Padurea Hoia-Baciu – o zona paranormala unica in lume: ansamblu subteran, anomalii magnetice, emisii radioactive puternice, sfere energetice, sunete si OZN-uri

by Fenomenele etichetate ca „paranormale” din Padurea Hoia-Baciu, au inceput sa fie studiate de diversi oameni de stiinta, insa rezultatele oficial sunt greu de exprimat, fiind si ei la randul lor bulversati. Din tot ce am studiat in materie de parapsihologie, paranormal, metafizica, ezoterism si fizica cuantica, va pot spune […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Fenomenele etichetate ca „paranormale” din Padurea Hoia-Baciu, au inceput sa fie studiate de diversi oameni de stiinta, insa rezultatele oficial sunt greu de exprimat, fiind si ei la randul lor bulversati.

Din tot ce am studiat in materie de parapsihologie, paranormal, metafizica, ezoterism si fizica cuantica, va pot spune ca acolo exista o sursa de energie, care permite manifestarea acelor fenomene. In interiorul

ozn-baciu1

1359536530_3005_7_1359536715-large

Elipsoid alb invizibil deasupra unui yoghin care face o reverenţă

1359536530_3009_11_1359536742-large

O aeroformă (OZN) de tip cometă, în cădere spre sol

1359536530_3010_11_1359536749-large

Aeroformă albă cu aspect de inimă aflată în descompunere, care ejectează un substrat alb deasupra pădurii

 

Preiau un articol publicat in Formula AS, numarul 1054, din anul 2013:

„Un triunghi românesc al Bermudelor

La doar trei kilometri de Cluj, intri în pădurea Hoia-Baciu şi păşeşti într-un loc rupt de timp, un loc mis­te­rios şi mirific, în care normalul şi paranormalul se con­fundă, iar convenţionalul şi neconvenţionalul nu se mai pot deosebi. De la început, te surprinde forma stranie a copacilor. În nicio pădure nu sunt atâţia copaci strâm­baţi sau răsuciţi nefiresc. Peste tot, câte şase sau opt copaci răsar din aceeaşi rădă­cină. În loc să crească spre cer, stau arcuiţi ca într-o rugăciune, cu coroanele la pă­mânt, aplecaţi nefiresc de o forţă neştiută. Încă din strămoşi, ţăranii clujeni cunoşteau puterile stranii ale pădurii şi se fereau de ea, căci era peste puterea lor de înţelegere. Mult timp, despre pădure nu s-a prea vorbit, oamenii temându-se să pomeneas­că locul pe care îl credeau căzut sub bles­tem. Abia la începutul anilor 50, un sin­gu­ratic, biologul Alexandru Sift, prin lungi cercetări de pionierat, a ridicat vălul mis­terelor din pădure. Investigaţiile lui au fost con­tinuate în anii 1970 de mai multe echi­pe de cercetare sau de către cercetători solitari din România. În 1968, agenţiile inter­naţionale de presă au transmis foto­grafiile de excepţie ale unui OZN discoi­dal care survolase pădurea clujeană.

1359536530_3003_6_1359536709

Prima imagine a faimosului OZN care a survolat Pădurea Hoia – Baciu (18 august 1968)

Atunci a început cariera ei internaţională. Ra­poarte despre Hoia-Baciu au fost pre­zentate peste tot, la institute de cercetare din Europa şi SUA. Astăzi, pădurea Hoia-Baciu este o legendă vie. Fascinaţia cu care ea îi atrage pe cei ce vor să-i dezlege secretele creşte de la an la an. De o ju­mătate de veac, într-o zonă de numai câţiva kilometri pătraţi, aici sunt consem­nate şi studiate cu îndârjire manifestări absolut extraordinare, cum a fi bizarele materializări şi dematerializări care pulve­rizează limita şi logica ştiinţei. Dar pădu­rea Hoia Baciu nu este singurul loc straniu din lume. Pe harta locurilor cu fenomene inexplicabile mai sunt şi deşertul Mojave şi Golful Breeze din SUA, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia sau Muntele Kailasa din Tibet. Între ele, pădurea Hoia-Baciu este considerată de toţi marii parapsihologi ai lumii drept cea mai importantă, cel mai „activ” punct de pe Pământ. Prin forţa şi va­rietatea tulburătoare a apariţiilor din spaţiul ei, pădurea clujeană este „capitala” mon­dială a paranormalului.

Vom începe incursiunea în misterele pădurii Hoia-Baciu prin a povesti întâm­plă­rile de acolo. Sunt întâmplări ce par magice şi care nu seamănă una cu alta, ca poveştile Şeherezadei. Ghidul meu autorizat în poveştile pădurii este profesorul universitar clujean Adrian Pătruţ, preşedintele Socie­tăţii Române de Parapsihologie şi autor a două cărţi de referiţă: „De la normal la paranormal” şi „Fenomenele de la pădurea Hoia-Baciu”. Când îl provoci, poveştile lui Adrian Pătruţ par fără sfârşit. Aşadar… Mai întâi au fost OZN-urile. OZN-uri după OZN-uri, singuratice sau în rafale aparute deasupra pădurii, ani după ani! Unele vi­zibile cu ochiul liber, sfere ori piramide de lumină în mişcare, sau atârnând inexplicabil pe boltă. Alteori apar nebuloasele acelea plutitoare… Sau dacă nu-s ele, poate vezi, cu puţin no­roc, luminile alea colorate magnific, ţâşnind din iarba copacilor şi dansând prin aer. Încă mai stranii sunt apariţiile invizibile cu ochiul liber, dar care s-au lăsat fotografiate!… Cu varietatea ei atât de mare de OZN-uri invizibile, sur­prinse pe imagini fotografice, pădurea Hoia-Baciu, cu împrejurimile sale, este fără rival pe plan mondial. Peste 1000 de fotografii făcute în mai bine de 30 ani, de zeci de oameni care au foto­grafiat intenţionat sau doar accidental în zonă, prezintă OZN-uri invizibile. Apa­riţii invizibile a surprins pe foto­grafii încă de la începutul anilor 50 şi Alexandru Sift, care, plimbându-se prin pădure, a observat forme nebuloase, pe care altcineva le-ar fi ignorat. Încercând să le fotografieze, Sift a constatat că numărul structurilor din fotografie este mult mai mare decât cele pe care le văzuse. Au urmat multe cercetări solitare, cu fotografii surprinzătoare. „În martie 1969, Alexandru Sift a văzut din Cluj o pată de un albastru foarte intens, care se deplasa pe cerul albastru” – povesteşte Adrian Pătruţ. „A făcut o poză şi a observat un fel de halou întunecat în care se afla un OZN discoidal biconcav. Mergând a doua zi în pădurea Hoia-Baciu să vadă eventuale urme ale evenimentului pe care-l observase, a găsit pe pământ un şanţ circular de 4-5 metri. De parcă ceva foarte greu ar fi călcat acolo. În locul acela, iarba s-a uscat şi n-a crescut 3-4 ani. Chiar şi după 40 de ani, urma aceea era bine vizibilă. Dar ur­mele de pe sol nu sunt singurele care însoţesc fenomenele din pă­durea bântuită. Ades, cei care le-au urmărit, au detectat, între al­tele, anomalii mag­netice care dau peste cap busolele, dar şi emisii radioactive pu­ternice, în urma cărora unora părul le-a căzut sau au albit”.

O călătorie în trecut

– Care sunt cele mai stranii evenimente din Hoia-Baciu pe care le-aţi trăit sau la care aţi asistat, d-le Adrian Pătruţ?

– Ceva cu totul aparte mi s-a în­tâmplat în 2000, în preajma Paştelui. Mă dusesem atunci la pădure cu un cercetător originar din Cluj, care trăieşte în Germania. Deodată, am observat că din vârfurile a mii şi mii de copaci curgea ceva. Era o sevă, un lichid… Parcă era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri şi se aduna la rădăcinile lor. Am rămas încremenit. Pădurea Hoia-Baciu e cunoscută pentru vegetaţia ei foarte, foarte uscată, aşa că era ceva neobişnuit ce văzusem noi acolo. A doua zi, când ne-am întors, nu mai era nici urmă din seva aceea abundentă ce curgea de pe miile de copaci. Pământul uscat o absorbise cu totul. Mai există o altă întâmplare tulburătoare la care am asistat, şi pe care n-am povestit-o nimănui până acum. S-a petrecut după 1989 şi în ea a fost implicată o studentă de la Cluj. Eram cu toţii la liziera pădurii, la doar 50 de metri de oraş, pe coasta dinspre sud, care dă spre Someşul Mic şi de unde se vede tot oraşul, în­tr-o deschidere panoramică frumoasă şi mare. Şi atunci, ceva i s-a întâmplat fetei… Am văzut-o cum a stat tă­cută şi pierdută ca într-o transă, vreme de o oră. Şi când s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, în­cepuse să vadă Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai că-l văzuse, dar chiar se plim­base o oră întreagă (ora aceea a ei de transă!) prin Clujul fără blocuri. Mersese pe străzile şi pe bulevardele lui, aşa cum se înfăţişau ele şi înainte, şi în timpul răz­bo­iului. O vreme, am ascultat-o toţi, unii mai încrezători, alţii mai sceptici, după care ne-am dus la autobuz. Sfâr­şitul poveştii a fost stupefiant. Când să plătească, fata a găsit în buzunar o monedă de argint de 100 de lei, cu chipul Regelui Mihai. Apărută de niciunde! Era do­vada că ea fusese cu adevărat, o oră, în trecut. Călă­to­rise, nu avusese o simplă retrocogniţie. E ceva greu de gândit, încă.

– Ceea ce povestiţi dvs. mă lasă fără cuvinte…

– Altă întâmplare aparte am trăit-o în 1975. Fu­sesem să fotografiez nişte ruine, erau chiar în centrul pădurii. Era prin ianuarie şi am făcut câteva sute de fotografii lângă ruinele alea, cu un grup foarte mare de prieteni. După vreo două săptămâni, m-am întors să caut locul acela, pentru că-mi plăcuse, mă simţisem bine acolo. Dar ruinele nu mai erau acolo, nici ţipenie, ca şi când n-ar fi fost!… Şi nici nu le-a mai văzut după aia nimeni, nicicând! Iar după câţiva ani, şi imaginile lor au dispă­rut, s-au volatilizat pur şi simplu din fotografiile mele.

– V-aş întreba acum de ce sunt co­pacii din pădurea Hoia-Baciu atât de contorsionaţi? Există vreo explicaţie?

– În anul 2008, am fost în Poiana Ro­tundă, la o filmare, împreună cu o echipă ProTV. Totul a mers bine, am filmat o porţiune de pădure. Revenind peste trei săptămâni, am observat trei copaci care erau puternic torsionaţi şi răsuciţi. Am comparat imaginile lor cu cele de pe filme, dar în ele copacii erau normali! Această torsionare foarte puternică – şi să ştiţi că erau copaci mari, înalţi de 20 de metri, iar doi dintre ei erau stejari, copaci vânjoşi şi duri – toată torsionarea, aşadar, se produsese într-un timp foarte scurt. 

1359536530_3005_7_1359536715

Elipsoid alb invizibil deasupra unui yoghin care face o reverenţă

 Si dacă e să vă povestesc alte întâmplări stra­nii din pădure, îmi amintesc că am văzut de mai mul­te ori, iernile, urme de paşi care se opreau brusc, pe zăpadă, şi apoi dispăreau! Ca şi când cei care căl­caseră pe acolo, ar fi fost aspiraţi undeva!… De ase­menea, o fotografie celebră, este a omului fără um­bră! Fotografia a fost făcută într-o zi superbă de mai şi umbrele copacilor din apropiere se văd clar. Lângă omul fără umbră apare şi o structură neobiş­nuită, care a fost numită „balaurul bioplasmatic”. El a generat această ciudăţenie.

– Până la urmă, la câţiva kilometri de Cluj, se întâmplă lucruri pe care noi nici nu ni le putem imagina.

– Aşa se pare. Să vă mai povestesc. Mai sunt acolo şi toate sunetele acelea neobişnuite care se aud în pădure. Odată, am auzit sunete de salvare, în imediata noastră apropiere, deşi eram în miezul pădurii. Alteori, se aud sunete de ceas cu cuc, dar şi sunete de cauciucuri care explodează sau sunete de cauciuc care se dezumflă în prezenţa ta. Şi tot soiul de alte ţipete scurte şi ciudate. Ca să nu mai zic de ciripitul acela de pui, care era mereu prezent pe platoul pădurii. Multe dintre toate aceste sunete noi le auzeam, dar nu se înregistrau alături de vocile noastre. O altă întâmplare a fost următoa­rea. Înregistrasem odată ceva pe repor­tofon, un comentariu despre pădure. Şi acasă, ascultând înregistrarea, am auzit-o pe o frecvenţă mai joasă; apoi am re­as­cul­tat-o şi s-a auzit şi mai lent, tot mai încet, tot mai lent, până când a îngheţat. Înregistrarea din pădure fusese de zece ori mai lentă decât una normală!… De asemenea, în pădurea Hoia-Baciu, de foarte multe ori, bateriile aparatelor de filmat şi ale aparatelor foto se descarcă inexplicabil. Am păţit acest lucru de cel puţin trei ori, cu echipe ale TVR. Mergând în zonă, înainte de a începe filmarea, toate bateriile, inclusiv cele de rezervă, s-au descărcat. Revenind în Cluj, ele au început să funcţioneze normal. Ne-am întors în zonă şi uneori am putut continua, alteori nu. Descărcarea fusese parţială. Într-un singur caz a fost o descărcare totală şi bateriile au trebuit reîncărcate la acumulator.

1359536530_3009_11_1359536742

O aeroformă (OZN) de tip cometă, în cădere spre sol

Bioformele sunt alte manifestări exotice interesante din pădure. Ele sunt nişte apariţii care seamănă cu oameni sau cu animale. Vizibile sau nu cu ochiul liber, ele apar prin iarba pădurii clujene, sub forma unor capete omeneşti sau a unor oameni întregi. Adesea, ele reproduc trăsăturile unei persoane în viaţă sau defunc­te, dragă aceluia care le vede. Într-o fotografie celebră făcută de Alexandru Sift, a apărut un cap grotesc, invizibil cu ochiul liber. Într-o alta, apare un cap mic, de bărbat, pierdut în iarba pădurii, la lizieră. Este o materializare aproape perfectă, care aminteşte de o ectoplasmă – substanţa spirituală pe care spiritiştii spun că o emană mediu­mu­rile în timpul transei. Într-o altă fotografie, lângă Sift apare ceva, un om trans­parent, cu un ochi exagerat de mare şi braţe prea lungi.

– Ce ascund aceste fotografii, domnule Adrian Pătruţ?

Capitala mondială a paranormalului: Pădurea Hoia-Baciu

– S-a vorbit mult despre altă fotografie, care face parte de-acum din folclorul pădurii. E vorba de omul acela care are un fel de ciot în loc de braţ şi un picior foarte alb care aproape se desprinde. Şi care pare să reprezinte o dematerializare. A fost făcută în 1970. Ce s-a întâmplat atunci? Alexandru Sift a ieşit la un moment dat din pădure şi a văzut la marginea ei un băr­bat şi o femeie în balans, spate în spate. I-a re­cunoscut ca fiind nişte apariţii, nişte arătări, pentru că îi mai văzuse şi alte dăţi acolo şi chiar îi fotografiase. Sift a început să privească intens cele două apariţii şi femeia a dispărut brusc. Atunci a fotografiat bărbatul, exact când dispărea şi el. Şi aşa a apărut acea dema­terializare parţială. Şi mai este ceva extraordinar de interesant la pădurea Hoia-Baciu. Ea pare să aibă proprietatea de a se mula pe convingerile celor ce-i calcă pragul. Un sceptic care se îndoieşte serios de puterile locului poate veni de zeci de ori în pădure şi nu va trăi nicio experienţă exotică. Dar cine e convins că în pădure se petrec fenomene neobişnuite le poate trăi din prima vizită. Mai mult, fenomenele pădurii par că-şi iau chipul şi asemănarea după ceea ce găsesc în mintea observatorilor lor. În funcţie de convingerile, speranţele sau de traumele lor. Un grup de la Târgu Mureş, de pildă, care era obsedat de OZN-uri, fotografia frec­vent… OZN-uri. Noi, cei de la Cluj, eram preocupaţi de materializări. Şi fil­mam foarte multe materializări. Sift, care citea multă literatură ezoterică, fotografia simboluri asociate celor ezoterice. Iar grupurile străine, obsedate de anomalii foto, prindeau efecte luminoase şi distor­siuni.

Un roman poliţist: pierderea dovezilor

– Cum v-aţi îndrăgostit de pădurea Hoia-Baciu, domnule Adrian Pătruţ?

– În 1974 a apărut un articol interesant în Flacăra despre Alexandru Sift, erau nişte prime referiri la fenomenele neconvenţionale care se petreceau chiar în apropierea oraşul meu. Pentru noi, clujenii preocupaţi de asemenea evenimente, a fost o surpriză totală, o noutate absolută. Foarte, foarte puţini oameni cu­noşteau preocupările lui Sift: câţiva de la Institutul de Cercetare Biologică la care lucra şi câţiva membri ai familiei. Atunci l-am căutat şi eu pe Alexandru Sift, am discutat cu el, am făcut câteva ex­pediţii împreună în zona pădurii Hoia Baciu şi am fost câţi­­va ani foarte apro­piaţi. Apoi ne-am despărţit din motive inde­pen­dente de noi.

– Pomeniţi des numele lui Ale­xan­dru Sift. Ce s-a mai întâmplat cu el?

Capitala mondială a paranormalului: Pădurea Hoia-Baciu

O aeroformă (OZN) de tip cometă, în cădere spre sol

– A trecut prin nişte experienţe ne­plă­cute. Mai întâi, a primit nişte vizite mai speciale, în urma cărora s-a izolat de toţi ceilalţi cunoscuţi sau prieteni care erau oarecum la curent cu preocupările sale. Apoi şi-a pierdut şi locul de muncă, pen­tru că a fost încurajat să ceară emigrarea într-o ţară străină, ca să-şi continue in­vesti­gaţiile din pădu­re. Şi asta nu se ac­cepta atunci. Şi a tră­it până la sfârşitul zilelor, dintr-o pensie modestă a soţiei sale.

– Despre ce fel de vizite ciudate vor­biţi?

– E greu de spus. Ele au fost confir­mate într-un fel de vecini… Ar fi acea poveste cu oamenii în negru – men in black, aşa cum sunt numiţi ei în filme. Ei l-au încurajat să plece din ţară şi l-au dotat pe Sift, ca să-şi continue cercetările, cu o aparatură de care România nu dis­punea la acea vreme: aparate foto de ulti­mă generaţie, in­clu­siv în infraroşu. Şi pe care a trebuit apoi să le vândă, pentru că n-avea din ce trăi.

– Ce s-a în­tâm­plat cu arhiva ex­cep­ţională de fotografii a lui Sift?

– Există întotdeauna în fenomenele neconvenţionale un capitol special: pier­derea dovezilor. Cele mai multe dovezi dispar împreună cu anumite persoane. Foarte multe filme, fotografii ale fenome­nelor paranormale se pierd din motive necunoscute. Evidenţele se pierd în nişte condiţii ciudate. La fel a fost şi cu Sift. Multe din materialele din arhiva sa le-a distrus el, personal, într-un moment de deznădejde. Dar o mare parte din arhivă, aşa numitul testament fotografic al lui Alexandru Sift, rămăsese. Apoi a dispărut şi el, în condiţii ciudate. Eu avertizasem că se va întâmpla ceva cu arhiva. Aflasem de moartea lui Sift, întâmplată la scurt timp după moartea soţiei sale. Cum arhiva lui era încuiată în casă, am vorbit cu o rudă apropiată de-a lui Sift, dar ea n-a putut să vină în acele zile să scoatem arhiva.

1359536530_3010_11_1359536749

Aeroformă albă cu aspect de inimă aflată în descompunere, care ejectează un substrat alb deasupra pădurii

Capitala mondială a paranormalului: Pădurea Hoia-Baciu

Pe urmă, am amânat şi eu. Şi când am intrat, în sfârşit, în casă, arhiva nu mai era! O luaseră nişte persoane care au intrat în casă, au luat foarte multe lucruri de acolo şi le-au dus la un centru de colec­tare a hârtiei, să capete ceva bani. Le-au dat la topit pentru câteva sticle de bere. Şi când am ajuns la centrul acela, hârtiile şi filmele lui Sift, tocmai fuseseră tocate. Am fost cu mai puţin de o zi, în urma lor.”[1]

Site-ul Descopera.ro intr-un articol publicat la data 15 iulie 2009, incearca sa ne ofere anumite explicatii:

Avertismente din vremea stramosilor

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

OZN-uri in toata puterea cuvantului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre. Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept ” cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume”.

Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de „filtrul” autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN.

Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomene in cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi…

Cu paranormalul la fotografiat…

Odata intrat in padurea Baciu, ai senzatia foarte accentuata ca esti privit, ca de undeva din spatele fiecarui copac, mii de fiinte nevazute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe taramul lor. Aceasta senzatie este prezenta la toti cei care au pasit pragul straniei paduri. Vanatori, turisti, oficialitati, cercetatori, copii, persoane cu capacitate paranormala sau simpli curiosi. Cercetatorul Adrian Patrut din Cluj-Napoca si-a dedicat o buna parte din viata studierii si investigarii fenomenologiei paranormale din padure, fiind in prezent considerat cea mai autorizata persoana in ceea ce priveste misterele padurii Baciu.
Conform materialelor stranse de Adrian Patrut in zeci de ani de observatii, aparitiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestarilor paranormale, ceea ce face dificila incadrarea lor intr-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Oamenii care trec accidental prin dreptul zonelor active (considerate de initiati ca fiind adevarate porti de trecere in alte planuri) se pomenesc cu arsuri de piele, roseata, iritatii, dureri de cap, senzatie amplificata de sete, anxietate, stari de lesin. Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN, pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber.

Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedate…Un alt aspect care merita mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba.

Poarta spre alte lumi

In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o „Punctul 3 social activ”. Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii :

Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp.
Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism.
Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta.
Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase.

Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o „poarta” interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele…

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.”[2]

Ultimul OZN de deasupra Padurii Baciu a fost filmat in 2002 de catre doi clujeni care locuiau la ultimul etaj al unui bloc de la marginea cartierului Manastur. Acestia au surprins pe pelicula timp de 27 de secunde evolutia pe cer a unui obiect luminos care avea forma unei tigari si o lungime de aproximativ 50 de metri. OZN-ul a urcat si a coborit pe cer pina cind a intrat intr-o masa de nori si a disparut.

Arsuri din senin si dureri de cap

Adrian Patrut a descoperit in padure „structuri/forme zburatoare la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber, lumini nocturne simple sau colorate, zburatoare sau stationare”. Instalarea in padure a unor aparate de masura a relevat emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, precum si emisii anormale in spectrul infrarosu.

Foarte multe cunosc despre fenomenele paranormale locuitorii comunei Baciu, care nu prea se incumeta sa exploreze adincimile padurii. Si asta din cauza aparitiei, din senin, a unor cazuri de arsuri, dureri de cap, anxietate si stari de voma. Specialistii au mai constatat ca exista puncte cu anomalii maxime, in care apar pe sol urme suspecte sau in care vegetatia este afectata de deshidratare, inregistrindu-se si cazuri de arsuri sau necrozari.

„Ingerii pazitori” din Padurea Baciu

In padure exista o zona magnetica pe o latime de 300 de metri, unde nu cresc muschi care sa arate nordul si in care nu cresc ciuperci. Lemnele sint contorsionate, lemnul e de esenta atit de tare, incit nu poate fi taiat cu securea. In zona respectiva se intimpla sa ploua torential, dar in afara ei nu cade nici un strop de ploaie. Unul dintre cele mai interesante fenomene paranormale intilnite in Padurea Baciu il reprezinta, de departe, aparitia in unele fotografii a unor asa-zisi „ingeri pazitori”. Aceste entitati invizibile cu ochiul liber pot fi insa surprinse de aparatul de fotografiat si au forma unor siluete umane. Adrian Patrut este cel care le-a botezat „structuri bioplasmatice”.

Poarta catre Universurile Paralele !

Versiunea teoriei multiversului sugerează că există cel puțin un univers, foarte apropiat de noi, poate la câțiva milimetri distanță.
Acest scenariu, poate fi posibil, cu anumite efecte, în special de gravitație, o trecere dincolo, care poate fi responsabilă pentru producerea energiei și a materiei întunecate, ce reprezintă 96% din univers.

Conform specialiștilor, gravitonul poate părăsi universul nostru tridimensional deoarece coarda vibrantă din care este alcătuit nu este fixată pe membrana universului nostru. Universurile paralele nu pot fi detectabile în mod direct deoarece, spre deosebire de graviton, lumina nu poate părăsi lumea noastră, deci universurile paralele nu sunt vizibile pentru noi.

Oricât de frumos ar fi scenariul multiversului, observăm că unele consecințe ale posibilei sale existențe sunt foarte incomode.
Motivul poate fi chiar îngrijorător, deoarece, dacă aceste universuri se mișcă, există posibilitate ca ele să se ciocnească.

Video: fenomen paranormal – o entitate se plimba in fata camerei de filmat !

Pana la urma ce se intampla ?

Asadar, cum am spus mai sus, fie vorbim de un superpunct Hartmann, ca urmare a intersectarii celebrelor linii energetice Hartmann, fie se afla ceva ingropat in pamantul acestei paduri, de permite manifestarea acestor fenomene. In cartea „Inuaki – reptilianul din mine”, cand Aryana Havah, il intreaba pe David, despre Atlantida si despre ceea ce se intampla in Triunghiul Bermudelor, acesta sustine ca, „dupa explozia Atlantidei in urma polarizarii unor cristale de foc, acestea au ramas si astazi acolo, scufundati in nisiv, motiv pentru care influenteaza temporal intreaga zona”.

Este posibil ca asta, sa fie o explicatie si in acest caz. Oricum, daca s-ar face niste scanari geodezice folosindu-se satelitii geostationari, consider ca am obtine informatii uluitoare. Cine stie ce se afla sub Padurea Hoia-Baciu si noi nici nu am stiut pana acum. Totusi, padurea are 295 de hectare ca si suprafata, asa ca cei interesati au ce explora.

SURSE

1. http://www.formula-as.ro/2013/1054/enigme-16/capitala-mondiala-a-paranormalului-padurea-hoia-baciu-16018

2. http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4630685-ce-se-afla-in-padurea-baciu

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro