Obiecte Subacvatice Neidentificate au invadat oceanele

by „Paul Stonehill este un cunoscut ufolog american, nascut in Ucraina, bine familiarizat cu peisajul cercetarii OZN din tarile fostului URSS. Spicuim mai jos, din lucrarile sale, cateva cazuri de intalniri inexplicabile ale submarinelor sovietice cu obiecte neidentificate submersibile. V.V. Krapiva, un cercetator si scriitor care locuieste in Odesa, Ucraina, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Paul Stonehill este un cunoscut ufolog american, nascut in Ucraina, bine familiarizat cu peisajul cercetarii OZN din tarile fostului URSS. Spicuim mai jos, din lucrarile sale, cateva cazuri de intalniri inexplicabile ale submarinelor sovietice cu obiecte neidentificate submersibile.

V.V. Krapiva, un cercetator si scriitor care locuieste in Odesa, Ucraina, a participat, cu ani in urma, la numeroase cursuri prezentate de ofiteri veterani de pe submarinele nucleare sovietice, care au activat in extremul nord sovietic. Prelegerile lor s-au abatut uneori de la prezentarile planificate. Au fost spuse cu aceasta ocazie multe povesti fascinante, cum ar fi acelea in care operatorii sonarelor au localizat, la adancimi foarte mari, obiective ciudate care dezvoltau viteze mult mai mari decat ar fi fost capabila orice alta nava similara din lume si, aparent, urmareau submarinele marinei militare sovietice.

Obiecte sub valurile marii Locotenent-comandorul Oleg Sokolov si-a informat confidential elevii ca in timpul serviciului, navigand cu un submarin, la inceputul anilor 1960, a observat printr-un periscop ascensiunea unui obiect straniu, iesit din adancul apei. El nu a fost capabil sa-l identifice prin sistemul optic al periscopului. Un caz interesant, de observare a unui OZN se afla in arhivele colonelul Kolchin. In 1965, echipajul unui submarin nuclear sovietic urma sa se intalneasca cu o nava, in largul Oceanului Atlantic. Ajungand la locul de intalnire cu o ora si jumatate inainte de momentul stabilit, capitanul a permis echipajului sa urce pe puntea exterioara. Nu existau nave in zona; cerul era instelat si senin. La un moment dat, a fost observat un obiect in forma de trabuc deplasandu-se fara zgomot pe cer. Desi submarinul era in apele internationale, sovieticii au presupus ca obiectul neidentificat era american, si au decis, in primul moment, sa se scufunde. Intrucat insa nu aparea nimic pe radar, capitanul s-a razgandit si au continuat sa observe aparitia. Obiectul avea aproximativ 200-250 de metri lungime si nu avea nici gondole, nici carme orizontale sau verticale. Nu putea fi deci un dirijabil; oricum, cele utilizate de catre Fortele Aeriene americane erau mult mai mici.

Brusc, din OZN au tasnit trei raze. Apoi obiectul a coborat incet pana la suprafata oceanului, la aproximativ 800 de metri de submarin, si, cu farurile inca aprinse, s-a scufundat sub apa. Sonarul submarinului a inregistrat, pe o durata foarte scurta, un sunet ciudat, o paraitura intensa. Toti cei care au observat OZN-au au primit ordin sa raporteze in scris detaliile observate si sa ofere desene, care au fost incluse intr-un dosar trimis la „departamentul special” (directia de informatii).

Acum cativa ani V.V. Krapiva s-a intalnit cu profesorul Korsakov de la Universitatea din Odesa. Profesorul i-a spus de o conversatie pe care a avut-o cu un prieten de-al sau, un ofiter din marina militara sovietica de la baza Sevastopol. In anii 1950 acest ofiter a vazut un OZN, care s-a inaltat din spatele unui crucisator de lupta. Ofiterul a ramas cu impresia ca obiectul a aparut din adancurile Marii Negre. Profesorul Korsakov avea si o fotografie a obiectului.

A.S. Kuzovkin, ufolog si cunoscut autor sovietic, a fost implicat in cercetarea OZN dupa ce a observat un astfel de obiect in 1964. Fizician prin formatie, el a investigat subiecte ecologice si fenomene anormale pentru revista foarte populara Vokrug Sveta. El a mentionat in scrierile sale ca in timp ce vizita orasul port Sevastopol, s-a intalnit cu oceanologi care au coborat cu batiscafuri in adancurile Marii Negre. Ei au observat aici, printre altele, un obiect care semana cu o roata, in pozitie verticala, mare cat o cladire de zece etaje. Obiectul a ramas imobil pentru un timp, apoi a basculat intr-o pozitie orizontala, a inceput sa se roteasca si a plecat.

O alta observatie OZN a avut loc in luna iulie 1978, in Marea Mediterana, la 37 de grade latitudine nordica si 3 grade 40 de minute longitudine estica. In jurul orei 8 dimineata, marinarii navei sovietice Yargora au observat un obiect in forma de sfera aplatizata, de culoarea perlei albe. In partea inferioara avea trei excrescente, ca niste antene. Obiectul s-a deplasat pe cer de la est spre vest. Comandantul navei, capitanul Cerepanov, a trimis imediat o radiograma la Moscova, la Academia Sovietica de Stiinte. Nu a primit niciodata vreun raspuns.

La 26 decembrie 2002, tabloidul rus Jizny a publicat un interviu, despre observatiile sovietice de OZN-uri, cu Evghenii Litvinov, presedintele din acel moment al Comisiei fenomenelor anormale al Societatii Geografice Ruse din Sankt Petersburg. Societatea, infiintata in 1980, a studiat zeci de mii de cazuri de OZN-uri, si a ajuns la concluzia ca OZN-urile sunt reale si nu reprezinta fenomene naturale, sau obiecte create de om.

Litvinov, fost ofiter al marinei militare sovietice, a relatat ca initial nu credea in informatiile privind OZN-urile, care apareau in diverse publicatii. Apoi a venit iarna 1979-1980 si mai multe incidente au zguduit Flota de Nord, fortand Statul Major General sovietic sa ia in serios fenomenul.

Intre altele, obiectele neidentificate au vizitat o baza de submarine sovietice de la Dvina de Vest (in apropiere de Riga) in fiecare saptamana, timp de sase luni. Erau niste aparitii in forma de discuri, care pluteau deasupra zonelor de pregatire a armamentelor (mine, torpile si arme nucleare). OZN-urile au zburat, de asemenea, deasupra unui oras militar sovietic ultra-secret aflat aici. In timp ce personalul militar observa cu ochiul liber, de la sol, „farfuriile zburatoare”, radarele antiaeriene nu inregistrau nimic. Capitanul Beregovoy, seful Informatiilor Navale pentru Flota de Nord, a ordonat sa fie luate fotografii ale OZN-urilor, dar pelicula nu a reusit sa capteze niciodata nimic.

Sovieticii erau preocupati, incercand sa afle natura OZN-urilor care zburau deasupra capetelor lor. Initial au suspectat aeronave NATO, dar apoi li s-a explicat ca potentialii adversari nu au o astfel de tehnologie. Pentru a preveni panica, comandantii au spus militarilor in subordine ca OZN-urile observate erau de fapt nave fabricate de sovietici, si ca au asistat la niste teste in curs de desfasurare…

In cursul acelei ierni, au avut loc incidente destul de grave. Echipajul unui submarin nuclear sovietic „Proiect 671” (clasa „Victor”, dupa clasificarea NATO) venea spre baza, uneori la suprafata, alteori coborand la 200 de metri adancime, pentru a nu fi detectat de satelitii de spionaj. La un moment dat, au primit un raport ca in fata lor, deasupra, era un avion. Comandantul Aleksey Korjev a fost surprins, deoarece vremea nu era deloc propice pentru zborurile aeronavelor. Dar au observat, tot echipajul, la cincizeci de metri de ei, un disc argintiu care se deplasa incet pe cer, urmarind parca submarinul, un pic in fata acesteia. Apoi OZN-ul a emis un fascicul luminos alb, stralucitor, care insa nu a atins imediat suprafata apei, ci a coborat treptat, sfidand legile fizicii. Dupa scurt timp, discul a inceput sa urce incet si a disparut in nori. Litvinov a spus ca sovieticii au speculat atunci ca OZN-ul a dorit sa scaneze submarinul care, din intamplare, avea niste arme noi la bord.

Incidente in preajma submarinelor

 Mai tarziu, Litvinov a lucrat la comisia speciala a Statului Major al Marinei Sovietice, unde a avut prilejul sa citeasca zeci de rapoarte OZN, venite pe diverse canale. De pilda, un raport descria o aterizare OZN la Zapadnaya Litsa, cea mai mare si cea mai importanta baza navala rusa pentru submarine nucleare. Baza este situata pe fiordul Litsa, in punctul cel mai vestic al peninsulei Kola, la aproximativ 45 de kilometri de granita norvegiana. Statiile radar din zona nu au inregistrat niciun OZN dintre cele observate vizual. Expertii sovietici presupuneau ca acestea erau invaluite de un nor ionizat.

Un alt incident, mentionat de Litvinov pentru Jizny, vine din arhivele Societatii Geografice Ruse. In noiembrie 1976, un submarin diesel sovietic „Proiect 641” (clasificare „Foxtrot”, conform NATO), a intrat prin Gibraltar in Marea Mediterana, dupa care s-a ridicat la suprafata. Era ora 02:00, iar marea era perfect calma. Capitanul, ofiterul de cart, si radiotelegrafistul au urcat pe puntea submarinului pentru a verifica coordonatele navei. Dintr-o data au observat o sfera argintie radianta, in stanga lor, deasupra orizontului. Sfera s-a inaltat rapid, si cei trei au vazut, dintr-o data, chiar in fata submarinului, pe apa, o harta stralucitoare a Mediteranei, pe care era marcata pozitia submarinului. Harta a aparut exact in momentul in care navigatorul incerca sa determine pozitia submarinului, in functie de pozitia stelelor. Impresia a fost ca cineva de la bordul sferei a citit gandurile sale. Apoi sfera a zburat mai departe, si harta a disparut.

Evghenii Litvinov a dezvoltat si o metoda complexa de stabilire a veridicitatii rapoartelor (asa cum fac si ofiterii de informatii). Scara sa de credibilitate era bazata pe 350 de criterii. A ajuns la concluzia ca, dintre toate rapoartele, circa 70 la suta pot fi explicate prin cauze tehnice, fenomene naturale, sau falsuri; dar restul de 30 de procente sunt observatii reale de OZN-uri. Si sunt prea multe ca sa le poti da pe toate la o parte, pur si simplu. Baza sa de date continea 10.000 de observatii si incidente. Litvinov a mai declarat ca cele mai multe OZN-uri sunt observate deasupra instalatiilor militare, a zonelor de dezastre ecologice, ca si a faliilor geologice.

Un binecunoscut cercetator rus al fenomenelor paranormale, scriitorul Aleksandr Petuhov, mentioneaza ca, in 1951, in apele teritoriale ale URSS, un submarin sovietic a intalnit un obiect subacvatic straniu, de dimensiuni gigantice.

Obiectul nu a reactionat la solicitarea submarinului de a se identifica, si a continuat, fara graba, sa se apropie de tarm. Capitanul a ordonat atunci sa fie aruncate bombe submarine in locul in care se afla obiectul neidentificat. Acesta nu a reactionat la atac si si-a continuat cursul, cu aceeasi viteza. Dupa un timp, a urcat insa, in mod neasteptat si brusc, spre suprafata marii. La adancimea de 50 de metri, s-a oprit, a schimbat cursul, si s-a indepartat.

Mihail Soroka, un cercetator al fenomenelor paranormale din Kiev, Ucraina, a descris un incident straniu intr-un interviu dat, in decembrie 2007, ziarului de limba rusa Fakti. Un submarin nuclear insotea un vas de suprafata, cand un obiect mare si luminos a aparut pe cer. Avea forma unei ciuperci, intoarsa cu susu-n jos. Partea inferioara era alba, imediat deasupra galbena, apoi mai sus rosie. Aparitia nu doar ca s-a apropiat de nave, dar a si indreptat spre una dintre ele un fascicul de lumina. Apoi obiectul a disparut brusc.

Soroka a mai mentionat ca serviciile de informatii ale marinei spuneau ca OZN-urile apar cu precadere deasupra navelor militare si a instalatiilor de coasta. Si expertul rus in informatii navale, capitanul de rangul intai Igor Barklay, a mentionat ca obiectele neidentificate au fost reperate cel mai adesea in apele adanci, aproape de locurile in care sunt concentrate forte militare: in Bahamas, Bermude, Puerto Rico, si coasta de est a Statelor Unite.

Sfere de foc sub apa

 Numarul 3 (212), din februarie 2010 al publicatiei Sekretniye Issledovaniya din Belarus, continea un articol scris de Valeria Peresilkina. Textul enumera cazurile de obiecte subacvatice neidentificate observate de marina militara rusa, in diferite mari ale planetei noastre.

In luna august 1965, in timp ce naviga pe Marea Rosie, echipajul de pe vasul Raduga a observat un fenomen neobisnuit. La aproximativ doua mile distanta, o sfera de foc, apreciata ca avand saizeci de metri in diametru, a tasnit de sub apa si a plutit deasupra marii, la o altitudine de 150 de metri, iluminand zona. Cand sfera a iesit din mare, a fost urmata de un pilon gigantic de apa, care s-a prabusit cateva clipe mai tarziu.

In decembrie 1977, nu departe de insula Noua Georgie, echipajul traulerului Vasily Kiselev a observat, de asemenea, ceva iesit din comun. Un obiect in forma de gogoasa, cu diametrul estimat intre 300 si 500 de metri, a iesit vertical din mare si s-a ridicat, a plutit deasupra zonei, la altitudinea de patru-cinci kilometri, timp de trei ore, iar apoi a disparut instantaneu. Concomitent, statia radar a traulerului a fost scoasa din uz.

Capitanul de rangul intai (pensionar) Yuri Vinogradov, care a servit in marina militara din 1975 pana in 2000, a observat, in anii 1980, pe ecranul sonarului, impreuna cu alti ofiteri, un OSN care se deplasa cu mare viteza, si care a disparut in adancuri.

Conform marturiei marinarului Alexander G. Globa, publicata in iunie 1984, in revista Zagadki Sfinksa din Odesa (nr.3, 1992), vasul Gori naviga in Marea Mediterana, la douazeci de mile marine de Stramtoarea Gibraltar. La 16:00, Globa era de serviciu. Era cu el si comandantul secund S. Bolotov. Amandoi stateau in picioare pe puntea stanga cand au observat zburand un obiect ciudat policrom. In momentul in care obiectul a ajuns la pupa navei, s-a oprit brusc. S. Bolotov, agitandu-si binoclul, a ineput sa strige: „E o farfurie zburatoare, o farfurie adevarata, Dumnezeul meu, grabeste-te, grabeste-te, uita-te!” Globa, privind prin propriul sau binoclu, a vazut, la o anumita distanta in spatele vasului, un obiect plat, care-i amintea de o tigaie rasturnata. OZN-ul era stralucitor, cu un luciu metalic gri. Portiunea inferioara a navei avea o forma rotunda precisa, cu un diametru nu mai mare de douazeci de metri. In jurul portiunii inferioare, Globa a observat „valuri” de proeminente pe bordajul exterior.

Baza corpului obiectului parea sa fie formata din doua discuri, care se invarteau incet in sensuri opuse, cel de sus fiind mai mic. Pe circumferinta discului inferior Globa a vazut numeroase lumini stralucitoare, ca un sirag de margele. Partea de jos a OZN-ului parea perfect neteda, era de culoarea galbenusului de ou, iar in mijlocul ei Globa spune ca era o pata rotunda. Pe marginea de jos a OZN-ului mai era vizibil si ceva ce semana cu o teava. Acesta stralucea intr-o culoare de un roz nefiresc, amintind de o lampa de neon. Partea de sus a discului era incoronata de ceva avand o forma triunghiulara. Se pare ca se rotea in aceeasi directie ca si discul inferior, dar intr-un ritm mult mai lent. Dintr-o data, OZN-ul a saltat de cateva ori in sus, ca si cum ar fi fost miscat de un val invizibil. Concomitent s-au aprins mai multe lumini in partea inferioara. Intre timp aparusera pe punte si capitanul Sokolovki si mai multi membri ai echipajului. Ei au incercat sa atraga atentia obiectului cu ajutorul unui proiector de semnalizare. Se pare insa ca atentia OZN fusese deja distrasa de un alt vas, care se apropia la babord. Era o nava araba de transport care se indrepta spre Grecia. Arabii au confirmat faptul ca obiectul a plutit deasupra lor. Un minut si jumatate mai tarziu, obiectul si-a schimbat traiectoria de zbor, a accelerat si s-a inaltat rapid. Marinarii sovietici au observat ca, atunci cand a trecut printre nori, aparand si disparand, stralucea ocazional reflectand razele soarelui. Apoi nava „a izbucnit, ca o scanteie”, si a disparut.

In anii 1970, rapoarte emise de catre amiralul V.A. Domislovsky, seful departamentului de informatii al flotei din Pacific, au descris un obiect cilindric gigantic, neidentificat, vazut de marina sovietica in regiunile indepartate ale Oceanul Pacific. Obiectul plutea deasupra oceanului si avea 800-900 de metri lungime. Dintr-unul dintre capetele sale au iesit niste obiecte mici („cum ar iesi albinele din stup”), care au coborat in apa. Dupa un timp, obiectele au revenit si au reintrat in giganticul OZN, care si-a luat zborul si a disparut dincolo de orizont. Aceasta informatie a fost dezvaluita in interviuri date de Vladimir Ajaja pentru mass-media din Rusia.

Ajaja, la ora actuala avand aproape 90 de ani, este o personalitate proeminenta in cadrul Asociatiei Ufologice din Rusia. El a fost un cercetator marin, care, in mai multe randuri, a studiat adancurile oceanului Atlantic, la bordul unui submarin sovietic (cu multe caracteristici proiectate chiar de el). Cand a inceput sa se intereseze de ufologie si-a asigurat antipatia oficialitatilor, ca unul care studiaza subiecte interzise.

Un subiect discutabil

 Cu ajutorul prietenilor sai bine plasati din marina, el a fost capabil totusi sa publice un articol despre Triunghiul Bermudelor in Nauka i Jizny, o respectata revista de popularizare stiintifica. Ceilalti cercetatori din marina sovietica nu ar fi indraznit sa abordeze un astfel de subiect „discutabil”. In cautarea unor informatii, Ajaja a fost ajutat de doua surse: cartea „Triunghiul Bermudelor” scrisa de Charles Berlitz, in care era mentionat si fenomenul OZN (el n-ar fi putut gasi alte carti cu acest subiect in bibliotecile sovietice de atunci), si vice-amiralul Y.V. Ivanov, seful Directiei de Informatii Navale.

Ajaja a aflat, de la acesta din urma ca informatiile navale au considerat de mult timp OZN-urile drept un subiect care merita investigat in mod serios. Totusi eforturile lui Ajaja de a studia si de a promova ufologia l-au transformat intr-o tinta a atacurilor venite din partea oficialitatilor stiintifice si a functionarilor de partid. Numele sau a fost defaimat in mass-media sovietica, iar lucrarile sale au fost puse pe lista neagra. A fost concediat de la mai multe locuri de munca, si a fost impiedicat sa vorbeasca in public. Din nou, prietenii lui din marina l-au ajutat sa isi gaseasca un loc de munca, si l-au incurajat sa scrie despre fenomenul OZN, pentru uzul lor practic. Ulterior, in brosura sa „Atentie: OZN-uri”, Ajaja a afirmat ca valul OZN din 1989, inca in curs de desfasurare in 1991, anul in care lucrarea a fost publicata, a maturat barierele ideologice si de cenzura care au fost introduse impotriva ufologiei in URSS.

Obiecte-Subacvatice-Neidentificate Obiecte Subacvatice Neidentificate au invadat oceanul planetar. Ce se petrece?

Din pacate, asa cum precizeaza Paul Stonehill, din cauza anilor de interzicere a subiectului, tara era total nepregatita pentru receptarea corecta a fenomenului OZN. In aceste conditii, Ajaja a ajutat la crearea organizatiei SOYUZUFOSENTR, menit sa promoveze studiul stiintific al fenomenelor OZN. Acesta s-a desprins de suportul sau initial, Academia Sovietica de Stiinte, intrucat, la fel ca multe alte persoane, Ajaja era convins ca cei responsabili cu cercetarea OZN din cadrul Academiei mai mult au impiedicat decat au sprijinit o investigare corecta si nepartinitoare a fenomenului.

Fenomenul OSN nu este de data recenta. A. Gorbovsky, un istoric si scriitor sovietic, cu domiciliul in prezent in Regatul Unit, a publicat, la inceputul anilor 1970, o carte intitulata „Enigmele Istoriei Antice”. Pentru multi oameni din Uniunea Sovietica aceasta carte a fost prima introducere in lumea interzisa a ufologiei si a „paleocontactelor” (un termen rusesc pentru teoria astronautilor antici).

Intre altele, Gorbovsky mentioneaza un incident care a avut loc in antichitate, in Marea Mediterana, cand oamenii au observat un vehicul subacvatic ciudat, care a iesit din adancuri cu o mare viteza. Obiectul a tasnit apoi spre cer si, la scurt timp dupa aceea, a disparut.”[1]

SURSE

  1. http://www.revistamagazin.ro
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro