Masonii – constructori şi gardieni ai iluziei planetare

by „După cum arată şi etimologia cuvântului, francmason înseamnă zidar liber. Dacă întrebaţi de ce tocmai zidar, francmasonii vă vor spune imediat povestea cu breslele de meseriaşi din vechime în cadrul cărora se constituiau confrerii în scopul într-ajutorării membrilor. Poate că la bază, francmasoneria a avut cele mai bune intenţii. […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„După cum arată şi etimologia cuvântului, francmason înseamnă zidar liber. Dacă întrebaţi de ce tocmai zidar, francmasonii vă vor spune imediat povestea cu breslele de meseriaşi din vechime în cadrul cărora se constituiau confrerii în scopul într-ajutorării membrilor.

Poate că la bază, francmasoneria a avut cele mai bune intenţii. Poate. Dacă ne întoarcem însă în timp vom vedea că şi de-a lungul istoriei ca şi în prezent, forma în care se manifestă francmasoneria poartă amprenta puterii malefice şi întunecate pe care o deserveşte.

Cine şi de ce are nevoie de unelte?

Rolul pe care francmasoneria îl joacă şi natura sa ascunsă sunt cuprinse chiar în numele său. Prin francmasonerie trebuie să înţelegem instrumentul de acţiune (deci aspectul vizibil, manifestat) al acelui ceva care îşi extrage puterea din întunericul în care se ascunde. Nu spun ei oare în Protocoale chiar aşa: „Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre”(Protocolul 4).

Se ştie că nu se poate acţiona pe un anumit nivel decât prin intermediul unor instrumente (sau mai bine spus unelte, căci simbolismul uneltelor este foarte des utilizat în ritualurile masonice) adaptate acelui nivel. Omul are nevoie de ochi pentru a vedea această lume şi de urechi pentru a-i auzi sunetele, la fel cum are nevoie de picioare pentru a se deplasa şi de corzile vocale pentru a vorbi. Ar fi imposibil şi absurd ca cineva să se deplaseze cu ajutorul corzilor vocale şi să vorbească cu picioarele. Fiecare lucru are un rost al său bine definit şi o anumită arie în care se poate manifesta conform Ordinii Divine. Puterea din umbră se supune şi ea în mod implicit aceloraşi legi (deşi ea nu acceptă deloc acest lucru) şi în consecinţă are o capacitate limitată de a acţiona în acest plan. De aceea a fost nevoită să îşi construiască nişte unelte potrivite prin care să poată acţiona aici, iar aceste instrumente sunt vizibile sub forma reţelei mondiale de loji francmasonice.

Lumina necreată este singura care luminează ceea ce este doar oglindirea ei la nesfârşit. Aşa cum într-o cameră plină de oglinzi dacă aprindem o lumânare aceasta se reflectă de mii de ori în jur, la fel celelalte elemente ale creaţiei nu fac decât să reflecte această Lumină Divină, dar ele nu sunt această lumină. Orice situaţie în care unul din aceste corpuri iluminate este luat drept Sursa de Lumină este o piedică ce poate întârzia momentul contopirii cu Dumnezeu Tatăl care este Sursa sau izvorul luminii. Acesta este rolul Marelui Arhitect de care vorbesc atât de mult masonii şi pe care unii îl mai numesc şi Lucifer (de la luce=lumină). El este cel care acţionează prin intermediul masonilor astfel încât tot mai multe fiinţe umane să se lase înşelate şi să se oprească din căutarea Sursei. Căci odată ce crezi că ai găsit Sursa te opreşti din drum şi nu cauţi mai departe. Oricâte piruete esoterice ar face francmasonii, Marele Arhitect al Francmasoneriei nu este altul decât Satana.

Ce înseamnă a construi?

Masonii vorbesc despre Marele Arhitect ca fiind Dumnezeu şi chiar îi păcălesc pe unii adepţi de bună-credinţă, căci realitatea hâdă a blasfemiei nu este dezvăluită decât rangurilor superioare din masonerie. Acest Mare Arhitect al masonilor, chiar dacă ei afirmă aberant că este Dumnezeu, este evident că nu poate fi Dumnezeu Tatăl, ci este doar arhitectul unei lumi artificiale, adică al acelei lumi construite peste ceea ce a oferit Dumnezeu. Este evident că această lume artificială nu ar fi putut apare dacă Dumnezeu Tatăl nu ar fi permis acest lucru şi la fel de evident este şi că francmasoneria este o parte a creaţiei şi are un rol al ei în Ordinea Divină.

Dacă Dumnezeu Tatăl a creat natura, în schimb ceea ce noi numim societate, cultură, civilizaţie (tradiţia, normele, oraşele, şoselele, maşinile, fabricile, reţelele de comunicaţii, banii, anumite alimente, medicamentele de sinteză, etc.), a fost făcut de mâna omului. Ceea ce le caracterizează pe toate acestea este că ele nu fac decât să simuleze aspecte şi funcţii particulare, izolate ale creaţiei divine dar nu ating vreodată perfecţiunea şi complexitatea acestei creaţii. Masonii au avut printre altele rolul de a încuraja şi de a supraveghea acest proces de construcţie, ca şi cum lumea ar fi un imens şantier. Vom numi tot ceea ce s-a adăugat peste Creaţia originară: Construcţii.

Toţi marii gânditori au fost de acord că omul modern trece printr-o mare criză interioară, suferă, este tot mai bolnav din cauza îndepărtării sale de Creaţia Originară. Unii vorbesc despre îndepărtarea de Natură, alţii despre separarea de Dumnezeu, alţii despre alienare. Concluzia este însă aceeaşi: aceste “construcţii” nu fac decât să complice lucruri care ar fi fost altfel extrem de simple (simplitatea, firescul sunt semnul Ordinii Divine). Prin aspiraţia de a dobândi tot mai mult astfel de “construcţii”, fiinţele umane se extind tot mai mult pe orizontală şi uită pentru ce au venit aici. La origine, Dumnezeu a creat o lume în care nevoile de bază erau împlinite astfel încât fiinţa să se poată dedica în totalitate unei vieţi în perfectă comuniune cu Creatorul ei. Construcţiile au apărut ca urmare a multiplicării nevoilor şi dorinţelor umane.

Şi aici au intervenit masonii care au mai avut o funcţie (ca orice constructor care vrea să se asigure că va mai avea de lucru şi la anul). Masonii au avut grijă ca acest şantier să nu se închidă, şi au creat noi şi noi pretexte astfel încât oamenii să îşi dorească tot mai multe. Cel care crede că după ce va obţine un anumit lucru se va opri şi va fi mulţumit, se păcăleşte singur. Goana aceasta după surogate sau false valori trebuie stopată imediat, căci odată împlinită o dorinţă vor apare încă două în loc, exact cum balaurului din poveste îi cresc două capete acolo unde voinicul taie unul. Acest mecanism este mult speculat în ziua de astăzi de lumea marketingului şi a publicităţii. Tot mai multe companii aleg să îşi promoveze produsele, împărţind mostre gratuite pe care consumatorii le pot utiliza o scurtă vreme. Se ştie că odată ce cineva beneficiază de un lucru, ulterior îi va fi mult mai greu să se dispenseze de el pentru că i s-ar părea că pierde ceva. Nu numai că nu va renunţa la ceva care până în momentul în care nu l-a dobândit nici nu îi era necesar, dar va continua prin a-şi dori ceva şi mai performant din aceeaşi gamă, astfel că odată ce va fi ademenit în acest joc va merge înainte.

Maeştri în a construi adevărate edificii din nimic

Construirea de edificii din nimic (vezi şi modul în care s-a construit “scandalul” MISA-Gregorian Bivolaru) este domeniul în care masonii excelează. Sunt maeştri în a crea ceva de care nimeni nu are nevoie şi apoi tot ei se fac “utili” oferind modalităţile de a obţine acel ceva. La fel sunt maeştri în a crea o problemă şi apoi tot ei oferă plini de „mărinimie” modalităţile de a o rezolva. Iar oamenii le solicită plini de naivitate ajutorul şi le mulţumesc fără să îşi dea seama că problema respectivă nici nu ar fi existat dacă cei pe care îi consideră salvatorii lor nu ar fi creat-o.

Priviţi în jur, sunt numeroase exemple de acest gen: construim maşini care consumă tot mai multă energie pentru a exploata resursele planetei, resurse pe care le utilizăm apoi în cantităţi tot mai mari pentru a alimenta aceste maşini, deşi au fost descoperite modalităţi foarte ieftine şi independente de a obţine energie. Luăm medicamente care tratează o boală şi fac să apară alte trei noi boli în loc, pentru vindecarea cărora avem nevoie apoi de şi mai multe medicamente. Recent la o emisiune TV despre agricultură un specialist povestea cum încurajarea consumului de carne este la baza exploatării agricole, a lipsei de alimente, a poluării solului prin utilizarea excesivă şi pe suprafeţe extinse de îngrăşăminte artificiale, a defrişărilor masive de păduri. El spunea că pentru a obţine 1 kg de carne, un porc trebuie hrănit cu 5 kg de cereale, ceea ce dă un spor de 1 la 5. Imaginaţi-vă că ar fi nevoie de cultivarea unor suprafeţe de 5 ori mai reduse dacă oamenii nu s-ar mai hrăni cu carne. Astăzi cea mai mare parte din culturile agricole sunt destinate nutreţurilor pentru animale. În locul acestora s-ar putea cultiva cereale, legume şi fructe din belşug, solul nu ar mai fi supra-exploatat şi sărăcit, mâncarea ar fi mult mai ieftină şi mai sănătoasă şi ar fi suficientă hrană pentru toată populaţia globului.

Iată cum masonii ne „ajută” să ne consumăm timpul, resursele, energia, trupurile, căci în definitiv nu asta înseamnă societate… de consum? O societate ce consumă forţa vitală a fiinţelor umane? E ca şi cum plecând într-o călătorie, în loc să mergi înainte, te tot opreşti din loc în loc să îţi repari maşina care se strică mereu. Iar amploarea pe care a luat-o acest labirint construit prin intermediul masonilor este atât de mare încât cu greu te poţi rupe de sub influenţa lui.

Mecanismul este atât de abil construit încât ei nici nu mai trebuie să intervină decât atunci când cineva doreşte în mod explicit să iasă din el. În rest, au grijă toţi cei din jur (care au fost convinşi de când s-au născut că lucrurile aşa trebuie să fie) ca tu să mergi pe făgaşul obişnuit. “Omul obişnuit” este cel condiţionat (obişnuit să) urmeze etapele previzibile: se naşte, merge la şcoală unde învaţă doar ceea ce este permis, se căsătoreşte, îşi cumpără o casă, o mobilează, îşi cumpără o maşină, face un copil sau poate mai mulţi, după care îşi doreşte o casă mai mare, o maşină mai bună şi tot aşa. Când să mai avem timp să ne gândim la Dumnezeu în această goană după banii necesari pentru a ne plăti toate utilităţile, căci între timp am devenit convinşi că sunt într-adevăr utilităţi.

Vă propun un mic experiment prin care majoritatea vegetarienilor trec atunci când încetează să mai mânânce carne. Spuneţi-le într-o zi celor din jur (colegi, familie, prieteni) că începând din acel moment vreţi să faceţi un lucru altfel decât până atunci. Poate fi faptul că de azi nu mai beţi băuturi răcoritoare sau bere, sau că nu mai jucaţi fotbal sâmbăta aşa cum aţi făcut în ultimii 2 ani. E un exerciţiu de libertate interioară. Veţi vedea cum dintr-o dată cei care spuneau că vă iubesc şi vă acceptă aşa cum sunteţi se vor năpusti asupra voastră mai întâi cu rugăminţi, apoi cu ironii, apoi cu reproşuri şi în final dacă veţi rezista, cu atacuri şi chiar cu excluderea din grup. Au fost cazuri în care s-a ajuns până la denunţarea la poliţie că X, uite, refuză să mai facă ce făcea până acum. De ce ? Pentru că brusc aţi devenit altfel decât ei. Pentru că aţi ieşit din cerc, cel puţin în ceea ce priveşte acel aspect. Iar acesta este momentul în care începe trezirea la realitate. Pentru mulţi este un proces dureros şi îndelungat, dar nu imposibil, ca dovadă că pe acest pământ există mulţi eliberaţi spiritual care au reuşit să iasă din acest cerc în care se învârte restul omenirii şi îi învaţă şi pe alţii cum să iasă.

De ce apa nu se poate vinde şi nu se poate cumpăra?

Dumnezeu Tatăl oferă totul fără să ceară nimic în schimb. Imaginea unui Dumnezeu mercantil care îşi oferă sprijinul şi protecţia doar celor care respectă nişte dogme (stabilite în cea mai mare parte de oameni de fapt) este o invenţie menită să manipuleze conştiinţele.

Fiecare dintre noi a primit în dar (gratuit ca să folosim un termen modern) un trup la naştere, adică cel mai important lucru de care aveam nevoie pentru a trăi şi a acţiona în acest plan. Ideea unei maşini perfecte, cu multiple funcţii a fost visul tuturor geniilor acestei planete. Foarte puţini sunt cei care sunt conştienţi că nici nu este nevoie să inventeze o astfel de maşinărie pentru că ea deja există şi este perfectă: este chiar trupul nostru. Mai mult, Dumnezeu ne furnizează fiecăruia dintre noi în permanenţă tot ce este necesar pentru a trăi şi numai lipsa noastră de încredere în El ne face să ne încăpăţânăm în iluzia că ne asigurăm noi singuri toate utilităţile. La naştere, Dumnezeu ne-a dăruit un vehicol perfect adaptat acestui plan, un vehicol care de cele mai multe ori funcţionează fără ca noi să fim conştienţi de toate procesele lui extrem de complexe. În fiecare clipă tot El crează pentru fiecare dintre noi toate condiţiile pentru a asigura optima funcţionare a acestui vehicol. Deşi cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi că respiră şi nu stabilesc cu ce frecvenţă să le bată inima, totuşi continuă să trăiască pentru că inima le bate exact aşa cum trebuie şi respiraţia se desfăşoară în ritmul necesar. Ne-a cerut vreodată Dumnezeu să plătim aerul pe care îl respirăm sau apa pe care o bem?

Doar prostia noastră a făcut ca astăzi apa şi aerul să fie atât de poluate încât am ajuns să plătim pentru a bea o apă pură sau a respira aer curat. Dumnezeu nu cere nimic în schimbul grijii pe care ne-o poartă, în schimb cei care acum au pus stăpânire pe lume ne cer să plătim tot mai mult pentru faptul că trăim şi în permanenţă au grijă să construiască şi să întreţină iluzia a noi şi noi nevoi pe care apoi tot ei se oferă să le rezolve, contra-cost bineînţeles.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=2153
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro