Mugur Isarescu, francmason, membru Bilderberg, al Comisiei Trilaterale si al Clubului de la Roma, este cel care conduce Romania

by „Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile.” – Mayer Amschel Rothschild, rabinul care a redactat Protocoalele Inteleptilor Sionului, in 1773, fiind fondatorul imperiului bancar Rothschild. Mugur Isarescu, acest „George Soros” al Romaniei, este unul dintre cele mai importante personaje-cheie, din istoria moderna a Romaniei. In […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile.” – Mayer Amschel Rothschild, rabinul care a redactat Protocoalele Inteleptilor Sionului, in 1773, fiind fondatorul imperiului bancar Rothschild.

Mugur Isarescu, acest „George Soros” al Romaniei, este unul dintre cele mai importante personaje-cheie, din istoria moderna a Romaniei. In politica, toti vin, dar mai si pleaca. Ei bine, nu si el. Dupta Lovitura de Stat din decembrie 1989, potrivit Wikipedia[1], acesta a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant la Ambasada Romaniei din SUA. Din septembrie 1990, in plina era „democratica” a lui Iliescu, a fost numit Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, iar de atunci, nimeni, n-a putut sa-l mai clinteasca. Poate ca o vom face noi, Generatia Facebook !

806px-BNR_-_clădirea_nouă

Intre 1990-1991, Mugur Isarescu, a condus o Comisie Guvernamentala pentru identificarea si recoperarea fondurilor „deturnate” din patrimoniul statului de catre Ceausescu, desi nu exista nicio dovada in acest sens, caci Ceausescu a lasat tara, fara vreo datorie externa, dar si cu economia mult pe plus.

In 1993, tineti-va bine, devine membru al infamului Club de la Roma (o antecamera a Bilderberg), fiind ales presedinte al Asociatiei Romane a Clubului de la Roma, iar in 1999 a fost reales in aceasta functie. Frumos nu ?!

a1 aaa aa1

In 1998, este ales vicepresedinte al Clubului Guvernatorilor bancilor centrale din Balcani, Marea Neagra si Asia Centrala, iar in anul 2002, presedinte si al acestui club. Cam multa putere pentru el, nu ?

La 16 decembrie 1999, a devenit Premierul Romaniei, iar dupa un an, coalitia FSN, aflata atunci la putere a pierdut alegerile in noiembrie 2000. Tot atunci, Guvernul, a pus la punct o strategie de aderare la Uniunea Europeana, pacalind oamenii atunci, ca si acum cu diverse sloganuri: „UE inseamna prosperitate, bogatie etc. !” Astazi, aceste minciuni nu mai tin, caci am ajuns o colonie a UE, nu degeaba Basescu in 2012, cerea romanilor sa fie de acord cu cedarea si mai mare din suveranitatea Romaniei catre UE.

In timpul cand acesta a lipsit de la conducerea BNR, aceasta a fost asigurata de Emil Iota Ghizari. Acesta a fost cercetat de DNA, dar scos repede de sub urmarire penala, fiind implicat in lichidarea Bancii Internationale a Religiilor, procurorii masoni, apreciind ca „nu exista probe”. Emil Iota Ghizari, fiind sinonimul pentru Sorin Ovidiu Vantul si Fondul National de Investitii.

Dupa noiembrie 2000, s-a intors la Banca Nationala a Romaniei, unde a ramas pana in prezent. Oficial, acesta e considerat ca fiind „autorul unui plan economic, liberal, care a condus la redresarea Romaniei, printr-o politica monetara extrem de inteligenta.”. Poate ne explica atunci, unde s-au dus toate imprumuturile de peste 100 miliarde de dolari de la FMI si Banca Mondiala, luate din 1990 pana in prezent ? Greu raspuns, nu-i asa Mugurel ?!

Trebuie precizat ca acesta este membru al celebrei Comisii Trilaterale, alaturi de Mihai Tanasescu, dar si membru foarte important al Clubului de la Roma, asa cum am precizat mai sus.

Distinctii doar pentru ca este membru Bilderberg, nu pentru altceva !

Acesta mai detine si o serie de distinctii, desi, concret, nu poate nimeni sa explice motivul pentru care i le-au acordat. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Craiova (octombrie 2003), al Universitatii din Pitesti (decembrie 2006), al Universitatii „Georgia Bacovia” din Bacau (august 2007) si al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj Napoca (26 februarie 2009). Din iunie 2007 este cetatean de onoare al municipiului Sibiu.

La data de 2 februarie 2007, presedintele Romaniei, Traian Basescu, i-a conferit Ordinul „Meritul Industrial si Comercial” din grad de Mare Ofiter, pentru „cea mai spectaculoasa perioada de crestere de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial”, motiv pentru care au fost decorat intregul Consiliu de Administratie al BNR, fara nici un fel de merit. Totul a fost o perdea de fum, prin care marii hoti ai Romaniei isi dau decoratii unii altora.

Si cum nu putea sa fie altfel, la 26 ianuarie 2010, Basescu, i-a conferit cea mai inalta distinctie a statului roman, Steaua Romaniei, in grad de Colan, pentru ca „a asisgurat stabilitatea financiara a Romaniei.”. Stabilitate a ce ? Financiara ? Da, FMI si Banca Mondiala, respectiv SUA si UE, sunt bucurosi ca ne-au indatorat la maximum. Bineinteles ca merita decorat !

La 24 martie 2006, a devenit membru titular al Academiei Romane. Pe 19 noiembrie 2007, a devenit membru corespondent al Academiei Regale de Stiinte Economice si Financiare din Spania. Pe 25 noiembrie 2009, a devenit membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.

Cu toate titlurile si decoratiile sale n-a facut nimic bun pentru Romania !

Ce v-am prezentat mai sus, este strict propaganda oficiala, asa cum trebuie sa le fie prezentat oamenilor. Acum, lasat prostiile la o parte, e timpul sa-l „dezbracam” de secrete pe acest francmason. Intr-un articol din 10 iunie 2013, publicat in Vocea Rusiei, autorul articolului prezinta mult mai multe informatii despre apartenenta lui Isarescu la Grupul Bilderberg, decat a facut-o presa din Romania (care n-are nici un interes s-o faca). Citez:

„Presa din România manifestă o atitudine ciudată atunci când atinge subiectul organizaţiilor oculte care trasează liniile directoare ale politicii globale în dispreţul celor mai elementare principii democratice.

Deseori, întâlnirile unor oficiali români cu reprezentanţii acestor organizaţii sau participarea unor oficiali români la reuniunile Bilderberg sau „trilateralei” sunt tratate ca nişte semne de respect faţă de România şi de acceptare a României în „clubul Vestic”. O asemenea atitudine este stupidă prin definiţie, deoarece denotă o lipsă totală de înţelegere a modului în care operează aceste structuri. La nivel individual, participanţii români obţin avantaje evidente, dar aceste avantaje nu sunt gratuite, iar serviciile prestate şi politica promovată de aceste personaje serveşte doar intereselor oligarhiei occidentale şi niciodată intereselor poporului român.

Această atitudine exaltată şi stupidă generează situaţii comice, deoarece „bilderberaliştii” din România riscă să-şi piardă „legitimitatea” în faţa americanofililor locali, dacă nu mai sunt invitaţi la reuniunile Bilderberg.

Un exemplu relevant este legendarul şi „nemuritorul” guvernator al Băncii Naţionale Mugur Isărescu, deseori considerat un fel de „eminenţă cenuşie” a politicii din România şi un personaj racordat la cele mai prestigioase canale de forţă din Vest.

Joi, 6 iunie, Ziarul Financiar a publicat o ştire despre reuniunea grupului Bilderberg, afirmând în clar text că Mugur Isărescu participă la reuniune: „Joi a început în Marea Britanie cea de-a 61-a reuniune a Grupului Bilderberg, un bastion formidabil de putere şi influenţă înconjurat de secrete şi teorii ale conspiraţiei din care fac parte conducătorii celor mai mari bănci şi companii din lume precum Goldman Sachs, Barclays şi BP, lideri de state, politicieni şi şefi de bănci centrale. Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu.”

Această ştire a fost preluată de numeroase site-uri, ziare, televiziuni şi bloguri, dar există o problemă. În lista oficială a participanţilor la reuniunea Grupului Bilderberg nu există numele lui Mugur Isărescu şi nu există nici măcar un reprezentant al României. Lista oficială poate fi consultată pe portalul oficial al organizaţiei: http://www.bilderbergmeetings.org/participants2013.html . Există şi o listă „neoficială”, publicată de The Telegraph, dar nici acolo nu există vreo menţiune despre participarea lui Mugurel Isărescu.

Există trei explicaţii pentru situaţia creată. Este improbabil, dar posibil ca atât organizatorii cât şi jurnaliştii care se ocupă de reuniunea Bilderberg au „uitat” să treacă numele lui Mugurel Isărescu şi această regretabilă eroare va fi rectificată în timp util.

Mult mai probabilă este a doua posibilitate: în configuraţia geopolitică actuală, nici un reprezentant al României nu a fost invitat la reuniunea Bilderberg, arătând astfel că nici cei mai devotaţi promotori ai intereselor occidentale în România nu mai au importanţa de odinioară. Această stare de fapt nu avea cum să nu genereze o maximă tristeţe în sânul clasei politice de la Bucureşti, care a sperat, probabil, că nimeni nu va observa diferenţa dintre relatările presei din România şi lista oficială a participanţilor la reuniune.

Mai există şi a treia posibilitate, ce merită menţionată pentru valenţele umoristice pe care le are. Poate, Mugur Isărescu chiar participă la reuniunea Bilderberg, dar nu în cohorta oligarhiei internaţionale, ci alături de demonstranţii antiglobalişti care protestează împotriva neocolonialismului financiar-bancar? Dacă este aşa, atunci merită să fie felicitat pentru curajul absolut necaracteristic pentru un reprezentant al clasei politice din România.”[2]

Mitul tehnocratului Mugur Isărescu, părtaş la măsurile de austeritate ale guvernului !

„Oricât de mult s-ar înrăutăţi situaţia din economia României, Mugur Isărescu poate fi sigur că nimeni nu îl va vorbi de rău. Pot partidele să se înjure între ele, noi pe ele şi ele pe noi, nimeni nu o sa spună ceva rău de omul care semnează conştiincios fiecare bancnotă emisă de BNR. Pentru că în timp Mugur Isărescu a reuşit să îşi facă o imagine de profesionist desăvârşit, de tehnocrat şi de economist care ţine într-un echilibru precar toată finanţa României. Şi dacă nu e aşa?

Pentru că nu ne-am născut ieri, pentru că nici tehnocraţii Stolojan şi Dăianu nu au dovedit că valorează cât scria pe ambalaj, putem spune că nici Mugur Isărescu nu e un Mesia care va scoate România din rahat când i se va cere. Chiar din contră. Căci dacă pentru profani, şi chiar pentru mine, mecanismul unei bănci naţionale este aproape necunoscut, asta nu înseamnă că Guvernatorul nu a luat banii din împrumutul FMI şi nu i-a dat bancilor, lăsându-ne pe noi să plătim datoria. Căci asta s-a întâmplat. Şi în gâlceava partidelor am şi uitat că micuţul Isărescu, guvernator al BNR de când mă ştiu, are şi el un rol în ceea ce se întâmplă în România de 20 de ani încoace. Căci dacă ar fi altfel, Isărescu ar chiar excepţia care confirmă regula, dar în România de azi nu mai există aşa ceva. Toţi o apă şi-un pământ, dar unii mai discreţi ca alţii.

Să nu uităm că Mugur Isărescu este membru “plin” al Clubului de la Roma şi preşedinte al Clubului de la Roma din România. Un club de tip “think tank” format în 1968 care s-a preocupat de riscurile creşterii consumului şi a globalizării, devenind faimos în 1972 prin editarea volumului “The limits of growth”, catalogată ca fiind cea mai bună carte “environmentalistă” din lume, cartea de căpătâi a anarhiştilor şi neomarxiştilor. Alături de Isărescu fac parte din acest club şi Gorbaciov, regina Beatrix a Olandei dar şi alte personalităţi politice şi “academice” din Europa. Mugur Isărescu mai face parte şi din Comisia Trilaterală, o comisie împărţită între SUA, Europa şi Japonia în 1973 de către David Rockefeller. Formarea acestei comisii s-a făcut în cadrul unei întâlniri a grupului Bilderberg, reprezentantul cel mai de seamă al ocultei financiare internaţionale. Scopul principal al acestei comisii este dezvoltarea unui noul model economic global , de comerţ şi de finanţe. Este ceea ce se numeşte Noua Ordine Mondială sau, mai pe scurt, globalizare. Dincolo de toate aceste aspecte declarative, Comisia Triatelară fost identificată demult ca fiind o creaţie a SUA pentru controlul economiei globale şi pentru formarea unui guvern mondial. Fără teorii ale conspiraţiei, atât Clubul de Roma cât şi Comisia Triaterală sunt două faţete a aceleiaşi forţe care a provocat criza globală din 2009. Dar mai grav, aceste două comisii s-au exprimat deseori în legătură cu necesitatea “scăderii nivelului de trai” al populaţiei, în contextul unei economii globale tot mai greu de controlat. Adică exact ce se întâmplă acum.

Primul director al Comisiei, Zbigniew Brzezinski, a dezvoltat temelia necesitatii unui nou sistem – a unei “Noi Ordini Mondiale” – in cartea sa “Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era”. Conform conceptiei sale si a grupurilor din care face parte, omenirea a trecut prin trei mari etape de evolutie, si in prezent se afla la jumatatea celei de-a patra si ultima etapa. Prima dintre ele a descris-o ca fiind Religioasa, a doua Nationalismul, a treia Marxismul, iar a patra si finala etapa este Era Tehnotronica sau “idealul rationalismului umanist pe scara globala”. Laolată cu slogatul “Gândeşte global, acţionează local” al Clubului de la Roma, slogan al grupărilor anarhiste din întreaga lume, ne putem imagina de ce Brzezinski a afirmat ca în prezent omenirea se află la jumătatea ultimei etape descrise în cartea sa.

Ce caută Mugur Isărescu în aceste organizaţii ale ocultei financiare globale, organizaţii pe care putem să le numim fără ruşine chiar masonice? Singurul român care a mai făcut parte din clubul de la Roma este Mircea Maliţa, academician si diplomat comunist, fost preşedinte in tinerete al UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor din România). Cum se face că aceste două oculte, care se pare că sunt chiar vinovate de defectuosul sistem economic global care ne-a adus criza financiară şi apoi cea economică (distincţia e necesară!), îl au ca membru pe guvernatorul BNR? Sistemul piramidal financiar care a adus criza în întreaga lume, un Caritas global patronat de bănci evreieşti ca şi Goldman Sachs, nu plătesc nici acum oalele sparte. Le plăteşte populaţia, exact după cum a prevăzut Brzezinski, fondatorul Comisiei.

Iar acest lucru se vede tot mai clar în România: după ce clientela politică a parazitat banul public, iar toate resursele au fost vândute pe nimic tot abonaţilor Comisiei şi Clubului, România nu a avut nicio şansă în faţa fluctuaţiilor produse de criză. Prima tranşă de la FMI, o organizaţie care se contopeşte cu Comisia Trilaterală, a fost virată în conturile BNR de unde au luat drumul bancilor străine, sub pretextul eliberări depozitelor de siguranţă. 5 miliarde de euro, pentru care vom plăti noi, au luat drumul băncilor patronate de aceleaşi personaje care conduc, aţi ghicit!, Comisia Trilaterală.

Deci rolul lui Isărescu în falimentarea intenţionată a României este unul cheie. El nu este salvatorul economiei româneşti, ci groparul ei! L-am auzit azi pe Adrian Năstase la TV spunând că în toată drama României mai există o rază de speranţă, adică intervenţia BNR. Câtă ipocrizie! Mai degrabă BNR-ul lui Isărescu va avea rolul de a pune ultima lopată de pământ pe mormântul acestui popor amărât!

George Bara”[3]

Mugur Isarescu si aurul Romaniei – o legatura secreta !

„Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.În 1999, când guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România “ajunsese în pragul dezastrului”, având datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA).

Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru a obţine însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobândă), dar se obliga să vândă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.

O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le “restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vândă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română.

În cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vândute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpând de privatizare).

Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale – atunci când se făceau – şi să urgenteze vânzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decât o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi.

Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, când economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sunt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Însă conform broşurii lui Isărescu, aurul României se află depozitat “la alte bănci centrale”.“Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) este un organism internaţional creat în 1930 şi care are rolul de a supraveghea politica internaţională în domeniul bancar. BRI serveşte ca un fel de “mamă” al băncilor centrale din lume. Ea stabileşte toate regulile bancare, creează şi conduce sistemul… nicio bancă centrală nu poate funcţiona fără aprobarea sa. BRI nu face subiectul niciunei legi din lume, guvernul elveţian nu poate nici măcar să-i calce pragul…e ca o ambasadă de pe altă planetă. Proprietarii lui BRI? Nu sunt cunoscuţi, sunt “la secret”, nu puteţi găsi nicio informaţie despre ei.”SUA este o păpuşă a Israelului, iar Israelul este o păpuşă a familiei Rothschild, iar cei din familia Rothschild sunt păpuşile ascunse ale familiilor bancare elveţiene secrete.

* Sediul “cuibului de vipere” se află în Basel (Elveţia), şi asta din timpul Imperiului Roman. Din Basel a pornit mişcarea cavalerilor templieri şi toate mişcările francmasonice ulterioare. Bancherii din Basel controlează Vaticanul, ei sunt cei care au finanţat fascismul şi au declanşat ultimele două războaie mondiale. Ei sunt creatorii “noii ordini mondiale” şi ai sionismului mondial. În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cca 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaţionale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro. Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaţionale în ELVETIA.

“Isărescu, care este şi preşedintele Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma – una dintre organizaţiile internaţionale elitiste de reflecţie asupra problemelor globale.

BNR şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma au organizat astăzi lansarea ediţiei în limba română a Raportului Clubului de la Roma “Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei”, avându-i ca autori pe Anders Wijkman, co-preşedinte al Clubului de la Roma şi Johan Rockström, director executiv al Centrului de rezilienţă din Stockholm.

Isărescu s-a autodeclarat cu acest prilej drept “un produs al Clubului de la Roma”.

Aceasta nu este însă singura structură globală elitistă din care face parte guvernatorul BNR, cel mai longeviv şef de bancă centrală din lume.”[4]

Aspecte francmasonice cu privire la Mugur Isarescu si Banca Nationala a Romaniei !

Semne cu arătătorul
De regulă, semnalul cu arătătorul indică cel puţin un lucru: persoana care îl emite aparţine masoneriei „cunoscătoare” şi activ implicate în mişcarea de edificare a Unicei Lumi a francmasoneriei, fie unei ramuri a masoneriei sau altei organizaţii de luptă masonice şi participă cel puţin la modul cel mai general, la marea subversiune.

Pumnul
Strâns şi agitat la tribună, este un gest de ameninţare: expresie a voinţei ferme a Superiorului Secret de a realiza un anumit proiect. Rostul său este de a-i determina pe eventualii „fraţi” care opun rezistenţă să-şi bage minţile în cap. Dacă pumnul se sprijină sub bărbie, atunci înlocuieşte semnul cu degetul şi îl etichetează pe purtătorul său drept „iniţiat” (iar vorbele/faptele sale drept binecuvântate „de sus”).

 

 Ridicarea privirii
„Privirea” îl desemnează pe cel care o practică drept membru al lojii sau, altfel spus, de „cunoscător”.

Mâna la cravată
Acest semnal are o semnificaţie precisă, este un semnal de alarmă care spune: „Eu, masonul (sau alt „iniţiat”) X, sunt la ananghie. Iubiţi fraţi masoni, săriţi-mi în ajutor în măsura în care o puteţi face din poziţia în care vă aflaţi”.

Acest semn il cunoasteti cu totii (ochiul atotvazator al Iluminatilor)

Încă din perioada comunistă Mugur Isărescu a lucrat timp de 19 ani ca cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti (o instituţie de acoperire pentru fostul serviciu de informaţii externe din cadrul Securităţii) unde a luat contact cu economia de piaţa, participând la cursuri în Statele Unite (probabil în această perioadă a intrat pentru prima oară în atenţia ocultei financiare mondiale care l-a racolat ulterior). După 1989 a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a ajuns direct Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Încă din perioada comunistă Mugur Isărescu a lucrat timp de 19 ani ca cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti (o instituţie de acoperire pentru fostul serviciu de informaţii externe din cadrul Securităţii) unde a luat contact cu economia de piaţa, participând la cursuri în Statele Unite (probabil în această perioadă a intrat pentru prima oară în atenţia ocultei financiare mondiale care l-a racolat ulterior). După 1989 a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a ajuns direct Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Sub guvernarea lui Mugur Isărescu structurile de conducere ale Băncii Naţionale a României au fost înţesate de masoni, cei mai cunoscuţi dintre cei aflaţi astăzi în consiliul de administaţie BNR fiind Virgil Stoenescu şi Bogdan Olteanu.
Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic
Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”.

Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.În 1999, când guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România “ajunsese în pragul dezastrului”, având datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA).

Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru a obţine însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobândă), dar se obliga să vândă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.

O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le “restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vândă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română.

În cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vândute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpând de privatizare).

Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale – atunci când se făceau – şi să urgenteze vânzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decât o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi.

Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, când economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sunt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Însă conform broşurii lui Isărescu, aurul României se află depozitat “la alte bănci centrale”.“Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) este un organism internaţional creat în 1930 şi care are rolul de a supraveghea politica internaţională în domeniul bancar. BRI serveşte ca un fel de “mamă” al băncilor centrale din lume. Ea stabileşte toate regulile bancare, creează şi conduce sistemul… nicio bancă centrală nu poate funcţiona fără aprobarea sa. BRI nu face subiectul niciunei legi din lume, guvernul elveţian nu poate nici măcar să-i calce pragul…e ca o ambasadă de pe altă planetă. Proprietarii lui BRI? Nu sunt cunoscuţi, sunt “la secret”, nu puteţi găsi nicio informaţie despre ei.”SUA este o păpuşă a Israelului, iar Israelul este o păpuşă a familiei Rothschild, iar cei din familia Rothschild sunt păpuşile ascunse ale familiilor bancare elveţiene secrete.

* Sediul “cuibului de vipere” se află în Basel (Elveţia), şi asta din timpul Imperiului Roman. Din Basel a pornit mişcarea cavalerilor templieri şi toate mişcările francmasonice ulterioare. Bancherii din Basel controlează Vaticanul, ei sunt cei care au finanţat fascismul şi au declanşat ultimele două războaie mondiale. Ei sunt creatorii “noii ordini mondiale” şi ai sionismului mondial. În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cca 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaţionale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro. Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaţionale în ELVETIA.

“Isărescu, care este şi preşedintele Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma – una dintre organizaţiile internaţionale elitiste de reflecţie asupra problemelor globale.

BNR şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma au organizat astăzi lansarea ediţiei în limba română a Raportului Clubului de la Roma “Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei”, avându-i ca autori pe Anders Wijkman, co-preşedinte al Clubului de la Roma şi Johan Rockström, director executiv al Centrului de rezilienţă din Stockholm.”[5]

Legatura dintre Isarescu si aurul cu toate bogatiile de la Rosia Montana !

„La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.

Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

bokassa2FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?

Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

isarescuDin septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni.

Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută. De Valentin Vasilescu”[6]

SURSE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mugur_Is%C4%83rescu

2. http://romanian.ruvr.ru/2013_06_10/Mugur-Isarescu-Si-Grupul-Bilderberg/

3. http://www.napocanews.ro/2010/05/mitul-tehnocratului-mugur-isarescu-partas-la-masurile-de-austeritate-ale-guvernului.html

4. http://ceicunoi.wordpress.com/2013/04/25/tezaurul-romaniei-furat-de-mugur-isarescu-mason-cine-conduce-romania-cat-aur-a-fost-scos-din-tara-franc-masoneria-romana-globalizare-control-mondial-nom19/

5. http://www.lovendal.ro/wp52/noul-acord-basel-iii-al-bancii-reglementelor-internationale-va-ingenunchia-economia-mondiala-punand-o-astfel-sub-controlul-ocultei-mondiale/

6. http://www.frontpress.ro/2013/12/ce-legatura-are-mugur-isarescu-cu-rosia-montana.html

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro