Procesul si executia sotilor Ceausescu – o mascarada a FSN – procurorul, judecatorul si avocatul erau din aceeasi tabara a „democratiei”

by Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Unul din avocați motivase că din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă.

Unul din avocați motivase că din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să devină definitivă. Înaintea execuției, Elena Ceaușescu a afirmat, fiind pusă în față cu executarea separată a fiecăruia și referindu-se la soțul ei: „Împreună am luptat, să murim împreună!”

Au fost legați forțat la mâini, lucru față de care au protestat vehement. În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a remarcat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, apoi a strigat: „Moarte trădătorilor!” și a intonat câteva versuri din Internațională.

Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia.

Legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului. După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.

Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, găsite a doua zi, și duse la morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la Cimitirul Ghencea, și înmormântate în secret.

La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a citit comunicatul privind execuția soților Ceaușescu. Fragmente din filmarea cu procesul și finalul execuției au fost difuzate în aceeași zi la televiziunea națională.

Intensitatea focurilor de armă în București a scăzut după difuzarea pe 25 decembrie pe postul național de televiziune a execuției soților Ceaușescu. Focuri de armă sporadice au mai fost înregistrate până pe 27 decembrie.

Transcriptul ședinței Tribunalului Militar Excepțional din 25 decembrie 1989

O voce: Un pahar cu apă!

Judecătorul: Vă rog să luați loc. Suntem în fața unui tribunal al poporului.

Nicolae Ceaușescu: Nu recunosc niciun tribunal în afară de Marea Adunare Națională.

Judecătorul: Marea Adunare Națională s-a desființat. Noul organ al puterii este altul.

Nicolae Ceaușescu: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.

Judecătorul: Noi judecăm după nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naționale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

Nicoale Ceaușescu: Citiți Constituția țării.

Judecătorul: Am citit-o, o cunoaștem și nu este cazul să dai dumneata indicații să citim Constituția țării. O știm mai bine decât dumneata care n-ai respectat-o.

Nicolae Ceaușescu: Nu voi răspunde la nicio întrebare.

Avocatul Teodorescu: Sunt avocatul Teodorescu, Nicolae din baroul București și avocatul Lucescu, Constantin din baroul avocaților București. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm apărarea celor doi inculpați ce compar în fața tribunalului militar teritorial. Vă rog să-mi dați aprobarea să iau legătură cu cei doi.

Judecătorul: Poftim, două minute.

Avocatul: Domnule Ceaușescu, este șansa de a spune ce v-a îndemnat să faceți, este un tribunal legal constituit. Organismul pe care dumneavoastră îl invocați a fost desființat prin forța poporului, prin voința poporului român. Dacă înțelegeți vă rugăm să ne spuneți, cu ce înțelegeți să vă faceți această apărare? Este o obligație morală față de dumneavoastră, vă rugăm să vă ridicați în picioare, indiferent dacă dumneavoastră sunteți de acord sau nu. Pentru că acesta este totuși un tribunal legal constituit.

(Avocatul Teodorescu Nicolae poartă o discuție cu Nicolae Ceaușescu, dar aceasta nu se înțelege)

Nicolae Ceaușescu: Nu dau socoteala decât în fața Marii Adunări Naționale. Nu recunosc tribunalul.

Judecătorul: Domnule avocat, vă rog să luați loc.

Avocatul: Vă mulțumesc.

Judecătorul: Inculpatul a refuzat, timp de 25 de ani, să poarte un dialog cu poporul, deși a vorbit în numele poporului, ca fiul cel mai iubit al poporului, în derâdere și-a bătut joc de acest popor. Nici astăzi nu vrea să coopereze cu tribunalul, se cunosc datele. Zilele de sărbătoare erau adevărate festinuri, în care acest inculpat și această inculpată își aduceau în jurul lor camarila și, cu cele mai luxoase toalete care nu existau nici la regii care au existat și există azi în lume nu era atâta fast, iar poporului îi dădea 200 grame de salam pe zi, pe buletin. Genocidul care l-au făcut acest inculpat și această inculpată jefuind poporul, își aroga dreptul de a vorbi în numele poporului, nici astăzi nu vrea să vorbească, este laș și la propriu și la figurat. Avem datele cunoscute, atât ale dânsei, cât și ale dânsului. Vă rog, reprezentantul procuraturii, îi dau cuvântul pentru a susține actul de acuzare.

Procuroul Voinea: Domnule președinte și onorată instanță, avem de judecat astăzi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena care se fac vinovați de grave crime îndreptate împotriva poporului român, cei doi inculpați au săvârșit fapte incompatibile cu demnitatea umană cu principiile justiției sociale, actionând discrețional, despotic și criminal, în mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele căruia s-au erijat drept conducători. Pentru crimele grave săvârșite de cei doi inculpați în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani, vă solicit:

Domnule președinte și onorată instanță, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru săvârșirea următoarelor fapte penale:

infracțiune de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c;

subminarea puterii de stat prevăzută de articolul 162, Cod Penal, pentru organizarea de acțiuni armate de natură să slăbeasca puterea de stat;

infracțiunea de acte de diversiune prevăzute de articolul 163, Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii sau orice alt mod al instalațiilor industriale sau a altor bunuri de natură să aducă în orice mod atingere securității statului, și

pentru infracțiunea de subminare a economiei naționale, prevăzută de articolul 165, Cod Penal, prin faptul că au folosit o organizație din cele prevăzute de articolul 145, Cod Penal, ori de a împiedica activitatea normală a acestora de natură să submineze economia națională a poporului român.

Judecătorul: Ai auzit inculpat Nicolae Ceaușescu? Tribunalul îți cere să te ridici în picioare. Ai auzit care sunt învinuirile care ți se aduc?

Nicolae Ceaușescu: Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale. Puteți face orice mascaradă, nu recunosc!

Judecătorul: Mascaradă ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Asta este mascarada pe care ai făcut-o și ai dus țara în pragul prăpastiei.

Nicolae Ceaușescu: Nu vreau deloc că… dar tot ceea ce s-a spus e fals… sunt peste 3,5 milioane de apartamente etc.

Judecătorul: E fals? Da. Nu recunoaște învinuirile ce i se aduc.

Nicolae Ceaușescu: Nu, n-am spus nimic. N-am dat nicio declarație. Nu mai dau nicio declarație, nu mai răspund niciun cuvânt, decât în fața Marii Adunări Naționale.

Judecătorul: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, vă rog să semnați.

Nicolae Ceaușescu: Nu voi semna nimic!

Judecătorul: Situația se cunoaște, situația dezastruoasă a țării nu o cunoaștem numai noi, ci fiecare om cinstit din această țară, care a mocnit până în ziua de 22 decembrie 1989, când au apărut zorii libertății. Cunoaștem situația cu toții, lipsa de medicamente, care din ordinul dumitale inculpat a făcut ca să moară oameni, să moară copii, în spitale fără medicamente, fără hrană, fără căldură, fără lumină, nu te-ai gândit la acest lucru? Acum discut cu inculpatul Ceaușescu Nicolae. Din ordinul cui s-a făcut genocidul de la Timișoara? Inculpatul refuză să răspundă.

Nicolae Ceaușescu: Răspund în fața Marii Adunări Naționale.

Judecătorul: Lasă placa asta veche. Am auzit-o și știm încăpățânarea de care ai dat dovadă până în prezent.

Nicolae Ceaușescu: Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timișoara.

Judecătorul: Istoria, națiunea a făcut-o, n-ai făcut-o dumneata.

Nicolae Ceaușescu: Pentru istorie, Marea Adunare Națională va afla adevărul și nu cei care au organizat lovitura de stat!

Judecătorul: Am organizat lovitura de stat? Ai uzurpat puterea. Răspunzi numai la întrebările pe care ți le pun eu!

Nicolae Ceaușescu: Nu răspund!

Judecătorul: La București cine a ordonat să se tragă în mulțime, în tineri, nu cunoașteți, nu cunoașteți situația de la București? S-a tras în Piața Palatului în mulțime, ești străin de acest lucru? Și acum continuă să se tragă în oameni nevinovați, în bătrâni, în copii, în locuri, de niște fanatici. Cine sunt acești fanatici? Cine i-a plătit?

Nicolae Ceaușescu: Nu răspund la nicio întrebare, pentru că, vă rog să nu considerați ca răspuns la întrebare. Nu s-a tras în Piața Palatului în nimeni, dimpotrivă au fost ordine clare să nu se tragă.

Judecătorul: Din partea cui, ai dat dumneata ordin să nu se tragă?

Nicolae Ceaușescu: Da. Eu am dat ordin să nu se tragă, inclusiv la televiziune, inclusiv la teleconferința care este înregistrată.

Judecătorul: Consemnați, vă rog.

Nicolae Ceaușescu: Nu. Nu recunosc decât în fața Marii Adunări Naționale. Tot ceea ce s-a spus în jur sunt falsuri, provocări.

Judecătorul: Nu recunosc să fi dat ordin, eu sau acoliții mei să se tragă în mulțimea adunați la Sala Palatului. Nici nu s-a tras, de altfel.

Judecătorul: 64.000 de victime sunt astăzi ca urmare a dispozițiilor date de dumneata, în toate orașele, ai auzit, în toate muncipiile țării, cum le pronunțai dumneata, în toate municipiile pe care te lăudai că le-ai construit. S-au construit cu sudoarea poporului, îndobitocit, sleit. Toți oamenii de cultură, toate inteligențele le-ai persecutat, ca să nu fugă din țară, să ne lase pe mâna dumitale. Aveți de pus întrebări?

Procurorul Voinea: Domnule președinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care și la ora aceasta trag în populația de pe întreg teritoriul țării, cine i-a adus și cine îi plătește pe acești mercenari?

Judecătorul: Răspunde, te rog, inculpat.

Nicolae Ceaușescu: O altă provocare, și nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale, a poporului.

Judecătorul: Refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat și dirijat mercenarii străini care săvârșesc fapte de teroare și în prezent, omorând populația pașnică și nevinovată.

Judecătorul: Dânsa este vorbăreață, dar am văzut-o de mai multe ori, că nu mai citea. Savantul, inginerul, academicianul, care nu știa să citească. Analfabeta ajunsese academician.

Elena Ceaușescu: O să te audă intelectualii din țara asta și toți colegii mei. O să te audă colegii mei! O să te audă!

Judecătorul: Întrebări domnule colonel… Inculpat Ceaușescu Nicolae, în afară de cele invocate în legătură cu legalitatea acestui tribunal, ai discuții?

Nicolae Ceaușescu: Eu răspund la orice întrebare numai în fața Marii Adunări Naționale și a reprezentanților clasei muncitoare.

Judecătorul: Ca și până acum.

Nicolae Ceaușescu: Răspund la orice întrebare în fața Marii Aducări Naționale.

Judecătorul: Să se consemneze, refuz să răspund la orice fel de întrebare pusă de tribunal. Asta am mai auzit-o de atâtea ori încât știe întreaga lume.

Nicolae Ceaușescu: În fața loviturii de stat nu răspund …celor care au chemat armatele străine în țară, nu răspund!

Judecătorul: Marea Adunare Națională de care vorbești dumneata a fost dizolvată, destituită.

Nicolae Ceaușescu: Nu o poate nimeni dizolva!

Judecătorul: Prin voința nestrămutată a poporului avem alt organ al puterii, este Consiliul Frontului Salvării Naționale, legal constituit și recunoscut pe plan mondial.

Nicolae Ceaușescu: Nu recunosc pe nimeni și de aceea poporul luptă în țară pâna la eliminarea acestei bande de trădători de țară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!

Judecătorul: Nu recunosc noul organ al puterii de stat, legal constituit și nici organele care au uzurpat, în ghilimele, puterea, de aceea poporul face dezordine astăzi în țară și luptă.

Judecătorul: Pentru cine luptă poporul? Luptă împotriva lui?

Nicolae Ceaușescu: Pentru existența sa, pentru independență și suveranitate, pentru integritatea României.

Judecătorul: Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine, așa a spus inculpatul!

Nicolae Ceaușescu: Nu este adevărat, voi spune public ori de câte ori, dar nu recunosc aceasta ca o declarație.

Judecătorul: În primul rând spune-ne-o nouă !

Nicolae Ceaușescu: Ca simpli cetățeni, cu speranța că veți lucra pentru nimicirea României.

Judecătorul: Cine?

Avocatul Teodorescu: Pentru ca să putem rezolva o problemă de drept, pe care o supunem noi discuției, când ne veți acorda cuvântul, vă rog să binevoiți să întrebați pe inculpatul Ceaușescu Nicolae dacă are cunoștință de faptul că a fost destituit din funcția sa de președinte al României.

Judecătorul: Ai aflat de acest lucru?

Avocatul Teodorescu: Și a inculpatei Elena Ceaușescu, dacă știe că a fost destituită din funcțiunile de stat pe care le deținea? Și încă următoarea întrebare: dacă mai are cunoștință că Guvernul a fost demis în integritatea sa și că toți care făceau parte din Guvern, inclusiv inculpata Ceaușescu Elena, nu mai are această calitate, pentru ca să putem rezolva problema de drept în care prezența refuzului nejustificat al acestora, de a răspunde întrebărilor puse de către tribunalul militar, ne vedem obligați ca să lămurim noi, ca și dumnealor să înțeleagă, care este legalitatea în ce privește posibilitatea de judecare sau de nejudecare a acestora. Vă rog să-l întrebați dacă are cunoștință de acestea!

Judecătorul: Ai auzit inculpat, ai cunoștință că ai fost destituit din funcția care o dețineai, că simplele organe au fost desființate?

Nicolae Ceaușescu: Sunt președintele României și comandantul suprem al Armatei! Ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni!

Avocatul Teodorescu: Dar nu asta v-am întrebat, eu altceva am întrebat: dacă aveți cunoștință că vi s-au ridicat aceste funcțiuni ca să putem discuta legalitatea în ce privește susținerile pe care le faceți dumneavoastră, că nu vă poate judeca decât Marea Adunare Națională.

Nicolae Ceaușescu: În primul rând nu vă recunosc nicio calitate, ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni!

Avocatul Teodorescu: Cum doriți dumneavoastră, ca simpli cetățeni…

Judecătorul: Noi simpli cetățeni, dumneata simplu președinte…

Nicolae Ceaușescu: Sunt președintele Republicii Socialiste România.

Judecătorul: Vă rog să consemnați: nu recunosc noile organe legal constituite.

Nicolae Ceaușescu: Răspund în fața Marii Adunări Naționale și a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor străine.

Judecătorul: Plătite de Ceaușescu Nicolae.

Nicolae Ceaușescu: Nu. Nu! E nonsens!

Judecătorul: Inculpat, vă rog să citiți: Nu recunosc noile organe legal constituite ale puterii de stat – că susțineți că sunteți președintele țării și comandantul suprem al Armatei …Pardon! …Aproape în toate comunele s-au făcut brutării…

Avocatul: Va rog să-l întrebați pe inculpat dacă are cunoștință că e demis Guvernul?

Judecătorul: De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umilești poporul, să-l terfelești, să-l aduci în halul de umilință în care l-ai adus, de ce ai exportat produsele astea pe care le munceau țăranii? Și veneau țăranii de la Caracal, din toată țara, la București să cumpere pâine, pe ger, pe frig… cei care produceau pâinea, cei care te duceai dumneata și le dădeai indicații. De ce ai înfometat poporul, de ce ai făcut aceasta, de ce ai înfometat acest popor?

Nicolae Ceaușescu: Nu vă răspund la întrebare. Voi spune… vă spun ca simpli cetățeni și voi arăta și în Marea Adunare Națională, că pentru prima dată cooperatorii au primit câte 200 de kg de grâu pe persoană – nu pe familie! – și mai aveau dreptul încă să mai primească.

Judecătorul: Primeau, primeau…

Nicolae Ceaușescu: E o minciună și un fals. Vă spun, ca să vă gândiți bine, este o minciună în fals, și arată acuma câtă lipsă de patriotism și ce trădare s-a comis în țara asta.

Judecătorul: „Dimpotrivă, am luat măsuri să se dea câte 200 kg la țărani.” Și atunci de ce veneau țăranii să ia pâine de la București?

Nicolae Ceaușescu: Pardon! Aproape în toate comunele s-au făcut brutării. Asta nu recunoașteți?

Judecătorul: Încercam să folosim expresia dumitale. Dumneata vorbești cu tribunalul!

Nicolae Ceaușescu: Vorbește un cetățean și ascult pe orice cetățean, nu vă declar. Nu recunosc nimănui nicio calitate. Ca simpli cetățeni putem discuta orice.

Judecătorul: Dumneata foloseai o expresie foarte des, „avem programe minunate”, probabil că de programul ăsta era vorba, una să scrii pe hârtie și una să se facă în realitate? Așa ai vorbit și despre sistematizarea localităților, care de fapt a însemnat distrugerea țărănimii române, a plaiului nostru strămoșesc. Te-ai gândit vreodată la asta? Ca cetățean?

Nicolae Ceaușescu: Ca cetățean, niciodată în satele românești nu s-a realizat o asemenea dezvoltare. Și nu de distrugerea satelor românești, ci dimpotrivă, de consolidarea… de a le asigura producția…

Judecătorul: Nu am intenționat să discut o seamă de motive.

Nicolae Ceaușescu: Vă spun ca simplu cetățean. De a se întări și construi spitale, medici, școli, tot ce este necesar pentru o viață demnă și care nu s-a făcut în nicio țară din lume. Ca simpli cetățeni vă spun acest lucru.

Judecătorul: Ultima întrebare inculpat! Vorbeai de egalitate și că toți suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cântar de aur pe care își cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, nu era bună.

Elena Ceaușescu: Extraordinar, extraordinar, de unde scoateți atâtea scorneli… Stă într-un apartament ca fiecare cetățean.

Judecătorul: Era vila bunicii.

Elena Ceaușescu: N-are vilă, n-avem… nimeni!

Judecătorul: Ați avut palat.

Elena Ceaușescu: Nu avem, sunt ale țării.

Judecătorul: Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion ca să-și cumpere bomboane, așa ai înțeles dumneata ca să ajuți copiii, familiile cu copii.

Procurorul: Domnule Președinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceaușescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari…

Judecătorul: 400 de milioane de dolari din Elveția.

Elena Ceaușescu: Ce cont?

Procurorul: Pe numele cui este, cui aparține?

Ambii inculpați: Ce cont?

Judecătorul: Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveția?

Elena Ceaușescu: Să se facă dovada, dovada…! (bate cu palma în masă)

Judecătorul: O să se aducă și dovada!

Nicolae Ceaușescu: Nu există niciun cont al nimănui și ceea ce spuneți arată cât de fals și de provocator cei… care au făcut lovitura de stat.

Judecătorul Popa: Îți place mereu sa folosești termenul de „lovitură de stat”.

Nicolae Ceaușescu: Vă rog, nu am terminat. Ca cetățeni…

Judecătorul: Vă rog să consemnați: nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu, al familiei mele…

Nicolae Ceaușescu: Niciun dolar.

Judecătorul: Niciun dolar la vreo bancă din străinătate.

Nicolae Ceaușescu: Nu, nu am dat declarație, îți spun ca simplu cetățean! Ce minciună, ce falsitate…

Judecătorul: La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe cetățenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată!

Avocatul Lucescu Constantin: Suntem la aceste 400 de milioane de dolari, vă rugăm să întrebați inculpatul dacă nu a deschis vreun cont și nu există pe numele domniei sale… dar dacă totuși contul există, este de acord și declară că îi lasă să vină în țară pentru statul român, acești bani în Banca Națională?

Judecătorul: Ai înțeles inculpat?

Nicolae Ceaușescu: Vom discuta în Marea Adunare Națională.

Avocatul Lucescu Constantin: Acum să ne spună dacă acești bani pot fi remiși statului român?

Nicolae Ceaușescu: Pentru dumneavoastră, ca simpli cetățeni…

Judecătorul: Noi suntem tribunalul, nu suntem simpli.

Nicolae Ceaușescu: Nu vă recunosc calitatea asta.

Judecătorul: Noi avem calitatea de tribunal.

Nicolae Ceaușescu: Dar ca cetățeni, vă spun că nu am avut și nici nu am cont în nicio țară, în nicio valută.

Judecătorul: Nu aveți un fond depus în valută în nicio țară…

Procurorul Voinea: Domnule președinte, dacă acest inculpat paranoic nu are niciun cont, să incheiem și noi conturile cu el, că se pare, că nu ne putem înțelege.

Avocatul Teodorescu: Vă rog să trecem la ascultarea inculpatei Ceaușescu Elena.

Nicolae Ceaușescu: Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care zice că ar fi procuror. Te voi trimite în judecată pentru insultă.

Judecătorul: La comisia de judecată…

Nicolae Ceaușescu: Și la comisia de judecată, să vă judece adevărata judecată și în rândul muncitorilor.

Judecătorul: Vă rog să dați citire declarației, ca să audă.

Grefierul: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timișoara, nu recunosc să fi dat ordin eu sau acoliții mei să se tragă în mulțimea adunată la cele …nu am dat ordin să se tragă, refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat și dirijat mercenarii străini care săvârșesc fapte și în prezent, omorând populația pașnică. Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al puterii constituite și nici organele care au uzurpat puterea de stat, în ghilimele. Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine. Nu recunosc organele noi de stat. Sunt încă președintele țării (Judecătorul: încă în ghilimele). Nu recunosc că am înfometat poporul, ci dimpotrivă am luat măsură ca să dăm câte 200 kg de grâu la țărani, nu am ințentionat să dărâm satele României, ci am vrut să le modernizez. Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu niciun dolar în băncile din străinătate.

Nicolae Ceaușescu: Nu am depus eu și nu am dat nimănui… dar nu răspund nimănui… e o provocare ordinară!

Judecătorul: Semnezi declarația, inculpat?

Nicolae Ceaușescu: Nu am dat nicio declarație. V-am spus ca simpli cetățeni, ca să cunoașteți realitatea.

Judecătorul: Refuză să semneze, de altfel, inculpatul a refuzat să recunoască și legalitatea tribunalului în care a fost astăzi judecat.

Nicolae Ceaușescu: Și a acestui așa-zis Consiliu de Salvare Națională.

Judecătorul: Deci ai aflat de existența acestui consiliu.

Elena Ceaușescu: Păi ne-ați spus, ne-ați spus aici, discutau oamenii… ne-a spus domnul avocat, apărarea.

Judecătorul: Este organ al puterii legal constituite în stat.

Nicolae Ceaușescu: Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de stat, de Marea Adunare Națională. Cei care prin lovitura de stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-au întâmplat sute și sute de ani în istoria României, au sfârsit prin a răspunde în fața poporului.

Judecătorul: Dumneata poate ești mai cooperantă cu tribunalul, femeile sunt întotdeauna mai raționale, mai înțelegătoare, poate și-a pierdut cumpătul inculpatul Ceaușescu. Dumneata care ai fost prima colaboratoare, Cabinetul 2, dumneata ai cunoscut de genocidul de la Timișoara?

Elena Ceaușescu: Nu! Ce genocid? Nici nu vorbesc…

Nicolae Ceaușescu: Nu vorbi nimic.

Judecătorul: Nu ai nicio legătură nici dumneata cu acest genocid? Sau dumneata erai întotdeauna preocupată de știință! De polimeri! Cine ți-a publicat lucrările în străinătate?

Nicolae Ceaușescu: Sunt cu zecile lucrările publicate în străinătate, cu știința și polimerii.

Judecătorul: Cine le scria? …Aaa …taci din gură!

Elena Ceaușescu: Ce să-i spun, dacă ei poate să spună așa ceva?

Nicolae Ceaușescu: Păi, nu le spune! Când președinte al Academiei …au făcut prefața la toate lucrările, se poate?

Avocatul Teodorescu: Ascultarea se face pentru fiecare în parte. Ori, dacă dumneavoastră susțineti teza măcar o rezolvăm noi până la urmă cu tribunalul care să ne asculte ca reprezentanți ai dumneavoastră. Că mai sunteți încă președintele țării, că așa susțineți, dumneaei nu mai poate susține același lucru! Lăsați-o să vorbească!

Nicolae Ceaușescu: Este viceprim-ministru al guvernului Republicii Socialiste România.

Avocatul Teodorescu: Asta e altă treabă, lăsați-o să se apere pe calitatea pe care o crede dumneaei.

Elena Ceaușescu: Păi, eu nu mă apăr de nimic!

Nicolae Ceaușescu: Aici, eu v-am spus ca simpli cetățeni și ce vă spune tovarășa mea și ce v-am spus eu, v-am spus ca simpli cetățeni, ca să înțelegeți …Nu am răspuns la nicio întrebare.

Avocatul Teodorescu: Eu vă dau sfaturi, este obligațiunea mea… și care sunt în interesul dumneavoastră.

Judecătorul: Domnule avocat, vă rog. Deci dumneata în calitatea de viceprim-ministru, prim viceprim-ministru, pe care ai deținut-o în vechiul organ al puterii administrației de stat, trebuia să fi la curent, să luați hotărâri colective, nu așa prevedeau dispozițiile și prevederile Constituției? Cine a dat dispoziții să se tragă în mulțimea de la Timișoara?

Elena Ceaușescu: Nu răspund la nicio întrebare. De la început și până la sfârșit.

Nicolae Ceaușescu: Pentru cunoștința dumneavoastră, care sunteți ofițeri, pot eu răspunde la întrebare. Ordinul de a trage nu-l dă guvernul.

Elena Ceaușescu: Nu-l pot da eu! Guvernul nu poate să dea ordine, nu are în subordine armata.

Judecătorul: Dar la București, în tinerii care au murit, cine a tras, peste care au trecut tanchetele Securității, …a unei părți…, tot teroriștii?

Elena Ceaușescu: Teroriștii, se spunea aici, vorbeau oamenii că sunt ai Securității.

Judecătorul: Teroriștii sunt ai Securității?

Avocatul Lucescu Constantin: Securitatea nu era a comandantului suprem?

Judecătorul: Deci se vorbea pe aici că teroriștii sunt ai Securității!

Ambii inculpați: Răspund, nu, nu este niciun răspuns, tot pentru lămurirea dumneavoastră.

Nicolae Ceaușescu: În primul rând vreau să vă lămuresc pe dumneavoastră ca cetățeni.

Judecătorul: Cu dumneata am terminat. Spune în ce împrejurări a murit generalul Milea? A fost împușcat, de ce și de cine?

Nicolae Ceaușescu: Întrebați medicul.

Judecătorul: Nu răspund, este o provocare întrebarea cu privire la cauzele morții generalului Milea. Să întrebăm medicul care e…

Nicolae Ceaușescu: Și eu voi face anchetă, pentru a lămuri de ce s-a sinucis generalul Milea.

Procurorul: De ce l-ai destituit pe generalul Milea? Și l-ai făcut trădător?

Judecătorul: De ce dumneata l-ai făcut trădător, am auzit comunicatul care l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aștepta ca trădător.

Nicolae Ceaușescu: Pentru lămurirea dumneavoastră, trădătorul Milea…

Judecătorul: De ce nu l-ați judecat dacă era trădător?

Nicolae Ceaușescu: Pentru că atunci am constatat treaba aceasta, chiar în ziua respectivă. Și a plecat ca să aplice măsuri – vă spun asta pentru judecata dumneavoastră -, dintr-un grup întreg și au venit ofițerii care erau cu el și ne-au anunțat că s-a împușcat. Și de abia după aceea am constatat că n-a aplicat ordinele stabilite, ca unitățile militare să-și facă datoria.

Judecătorul: Dumneata întotdeauna ai vorbit mai mult decât colaboratoarea apropiată a dumitale, totdeauna ai fost în față, dar întotdeauna ai avut-o în dreapta dumitale. Și ea cunoaște tot atâtea lucruri importante, dar ar fi bine să fie relatate în fața tribunalului, să cooperăm, să vorbim civilizat ca niște intelectuali – cum vă pretindeați amândoi, membrii ai Academiei -, să ne spuneți cu ce bani se plăteau publicațiile, atât ale inculpatei, cât și operele alese, cât și cărțile de știintă ale academicianului Elena Ceaușescu. Așa-zisul academician.

Elena Ceaușescu: Așa-zisul… Ne-ai luat și titlurile…

Judecătorul: Nu le-am luat eu. Să răspundă la întrebările puse de tribunal.

Elena Ceaușescu: Heee… păi, sigur că da!…

Judecătorul: Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal.

Nicolae Ceaușescu: Însă tot pentru informarea dumneavoastra, că am scăpat atunci, mi-ați spus că eu mâncam numai mâncăruri din străinătate, că există de ani de zile lista cu ce mănânc eu, ori 1.100 – 1.200 de calorii pe zi și numai legume.

Judecătorul: Și poporului îi dădeai numai 3.600 de calorii, îmbuibat acest popor.

Nicolae Ceaușescu: Și 60 de grame pe zi, de carne.

Judecătorul: Mai aveți de pus întrebări domnule procuror?

Procurorul Dan Voinea: Da, domnule președinte. Cine a dat ordin să fie implicate, ca să intervină forțele armate în înăbușirea demonstrației de la Timișoara? Pentru că inculpatul spunea că generalul Milea nu a respectat ordinele primite. Care sunt aceste ordine? Ce n-a respectat, ce n-a respectat?

Nicolae Ceaușescu: Voi spune în Marea Adunare Națională ce ordine n-a respectat în București, și de ce a trădat.

Judecătorul: Aveți de pus întrebări?

Avocatul Teodorescu: Vă rog să întrebați pe inculpata Elena Ceaușescu dacă a fost sau este bolnavă psihic?

Elena Ceaușescu: Ce este?!

Avocatul Teodorescu: Dacă a fost sau este bolnava psihic. Și vă rog să consemnați răspunsul.

Judecătorul: Ai suferit vreo boală psihică? Sau dacă suferi acum?

Elena Ceaușescu: Ce provocare ordinară!…

Avocatul Teodorescu: Nicio provocare, este în favoarea dumneavoastră, că dacă sunteți iresponsabili atunci e o apărare, dacă nu, e altă apărare.

Elena Ceaușescu: E o provocare, se poate să spui așa ceva?!

Nicolae Ceaușescu: Nu ți-am recunoscut dreptul…

Judecătorul: Noi am înțeles din această dezbatere… pentru că dumneavoastră obișnuiți să nu aveți niciodată un dialog cu poporul și să poarte numai dânsul un monolog și după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, așa, nici astăzi… s-a comportat în continuare la fel, nu v-ați schimbat, nu ați tras niciun fel de învățăminte. Ca niște megalomani. Mai sunt de pus întrebări?.. Probe în apărare aveți?… Nu.

Avocatii: Mai facem o ultimă încercare. Vă rog, procedura ne permite acest lucru. Vă rog să consemnați, că refuză. Dacă refuză, este treaba lor.

Judecătorul: Vă rog, și consemnați în caietul dumneavoastră de grefier, că refuză colaborarea cu apărătorii, și că nu au probe.

Elena Ceaușescu: Adevăratul tribunal este Marea Adunare Națională.

Judecătorul: Vrei sa semnezi declarația?

Elena Ceaușescu: Nu, nicio declarație. Am muncit și am luptat pentru popor și poporul este poporul nostru și nu-l trădăm noi… poporul.

Judecătorul: Am urmărit, și știam că ziua dumitale este undeva înaintea dânsului, dar nu știam niciodată anul în care te-ai născut. Care este?

Elena Ceaușescu: Astea chiar sunt de femei…

Judecătorul: De aicea a pornit toată minciuna, niciun dicționar, orice…, toate femeile își ascund vârsta, dar când este un om care apare în dicționare, în cărți și în toate astea, să nu se arate vârsta?…

Vă rog, tovarășe procuror să rețineți, tribunalul consideră cercetarea judecătorească a procesului terminată și vă dau cuvântul la dezbateri, să susțineți acuzarea.

Procurorul: Domnule președinte, având în vedere atrocitățile săvârșite de Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, noi considerăm că acești doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 162, 163, 165 și 357 din Codul penal, articole în baza cărora solicităm condamnarea celor doi inculpati la pedeapsa cu moartea, totodată, solicităm confiscarea totală a averilor soților Ceaușescu.

Judecătorul: Aveți cuvântul în apărare.

Avocatul Teodorescu: Înainte de a discuta problemele de drept, care se ivesc din ceea ce susțin inculpații, cărora le acordăm asistență chiar față de poziția obstrucționistă a acestora, eu voiesc să vă înfățișez faptul că le-am făcut noi onoarea, venind de la București să le acordăm apărarea care în ultimii 25-30 de ani nu s-a respectat. Că noi înțelegem ca avocați să apărăm indiferent pe cine ar fi și indiferent de faptele pe care le-a săvârșit, dar în limita dispozițiilor legale, a faptelor de care luăm cunoștiință prin rechizitoriu, a probelor care ni s-au fost căutate de către poziția absolut obstrucționistă a celor cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare în locul acesta. Ca să-i apărăm. Înțelegem totuși, ca și ei să înțeleagă, pentru dumneavoastră… nu am nevoie… să facă asemenea lămuriri, că numai un președinte în funcțiune poate cere pentru o faptă pe care ar săvârși-o să fie supus discuțiunii organului legislativ care la noi este Marea Adunare Națională. Și că odată cu destituirea dintr-o anumită funcție de stat, și noi nu vorbim pe calitatea dumnealui de secretar general al partidului, care e o altă treabă și o judecă partidul, ci pe calitatea care a avut-o Ceaușescu Nicolae, aceea de președinte al acestei țări. Ori, această calitate din momentul în care Frontul Salvării Naționale s-a constituit, și Consiliul care este constituit a luat măsura de demitere a guvernului și de demitere din funcția de președinte al republicii a lui Ceaușescu Nicolae, acesta este supus dispozițiilor legale ca orice cetățean din aceasta țară. Deci din acest punct de vedere, noi constatăm – și vă rog să consemnați, în procesul verbal al ședinței, acest fapt – că am constatat că sunt îndeplinite toate formele procedurale prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată și judecarea celor care au compărut în calitate de inculpat. Deci, este o greșeală pe care o săvârșesc cei doi inculpați, nu a faptului recunoașterii sau nerecunoașterii, pentru că aceasta, recunoaștere sau nerecunoașterea, dacă este dezmințită de probe nu face două parale. Și dumnealor au socotit, deși eu am venit să le acord, să le fac cinstea de a-i apăra. Ei se mențin în aceeași poziție pe care au avut-o dintr-un început, zicând că este un act de provocare dacă i-am întrebat dacă sunt bolnavi psihic sau nu, pentru că una e impunitatea prevăzuta de legi, adică aceea în care ești bolnav și poți fi supus unei expertize psihiatrice și atunci ești iresponsabil, mare diferență fiind față de situațiunea în care te comporți ca un iresponsabil, dar ești responsabil. Și spre regretul meu care sunt avocat, nici procuror, nici membru al tribunalului militar trebuie să constat și o spun cu toată certitudinea că inculpații cărora noi le acordăm asistență, chiar în dauna voinței sale, pentru că așa glăsuiește legea care nu s-a respectat până acum și dumnealor, amândoi o știu, faptul acesta, eu vă spun că dumnealor au acționat ca iresponsabili, dar cu deplin discernământ în tot ceea ce au făcut. Ei sunt trimiși în judecată pentru patru fapte, eu înțeleg să extind în vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul procuraturii și anume pentru faptele prevăzute de articolele 162, 163 și 165 și 357 din Codul penal și constat în baza probelor care au fost depuse la dispoziție, că aceștia se fac vinovați de aceste fapte. Rugămintea noastră, a apărării, însă, este una singură, ca dumneavostră să luați o hotărâre care să nu aibă caracterul de vendetă, să nu aibă caracterul de răzbunare și să fie și să o înțeleagă până în ultima lor clipă ei și alții care vor mai compare în fața judecății, că poporul acesta, printr-un tribunal legal constituit, că dacă nu ar fi fost legal constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem e nelegală constituită o instanță judecătorească. Să știe și cei doi inculpați, cărora fortamente trebuie să le acordăm apărarea pe care nu o voiesc, dar noi trebuie să-i apărăm, pentru că așa glăsuiește Constituția pe care fac vorbire, fără să știe ce spune în ea. Încălcarea fosta a acesteia și-i apăr pentru că așa trebuie, dar și să se lămurească pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la sfârșitul vieții lor, că tribunalul acesta militar a fost și este legal constituit și că ei nu au calitatea decât de inculpați, iar nu calitățile de stat pe care le-au avut până în momentul în care li s-a ridicat aceste funcțiuni de către organul care este constituit legal în această țară.

Judecătorul: Cu privire la faptele lor?

Avocatul Teodorescu: În ce privește fapte prevăzute de 162 și anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese și ni s-au pus și nouă la dispoziție, nu pot face niciun fel de obiecțiune, socotind că aceștia, într-adevăr, se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte. În ce privește fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziție de către acuzare și de care am luat cunoștiință, în deplină cunoștiință de cauză, ceea ce le spun dumnealor, vă rog să constatați și să luați act de declarație pe care o facem noi în calitate de apărători, că aceștia într-adevăr se fac vinovați și de săvârșirea acestei infracțiuni. În ce privește infracțiunea de subminare a economiei naționale, aceea prevăzuta de articolul 165 din Codul Penal și toate documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în câteva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovați aceștia și de săvârșirea acestei infracțiuni. În fine, ultima faptă în sarcină și care este și cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că și această faptă este săvârșită de aceștia. Rugămintea noastră, în calitate de apărători ai celor doi inculpați, soții Ceaușescu Nicolae și Elena, este aceea ca dumneavoastră să dați hotărârea, în numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se înțeleagă că pentru acele fapte săvârșite, fiecare inculpat trebuie să-și primească pedeapsa, așa cum este prevăzută de lege. Vă mulțumesc.

Avocatul Lucescu: Domnule președinte, domnilor asistenți populari, reprezentanți din sală, este greu să pui concluzii împotriva oamenilor care, chiar și deferiți Justiției, nu vor să recunoască crima împotriva poporului român, crima de genocid, nu numai la Timișoara și București, în momentele de față, ci crima dinainte de peste 20 și ceva de ani. Crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătușa spiritul românesc, sufletul acestui popor, în raport de odioasele crime săvârșite la Timișoara, de odioasele crime săvârșite când poporul și copiii, copii nevinovați au fost călcați de tancuri cu șenile. Când ați căutat un act odios, de diversiune, până când Armata cu Securitatea să o puneți cap la cap și ați îmbrăcat ofițeri ai Securității din trupele dumneavoastră în ofițeri ai Ministerului Apărării Naționale, să dați iarăși o lovitură, ca Armata să nu vină alături de popor, ca poporul să urască Armata și din această degringoladă dumneavoastră să puteți câștiga timpul pentru a crește copiii de la orfelinate pentru a-i trimite în străinătate sau pentru a-i aduce ca trupe de comando împotriva poporului român. Da, a cărui popor, că nu mă refer la oameni în vârstă! Dacă ați fi împușcat unul ca noi îi împușcați pentru voința lor, dar ca să tăiați legăturile de oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageți în spitale și în bolnavi, să aruncați în aer sângele și medicamentul poporului? Cu hrana cu care Bucureștiul s-ar fi putut hrăni luni de zile, iar militarii ar fi putut să tragă și să susțină apărarea țării fermă, i-ați băgat în subsolurile de unde teroriștii dumneavoastră și astăzi se duc, se alimenteaza și luptă împotriva oamenilor nevinovați, în speranța că dumneavoastră îi veți mai plăti vreodată din eforturile făcute de România. Cu multă emfază spuneați: am plătit datoriile! Nu numai că le-ați plătit, ne-ați secătuit și v-ați depus destui bani, v-ați dus la ayatolah să închinați un ultim omagiu. Erați la fel ca el, același spirit de clan, care și-a omorât poporul. Spuneți că nu recunoașteți organismele noastre, ale puterii populare? Nu trebuie să le recunoașteți, domnule fost președinte, pentru că am luat în ’48 puterea în mână împotriva altora și nu s-au prevalat de niciun fel de legi ale Statului român. Regele Mihai a avut mai multă demnitate decât dumneavoastră. Poate ați fi avut mai multă demnitate și înțelegere din partea poporului român dacă v-ați fi dat demisia, dacă ați fi rămas acolo în străinătate, cu străinii ați trăit, puteați să muriți cu ei, și vi se ofera acel azil politic.

Nicolae și Elena Ceaușescu: (râzând) Nu plecăm noi de aici. Aici murim noi.

Avocatul Lucescu: Râsul acesta este semnul voii dumneavoastră. Domnule președinte, greutatea apărării, care trebuie să fie apărare și nu act de acuzare, constă în această odioasă neînțelegere a situației, astăzi și în clipa de față. În aceasta constă greutatea, în sfidarea tribunalului, în nonșalanța cu care ne luăm cățeii de altfel, ca și când suntem ridicați de pe la case pentru tot ce am făcut. Domnule Președinte, aș fi fost unul dintre cei care m-aș fi dus și aș fi luptat în cadrul Ministerului de Justiție, în cadrul atribuțiilor noastre profesionale, care trebuie să fie umanitare, trebuie să fie de dăruire față de adevăr, față de adevărul pentru care se luptă astăzi, aș fi cerut să se suprime pedeapsa cu moartea pentru că în unele cazuri am avut și nesocotita experiență, proasta experiență de a vedea că s-au făcut greșeli. Eu nu v-aș cere pedeapsa cu moartea. Spune cineva, dar este greu pentru poporul român să mai suporte alături cea mai mare suferință, cea mai mare pedeapsă este să trăiască în condițiile în care ni le-a creat nouă, să trăiască cu frica în sân, că poți fi ridicat și împușcat, că poți fi injectat și dus la spitalul de nebuni, că împotriva familiei se pot lua cele mai odioase măsuri, că împotriva neamurilor și asta pe linie ascendentă, cu binele dosar de cadre ținut de doamna, cu buna ascultare, făcută de domnia sa, este reprobabil, până și pe WC își asculta pe demnitari și pe acoliți. Cu asta se ocupa scumpa noastră conducere, marea savantă de renume mondial, „codoi”, să-mi iertați expresia.

Judecătorul: Vorbește un avocat!

Avocatul Lucescu: Vă rog să discerneți totuși momentul în care dați soluția asupra, în primul rând a crimelor comise, a crimelor în lanț. Poate, cine știe, o singură atenuantă ne-a ajutat să ne vedem liberi prin trei catastrofale greșeli făcute: a adunat masele care știa că sunt împotriva lui și a ucis generalul care îi apăra pielea, pentru că nu a fost de acord să tragă într-adevăr în muncitori. Armata nu a fost niciodată de acord cu așa ceva. Ați ucis tineri, ce au fost copiii aceia minunați, ce au fost de vină? Cu prețul, de care popor vorbiți, dacă prețul libertății noastre este câștigat cu sângele acestor copii. Domnule Președinte, aveți aceste lucruri și ca atenuante aș spune, pentru că practic tocmai megalomania pe care a avut-o ne-a adus aici, da, tocmai pentru acest lucru veți vedea și demnitatea soluției, veți vedea și faptele. Vă mulțumesc pentru atenție.

Judecătorul: Inculpat Ceaușescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la ultimul cuvânt.

Nicolae Ceaușescu: Nu sunt inculpat, sunt președintele României, comandant suprem și voi răspunde în fața Marii Adunări Naționale și reprezentanților clasei muncitoare și cu asta am terminat. Totul este minciună de la un capăt la altul, celor care au dat lovitura de stat, trăgând poporul, mergând până la distrugerea independenței României.

Judecătorul: Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, rațional, logic.

Nicolae Ceaușescu: Cu oamenii corecți când mă duceam în fabrică, mă ridicam în fața muncitorului și discutam în picioare.

Avocatul Lucescu: Domnule președinte, daca îi mai dați cuvântul în continuare considerăm că este o jignire adusă poporului român și actului de justiție româneasca.

Judecătorul: Tribunalul se retrage pentru deliberare!

[…]

Completul de judecată revine în sală pentru a da citire pronunțării sentinței.

Judecătorul Gică Popa: Ridicați-vă în picioare!

Elena Ceaușescu: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni…

Judecătorul: Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 Cod Penal și subminarea economiei naționale prevăzuta de art 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 decembrie 1989.

Avocatul Teodorescu: Vă rog să-mi îngăduiți să mai iau o dată legătură cu inculpații.

Nicolae Ceaușescu: Nu recunosc niciun tribunal.

Avocatul Teodorescu: Nerecunoscând tribunalul nu exercită nicio cale de atac. Vă rog să constatați că hotărârea e definitivă în condițiile acestea.

Nicolae Ceaușescu: Cine a dat lovitura de stat poate să împuște pe oricine!

Tribunalul se retrage.

Nicolae Ceaușescu: România va trăi-n în veci de veci. Toți trădătorii, oricâți vor fi… Va trăi România și poporul român liber, nu cu trădătorii,

Nicolae Ceaușescu: „Mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât sa fii sclav încă pe vechiul pământ” …Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

Elena Ceaușescu: Și i-am avut lângă noi.

Nicolae Ceaușescu: Da.

Elena Ceaușescu: Da, așa se întâmplă, trădările vin de lângă tine.

Nicolae Ceaușescu: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legați!

Elena Ceaușescu: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreți să ne omorâți, ne omorâți pe amândoi, împreună, nelegați. Nu dragă… împreună, mergem împreună, legea așa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneți mâna pe noi, nu ne legați, nu ne jigniți, nu ne legați, nu e voie să ne legați! Vă e frică de popor. Nu ne rupeți mâinile mă copii. E rușine! V-am crescut ca o mamă, dați-mi drumul la mâini, îmi rupeți mâna, dați-mi drumul, aoleo, măi băiatule, mă!

Un militar: Jumătate din colegii noștri sunt morți din cauza dumneavoastră. Ai noștri, colegii, frații noștri!

Nicolae Ceaușescu: Nu! Nu! Vă minte.

Militarii: Nu ne minte.

Elena Ceaușescu: Ăia sunt ai Securității, nu sunt ai noștri. Noi suntem aicea așa, mai avem noi puterea? Voi o aveți! Întrebați-i pe cei care au puterea!


La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a dat citire următorului comunicat:

Luni, 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Excepțional.

Capete de acuzare:

Genocid – peste 60.000 de victime;

Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;

Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în oraș etc;

Subminarea economiei naționale;

Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;

Pentru aceste crime grave împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată.

Sentința Tribunalului Militar Excepțional

România
Tribunalul Militar Teritorial București
Dispozitivul Sentinței nr. 1 din 25 decembrie 1989

Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpații:
Ceaușescu Nicolae, fiul lui Andruță și Măria, născut la data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scornicești, județul Olt, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii, nr. 50, sectorul 1, în prezent arestat, și Ceaușescu Elena, fiica lui Nae și Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petrești, județul Dâmbovița, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

– Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal;
– Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal;
– Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal;
– Subminarea economiei naționale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 și 41, aliniat 2, Cod Penal.

În baza articolului 998 Cod Civil și articolului 14, aliniat 3, litera a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpați să restituie statului român toate sumele de bani,metale prețioase și orice alte valori depuse de aceștia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituții ori persoane din străinătate sau, potrivit articolului14, aliniat 3, litera b din Codul de procedură penală și articolului 998 din Codul Civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari SUA.

Potrivit articolului 163 și articolului 157, aliniat 2, litera c din Codul de procedură penală, menține măsurile asigurătorii luate de Direcția Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparținând inculpaților.

Cu drept de recurs.

Pronunțat astăzi, 25 decembrie 1989, în ședință publică, în prezența inculpaților, în Garnizoana Târgoviște.

Procurorul Dan Voinea – o rusine nationala a fost data afara de catre Consiliul Suprem al Magistraturii

„Procurorul militar Dan Voinea, general in rezerva, iese definitiv din magistratura. CSM a respins cu unanimitate de voturi cererea lui Voinea de a fi reincadrat la sectia civila a Parchetului de pe langa Instanta Suprema. Dan Voinea fusese pensionat prin decret al Presedintelui Romaniei din mai 2009 dar a continuat activitatea la Parchetul militar.

Respingerea cererii de continuare a activitatiii la sectia civila este motivata de prevederile legale prin care reincadrarea si continuarea activitatii dupa pensionare se poate face doar la unitatea din magistratura la care s-a produs pensionarea. Or, parchetul militar este o unitate distincta de cel civil, se arata in hotararea 167 a CSM, sectia procurori, care a analizat cererea lui Voina. Hotararea a fost adoptata in 25 martie si publicata dupa mai bine de o luna , in 27 aprilie

Dan Voinea a facut parte din instanta care i-a condamnat pe Nicolae si Elena Ceausescu la moarte in 25 decembrie 1989 dupa un proces sumar, El a.intocmit rechizitoriul care a cuprins acuzatii nesustinute de probe.”[2]

Aceast procuror, în loc să se ascundă într-o gaură de şarpe, mai vrea în magistratură. Noi n-am uitat dosarul Ceauşescu. Unde sunt cei 60.000 de morţi din vina lui Ceauşescu la „revoluţie”, unde este milionul de dolari pe care Ceauşescu l-ar fi depus în banci străine pentru a fugi din ţară? Mai devreme sau mai târziu vei răspunde !

RECHIZITORIUL DICTATORILOR CEAUSESCU – Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea, prin care au fost trimisi in judecata Nicolae si Elena Ceausescu pentru genocid si subminarea puterii de stat, are doua pagini si a fost scris pe genunchi in elicopter, in drum spre garnizoana Targoviste

Nicolae si Elena Ceausescu condamnati la moarte si executati la 25 decembrie 1989, au fost trimisi in judecata printr-un rechizitoriu de doar doua pagini. Rechizitoriul a fost scris de mana de procurorul militar Dan Voinea, la acea vreme maior de justitiei, pe genunchi, in elicopterul care il ducea la unitatea militara din Targoviste, in 24 decembrie 1989, deci cu o zi inainte de judecarea, condamnarea si executarea sotilor Ceausescu, acuzati de genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune si subminarea economiei nationale.

proces-ceausescu

In rechizitoriu, Dan Voinea, fost sef al Parchetelor Militare dupa 1990, in prezent general in rezerva, i-a acuzat pe Nicolae si Elena Ceausescu ca au actionat direct si premeditat pentru a distruge poporul roman si nationalitatile conlocuitoare.

De asemenea, potrivit rechizitoriului, cei doi au ordonat sa se traga in demonstrantii care au manifestat pasnic in decembrie 1989 si au distrus sau adus in stare de neintrebuintare uzine, instalatii, cai de comunicatii, aducand astfel atingere securitatii statului.

Prezentam in continuare rechizitoriul intocmit de procurorul militar, maior de justitie Dan Voinea, in data de 24 decembrie 1989:

“Procuror militar, maior de justitie Voinea Dan, din cadrul Directiei Procuraturilor Militare. Examinand dos. nr. 1 S.P./1989 privind pe
inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena, cercetati pentru savarsirea infractiunilor de genocid prev. de art. 357 cod penal; subminarea puterii de stat prev. de art. 162 din codul penal; actele de diversiune prev. de art. 163 din codul penal; subminarea economiei nationale prev. de art. 165 al.2 din codul penal

Constat urmatoarele:

Inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena in calitatile indeplinite pe linie de stat si de partid, au actionat direct si premeditat in scopul de a distruge poporul roman si nationalitatile conlocuitoare, supunand intreaga colectivitate de oameni din tara noastra la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica si ordonand sa se traga in masele de demonstranti care au manifestat pasnic in mai
multe orase din tara in perioada 16 – 22 decembrie 1989.

Inculpatii, mai mult decat atat, au ordonat desfasurarea de actiuni armate care au slabit puterea de stat, au distrus si adus in stare de neintrebuintare uzine, instalatii, cai de comunicatii, aducand astfel atingere securitatii statului si au folosit o organizatie din cele prevazute
in art. 165 pentru subminarea economiei nationale, asa cum rezulta din probele existente la dosar.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 262 pct. 1 lit. a din c.pr.pen
Dispun
– Punerea in miscare a actiunii penale si

– Trimiterea in judecata a inculpatilor in stare de arest:

1. Ceausescu Nicolae, fiul lui Andruta si Maria, nascut la data de 26 ianuarie 1918 in com. Scornicesti jud. Olt, cu domiciliul stabil in Bucuresti, Bdul Primaverii nr. 50 sect. 1, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 162, art. 163, art. 165 al. 2 si art. 357 din codul penal, cu aplicarea art. 33, 34 si 41 alin. 2 din c.pen

2. Ceausescu Elena, fiica lui Nae si Alexandrina, nascuta la data 7 ianuarie 1916, in com. Petresti, jud. Dambovita, cu domiciliul in Bucuresti, B-dul Primaverii nr. 50 sect. 1, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 357 alin. 1 lit. a si c din codul penal, art. 162, art. 163, art. 165 al. 2 din c. penal cu aplicarea art. 33, 34 si 41 alin. 2 din c.pen.

In baza art. 264 din codul de procedura penal, dosarul se trimite la Tribunalul militar exceptional instituit in temeiul Hotararii Consiliului Frontului Salvarii Nationale din data de 24 decembrie 1989, respectiv Tribunalul militar teritorial Bucuresti.”[3]

Sentinta de condamnare la moarte a lui Nicolae si Elena Ceausescu data de colonelul de justitie Gica Popa, care si-a tras un glont in cap dupa ce si-a dat seama ca a savarsit o crima (Sentinta)

La 25 decembrie 1989, in sfanta zi de Craciun, dictatorii Ceausescu au fost
executati in Unitatea Militara 01378 din Targoviste, in urma unei mascarade judiciare. Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost gasiti vinovati de
genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune si subminarea
economiei nationale, in urma unui simulacru de proces, in care atat avocatii din oficiu ai dictatorilor, cat si presedintele completului de judecata, colonelul de justitiei Gica Popa, s-au transformat in acuzatori.

De altfel, acesta din urma s-a si sinucis la cateva luni, dupa ce si-a dat seama ca a fost partas la o crima. La 1 martie 1990, Gica Popa s-a impuscat, intr-o unitate militara. Sotii Ceausescu au fost condamnati in baza unui rechizitoriu intocmit de procurorul militar, maiorul de justitie la acea vreme Dan Voinea, de Tribunalul Militar Teritiorial Bucuresti, constituit conform legii de organizare judecatoreasca nr. 58/1968, precum si in temeiul Hotararii din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului
Salvarii Nationale semnata de Ion Iliescu in calitate de presedinte al Frontului Salvarii Nationale, functie in care a fost ales insa abia in data de 26 decembrie 1989. Completul de judecata a fost compus din colonelul de justitie Popa Gica (presedinte), colonelul de justitie Nistor Ioan (judecator), cpt. Sorescu Corneliu, lt. maj. Condrea Daniel, lt. Zamfir Ion (toti trei asesori populari), si plut. maj. Tanasa Jan (grefier)

Publicatia Lumea Justitiei va prezinta in continuare, integral,
sentinta nr. 1 din 25 decembrie 1989 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, prin care sotii Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte. Aparatorii lui Nicolae si Elena Ceausescu au solicitat respingerea exceptiei de necompetenta a instantei invocata de cei doi dictatori.

Asa cum reiese din sentinta nr. 1 din 25 decembrie 1989, inca de la inceputul asa-zisului proces, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au invocat exceptia de necompetenta a instantei, pe care presedintele
completului, Gica Popa, a pus-o in discutia partilor. Cum era de asteptat, procurorul Dan Voinea a solicitat respingerea exceptie, dar acelasi lucru l-au facut si “aparatorii” sotilor Ceausescu, avocatii Nicolae Teodorescu si
Constantin Lucescu.

Iata ce se mentioneaza in sentinta cu privire la exceptia de necompetenta a instantei ridicata de cuplul dictatorial:

“Inculpatii s-au prezentat in stare de arest, fiind asistati de aparatorii din oficiu av. Teodorescu Nicolae si av. Lucescu Constantin, ambii din Colegiul de avocati al Municipiului Bucuresti. Procedura indeplinita.
Presedintele a verificat identitatea inculpatilor ale caror date de stare civila sunt mentionate in declaratiile anexate la dosarul cauzei.

Inculpatii au invocat exceptia de necompetenta a instantei in fata careia au fost dedusi judecatii, prevalandu-se de functiile si calitatile oficiale pe care pretind ca le mai detin, exceptie pe care presedintele completului a pus-o in discutia partilor.

Procurorul militar, avand cuvantul, a precizat ca faptele pentru care inculpatii sunt trimisi in judecata sunt date prin
lege in competenta materiala a acestui tribunal militar, potrivit art. 28 pct. 1, lit. b teza a II-a si lit. c. c.pr.pen.

Pe de alta parte, procurorul a aratat ca urmare a Revolutiei victorioase din 22 decembire 1989, dictatura ceausista a fost doborata, puterea suprema in stat fiind incredintata de popor Consiliului Frontului Salvarii Nationale care in exercitarea atributiilor sale a desfiintat vechile organe ale puterii – Consiliul de Stat si Marea Adunare Nationala -, iar guvernul, in intregul sau, a fost destituit. Pe cale de consecinta, cei doi inculpati nu mai detin vreo calitate oficiala opozabila normelor de drept material si procesual, astfel ca judecarea lor de catre aceasta instanta este legala.

Fata de precizarile facute de procurorul militar, aparatorii inculpatilor au cerut sa se ia act ca exceptia de necompetenta, invocata de inculpati, este neintemeiata, deoarece faptele, prin natura lor, sunt de competenta materiala a acestei instante, iar pierderea calitatuilor oficiale ce le-au detinut anterior Revolutiei din 22 decembrie 1989 fac incidente dispozitiile procesuale in materie.

Tribunalul, deliberand asupra exceptiei de necompetenta, constata ca este legal sesizat in legatura cu faptele imputate inculpatilor, deoarece, potrivit art.28, pct. 1, lit. b-c. c.pr.pen. Asemenea fapte sunt de competenta sa, iar inculpatii nu mai au vreo calitate oficiala, intrucat dupa victoria Revolutiei din 22 decembrie 1989 acestia au fost destituiti din toate functiile ce le-au detinut pe linie de stat.

Mai mult, o dovada incontestabila a acestei stari de lucruri o constituie faptul ca la data de 22 decembrie 1989 cei doi inculpati si-au abandonat functiile, parasind pe ascuns Capitala intr-un elicopter, cu intentia vadita de a fugi din tara, in mod fraudulos, dar au fost depistati si retinuti.

In consecinta, tribunalul, luand act de concluziile procurorului militar si al aparatorilor inculpatilor, constata ca este
legal sesizat si competent sa procedeze la judecarea cauzei de fata”.

Ulterior, aceeasi avocati ai cuplului Ceausescu au informat instanta ca nu au probe de solicitat in apararea celor
doi:

“Presedintele a dispus apoi citirea actului de sesizare, dupa care s-a trecut la ascultarea inculpatilor, raspunsurile acestora fiind consemnate in declaratiile atasate la dosar. La cererea aparatorilor, instanta a dispus ca acestia sa ia legatura cu inculpatii, in vederea formularii unor probe in aparare.

Reluandu-se dezbaterile, avocatii au informat tribunalul ca nu au alte probe de solicitat in aparare cum si imprejurarea ca inculpatii sustin ca au o stare de sanatate corespunzatoare si ca nu au suferit si nu sufera
de vreo maladie psihica care sa le diminueze discernamantul, cerand instantei sa ia act ca nu au alte probe de administrat si ca se poate trece la judecarea cauzei in fond”.

Aparatorii sotilor Ceausescu s-au transformat in acuzatori.
Avocatul Teodorescu: “rezulta fara posibilitate de tagada ca faptele imputate inculpatilor au fost savarsite in totalitatea lor”. Avocatul Lucescu: “evidenta probelor administrate nu pune la indoiala realitatea faptelor comise de catre acestia”.

Potrivit sentintei nr. 1 din 25 decembrie 1989, procurorul militar Dan Voinea a dezvoltat oral rechizitoriul si a expus acuzatiile care li se aduc sotilor Nicolae si Elena Ceausescu. In ceea ce-i priveste pe cei doi avocati ai sotilor Ceausescu, acestia s-au transformat la randul lor in acuzatori, declarand in fata instantei ca nu exista niciun dubiu
cu privire la comiterea faptelor de catre dictatori:

“Tribunalul, deliberand, ia act ca in cauza, atat procurorul militar, cat si aparatorii inculpatilor, nu au alte probe de solicitat si in consecinta dispune trecerea la dezbateri. Procurorul militar, avand cuvantul, a dezvoltat oral rechizitoriul, mentionand ca inculpatii se fac vinovati de grave crime impotriva poporului roman si a minoritatilor nationale, constand in aceea ca timp indelungat au actionat premeditat si perseverent in scopul de a distruge fizic si psihic intreaga colectivitate din tara noastra, actiuni ce au culminat in zilele de 16 – 22 decembrie 1989, cand pentru a inabusi demonstratiile pasnice ale populatiei care au avut loc in diverse centre ale Romaniei au odonat fortelor de represiune sa deschida focul asupra demonstrantilor, suprimand astfel viata a mai multor mii de oameni nevinovati.

Mai mult, cei doi inculpati au initiat actiuni armate de natura a periclita puterea de stat, nou instituita in tara. In realizarea acestui scop criminal, inculpatii au ordonat acolitilor lor distrugerea, degradarea si aducerea in stare de neintrebuintare a unor obiective vitale ale economiei nationale, soldate cu pagube incomensurabile pentru avutia nationala.

Manifestand o crasa incompetenta si megalomanie, inculpatii au dispus dupa bunul lor plac de bogatiile tarii, ordonand investitii si efectuarea de lucrari ce nu erau necesare, producand astfel prejudicii deosebit de importante pentru economia tarii, aducand-o in pragul falimentului.

In final, procurorul militar a aratat ca probele deja administrate in cauza, precum si faptele de evidenta notorietate care nu se mai cer a fi dovedite ori demonstrate, conduc la concluzia ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt trimisi in judecata si anume infractiunile de genocid prev. de art. 357 alin. 1, lit. a-c c.pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin.1 c.pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c.pen si subminarea economiei nationale, prev. de art. 165 alin. 2 c.pen. si a cerut condamnarea lor la pedeapsa cu moartea, precum si confiscarea totala a averii inculpatilor Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena.

In cuvantul sau, avocatul Teodorescu Nicolae a aratat ca din actele si probele existente la dosarul cauzei si examinate de aparare, rezulta fara posibilitate de tagada ca faptele imputate inculpatilor au fost savarsite in
totalitatea lor, iar incadrarea juridica retinuta de acuzare prin actul de sesizare a Tribunalului este legala.

In concluzie, aparatorul, referindu-se la necesitatea ca fiecare sa raspunda pentru faptele comise, a tinut sa sublinieze imprejurarea ca, solutionand cauza, Tribunalul va trebui sa pronunte o astfel de pedeapsa care sa fie in primul rand dreapta si corespunzatoare gravitatii faptelor comise.

De asemenea, aceasta nu va trebui sa reflecte un spirit de vendeta, ci va trebui sa fie de natura a-i convinge pe inculpati si pe ceilalti acoliti ai lor ca astfel de fapte trebuiesc reprimate cu toata fermitatea, pentru ca pun in pericol insasi existenta natiunii noastre.

Avocatul Lucescu Constantin, avand cuvantul a aratat ca in pofida atitudinii abstructioniste adoptate de inculpati, evidenta probelor administrate nu pune la indoiala realitatea faptelor comise de catre acestia.

Refuzul inculpatilor de a coopera cu instanta si chiar cu aparatorii lor ingreuneaza misiunea acestora, care trebuie exercitata in orice imprejurare cu conditia ca aceasta aparare sa se faca in limitele legii. Faptele imputate sunt dovedite in mod incontestabil, constituind de altfel, activitati notorii care nici nu mai impun sa fie demonstrate.

Cu toate acestea, roaga a se retine imprejurarea, de altfel singura care le poate fi favorabila si anume ca cele trei greseli fundamentale din activitatea lor infractionala savarsita in ultimul timp (convocarea mitingului din fata fostului sediu al C.C., unde dictatorul intentiona sa-si expuna opinia in legatura cu caracterul evenimentelor de la Timisoara, ordinul de a-l ucide ca tradator pe fostul ministru al apararii
nationale, general-colonel Vasile Milea, motivat de faptul ca nu a transmis ordinul de a se trage in demonstrantii de la Timisoara, ca si ordinul de a se trage in tinerii manifestanti din Bucuresti) au constituit scanteia care a aprins flacara Revolutiei din 22 decembrie 1989 si doborarea dictaturii ceausiste”.

Instanta: “In realizarea activitatii lor criminale, inculpatii au acaparat puterea politica, aservindu-si intregul aparat de stat pe care l-au folosit pentru satisfacerea intereselor lor meschine, precum si pentru reprimarea
poporului roman”.

In cele din urma, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost gasiti vinovati pentru toate cele patru acuzatii care le-au fost aduse, verdict care nu a fost insa niciodata pus sub semnul indoielii, dupa cum s-a putut observa.

Iata ce a constatat Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti cu privire la acuzatiile aduse dictatorilor Nicolae si Elena
Ceausescu:

“Presedintele, acordand ultimul cuvant inculpatilor, acestia au continuat sa se mentina pe pozitia contestarii legalitatii instantei si a refuzului de a-si exprima parerea cu privire la faptele imputate, motiv pentru care au si refuzat sa semneze declaratiile consemnate in sedinta publica.
Deliberand asupra cauzei de fata, in baza actelor si probelor de la dosar, tribunalul constata urmatoarele:

Inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena, care au exercitat functii deosebit de importante pe linie de stat, datorita victoriei Revolutiei din 22 decembire 1989, le-au abandonat in aceeasi zi, parasind pe ascuns Capitala cu ajutorul unui elicopter, cu vadita intentie de a parasi fraudulos tara.

Drept urmare, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, caruia poporul i-a incredintat exercitarea puterii supreme in stat, i-au destituit din toate functiile ce le-au detinut, constatandu-se ca cei doi tirani, timp de peste doua decenii au actionat in mod direct si premeditat pentru distrugerea lenta dar sigura a poporului roman si minoritatilor nationale.

In realizarea activitatii lor criminale, inculpatii au acaparat puterea politica, aservindu-si intregul aparat de stat pe care l-au folosit pentru satisfacerea intereselor lor meschine, precum si pentru reprimarea poporului roman.

Astfel, prevalandu-se de asa-zisul “program stiintific de alimentatie a populatiei”, au dispus masuri de infometare sistematica a poporului, privandu-l de cele mai elementare conditii de viata. Preocupati de ideea construirii unor edificii faraonice, cei doi megalomani au intocmit si pus in aplicare veritabile programe de lichidare a oraselor si satelor tarii, cu motivatia sistematizarii localitatilor si sporirea gradului de confort
al populatiei.

In acest scop, inculpatii au ordonat si realizat demolarea a mai multor vestigii istorice ale poporului roman, a sute de mii de imobile, unele dintre acestea veritabile mostre ale stilului arhitectonic autohton, precum si numeroase lacasuri de cult.

Pentru realizarea planurilor lor aberante cei doi tirani au cheltuit fabuloase sume de bani (in lei si valuta), secatuind
in mod nejustificat bogatiile tarii timp in care poporul roman avea unul dintre cele mai scazute nivele de trai din

Europa (infometat, fara caldura, fara lumina etc.). Obsedati de teama poporului, pe care-l urau, cei doi dictatori, paralel cu dezmembrarea armatei romane, in care nu avea incredere, vazand in aceasta bratul inarmat al poporului, au neglijat deliberat dotarea ei cu tehnica de lupta la nivelul exigentelor moderne si au lipsit-o de posibilitatea de a se instrui corespunzator. Concomitent, au folosit-o pentru indeplinirea unor sarcini ce nu intrau in sfera de preocupari a armatei.

In paralel, cei doi inculpati au actionat pentru a-si asigura mentinerea puterii si consolidarea dictaturii personale, recrutand si instruind in secret formatiuni militare inzestrate cu o tehnica de lupta de prim rang si o pregatire de inalt nivel, pe care sa o poata folosi in caz de nevoie impotriva poporului roman.

Acest prilej a fost oferit de demonstratiile pasnice ale populatiei din Timisoara in zilele de 16 si 17 decembrie 1989, a celor din Capitala,
precum si din municipiul Sibiu, unde dictatorul a ordonat sa se traga asupra demonstrantilor, cu scopul de a distruge colectivitatile existente in acele localitati.

Victoria Revolutiei din 22 decembrie 1989 a condus la rasturnarea dictaturii clanului ceausist si curmarea genocidului, practicat de fortele mercenare si teroriste care au provocat moartea a mii de oameni. In ura lor furibunda impotriva poporului roman, inculpatii au ordonat distrugerea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unor importante centre de cultura ca Biblioteca Centrala Universitara, Muzeul National de Arta etc., precum si a unui insemnat fond de locuinte.

Ignorati, dar snobi, cei doi tirani si-au impodobit numeroasele resedinte pe care le foloseau ca pe propriile lor proprietati cu valoroase opere de arta ori carti rare, sustrase din patrimoniul unor prestigioase institutii culturale.

Nemultumiti cu spolierea poporului roman si dornici de a-si crea rezerve valutare necunoscute, inculpatii au dispus in mod abuziv ca o parte din sumele in valuta cuvenite statului roman ori unor intreprinderi si institutii romane provenite din operatiunile de export-import sau din alte operatii sa fie depuse in cont la banci straine pe numele lor ori sub alte nume, dar la dispozitia lor.

Prin asemenea manopere frauduloase si actiuni discretionare au fost sustrase din patrimoniul statului roman valori estimate la peste un miliard de dolari SUA, paguba care a fost de natura sa dezorganizeze grav economia
nationala, punand in pericol insasi existenta natiunii, prin infometarea poporului, penuria de medicamente uzuale pentru populatie, lipsa de materii prime si utilaje moderne etc.

In timpul desfasurarii procesului, inculpatii nu numai ca au contestat permanent legalitatea constituirii tribunalului, dar au si refuzat sa raspunda la majoritatea intrebarilor ce li s-au adresat, iar cand totusi au acceptat sa o faca au negat comiterea vreuneia din faptele ce li se imputa prin actul de inculpare, sustinand ca totul este o inscenare de care poporul este strain, popor care in prezent ar lupta pentru a inlatura pe autorii loviturii de stat, sprijiniti de agenturi straine din Vest si din Est.

Refuzul inculpatilor de a coopera cu tribunalul, precum si pozitia pe care s-au situat de respingere totala a capetelor de acuzare, nu prezinta relevanta juridica, deoarece ele sunt, pe de o parte, confirmate cu actele si probele de la dosar (vol. I), iar pe de alta parte, aceste fapte sunt de o asemenea notorietate incat in conformitate cu principiile dreptului penal ele nu mai trebuiesc dovedite.

Astfel fiind, tribunalul retine ca cei doi inculpati au savarsit cu intentie directa totalitatea faptelor mentionate in rechizitoriul Directiei Procuraturii Militare. Pe plan juridic, acestea intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de genocid prev. de art.357, alin. 1, lit.
a-c c.pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162, alin. 1 c.pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c.pen. si subminarea economiei nationale prev. de art. 165 alin.2 c.pen., tratamentul sanctionator prevazut de lege pentru aceste infractiuni fiind identic, respectiv pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii sau inchisoare de la 15 la
20 de ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea totala a averii.

Dat fiind caracterul continuat al faptelor savarsite de inculpati, in conditiile concursului real de infractiuni (art. 41 alin. 2 si art. 33 – 34 c.pen.), consecintele deosebit de grave ale acestora, care au pus in pericol insasi existenta poporului roman, tribunalul apreciaza ca pedeapsa ce urmeaza a li se aplica inculpatilor este pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii pentru fiecare din infractiunile comise.

Intrucat prin infractiunea de subminare a economiei nationale inculpatii au prejudiciat grav statul roman, urmeaza ca in temeiul art. 998 c.civ., art. 14 si art. 17 alin.1 si 3 c.pr.pen., acestia vor fi obligati sa restituie statului roman toate sumele de bani, metalele pretioase si orice valori depuse de acestia, sub orice nume, la banci straine sau la alte institutii ori persoane din strainatate, ori sa plateasca, in solidar, echivalentul lor in dolari SUA.

Deoarece ulterior pot fi descoperite si alte prejudicii aduse statului roman ori oricarei alte persoane, urmeaza sa se rezerve celor pagubiti dreptul la actiuni civile distincte. De asemenea, in scopul asigurarii repararii pagubelor si executarii confiscarii averii, instanta va dispune, potrivit art. 163 si art. 357 alin. 2 lit.c c.pr.pen., mentinerea masurilor asiguratorii instituite in cauza de procuratura militara.

Cu unanimitate de voturi condamna pe inculpatii:

– Ceausescu Nicolae, fiul lui Andruta si Maria, nascut la data de 26 ianuarie 1918, in comuna Scornicesti, judetul Olt, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, Bulevardul Primaverii, nr. 50, sectorul 1, in prezent arestat, si
– Ceausescu Elena, fiica lui Nae si Alexandrina, nascuta la data 6 ianuarie 1916, in comuna Petresti, judetul Dambovita, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, Bulevardul Primaverii, nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitala
si confiscarea totala a averii pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:
– genocid, prev. de art. 357, alin. 1, lit. a-c, c.pen.;
– subminarea puterii de stat, prev. de art. 162, alin. 1, c.pen;
– acte de diversiune, prev. de art. 163 c.pen;
– subminarea economiei nationale, prev. de art. 165, alin. 2, c.pen, toate cu aplicarea art. 33-34 si 41, alin. 2, c.pen.

In baza art. 998 c.civil si art. 14, alin. 3 lit. a din Codul de procedura penala, obliga pe inculpati sa restituie statului
roman toate sumele de bani, metale pretioase si orice alte valori depuse de acestia, sub orice nume, la banci straine sau la alte institutii ori persoane din strsinatate sau, potrivit art. 14, alin. 3, lit. b din Codul de procedura penala si art. 998 din Codul civil, sa plateasca statului, in solidar, echivalentul acestor bunuri in dolari SUA.

Potrivit art. 163 si art. 357, alin. 2, lit. c din Codul de procedura penala, mentine masurile asiguratorii luate de Directia Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor apartinand inculpatilor.

Cu drept de recurs.
Pronuntat astazi, 25 decembrie 1989, in sedinta publica, in prezenta inculpatilor, in Garnizoana Targoviste”.

Sentinta a fost pusa in aplicare in aceeasi zi, 25 decembrie 1989, dupa ce Nicolae si Elena Ceausescu au refuzat sa formuleze recurs, pe motiv ca nu recunosc instanta care i-a judecat si condamnat la inchisoare. Cei doi dictatori au fost impuscati la ora 14.45.

Judecatul lui Ceausescu s-a sinucis! Marturia grefierului instantei care l-a condamnat la moarte pe dictator!

Grefierul procesului din 25 decembrie 1989, Jean Tanase, povesteste cum l-a tras Ceausescu dupa el, in mormant, pe judecatorul care l-a condamnat la moarte. Generalul Gica Popa si-a zburat creierii pentru ca nu mai putea suporta frica si remuscarile. Publicam azi primul episod al acestei povesti cutremuratoare, continuarea in ziarul de sambata.

Misterul sinuciderii lui Gica Popa In 25 decembrie 1989, impreuna cu magistratul Gica Popa a imbracat haina militara si a executat ordinul de a-l judeca pe Ceausescu. A redactat ultimele declaratii ale dictatorului, in calitate de inculpat. A participat la executie, in locul procurorului, si a trait impreuna cu Gica Popa cosmarul unei chirurgii justitiare, calificata drept neprofesionala. A simtit visceral frica dementa de a fi ucis intocmai ca inculpatul pe care il condamnase la moarte. Si-a vazut superiorul impuscat in cap si a ramas sa duca crucea unei sinucideri, pe care nici acum n-o intelege.
DANIELA DUMITRESCU

Un tip albit de viata. Si imbra cat in doliu, pe care-l poarta si-acum, dupa 14 ani de la sinuciderea lui Gica Popa. Il poarta cuminte, cu speranta ca Dumnezeu l-ar putea vindeca, intr-o buna zi, de neputinta de a-si scoate din cap cosmarul vinovatiei. Are o privire speriata, ai zice ca orizontul lui e delimitat de cele doua executii. Isi cerceteaza neobosit anturajul, fie ca e vorba de prietenul lui sau de un strain de pe strada. Framanta un pachet de Carpati in mainile transpirate si trage neincetat din mustiucul de tigara. E Jean Tanase, grefierul de sedinta din procesul lui Ceausescu, ales ad-hoc printr-un ordin militar. Si devenit, la fel de ad-hoc, camarad de suferinta superiorului sau, Gica Popa.

„Ia-ti haina militara. Mergem sa judecam teroristi”

Mi-a dat intalnire intr-un loc public, la cantina unui prieten de-al lui de pe Rosetti. A acceptat cu greu sa vorbeasca despre Gica Popa. Spune ca n-a facut-o niciodata pana acum. Dar e deschis sa spuna tot ce-si aduce aminte: procesul, executia si-apoi sinuciderea. Toate trei l-au marcat in egala masura, pentru ca, dupa 25 decembrie 1989, viata lui n-a mai fost la fel.

„A fost seful meu din 1987, dar il cunosteam dinainte, pentru ca a fost vicepresedinte la Tribunalul Militar Bucuresti. Din ‘83 il cunosteam… Era un om de treaba si un foarte bun judecator. Nu a judecat procese politice pana in ‘89, pentru ca asta nu intra in competenta unui tribunal militar.” Grefierul are discursul marcat de pauze lungi, de parca ar vrea sa puncteze, la fiecare fraza despre Gica Popa, cateva secunde de doliu. Nu-l poti scoate din filmul lui. Isi deruleaza secventele in cap si incearca sa le ordoneze aproape istoric. Imi povesteste cum s-a trezit facand parte dintr-un complet de judecata improvizat, care nu stia pe cine judeca si, in orice caz, nu cunostea capetele de acuzare. „Pe 22 decembrie, domnul Popa ne-a adunat pe toti la tribunal si ne-a pus sa coboram portretul lui Ceausescu de pe perete. Ne-a spus ca, din cel moment, trebuie sa ne supunem Frontului Salvarii Nationale, noii puteri.” A stat apoi trei zile sa pazeasca tribunalul de teroristi. Pe 25 decembrie, dimineata, a fost chemat la ordin de Popa: „Ia-ti haina militara!”, i s-a spus. „Mergem sa judecam teroristi!” Acelasi ordin il primise si el, Popa si colonelul Nistor. Nu stia nici unul dintre ei cine sunt teroristii, unde vor fi judecati si, mai ales, care sunt capetele de acuzare.

„Am zburat pe sub stalpii de inalta tensiune la limita maxima de viteza”

„A venit un Aro sa ne ia de la tribunal. Trebuia sa vina un TAB, dar nu stiu din ce motive s-a ratacit pe drum. Ne-am deplasat intai la Ministerul Apararii Nationale. Acolo i-am vazut pe cei de la USLA impuscati in fata ministerului. N-am stat mult. Am primit ordin sa ne deplasam de urgenta la Clubul Steaua. Aici ne-a intampinat domnul Gatu, care, pe vremea aia, era comandantul clubului. Am intrat intr-o incapere sub tribuna. Nici atunci nu stiam ce aveam de facut. Popa era calm, parea ca tine situatia sub control, dar nu vorbea cu noi. Ne asteptam ca teroristii sa fie pe-acolo, pe la Steaua. Ne asteptam sa ni se ofere o sala pe undeva si sa-i judecam, desi nu ni se daduse nici un dosar. La un moment dat am vazut doua elicoptere aterizand”. Au primit cu totii ordin de imbarcare. In usa unuia dintre elicoptere ii asteptau Stanculescu si Voican Voiculescu. „Era un elicopter militar, cu usile deschise si doua mitraliere scoase in afara. Maistrul militar Sima le manuia. Se trasese cu ele pentru ca erau tuburi de cartuse pe jos. Ni s-a reprosat ca am intarziat nepermis de mult. Ne-am urcat si am plecat, nu stiam unde.” Langa Tanase s-a asezat sergentul major Gheorghiu. Unul dintre parasutisti, din spusele grefierului. Acesta l-a lamurit ca merg la Boteni sa alimenteze. „Dupa evenimente, ne-am intalnit sa vorbim si am constatat ca fiecare stia altceva despre deplasarea aceea. Noi stiam ca trebuie sa mergem sa judecam teroristi, pilotii mergeau la Targoviste nu stiu ce sa faca, parasutistii aveau de alimentat elicopterul… Zburam ca nebunii, pe sub stalpii de inalta tensiune, ca sa nu ne prinda radarul. Zburam la limita maxima de viteza.” Dupa alimentarea de la Boteni s-au intreptat spre Targoviste, la fel, fara precizarea destinatiei si, in orice caz, fara sa discute intre ei. Elicopterele s-au invartit vreo jumatate de ora deasupra orasului. Comandantul unitatii unde a fost judecat Ceausescu stia ca trebuie sa primeasca musafiri. „Deja intarziasem cateva ore. In loc de doua elicoptere, erau cinci, pentru ca de la Boteni au mai decolat inca trei. Esarfa galbena a fost semnalul pentru colonelul Chemenici. Altfel erau tunurile pe noi, noroc cu esarfa aceea.” Au aterizat. In curtea unitatii erau militari inarmati dupa fiecare pom. „Stiam ce unitate era, mai fusesem… Atunci mi-am dat seama ce cautam acolo. Era la Targoviste, stiam ca Ceausescu fusese prins prin zona… Era prea de tot… Dar nu ni s-a spus nimic explicit. Am intrat in incaperea unde li s-a facut vizita medicala, apare pe caseta. Acolo ni s-a spus ce trebuie sa facem, pe cine trebuie sa judecam. Stanculescu ne-a spus ca e vorba de cuplul Ceausescu. Mi-am inchipuit ce verdict trebuie sa dam, dar nu ni s-a spus nimic despre asta. Popa a cerut un Cod Penal. Devenise nervos.”

„Parca uitase toata procedura… isi depasise limitele”

In camera unde s-a desfasurat procesul nu li s-au dat instructiuni detaliate. Li s-a spus doar ca trebuie sa fie foarte rapizi, sa nu dureze mult. Popa era nervos pentru ca abia acum avea certitudinea ca trebuie sa conduca un proces fara dosar, iar in acest proces inculpatul era seful statului. „In momentul in care am intrat acolo nu am avut timp de nici o discutie, am intrat in vire. Era nebunia aia, cand toata lumea vroia sa scape cat mai repede de acest proces. De trei zile erau vehiculate tot felul de informatii cu 60.000 de morti, cu faptul ca Ceausescu a adus teroristi ca sa impuste lumea… Va dati seama… misiunea mea era sa organizez procesul final al lui Ceausescu, pe care nu-l vazusem decat la televizor.” Popa era si el preocupat ca procesul sa aiba un temei legal. Sala era necorespunzatoare, asa ca s-au asezat toti inghesuit. Inculpatii, cot in cot cu procurorul, cu judecatorul, cu avocatii, grefierul si asesorii. „Erau acolo si niste invitati pe care nu i-ati vazut. Unul dintre ei avea ordin sa ne impuste pe toti, in cazul in care cladirea e atacata sau daca se intampla ceva in timpul procesului”. Nu existau asesori. In mod normal, acestia trebuiau sa fie numiti prin ordin de ministrul Apararii Nationale. Stanculescu insa, dupa ce s-a dumirit ce sunt aia asesori, a ales trei ofiteri inarmati din curtea unitatii. Asa cum probabil au fost alesi si membrii completului de judecata. „Oamenii au venit, nici macar nu li s-a spus ce au de facut. Va imaginati cum au reactionat cand i-au vazut pe inculpati. Le-au iesit ochii din cap…”. „Popa era extrem de nervos, nu l-am vazut niciodata asa intr-un proces. Avea o atitudine neprofesionala. Probabil din cauza informatiilor cu zecile de mii de morti, s-a gandit ca Ceausestii nu meritau un proces normal. Nu-mi dau seama daca avea emotii, dar era subiectiv… Pur si simplu nu mai asculta inculpatii, parca uitase de toata procedura… Isi depasise limitele. Nu intelegeam ce se intampla cu el, era un profesionist, unul dintre cei mai buni juristi. De fapt nici nu stiu daca vreunul dintre noi s-a comportat firesc, ca la orice proces; daca vreunul dintre noi toti era in masura sa judece lucrurile echitabil, corect. In final, Popa si-a pierdut controlul, dupa care a clacat. A scris minuta in zece minute, de mana.”

„Nu m-am putut apropia de cadavre. Nu puteam sa vad”

Grefierul nu-si mai aminteste ce a facut Popa dupa ce a dat sentinta, „pentru ca s-a pus problema cine participa la executie si m-au desemnat pe mine, desi le-am explicat ca, potrivit legii, n-aveam ce sa caut acolo”. „Normal trebuia sa participe procurorul… Ce sa va spun, pur si simplu am primit ordin sa ies afara. Va dati seama ca habar n-aveam ce sa fac. Cand am iesit ii legau. Nici macar nu au opus rezistenta, nu aveau vlaga… erau vai de capul lor. Erau cu Boieru, Gheorghiu, Carlan si inca unul. Erau toti parasutisti. Nici macar nu am discutat cum procedam. Eu ma gandeam sa-i intreb de o ultima dorinta, sa le dau o tigara. Asta era in capul meu. Habar n-aveam cum trebuie sa se intample lucrurile astea… Popa ramasese inauntru, dar cred ca a vazut totul din usa. Iau impins la zid, s-au dat inapoi vreo doi metri si au tras. Intai Boieru. Cred ca el i-a impuscat pe amandoi… Apoi Gheorghiu. Un incarcator intreg sau poate doua. Se inrosise teava de la pistolulmitraliera. Era nebun de furie pentru ca ii murise un coleg la televiziune. Cred ca s-a razbunat. Eu mam retras. Nu puteam sa ma uit si gloantele ricosau dintr-un zid in celalalt zid. Apoi a trebuit sa fac constatarea decesului, dar nu mam putut apropia de cadavre. Nu puteam sa vad asa ceva…”.

Cosmarul de dupa

Dupa executie a urmat imbarcarea in aceleasi elicoptere cu care venisera si care a urmat acelasi traseu. Popa a zburat cu cadavrele. „Cand am ajuns din nou la Boteni, mi-am facut cruce, credeam ca s-a terminat, ca ne impusca pe toti.” Nu s-a intamplat asta, i-au adus in Bucuresti. Popa a propus sa mearga toti, adica Nistor, Tanase si el la tribunal. Se lasase deja intunericul.

„Am intrat in tribunal si Popa a facut iarasi o criza de nervi. Nu spunea nimic, era doar agitat. Era nervos ca ar fi putut sa vina cineva sa ne impuste si in tribunal nu era nimeni. Urla ca nu i se executa ordinele, desi nu daduse nici unul. I-a chemat pe toti in tribunal si apoi a intrat in toaleta… A stat cateva zeci de minute si nu mai iesea. Am ciocanit, l-am intrebat daca i s-a intamplat ceva… Ma rog, nu vroia sa iasa. Ne-am speriat ca nu vorbea cu noi. Pana la urma am spart usa si l-am scos de-acolo. Am incercat sa-i dam niste whisky. Se pare ca a baut un paharel. Am stat acolo pana la miezul noptii. Eram toti marcati. El era depresiv, nu spunea nimic. Ne era frica unii de altii. Ne era frica sa nu fim atacati acolo. Nu mancasem nimic. La stadion ne-au dat niste vin… Popa nea spus sa plecam de-acolo. El a plecat cu Nistor, habar n-am unde, eu am mers acasa. Nu stiu unde au dormit in noaptea aia. In orice caz, pe la Semanatoarea s-a tras in noi.”

A doua zi, Popa si Tanase s-au intalnit la tribunal. Se zvonea ca nu se mai gaseau cadavrele… Apoi au mers la caminul militar Haiducul. Li se spusese ca e mai sigur acolo. „Era inconjurat de tancuri. Am stat acolo de pe 26 decembrie pana pe 3 ianuarie. Aveam fiecare camera noastra. Ne era frica la amandoi. Nu prea am dormit. In prima noapte a venit la mine si m-a rugat sa dorm cu el. Avea cosmaruri. Nu-i era frica pentru el, mai mult pentru fetita. O dusesem eu dimineata la gara sa mearga la rude, in Moldova, dar nu puteam sa fim siguri ca e in siguranta. Se zvonea ca i-au desenat o cruce neagra pe usa si ca vor sa-i impuste familia…”

Au discutat mult in noaptea aceea. Popa era agitat, isi reprosa atitudinea neprofesionala din proces. Astepta sa fie judecat pentru asta. Grefierul povesteste ca nu mancau mai nimic, pentru ca le era frica sa nu fie otraviti. „Acolo erau si arestati, era si Valentin Ceausescu… Nici n-am iesit din camera, decat dupa Revelion. De Revelion ne-au dat niste orez si am facut amandoi toxiinfectie alimentara. Eram slabiti si macinati de cosmarul executiei. Fiecare avea sa-si reproseze ceva… Eu incercam sa-l linistesc, da’ n-aveam cu cine. Era si atmosfera aia de-acolo… Se zvonea la un moment ca sunt niste teroristi la poarta si ca au sa ne impuste.

Ne era frica unul de altul. Dupa aceea am realizat ca suntem in aceeasi galeata. La mine a venit nevasta, dar la el n-a venit nimeni… N-a mai vrut sa stea cu mine pentru ca spera sa vina si la el cineva. A ramas singur de tot… Am iesit intr-o zi sa ne plimbam si am vazut tancurile alea… erau masini sfaramate de tancuri, nu era placut, n-aveam cum sa ne linistim…”

Sinuciderea

Dupa episodul „Haiducul”, Gica Popa a mers sa locuiasca acasa la grefier, pana la inceput de februarie. Lua foarte multe sedative si manca extrem de putin pentru ca ii era frica si-acolo. Nu vorbea deloc, era depresiv. Nici nu dormea, desi pastilele ar fi trebuit sa-si faca efectul, in conditii normale. Avea zile in care era agitat, dar fara sa spuna nimic.

„Il facusera general si i se promisese ca va pleca in Mexic ca atasat militar. M-a intrebat daca vreau sa vin cu el si am acceptat. Nici una dintre aceste schimbari nu avea vreun efect asupra lui. Era la fel. Executia asta ne schimbase viata la toti. Era apatic. Mai urmarea televizorul din cand in cand. Se daduse caseta cu procesul si eu, cel putin, ma mai linistisem, dar cand il vedeam pe el in ce stare e imi venea sa ma urc pe pereti. Ne-au mai dat si pistoalele alea de la politie, pentru autoaparare. Am primit cate un Macarov fiecare, mai bine nu ni le dadea… In februarie a plecat de la mine. N-a mai vrut sa stea. Fusese numit intr-o alta functie la Directia Instantelor Militare. ” S-au mai intalnit o singura data, la sfarsitul lui februarie, in biroul lui Popa. „N-am stat mult, venisem cu un proces. Mi-a spus ca nu se simte bine. Arata tare rau… Mi-a spus ca s-au facut demersuri cu plecarea, dar ca el nu mai suporta. Era palid, slabit… Mai ales psihic… Avea un psihic labil. Facuse o cadere pacatoasa, dar nici nu vroia sa vorbeasca. Dupa cateva zile am aflat ca si-a tras un glont in cap cu Macarovul… Saracul, n-a mai putut sa suporte… n-a mai avut rabdare.” La inmormantare, grefierul s-a intalnit cu familia. Nu poate uita nici acum privirea sotiei si vorbele acelea grele, de care nu s-a vindecat niciodata: „Voi l-ati ucis!

SURSE

  1. http://anonimus.ro/index.php/documente/718-stenograma-procesului-ceausescu
  2. http://jurnalul.ro/stiri/observator/procurorul-dan-voinea-acuzatorul-lui-ceausescu-pus-pe-liber-de-csm-687419.html
  3. http://www.luju.ro/dezvaluiri/dosarele-revolutiei/rechizitoriul-dictatorilor-ceausescu-rechizitoriul-procurorului-militar-dan-voinea-prin-care-au-fost-trimisi-in-judecata-nicolae-si-elena-ceausescu-pentru-genocid-si-subminarea-puterii-de-stat-are-doua-pagini-si-a-fost-scris-pe-genunchi-in-elicopter-in-dr?pdf
  4. http://www.luju.ro/dezvaluiri/dosarele-revolutiei/exclusiv-sentinta-de-condamnare-la-moarte-a-lui-nicolae-si-elena-ceausescu-data-de-colonelul-de-justitie-gica-popa-care-si-a-tras-un-glont-in-cap-dupa-ce-si-a-dat-seama-ca-a-savarsit-o-crima-sentinta?pdf
  5. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/de-ce-s-a-impuscat-judecatorul-lui-ceausescu-71892.html
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro