Marseieza – imnul naţional al Franţei – este un cântec masonic

by „Imnul naţional al Franţei sau Marseieza este probabil unul din cele mai cunoscute cântece din lume. În manualele de istorie nu se menţionează însă nimic despre faptul că Marseieza a fost compusă de un francmason şi, la origini, a fost intens propagată în mediile masonice. Marseieza, povestea oficială Povestea […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Imnul naţional al Franţei sau Marseieza este probabil unul din cele mai cunoscute cântece din lume. În manualele de istorie nu se menţionează însă nimic despre faptul că Marseieza a fost compusă de un francmason şi, la origini, a fost intens propagată în mediile masonice.

Marseieza, povestea oficială

Povestea oficială ne spune că Marseieza a fost compusă în 1792 de Rouget de Lisle, un căpitan aflat în garnizoană la Strasburg. În contextul în care Franţa tocmai declarase război Austriei, Rouget de Lisle se afla pe 25 aprilie 1792, în salonul primarului oraşului, Frédéric de Dietrich, alături de alţi obişnuiţi ai casei. Cunoscând faptul că Lisle era poet şi violonist amator, primarul i-a cerut acestuia să compună un cântec de război pentru trupele de frontieră, din armata Rinului. Lisle a revenit a doua zi în casa primarului cu partitura şi versurile Marseiezei, care iniţial a purtat numele de „Cântec de război pentru armata Rinului”. După ce este cântat de Lisle în salonul primarului, viitorul imn al Franţei este interpretat pentru prima oară public, pe 29 aprilie, de fanfara Gărzii Naţionale din Strasburg, în faţa a opt batalioane.

În iunie 1792 este cântat pentru prima oară la Marsilia de François Mireur, proaspăt absolvent de medicină şi căpitan al Gărzii Naţionale (armată populară) din Montpellier. În timpul unui banchet dat în onoarea sa, Mireur se urcă pe o masă şi cântă imnul de război al armatei Rinului. A doua zi toate jurnalele din oraş publică cuvintele şi muzica acestuia. Trupele populare din Marsilia şi Montpelier reunite vor mărşlui apoi spre Paris, cântând continuu acest cântec. Ele vor juca un rol important în insurecţia de la Palatul Tuileries din 10 august 1792. Revoluţionarii iau cu asalt palatul cântând această melodie, pe care o numesc deja Marseieza, după numele trupelor populare din Marsilia care i-au adus la Paris. Data de 10 august 1792 marchează finalul efectiv al monarhiei franceze şi pregăteşte terenul pentru instaurarea Terorii, una din cele mai sângeroase perioade din istoria Europei.

Pe 14 iulie 1795, cu ocazia aniversării a şase ani de la căderea Bastiliei, Marseieza este decretată cântec naţional. O lege datând din 14 februarie 1879 stabileşte Marseieza ca fiind imnul naţional al Franţei. Începând cu 1944, Ministerul francez al educaţiei stabileşte ca aceasta să fie cântată în şcoli. Legea din 23 aprilie 2005, care modifică vechiul Cod al Educaţiei, stabileşte cântarea obligatorie a Marseiezei în ciclu primar de învăţământ.

Marseieza, istoria masonică

Baronul Philippe Frédéric de Dietrich, primarul Strasburgului era un membru important al lojei masonice Candoarea (La candeur), care ţinea de Stricta Observanţă de Rit Scoţian. De Dietrich făcea parte şi din gruparea Iluminaţilor din Bavaria, unde, conform obiceiului acestora, purta pentru „fraţi” numele de Omarius.

Rouget de Lisle, autorul Marseiezei nu era doar un simplu căpitan. Din Dicţionarul francmasonic, elaborat de Daniel Ligou aflăm că Lisle era şi el francmason: „ Claude Joseph Rouget de Lisle, 1760-1836. Autorul celebrei Marseieze a fost membru al lojei Fraţilor discreţi (Les Frères Discrets), Orientul din Charleville. Mai mulţi membri din familia sa făceau parte din loja Intimitatea (L’Intimité), Orientul din Niort.”

Lisle primise gradul de maestru mason în 1782, numai după câteva luni de la primirea sa în masonerie. Îl vizita des pe primarul Strasburgului, în casa căruia se adunau toţi francmasonii din oraş. Tocmai la o astfel de reuniune i-a cerut Dietrich lui Lisle să compună cântecul, care va deveni mai târziu Marseieza. Acesta a răsunat pentru prima oară în salonul primarului mason al Strasburgului, cântat de Lisle, care era acompaniat de doamna Dietrich, soţia amfitrionului.

De altfel, această doamnă a avut o contribuţie importantă în promovarea noului cântec, trimiţând partitura şi versurile mai multor persoane din cercul masonic al soţului ei, în Franţa şi Elveţia. Nu se ştie dacă în acel moment ea făcea parte din vreo lojă feminină, însă este cert faptul în 1805 a fost desemnată de loja pariziană Franc-cavalerii (Les Francs-Chevaliers) să deschidă o lojă de adopţie (pentru femei) în Strasburg. După acest moment a fost chemată la Curte de Iosefina, soţia lui Napoleon Bonaparte, unde avea rolul de a le iniţia în francmasonerie, în prezenţa împărătesei, pe doamnele sale de companie.

François Mireur, cel care a cântat Marseieza pentru prima oară la Marsilia şi a participat la asaltul asupra palatului Tuileries era şi el francmason, iar rapiditatea cu care presa vremii a propagat cântecul se datorează tocmai acestui fapt.

5339_1

Roguet de Lisle a murit în 1836, la Choisy-le-Roy. La căpătâiul său s-au aflat Jacques-Philippe Voïard şi generalul Belin, amândoi francmasoni. În oraşul său natal, Lons-le-Saunier, i-a fost ridicată o statuie. Autorul acesteia este nimeni altul decât Bartholdi, membru al lojii Alsace-Lorraine, devenit celebru pentru statuia sa „Libertatea iluminând lumea” (astăzi cunoscută drept „Statuia Libertăţii” din New York).”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5339
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro