de corporații care utilizează forțele militare de elită ca mercenari spațiali în bătăliile lor.

Simpozionul a fost acoperit de Richard Hollingham, un scriitor al British Broadcasting Corporation, care a făcut aluzie la o conexiune cu MI-6 (facțiune din cadrul serviciilor secrete britanice, n.b.). Simpozionul a coincis cu un raport din 22 iunie al lui Goode privind turneul de inspecție al unei baze curente de pe Marte, care părea să fi funcționat ca o dictatură. Este mai mult decât probabil că practicile corporative pe bazele de pe Marte din prezent, sunt conectate la antecedentele baze germane care au continuat practica nazistă de a folosi munca de sclavi.

Două mărturii ale dezvăluitorilor despre programele spațiale secrete, susțin dezvăluirile lui Goode împreună cu dovezi circumstanțiale convingătoare, care includ date de la NASA ce susțin că există o atmosferă respirabilă subțire pe  Marte.

Pentru moment, există un motiv bun pentru a concluziona că Goode ne dezvăluie o perspectivă adevărată ca insider despre rolul ce l-au jucat societățile secrete germane în stabilirea bazelor și colonizarea planetei Marte în anii 1940 (http://burebista2012.blogspot.ro/2014/12/o-alta-dezvaluire-despre-bazele.html ).

Aceste informații, precum și cele publicate pe blog despre acest subiect, trebuie să schimbe viziunea retrogradă despre civilizațiile extraterestre și posibilitățile actuale ale omenirii privind contactul cu civilizații extraterestre, călătoria spațială, existența vieții în sistemul nostru solar și expansiunea noastră ca civilizație pe alte planete. Asta ne aduce și o responsabilitate în plus. Pe lângă responsabilitatea protejării vieții în general pe propria planetă, ca pentru o mamă, cea de a proteja mediul din spațiul invadat de noi.

Dezvăluirea este foarte aproape și o foarte mare parte din frații noștri planetari gândesc ca în Evul Mediu. Deschideți-vă mintea pentru că ea este singurul obstacol actual în revenirea noastră la statutul de ființe galactice…

Werner von Braun, savantul nazist care i-a ajutat pe americani să ajungă pe Lună

O figură foarte controversată, Werner von Braun a rămas în istorie drept savantul care a deschis americanilor drumul spre explorarea spaţiului cosmic, dar şi ca inventatorul rachetelor balistice V-2, folosite de nazişti în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Werner von Braun nu şi-a dorit o carieră militară. S-a născut în 1912 în familia unui baron prusac şi a fost fascinat încă de mic de poveştile ştiinţifico-fantastice ale lui Jules Verne şi H.G. Wells. Având în vedere performanţele lui ulterioare, pare greu de crezut că în şcoală s-a descurcat destul de greu la matematică şi fizică, dar chiar aşa au stat lucrurile.

Abia după ce a citit lucrările savantului german născut în România, Hermann Oberth, despre rachete, a înţeles că acesta este drumul pe care vrea să meargă şi el. Astfel, Werner s-a înscris la Institutul de Tehnologie din Berlin, unde s-a specializat în inginerie aeronautică, apoi s-a alăturat Societăţii Germane de Zbor Spaţial, unde a lucrat chiar alături de mentorul său, Hermann Oberth, la testele cu rachete alimentate prin combustibil lichid.

După ce a terminat studiile la Universitatea din Berlin, şi-a luat doctoratul în fizică, în anul 1934. În scurt timp însă, guvernul german a interzis testele cu rachete, iar singura soluţie pentru ca Werner să-şi poată continua cercetarea în acest domeniu era să urmeze o carieră militară, ajutând la inventarea unor rachete mai performante, care să poată fi folosite ca arme.

Prin urmare, el a fost numit directorul staţiei de testare a rachetelor din Peenemunde, în nord-estul Germaniei. În timp ce studia modelul de rachete propus de americanul Robert Goddard, Werner von Braun şi echipa lui au conceput racheta balistică Vergeltungswaffe 2 (V-2). Noul model se putea deplasa cu o viteză de 5.633 km/h, cântărea peste 12 tone şi avea 14 metri înălţime, putând transporta bombe pe o distanţă de peste 800 de km.

Testate cu succes în 1942 şi folosite pentru prima dată în septembrie 1944, aceste rachete balistice au fost lansate spre Europa, în special spre Marea Britanie, unde au fost trimise 5.000. Numai o parte din acestea şi-au atins ţinta, ucigând peste 3.000 de civili doar în Londra şi rănind alte câteva mii.

Printre statele care au avut foarte mult de suferit în urma acestor bombardamente se numără, pe lângă Marea Britanie: Belgia (1664 rachete ajunse la ţintă), Franţa (76 rachete), Olanda (19 rachete). Tot în anul 1944, Werner von Braun a fost arestat chiar de autorităţile germane pentru care lucra, fiind acuzat că a sabotat şi întârziat programul de înarmare.

În cele din urmă a fost eliberat, reuşind să-i convingă pe oficiali că s-a străduit să dezvolte şi să îmbunătăţească rachetele care urmau să fie folosite ca arme. După debarcarea Aliaţilor în Normandia, în 1945, staţia de la Peenemunde, unde erau testate rachetele balistice ale naziştilor, a fost capturată, bombardamentul fiind astfel oprit.

La finalul războiului, chiar înainte de cucerirea bazei secrete de la Peenemunde, von Braun, alături de la întreaga lui echipă de cercetători (aproximativ 500 de savanţi), printre care se număra şi unul din fraţii săi, s-a predat armatei americane, oferind de asemenea Aliaţilor planuri şi prototipuri de rachete pentru testare.

Modul în care savantul a luat parte la atrocităţile comise de nazişti este încă dezbătut aprins de istorici. Imediat după ce s-a predat, cercetătorul a dat declaraţii în care preciza că dacă nu ar fi făcut parte din Partidul Naţional Socialist German (titulatura oficială a partidului nazist) cariera lui ca om de ştiinţă s-ar fi sfărşit.

A recunoscut că ştia de abuzurile comise în lagărele de concentrare şi de faptul că unii prizonieri erau obligaţi să lucreze în condiţii îngrozitoare pentru a asambla aceste rachete balistice, dar a precizat că orice efort de a se opune acestor decizii ar fi fost inutil şi i-ar fi pus viaţa în pericol.

Predarea în mâinile americanilor a fost începutul unui nou capitol din viaţa lui Werner von Braun şi un pas esenţial pentru cucerirea spaţiului cosmic. Timp de 14 ani, fostul savant nazist avea să lucreze pentru guvernul american, iar temutele rachete V-2, care au făcut mii de victime în timpul războiului, aveau să devină modelul de la care va porni pentru conceperea unor noi sisteme de propulsarea a navetelor spaţiale.

Fără revoltătoarele teste făcute sub coordonarea lui Werner von Braun la Peenemunde, americanii nu ar fi ajuns pe Lună. În vara anului 1945, autorităţile americane i-au oferit lui von Braun şi altor 120 de savanţi din echipa lui un contract de 6 luni în Statele Unite, unde aveau să continue cercetările pentru realizarea de rachete balistice, de data aceasta pentru armata americană.

Contractele s-au prelungit însă, iar în 1950 von Braun şi echipa lui au fost mutaţi de la baza Fort Bliss din Texas în Huntsville, Alabama, iar în 1955 von Braun a devenit cetăţean american. În scurt timp, în plină competiţie ruso-americană pentru cucerirea spaţiului, ajutorul lui von Braun s-a dovedit esenţial. În 1957 ruşii au lansat primul satelit, Sputnik, iar un an mai târziu echipa lui von Braun a construit şi lansat cu succes primul satelit american, Explorer 1.

În 1950 a renunţat la colaborarea cu armata americană şi s-a alăturat recent înfiinţatei NASA, devenind primul director al Centrului de Zbor Spaţial Marshall din Alabama. Aici a supravegheat realizarea rachetelor Saturn, modelul Saturn 5 fiind cel care avea să-i ducă pe astronauţii americani pe Lună, în cadrul misiunilor Apollo.

Werner von Braun a fondat Institutul Naţional al Spaţiului, iar în 1972 a demisionat din funcţia pe care o avea la NASA, în urma unor conflicte interne privind programul Apollo. A murit de cancer la 65 de ani, în 1977 şi este îngropat într-un cimitir din Alexandria, Virginia.

Moştenirea pe care o lasă în urmă este incontestabilă şi cu greu ne putem imagina explorarea spaţiului fără contribuţia lui Werner von Braun, savantul care a fost aşa de pasionat de zborul în spaţiu încât nu a ezitat să declare, în cadrul unui interviu înregistrat în 1972, că este convins că „până la finalul anului 2000 primul copil se va naşte pe Lună”.

În ciuda progreselor înregistrate de atunci, suntem încă departe de colonizarea Lunii sau de stabilirea unei baze permanente pe satelitul nostru natural. Din păcate, pe lângă cercetarea în domeniul propulsiei rachetelor spaţiale, von Braun a lăsat în urmă, prin invenţia rachetei balistice V-2, mii de morţi, iar istoricii încă dezbat moralitatea lui.

După cum scria Roger Launius, curatorul National Air and Space Museum, pentru unii „Werner von Braun este un vizionar care a ajutat la dezvoltarea zborului în spaţiu, dar pentru alţii rămâne doar un om care a inventat arme de distrugere în masă şi a semănat teroare în timpul războiului.” Ambele variante sunt adevărate, iar contribuţia lui nu poate fi negată de nicio parte.

SURSE

  1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Programul_spa%C8%9Bial_nazist
  2. http://www.topsecretwriters.com/2010/10/the-german-moon-base-theory/
  3. http://www.lovendal.ro/wp52/zvastica-pe-luna-au-ajuns-nazistii-pe-luna-in-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/
  4. http://burebista2012.blogspot.ro/2015/12/societati-secrete-germane-au-colonizat.html
  5. http://www.descopera.ro/cultura/12869044-werner-von-braun-savantul-nazist-care-i-a-ajutat-pe-americani-sa-ajunga-pe-luna
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro