Marea Britanie a inventat lagarele de concentrare

by Istoria oficiala ii prezinta pe nazisti, drept, „creatorii lagarelor de concentrare”, dar dupa cum veti vedea, nu nazistii au inventat lagarele de concentrare, ci chiar britanicii. De fapt, exista si o polemica „englezii sau spaniolii?”. Lagarele Marii Britanii din America de Nord Publicatia Buna Ziua Iasi explica pe larg: […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Istoria oficiala ii prezinta pe nazisti, drept, „creatorii lagarelor de concentrare”, dar dupa cum veti vedea, nu nazistii au inventat lagarele de concentrare, ci chiar britanicii. De fapt, exista si o polemica „englezii sau spaniolii?”.

Marea Britanie a inventat lagarele de concentrare

Lagarele Marii Britanii din America de Nord

Publicatia Buna Ziua Iasi explica pe larg:

„Exista si istorici care spun ca aceste orori ar fi fost brevetate, la o alta scara si in alte conditii, de catre britanici, in America de Nord. Iar victimele lor ar fi fost acadienii, membrii unei populatii francofone, care locuia pe teritoriul Canadei de azi, dar si in statul american Maine de azi. Controversele legate de acest subiect sunt foarte vii, iar istoricii implicati in ele se acuza unii pe altii de subiectivism si de folosirea uner metode nestiintifice, sdrie romanialibera.ro.

Cine sunt acadienii?

Membrii populatiei acadiene erau, de fapt, colonisti francezi stabiliti in Canada in secolul XVII. Ei erau stabiliti in zone ca Nova Scotia, New Brunswick, o parte din Quebec si in zona Insulei Printul Edward. Impreuna cu o parte a actualului stat federal Maine, aceste teritorii formau Acadia, o colonie separata de Canada franceza.

Aceasta colonie a fost fondata in jurul anului 1630. Tocmai de aceea multi istorici considera ca Acadia are o traditie si o istorie diferite de cea a Quebecului de azi, desi cei mai multi dintre descendentii acadienilor de odinioara locuiesc in Quebec. In 1710, Acadia a fost cucerita de britanici.

Au izbucnit insa noi razboaie intre francezi si englezi. Duritatea luptelor, in care au fost implicate, in America de Nord, diferite triburi indiene, l‑au inspirat si pe scriitorul american James Fenimore Coopers sa scrie romane precum „Ultimul mohican” ori „Calauza”.

Asa ca britanicii au organizat Marea Deportare, intre 1755 – 1763. Multi acadieni au fost expulzati din locurile lor de bastina, circa 11.500 de oameni, adica trei sferturi din aceasta populatie. O treime dintre ei a murit din cauza bolilor si a conditiilor in care erau tinuti in niste tabere care semanau foarte mult, in opinia istoricilor francofoni, cu lagarele de concentrare.

Tot ei spun ca aceasta deportare seamana cu actiunile de purificare etnica din secolul XX. Din aceste tabere, multi acadieni au ajuns in Louisiana, altii au fost trimisi in Franta. Din Louisiana, cateva zeci de ani mai tarziu, cei mai multi acadieni s-au intors in Canada.

Acestia au pastrat limba franceza. Altii au ramas in Louisiana – cajunii. Acestia au adoptat limba engleza, insa au format un dialect aparte, dialectul cajun al englezei, influentat foarte mult de franceza pe care o vorbeau stramosii lor.

In prezent, numarul acadienilor este de circa 300.000. Zece la suta din ei locuiesc in SUA, iar restul in Canada. In anul 2003, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii si a Canadei a recunoscut deportarea acadienilor si a instituit o zi care sa comemoreze tragedia lor. Aceasta comemorare are loc, in fiecare an, din 2005, in 28 iulie.

Diferente majore

Decizia de a deporta populatia acadiana a fost generata de mai multi factori. Mai intai, este vorba de sprijinul pe care acadienii il acordau trupelor franceze din Louisbourg, centrul rezistentei antibritanice din America de Nord.

Apoi, este vorba de lacomie. Bunurile acadienilor au fost confiscate de catre britanici. Exista si dorinta de a-i coloniza pe anglofoni in satele intemeiate de francofoni. Un alt motiv este cel religios, acadienii fiind catolici, iar britanicii protestanti.”[1]

Lagarele Marii Britanii din Kenya (Africa)

„Probabil că prima dată când ați auzit de un lagăr de concentrare a fost într-o discuție referitoare la lucrurile întâmplate pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Englezii au preluat termenul de „concentrare” în momentul în care s-au confruntat cu o situație similară în Africa de Sud. Din punctul de vedere al britanicilor, lagărele de concentrare au devenit necesare, asta după ce au ars gospodăriile burilor.

Așadar, englezii au strâns într-un singur loc femeile și copiii care erau lăsați în urmă de trupele burilor, pentru a îi împiedica să le furnizeze provizii dușmanilor. Totalul de barăci pe care britanicii l-au ridicat a fost de 45 pentru femeile și copiii buri. Pentru muncitorii africani și familiile lor au fost ridicate 64 de astfel de barăci.

Deși intențiile au fost umanitariste, condițiile din lagăre s-au înrăutățit rapid, fiindcă până în 1902, în aceste lagăre au murit 28.000 de buri și 20.000 de africani. (De două ori numărul soldaților căzuți în luptă.)Între 1904 și 1907 au murit 100.000 de africani, din cauza violențelor și a înfometării, acest lucru fiind considerat de către Națiunile Unite, primul genocid al secoului XX.”[2]

„În anii ’50, oamenii din Kenya au decis că îşi vor națiunea înapoi. Din păcate, cei de la care îşi voiau ţara înapoi s-a întâmplat să fie aceiași indivizi responsabili pentru fiecare din atrocităţile de pe această listă. Temându-se de o rebeliune națională, britanicii au adunat 1,5 milioane de oameni și i-au băgat în lagăre de concentrare. Ce s-a întâmplat în aceste tabere vă va întoarce stomacul pe dos.

Sub lozinci precum “muncă și libertate” și alte variațiuni pe tema “Arbeit macht frei”, deținuții munceau până la moarte ca sclavi, umplând gropile comune. Execuțiile aleatorii nu erau ceva neobişnuit și utilizarea torturii era larg răspândită. Bărbaţii erau violaţi anal cu cuțite. Femeilor li se mutilau şi li se tăiau sânii.

Li se scoteau ochii și li se tăiau urechile, iar pielea le era sfâșiată cu sârmă ghimpată. Bărbaţii erau castrați cu cleștele apoi sodomizaţi de gardieni. Interogarea implica umplerea gurii deţinutului cu noroi și îndesarea lui pe gât până ce acesta leşina sau murea. Supraviețuitorii erau uneori arși de vii.

Numărul oficial de cadavre este sub 2.000, dar estimări mai realiste plasează numărul total de morți la zeci sau sute de mii de oameni. Cei mai mulţi dintre ei erau civili sau copii, reținuţi în baza acuzațiilor vagi, inventate, de complicitate cu rebelii. Și totul a fost pentru nimic. Kenya a fost declarată independentă în 1963. Prin utilizarea acestor lagăre, britanicii şi-au pierdut atât avanpostul din Africa cât și sufletele lor.”[3]

SURSE

  1. http://cultural.bzi.ro/tulburatoarea-istorie-a-lagarele-de-concentrare-inventate-de-britanici-5339
  2. https://lumeninmundo.wordpress.com/2015/09/02/care-este-prima-natiune-ce-a-inventat-lagarele-de-concentrare/
  3. http://dantanasescu.ro/2015/02/23/atrocitatile-imperiului-britanic-lagarele-din-kenya.html

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro