Preşedintele SUA, John Fitzgerald Kennedy, a fost asasinat pentru că a încercat să oprească Banca Federală de Rezerve de a mai putea împrumuta bani guvernului, semnând ordinul executiv nr. 11110

by „Către sfârşitul secolului XIX, băncile americane controlate prin imperiul Rothschild au declanşat o mare campanie vizând să ia sub control bogata economie a SUA. Băncile Rothschild europene au finanţat J. P Morgan & Co. Bank, banca Khun Loeb & Co., John D. Rockefellers, Standards Oil Co., căile ferate deţinute […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Către sfârşitul secolului XIX, băncile americane controlate prin imperiul Rothschild au declanşat o mare campanie vizând să ia sub control bogata economie a SUA. Băncile Rothschild europene au finanţat J. P Morgan & Co. Bank, banca Khun Loeb & Co., John D. Rockefellers, Standards Oil Co., căile ferate deţinute de Edward Harriman şi oţelăriile lui Andrew Carnegie.

La acea dată, această legătură însemna mai mult decât un cap de pod în economia SUA. În jurul anului 1900, bancherii Rothschild au trimis în SUA pe unul dintre reprezentanţii lor, Paul Warburg, pentru a colabora cu Khun Loeb & Co. Bank. Jakob Schiff şi Paul Warburg au demarat o campanie pentru crearea „Federal Reserve Bank” (FED), ca bancă centrală privată instalată ferm în America.

Într-un discurs din anul 1907, Jakob Schiff a ţinut să aducă la cunoştinţă Camerei de Comerţ din New York: „Dacă nu obţinem nicio bancă centrală, asupra căreia să exercităm un control vast în ce priveşte creditele, atunci această ţară va avea parte de cea mai violentă şi mai profundă panică financiară din istoria sa.”

Zis şi făcut: drept urmare, ei au aruncat SUA într-o criză monetară, în care panica rezultată pe piaţa de capital a ruinat viaţa a zeci de mii de oameni din întreaga ţară. Pe lângă mai multe miliarde de dolari americani, panica de la bursa din New York a adus familiei Rothschild şi succesul dorit. Exact această panică a fost folosită drept argument pentru ca în sfârşit să fie înfiinţată o bancă centrală. Paul Warburg s-a adresat astfel Comitetului pentru bănci şi valută: „În legătură cu panica provocată, primul lucru ce mi-a venit în minte este acela că avem nevoie de o bancă de clearing (bancă centrală) naţională… “

Versiunea definitivă a deciziei de înfiinţare a FED a luat naştere pe o proprietate privată a lui J.R Morgan, pe Jekyll Island, Georgia. Crearea FED în anul 1913 a dat posibilitate bancherilor internaţionali să-şi consolideze foarte mult puterea financiară în SUA. Paul Warburg a devenit primul preşedinte al FED.

Creării FED i-a urmat introducerea articolulului 16 – suplimentar – în Constituţia Americană, care a făcut posibil să fie impozitat venitul personal al cetăţenilor SUA. Aceasta a fost consecinţa faptului că guvernul american n-a mai avut voie să tipărească nicio bancnotă proprie, pentru a-şi finanţa operaţiunile.

Era pentru prima dată în istorie, de la constituirea SUA, când populaţia trebuia să plătească impozit pe venit.

Cei mai importanţi acţionari de atunci ai FED au fost:
1. Băncile Rothschild de la Londra şi Paris
2. Lazard Brothers Bank din Paris
3. Israel Moses Seif Bank din Italia
4. Warburg Bank din Amsterdam şi Hamburg
5. Lehmann Bank din New York
6. Khun Loeb & Co. Bank din New York
7. Rockefellers Chase Manhattan Bank din New York
8. Goldman Sachs Bank din New York.

Charles Lindbergh, membru al Congresului, descria încă de pe atunci nou apăruta Federal Reserve Bank drept „guvernul invizibil “, din cauza puterii ei financiare.

Cum funcţionează de fapt FED? „Comitetul pieţii deschise” al FED produce „bilete ale Federal Reserve” (bancnote-dolar). Acestea sunt apoi împrumutate pentru obligaţiuni (titluri) guvernului, iar ele servesc FED-ului ca „siguranţă”.

Aceste obligaţiuni sunt păstrate prin băncile FED, care aplică din nou dobânzile anuale. Deja în 1992 valoarea obligaţiunilor păstrate prin FED s-a ridicat la circa 5.000.000.000.000 dolari, iar plăţile dobânzilor contribuabililor cresc permanent.

Această întreagă avere a creat-o FED împrumutând bani guvernului SUA, şi încasând astfel dobânzi mari, FED trebuind să plătească de fapt numai taxele pentru tipărirea în culori. Pare într-adevăr de neînţeles, dar este o realitate.

Așadar, dolarul nu este emis de guvernul SUA, ci de FED, o asociere de bănci private, care pune bani la dispoziţia guvernului şi pentru aceasta încasează puternic dobânzi şi percepe impozite.

Aceasta este cea mai mare escrocherie din istoria SUA şi aproape că nimeni nu este surprins de ce se petrece. În plus, este şi faptul că FED – prin obligaţiunile guvernului SUA – are dreptul de a ipoteca proprietatea funciară, de stat şi privată, pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.

kennedy

Numeroase proceduri de a anula legea referitoare la FED au rămas până acum fără efect. Primul care a încercat ceva în acest domeniu a fost preşedintele John F. Kennedy, care a emis un decret-lege pentru ca FED să piardă din putere.

Rezultatul îl cunoaştem! Adică, Kennedy a fost asasinat în noiembrie 1963. Prima acţiune oficială a succesorului său, Lyndon B. Johnson, a fost să anuleze această ultimă acţiune oficială a predecesorului său. Coincidență?”[1]

La data de 4 iunie 1963, Presedintele SUA, John Fitzgerald Kennedy, a semnat ordinul executiv nr. 11110 prin care acorda dreptul de emitere a monedei guvernului, fara a mai trece prin Federal Rezerve, oprind astfel aceasta inselaciune a cartelurilor bancare private[2].

SURSE

  1. http://www.lovendal.ro/wp52/presedintele-kennedy-a-fost-asasinat-intrucat-a-incercat-sa-limiteze-federal-reserve-marea-escrocherie-financiara-a-ocultei-mondiale/
  2. http://www.john-f-kennedy.net/executiveorder11110.htm
  3. Foto:
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro