Muntele Kailash – o piramidă unde se află ascunse tezaure vechi de mii de ani și un tunel către Agartha

by „Muntele Kailas (în tibetană: གངས་རིན་པོ་ཆེ, Kangrinboqê sau Gang Rinpoche, chineză simplificată: 冈仁波齐峰, Gāngrénbōqí Feng) este un vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal. Muntele este un loc sacru de pelerinaj în patru religi asiatice, hinduism, budism, jainism și bön (șamanismul tibetan), deoarece: – în hinduism, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Muntele Kailas (în tibetană: གངས་རིན་པོ་ཆེ, Kangrinboqê sau Gang Rinpoche, chineză simplificată: 冈仁波齐峰, Gāngrénbōqí Feng) este un vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal. Muntele este un loc sacru de pelerinaj în patru religi asiatice, hinduism, budism, jainism și bön (șamanismul tibetan), deoarece:

– în hinduism, muntele este considerat casa zeului Shiva;
– în budism, muntele este considerat casa lui Buddha Demchok;
– în jainism, muntele este considerat locul unde Tirthankara Rishabha a atins moksa (eliberarea);
– în bön, muntele este considerat sursa magiei și a energiei spirituale;

Numele muntelui provine de la cuvântul kēlāsa (केलास), din limba sanscrită, ce înseamnă de cristal, deci Muntele Kailash s-ar traduce Muntele de Cristal.”[1]

„Muntele Kailash are 6714 metri înălțime și face parte din lanțul muntos Himalaya. Acest munte este centrul universului budist. Fiecare budist aspiră să facă înconjurul acestui munte. Este un loc sacru unde pietrele se roagă.

În sanscrită numele lui semnifică cristalul. În anul 2001, guvernul tibetan, aflat în exil și ziarul The Observer afirmau că o expediție spaniolă a obținut permisiunea autorităților chineze de a explora muntele. Guvernul tibetan a trimis un comunicat în care arăta că sunt profund afectați că autoritățile chineze au permis escaladarea muntelui sacru, care este un simbol pentru hinduși și buddhiști.

Guvernul tibetan făcea apel la grupul de alpiniști spanioli să renunțe la această tentativă, pentru că este un sacrilegiu adus acestor religii. Din cauza acestor presiuni expediția nu a mai avut loc, alpiniștii fiind obligați să renunțe.

Conform zodiacului tibetan, în anul calului, toți tibetanii trebuie să facă înconjurul acestui munte, pentru purificarea karmei. Cine face înconjurul muntelui de o sută de ori, devine iluminat, conform tradiției tibetane.
În apropierea muntelui se află lacul Manasarovar, considerat un lac sacru. El reprezintă apa primordială a universului. Cine se scaldă în această apă devine sănătos și longeviv. Muntele și lacul reprezintă tatăl și mama Pământului.

Forma muntelui seamănă izbitor de mult cu cea a unei mașini antice de zburat, numită Vimana. Indienii numesc OZN-urile, Vimana. Forma muntelui este asemănătoare unui clopot.

Să ne aducem aminte că naziștii au avut un proiect secret numit Die Glocke, clopotul. Obiectivul acestui proiect era acela de a crea o mașină de zbor, anti-gravitațională. Conform documentelor naziste aflate în arhiva fostului KGB, proiectul s-a derulat în Polonia și pentru că era nevoie de o cantitate mare de energie, naziștii au construit o centrală electrică în apropiere, care să ofere energia necesară.

Mașinăria de zbor creată de naziști era foarte periculoasă pentru persoanele care stăteau în apropierea sa, pentru că producea boli ale inimii, iar pentru animale, mutații sau chiar moartea. Carele de foc zburătoare, numite Vimans au fost un model de inspirație pentru naziști?

Printre locurile sacre din India se numără și templul Kailash. Peste 400000 de tone de rocă au fost dislocate pentru această construcție monolitică. Templul are peste 33 de metri înălțime și o lățime de 87 de metri.

Templul face parte dintr-un ansamblu format din 37 de templuri. Sub acest templu se află o grotă imensă, numerotată cu numărul 16. Templul era locuința zeului Shiva. Shiva este divinitatea care l-a omorât pe demonul Ravana, cel care a vrut să escaladeze muntele sfânt, Kailash.
Legendele tibetane susțin că muntele Kailash este poarta secretă de intrate în Agartha. Se spune că muntele nu a fost escaladat de nicio persoană.”[2]

„În zona îndepărtată a platoului tibetan, la graniţa dintre Nepal şi China, de unde izvorăsc cele mai lungi râuri din Asia, străjuit de lacuri adânci, se înalţă, misterios, masivul Kailash. Considerat sacru în religiile popoarelor asiatice, el este socotit poarta de intrare către Şambala, tărâmul nevăzut al marilor înţelepţi.

Potrivit unor ipoteze moderne, muntele ar fi o piramidă construită în urmă cu mii de ani de către civilizaţii nepământene. Între poziţia geografică a construcţiei piramidale şi cea a altor locuri misterioase de pe planetă există o simetrie uluitoare. Se spune că aici s-ar ascunde tainele de nepătruns ale Planetei. Poate că tocmai pentru a ocroti aceste secrete, muntele Kailash nu permite oamenilor să fie cucerit.

Zeii nu se lasă văzuţi !

„Niciunui muritor nu i se va permite vreodată să păşească pe culmea muntelui Kailash, acolo unde, printre nori, se află lăcaşul zeilor. Cel care va în¬drăzni să pornească către vârful Muntelui sfânt şi va vedea chipurile zeilor va fi pedepsit cu moartea!” – glăsuiesc mai toate scrierile străvechi tibetane.

Cu toate astea, în ultimele decenii, mai multe echipe de alpinişti, nesocotind acest avertisment, au purces pe munte, în încercarea temerară de a cuceri unul dintre cele mai misterioase masive ale lumii. Pare de necre¬zut, dar toţi cei care au pornit în ascensiune s-au con¬frun¬tat cu schimbări bruşte de vreme, au întâmpinat pe traseu obstacole aproape imposibil de trecut, au trăit experienţe misterioase, toate aceste fenomene inexplicabile determinându-i pe aventurieri să facă cale în-toarsă.

În anii ’20 ai secolului trecut, alpiniştii britanici Hugh Ruttledge şi R. C. Wilson au realizat prima expediţie pe mun¬tele Kailash, fiecare pornind pe un traseu diferit. Ruttledge era convins că va putea urca înspre vârf de pe latura nordică a ma¬sivului, însă oda¬tă ajuns la poa¬le, a descoperit dezamăgit că varian¬ta aleasă era extrem de grea.

Cu toate astea şi în ciu¬da condiţiilor meteo nefavorabile, alpinistul şi-a conti¬nuat traseul către est şi, într-un final, a găsit o cale de acces către culmea muntelui. Se făcuse însă mult prea târziu, temperatura scă¬zuse neaşteptat pentru acea perioadă a anului, orizontul se acoperise de pâcle, şi Ruttledge a fost forţat să se întoarcă la bază.

Cu aceeaşi experienţă meteo stranie s-a confruntat şi colonelul Wilson, care pornise pe partea opusă a masivului, cea de sud-vest. Tocmai când descoperise un traseu accesibil către piscul muntelui, ninsori abun¬dente au început să cadă, făcând ascensiunea imposibilă.

Câţiva ani mai târziu, geologul şi alpinistul australian Herbert Tichy cerea permisiunea liderului regional să escaladeze muntele. Se spune că acesta l-ar fi refuzat, spunându-i: „Numai un om absolut fără de păcat ar putea urca pe muntele Kailash. Iar un ase¬menea om nu există pe Pământ! Pentru fiece muritor, pereţii muntelui sunt ca de cristal; ar trebui să zbori până sus, pentru a-i putea atinge piscul.”

În anul 1980, guvernul chinez i-a oferit celebrului Reinhold Messner, supranumit „alpinistul cu două inimi”, oportunitatea de a porni în ascensiune pentru cucerirea vârfului Kailash. Din motive necunoscute, Messner a abandonat ideea în ultimul moment. Se spune că germanul şi-ar fi schimbat decizia, avertizat fiind că această tentativă ar putea avea asupra lui consecinţe nefaste.

Tot în anii ’80, un grup de turişti americani s-au aventurat în escaladarea muntelui de necucerit. Total nepregătiţi fizic şi prost echipaţi, şi încercarea lor s-a soldat cu un eşec. Dar finalul avea să vină câţiva ani mai târziu, când, potrivit legendelor locale, alpiniştii ame¬ricani, în vârstă de aproximativ 30 de ani, ar fi îm¬bătrânit peste noapte. Unghiile le crescuseră nefiresc de mult, iar părul le albise în două săptă¬mâni!

O taină mai presus de înţelegerea omului !

Deşi fenomenul scurgerii mai rapide a timpului a fost studiat de mai mulţi cercetători, nu s-a putut încă oferi nicio explicaţie ştiin¬ţi¬fică. Singura lămurire se regăseşte tot în scri¬erile ti¬betane, în care se spune că muntele este protejat de for¬ţe superioare, care au pu¬terea de a modifica rea¬litatea şi timpul. În acest con¬text, nu putem să nu ne întrebăm dacă aceste le¬gende nu au cumva un sâmbure de adevăr!

Alt¬fel, cum s-ar putea explica mărturiile a zeci de oa¬meni care povestesc că în apropierea muntelui au sim¬ţit energii puternice şi au avut trăiri misterioase? „Sunt alpinist experimentat, am realizat zeci de expediţii pe crestele Munţilor Himalaya, dar ceea ce am trăit în ascensiunea pe acest munte depăşeşte în¬ţelegerea mea”, povestea alpinistul rus Serghei Cis¬tia¬kov, în anul 2007, după incursiunea, de asemenea nereuşită, pe muntele Kailash.

„Când ne-am apropiat de poalele masivului, ini¬ma îmi bătea cu putere. Aveam în faţa ochilor muntele sacru, muntele despre care se spune că nu poate fi învins. Mă simţeam nevolnic în faţa măreţiei lui şi mi-era teamă că voi fi şi eu, ca şi predecesorii mei, în¬frânt de magia lui. După ce am început ascen¬siunea, atât eu, cât şi alţi membri ai echipei noastre, am în¬ceput să ne plângem de dureri de cap puternice.

Ne-am gândit că acestea au fost provocate de lipsa de oxi¬gen, dat fiind faptul că ne aflam deja la o alti¬tudine destul de ridicată. Câteva ore mai târziu, sen¬zaţiile stranii s-au intensificat. Aveam picioarele gre¬le, ca de plumb, şi abia dacă le mai puteam târî. Mă simţeam extrem de vlăguit şi, deodată, am devenit subjugat de gândul că nu am ce căuta pe acest munte, că trebuie în mod obligatoriu să mă întorc!

Deşi ideea era bine formulată în mintea mea, gura îmi era în¬cleştată. Voiam cu orice preţ să le comunic cole¬gilor mei decizia de a face cale întoarsă, dar eram complet neputincios. Imediat ce am început coborârea, m-am simţit ca eliberat. Trupul mi s-a detensionat, muşchii s-au descătuşat, aveam impresia că păşesc ca în stare de imponderabilitate. O energie pu¬ternică, binefăcătoare, m-a invadat.

În ciuda eşecului, mă simţeam mai fericit ca niciodată!” – relata ulterior alpinistul.
Abia la câteva zile de la întoarcerea de pe munte, Serghei Cistiakov a aflat cu uluire că în folclorul local există o legendă care spune că duhurile muntelui trimit asupra omului care îndrăzneşte să păşească pe crestele sale amuţirea, încleştarea limbii.

„Sunt ferm convins că avertismentele din scrierile tibetane nu sunt simple născociri şi că trăirile pe care zeci de alpinişti le-au experimen¬tat de-a lungul anilor nu sunt doar coincidenţe! Există prea multe indicii care ne semnalează că aici se ascunde o taină al cărei înţeles, cel mai probabil, omul nu este încă pregătit să îl priceapă!”

Poarta de intrare în Shambala !

Din timpuri străvechi, masivul a fost venerat de toate popoarele din Asia, fiind considerat sacru în patru religii: hinduism, budism, jainism şi şamanism. Conform miturilor cosmologice ale acestor religii, muntele Kailash reprezintă „Axis mundi”, centrul Universului, locul de naştere al întregii lumi şi liantul dintre Cer şi Pământ.

În hinduism, muntele Kailash este considerat a fi lăcaşul lui Şiva, zeul dis¬trugerii, văzut ca o forţă pozitivă, căci în religia hindusă distrugerea este o urmare firească a creaţiei. În budism, aici locuieşte Buddha, iar în jainism, pe acest munte, Rishabha, creatorul religiei, a atins moksa, starea de iluminare şi eliberare.

Conform unor teorii moderne, muntele Kailash ar fi gol în interior şi ar reprezenta poarta de intrare în Şambala, ţinutul de unde marii înţelepţii guvernează Lumea. Cel puţin aşa afirmă profesorul rus Ernst Muldaşev, medic oftalmolog, renumit în Rusia pentru incursiunile sale inedite din Tibet. În urmă cu câţiva ani. Ernst Muldaşev, autorul cărţii „În căutarea oraşului zeilor”.

Muldaşev, împreună cu mai mulţi specialişti în geologie, fizică şi speologie, au realizat o expediţie în Po¬dişul Tibet în încercarea de a descifra tainele muntelui Kai¬lash. Timp de câteva luni, ei au poposit la poalele masi¬vului, au studiat şi cartografiat zona, au cules legende şi măr¬turii unice despre fenomenele ce se petrec în jurul muntelui misterios.
„Liniştea nopţii era adesea întretăiată de sunete stranii, care se auzeau din pântecele muntelui.

Într-o noap¬te, atât eu, cât şi colegii mei, am auzit foarte clar zgo¬motul pro¬dus de o cădere de pietre care, fără îndoială, ve¬nea de undeva din interior. Sunt convins că muntele Kailash nu este o formaţiune geologică naturală, ci o piramidă realizată în vre¬muri imemoriale în care stau ascunse taine nebă¬nuite”, povestea Ernst Muldaşev.

Oricât de fantezistă ar părea această presupunere, ea a fost confirmată de geologii care au studiat topo¬grafia şi structura muntelui. Aceştia au adeverit că masivul are o formă pira¬mi¬dală şi, asemeni altor mari piramide ale lumii, are laturile orientate către cele patru puncte cardi¬nale. Mai mult decât atât, conform ipotezei controversatului cercetător rus, altitudinea muntelui ar va¬ria de la an la an, dar me¬dia sa ar fi de 6666 de metri.

Între altitudinea masi¬vului, Polul Nord, Polul Sud, ansamblul neolitic misterios de la Stonehenge şi marile piramide din Egipt ar exista o corelaţie şi o similitudine uimitoare. Se pare că dis¬tan¬ţa dintre mun¬tele Kailash şi monumentul de la Stonehenge ar fi de 6666 de kilometri. Aceeaşi cifră o reîntâlnim şi între Kailash şi Polul Nord, în timp ce până la Polul Sud sunt 13.332 de kilometri, adică dublul numărului iniţial. Numerologii susţin că 6666 este numărul care simbolizează Absolutul şi că acesta nu poate fi înci¬frat întâmplător în enigma muntelui Kailash.

În ultimii ani, se vorbeşte tot mai des despre teoria conform căreia, în urmă cu milenii, Pământul ar fi fost vizitat de civilizaţii necunoscute, care şi-ar fi lăsat puternic amprenta în istoria omenirii. Se pre¬supune că ansamblurile misterioase ale lumii, cum ar fi monumentul de la Stonehenge, piramidele din Egipt sau cele din America de Sud ar fi fost construite sub supravegherea şi la indicaţiile acestor civilizaţii nepământene.

Ernst Muldaşev susţine că piramida din platoul Tibetului se află în centrul acestor edifi¬cii, cu care este interconectată prin tuneluri sub¬te¬rane imen¬se. „Poate că Şiva, Tirthankara Rishabha sau alţi zei des¬pre care tibetanii cred cu tărie că trăiesc în inima muntelui Kailash nu au fost decât fiinţe de pe alte pla¬nete care deţineau tehnologia ne¬cesară pentru a construi astfel de struc¬turi impre-sionante.”

Apa vie şi apa moartă !

Nu departe de poalele muntelui Kailash se găsesc două lacuri, pe cât de spectacu¬loase, pe atât de neo¬biş¬nuite: Manasarobar – a cărui apă se spune că este tămăduitoare, şi Rakshastal, lacul cu „apă moartă”. Cele do¬uă întinderi de apă par a străjui muntele Kailash, formând împreună un tablou im¬presionant şi, în acelaşi timp, enigmatic. Manasarobar, numit şi „La¬cul Vieţii”, re-prezintă în tradiţia hindusă perso¬ni¬fi¬carea purităţii.

Se spune că cel ce bea fie şi o înghi¬ţitură din „apa vie” a lacului va fi purificat de toate păcatele săvâr¬şite pe parcursul întregului şir al reîncarnărilor sale. Mii de pelerini din întreaga lume vin aici să se „spe¬le de păcate” şi să soarbă din elixi¬rul care, du¬pă moarte, îi va purta în împărăţia Zeului Şiva.

În dreapta lacului, despărţit doar de o limbă de p㬬mânt de acesta, se întinde Lacul Rakshastal, de-nu¬mi¬re care în limba sanscrită înseamnă „Lacul Dia¬vo¬lului”. Apele sale sunt complet diferite de cele ale „vecinului” său, popoarele băştinaşe consi¬de¬rându-le a fi vătămătoare pentru trup şi suflet. Paradoxal, în timp ce apa Lacului Manasarobar este dulce şi lim¬pede precum cristalul, apele Lacu¬lui Rakshastal sunt sărate şi mereu învolburate.

Lacul Manasarobar !

Indiferent de anotimp, „Lacul Diavolului” este me¬reu înnegurat de furtuni, pe când la doar câţiva ki¬lometri, pe luciul apei Lacului Ma¬na¬sarobar strălu¬ceş¬te, în toată mă¬reţia sa, soarele! Poate că va trece vremea şi enigmele care în¬văluie în¬trea¬ga re¬giune a Muntelui Kailash îşi vor dez¬vălui tai-nele.

Poate că a¬tunci va putea fi pătruns şi înţele¬sul vechilor scrieri ale marilor în¬ţe¬lepţi bu¬dişti ca¬re spun: „Odată ce aţi atins culmea mun¬telui, nu vă opriţi, ci mergeţi mai departe în as¬censiunea către Ce¬ruri!”.”[3]

Misteriosul Munte Kailash

„Mai multi alpinisti au incercat sa-l cucereasca, dar fie au murit, au disparut misterios sau au abandonat aceasta tentativa. Se spune ca aici timpul s-ar scurge mult mai repede (de exemplu, cuiva i s-a inalbit parul in doar doua saptamani!), fara a exista o explicatie stiintifica. Traditiile tibetane spune insa ca muntele e protejat de forte superioare, care au posibilitatea de a manipula realitatea si timpul.

Din timpuri stravechi, masivul a fost venerat de toate popoarele din Asia, fiind considerat sacru in patru religii: hinduism, budism, jainism si samanism. Conform miturilor cosmologice ale acestor religii, muntele Kailash reprezinta “Axis mundi”, centrul Universului, locul de nastere al intregii lumi si liantul dintre Cer si Pamant. In hinduism, muntele Kailash este considerat a fi lacasul lui Shiva, zeul distrugerii, vazut ca o forta pozitiva, caci in religia hindusa distrugerea este o urmare fireasca a creatiei. In budism, aici locuieste Buddha, iar in jainism, pe acest munte, Rishabha, creatorul religiei, a atins moksa, starea de iluminare si eliberare.

Conform unor teorii moderne, muntele Kailash ar fi gol in interior si ar reprezenta poarta de intrare in Shambala, tinutul de unde marii inteleptii guverneaza lumea. Cel putin asa afirma profesorul rus Ernst Muldasev, medic oftalmolog, renumit in Rusia pentru incursiunile sale inedite din Tibet. Timp de cateva luni, medicul rus, impreuna cu mai multi specialisti in geologie, fizica si speologie, au realizat o expeditie in Podisul Tibet in incercarea de a descifra tainele muntelui Kailash. Ei au poposit la poalele masivului, au studiat si cartografiat zona, au cules legende si marturii unice despre fenomenele ce se petrec in jurul muntelui misterios.

Profesorul Muldasev crede ca muntele Kailash nu este o formatiune geologica naturala, ci o piramida realizata in vremuri imemoriale in care stau ascunse taine nebanuite. Oricat de fantezista ar parea aceasta presupunere, ea a fost confirmata de geologii care au studiat topografia si structura muntelui. Acestia au adeverit ca masivul are o forma piramidala si, asemeni altor mari piramide ale lumii, are laturile orientate catre cele patru puncte cardinale.

Mai mult decat atat, conform ipotezei controversatului cercetator rus, altitudinea muntelui ar varia de la an la an, dar media sa ar fi de 6666 de metri. Intre altitudinea masivului, Polul Nord, Polul Sud, ansamblul neolitic misterios de la Stonehenge si marile piramide din Egipt ar exista o corelatie si o similitudine uimitoare. Se pare ca distanta dintre muntele Kailash si monumentul de la Stonehenge ar fi de 6666 de kilometri. Aceeasi cifra o reintalnim si intre Kailash si Polul Nord, in timp ce pana la Polul Sud sunt 13.332 de kilometri, adica dublul numarului initial. Numerologii sustin ca 6666 este numarul care simbolizeaza Absolutul si ca acesta nu poate fi incifrat intamplator in enigma muntelui Kailash.

N-ar fi exclus ca in trecutul omenirii, Pamantul sa fi fost vizitat de civilizatii extraterestre, care si-ar fi lasat puternic amprenta in istoria omenirii. Se presupune ca ansamblurile misterioase ale lumii, cum ar fi monumentul de la Stonehenge, piramidele din Egipt sau cele din America de Sud ar fi fost construite sub supravegherea si la indicatiile acestor civilizatii nepamantene. Ernst Muldasev sustine ca piramida din platoul Tibetului se afla in centrul acestor edificii, cu care este interconectata prin tuneluri subterane imense. Iar poate ca Shiva, Rishabha sau alti zei despre care tibetanii cred cu tarie ca traiesc in inima muntelui Kailash nu au fost decat fiinte de pe alte planete care detineau tehnologia necesara pentru a construi astfel de structuri impresionante.”[4]

„Muntele Kailash, care înseamnă ”bijuterie prețioasă a zăpezii eterne” rămâne un loc învăluit în legendă și mister.

Potrivit vechilor credințe, acest munte tibetan enigmatic reprezintă axa lumii sau scara către rai. În multe culturi orientale, Muntele Kailash este considerat cel mai sfânt loc de pe Pământ. Unele surse antice spun că aici se poate găsi misteriosul oraș al zeilor.

Localizat între patru râuri lungi, Indus, Sutlej, Brahmaputra și Karnali, Muntele Kailash rămâne un loc plin de sacru și un mare depozit de cunoaștere mistică. Considerat ca fiind reședința Lordului Shiva, muntele este considerat ca fiind necucerit în acest moment. Se recomandă să nu se urce pe munte, pentru că acest lucru ar fi un sacrilegiu și aducător de ghinion.

O piramidă construită de om?

Forma oarecum neobișnuită a Muntelui Kailash a condus la speculații cum că muntele acesta nici măcar nu ar fi un munte. Cercetătorii ruși au sugerat că vârful muntelui este de fapt o uriașă piramidă construită de oameni cu mult timp în urmă. Acum, dacă acest lucru este adevărat, istoria umană ar trebui să fie rescrisă. Ar însemna că aceasta este cea mai mare piramidă cunoscută în ziua de astăzi.

Oamenii de știință care au studiat topografia și structura muntelui spun că are formă piramidală și, la fel ca în cazul celorlaltor piramide, aceasta este și ea orientată către punctele cardinale. ”Rezultatele studiilor rusești recente din Tibet și mai ales în zona munților Kailash, dacă ar fi reale, ar putea schimba în mod radical înțelegere noastră legată de dezvoltarea umanității și a civilizațiilor. Una dintre teoriile rusești a enunțat faptul că muntele Kailash ar putea fi o piramidă uriașă, construită de om, practic inima unui întreg complex de alte sute de piramide mai mici.

mtkailash2

În plus, acest complex ar putea fi centrul unui sistem mondial legat de alte monumente sau situri unde s-au observat fnomene miraculoase și paranormale.

Mulți călători, în special la începutul secolului 20, au ajuns să proclame că, din cauza faptului că Muntele Kailash este prea perfect pentru a fi un fenomen complet natural, sau oricum am privi problema, să aibă o imagine lipsită de intervenția umană.

Forma sa aduce cu cea a unei vaste catedrale cu nave laterale; fețele laterale ale muntelui sunt în mod surprinzător perpendiculare și formează planuri drepte pe sute de metri. Liniile separatoare sunt extrem de clare între suprafețe, ceea ce oferă muntelui aparența unei construcții făcute de giganți, din blocuri uriașe de pietre roșii”, raportează Researchers Club.

Extratereștrii antici la Muntele Kailash?

Există și câteva legende antice buddhiste în legătură cu Muntele Kailash ce indică faptul că locul era folosit de zei puternici care aveau tehnologii extraterestre.

Potrivit uneia dintre legende, un ”vrăjitor” buddhist pe nume Milarepa l-a chemat la duel pe vrăjitorul religiei Bön, Naro Bön-chung. A fost, potrivit legendei, o luptă supra-umană, însă vrăjitorii s-au dovedt a fi la fel de puternici. Apoi au decis să se întreacă până în vârful Muntelui Kailash.

Unul dintre ei a folosit un fel de tobă magică pentru a ajunge în vârf, iar celălalt a câștigat folosind ”raze de soare”. Ce erau ”toba magică” și ”razele de soare?

Ce cauzează îmbătrânirea rapidă?

Un alt aspect misterios în legătură cu muntele are legătură cu îmbătrânirea rapidă a celor care au vizitat zona. După 12 ore petrecute în regiune, lungimea unghiilor și a părului este egală cu ocreștere normală după două săptămâni! Este acest lucru cauzat de o energie ce înconjoară acest loc misterios?

O intrare secretă în Shambhala?

Interesul pentru Muntele Kailash se pierde în negura timpului. Mai mulți mistici au spus că muntele are o intrare secretă, ce conduce spre legendarul Regat al Shambhalei.

Unele secte indiene cred că există o regiune în nordul Himalayei, numită Kapapa, unde locuiesc ”oamenii perfecți”. Shambhala în sine se presupune că este o țară la nord de Tibet, unde nenumărați călători au auzit de tradiția acesta din partea mai multor oameni sfinți:

“În mijlocul munților înalți sunt văi închide nevăzute. Multe izvoare fierbinți hrănesc vegetația bogată. Multe plante medicinale rare cresc aici datorită solului vulcanic neobișnuit.

milarepa

Milarepa a fost yoghin, sfânt și un poet mult iubit de către tibetani. El a fost desori prezentat în ilustrații cu o mână ridicată la ureche, ascultând, simbolizând tipul de înțelepciune buddhistă pe care o propovăduia prin intermediul cântecelor.

Shambhala, țara ce păstrează în siguranță învățăturile Kalachara, este dificil de descoperit. Un explorator al Munților Hymalaya, Nicholas Roerich (1874 – 1947), a fost unul dintre cei care au crezut în existența Shambhalei. Mulți alții au crezut și ei, ba chiar au încercat să ajungă acolo. Unii dintre ei au dispărut pentru totdeauna, negăsind faimosul regat al cărei realitate este atât vizionară sau spirituală dar la fel de mult fizică sau geografică.

“În textele tibetane se scrie că Shambhala este o țară spirituală ce este localizată la nord-vest de Kailash. Este greu de discutat despre acest subiect dintr-o perspectivă științifică. Ceea ce pot spune sigur este că întregul complex de la Kailash este direct legat de viața de pe Pământ și atunci când am făcut o hartă schematică a ”Orașului Zeilor”, format din piramide și oglinzi de piatră, am fost extrem de surprinși – schema era similară cu structura spațială a moleculelor de ADN”, declară Profesor Ernst Muldashev.

shambala

Potrivit Învățăturilor buddhiste tibetane, Shambhala este un ”Loc al fericirii și al liniștii” și de asemenea un loc unde multe religii s-au născut.

Se spune că atunci când gheața se va topi în final, se va vedea ”OCHIUL”. Profesor Ernst Muldashev, profesor doctor și explorator, după ce a vizitat Tibetul, a declarat: ”Există două țări subterane, Shambhala și Agartha, care sunt parte din sursa de gene a umanității și a civilizației. Informațiile aduse de către Societatea Thule (Eckhart and Haushofer), arată că există o civilizație avansată, venită dinspre deșertul Gobi, către Himalaya, apoi divizată în două ramuri: Shambhala și Agartha, prima dintre ele fiind centrul puterii, protejată de forțe și energie. Se pare nu numai că există acolo în Tibet centre subterane, însă că aceste tuneluri se întind pe întregul glob.

Casa zeilor

Muntele Kailash are o profundă semnificație religioasă. Hinduismul spune că Lordul Shiva, distrugătorul răului și a durerii, locuiește pe Muntele Kailash, unde stă într-o stare de perpetuă meditație, împreună cu soția sa Parvati. Potrivit Vishnu Purana, cele patru fețe ale muntelui sunt făcute din cristale, rubine, aur și lapis lazuli. Acesta este unul dintre stâlpii lumii și este localizat în centrul a șase lanțuri muntoase, care simbolizează un lotus.

mtkailash

Muntele Kailash era casa lui Shiva.

Potrivit buddhismului, muntele este casa lui Buddha Demchok, care reprezintă extazul suprem.

Se spune de asemea că pe acest munte a înlocuit buddhismul bonul, ca primă religie în Tibet. Bon este o religie indigenă care precede buddhismul în Tibet. În Jainism, Kailash este numit Muntele Ashtapada și este locul unde primul jainist Tirthankara, Rishabhadeva, a obținut eliberarea de reîncarnare.

Secrete antice ale Muntelui Kailash rămân îngropate în inima Munților Himalaya, iar acest loc misterios va continua să fascineze oamenii mult timp de acum înainte. Poate într-o zi, în viitor, vom reuși să descifrăm misterele acestui munte și să găsim răspunsurile la întrebările care ne intrigă. Nu există niciun dubiu însă despre faptul că acesta este un loc de mare importanță spirituală și culturală.”[5]

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi si legatura cu Muntele Kailash

Structura tunelului din interiorul Masivului Bucegi este urmatoarea: acesta se afla intr-o pozitie perfect paralela cu baza Masivului Bucegi, plecand de la o treime de baza, are o lungime de 280 m, dupa care coteste brusc spre dreapta intr-un unghi de 26 de grade, continuand apoi cu 300 m lungime, in cele din urma cotind spre stanga de data asta pentru 4 m, terminandu-se in interiorul unei aule gigantice in interiorul Masivului Bucegi. Aula are un diametru de 100 m si o inaltime de 30 m. Verticala la suprafata corespunde stancilor de pe creasta care poarta denumirea de Babele, verticana iesind astfel intre Sfinx si Babele!

„Climatul politic era „fierbinte” in noiembrie 2004, aceea fiind chiar perioada critică înainte de alegeri. Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical influenţaţi de noile descoperiri şi dovezi care au fost aduse. Am aflat că membrii comisiei de audiere au fost atât de bulversaţi de datele raportului şi de dovezile care le-au fost prezentate, încât ore în şir ei nu au fost capabili să ia vreo hotărâre şi nici să transmită în mod coerent informaţiile la vârf de stat.

Întregul lor sistem de valori a fost atunci complet răsturnat şi nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că era necesară o modificare radicală a sistemului şi a influenţelor oculte în ţară.

Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire din Munţii Bucegi, din August 2003 şi a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile subpământene a modificat aproape integral atât gândirea, cât şi destinul unor oameni.”[6]

„Descoperirea din Muuntii Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a implicat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extraordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi.

Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei noastre şi a omenirii.

Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor informaţii rămâne totuşi foarte controversată.

Iniţial, statul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a SUA. Deliberările diplomatice, argumentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni (august-septembrie, 2003).

în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi.

Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară. Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA trebuie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.

Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale.

Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe teritoriul României.

Imediat dupa descoperirea Salii Proiectiilor din Bucegi, din August 2003, echipele romano-americane au organizat expeditii prin cele trei tunele subpamantene ce porneau din Sala Proiectiilor.

Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi descoperit (Sala Inregistrarilor aflata la 260 m adancime) care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.

Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor si face obiectul unui secret mondial, asupra caruia SUA dorea garantii ferme, avand legaturi cu Centrul Pamantului (Agartha). Dupa ce amiralul Richard E. Byrd i-a gasit pe nazisti in Centrul Pamantului, ca fiind aliati cu uriasii ce traiesc acolo, SUA au demarat o serie de operatiuni pur defensive in zonele de la poli: Operatiunea High Jumb din 1946-1947 si Operatiunea International Geophishical Year din 1967-1968. Tibetanii (Glugle Galbene si Glugle Negre) au fost cei ce le-au acordat sprijin total nazistilor in timpul celui de-al Treilea Reich.

Acesta este motivul pentru care Tibetul a fost atacat la 7 octombrie 1950 de catre comunistii chinezi, care au torturat si ucis zeci de calugari. Acestia stiau ce au facut tibetanii, iar comunistii chinezi cautau baze ale nazistilor care exista in Muntii Himalaya, dincolo de altitudinea de 6.000 m, in niste vai, care nu sunt intotdeauna vizibile din cauza cetei imense.
Echipele romano-americane au efectuat cu succes expeditii prin toate cele trei tuneluri.

Daca in cazul expeditiei prin tunelul catre Egipt, informatiile au fost publicate, cu privire la descoperirea Salii Inergistrarilor, in celelalte doua cazuri, rezultatele expeditiilor nu au fost aduse la cunostinta publicului larg, dar ele sunt la fel de bulversante pentru omul de rand, care traieste intr-un mediu destul de limitat.

în zona Tibetului, pornind din tunelul care conducea acolo, se forma o ramificaţie spre suprafaţă, care era însă complet blocată. Studiile topometrice au indicat faptul că acea ramificaţie se împărţea, la rândul ei, în două direcţii: una către muntele Kailash, unde exista o foarte veche lamaserie, iar a doua către capitala Lhasa, având probabil o legătură secretă cu palatul regal. Cealaltă mare ramificaţie, pornind de la tunelul principal spre Tibet, se orienta către podişul Gobi, însă expediţia nu a înaintat la prima deplasare pe acea ramură.”[7]

SURSE

  1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Kailash
  2. http://www.efemeride.ro/misterul-muntelui-kailash-locul-sacru-unde-pietrele-se-roaga-si-adapostesc-secretele-lumii
  3. http://www.formula-as.ro/2015/1166/enigme-16/taramul-adevarurilor-mistice-muntele-kailash-19188
  4. http://www.almeea.ro/misteriosul-kailash-muntele-sacru-al-omenirii-sub-el-se-afla-shambala-taramul-mitic-unde-se-spune-ca-ar-locui-zeii-si-inteleptii-lumii/
  5. http://noulpamant.ro/articole/stiri/misteriosul-munte-kailash/
  6. Radu Cinamar – „12 zile – o initiere secreta”, Editura Daksha.
  7. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
  8. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro