Istoria secreta a lui Kaspar Hauser ("Copilul Europei") – persecutarea si uciderea lui de catre Iluminati ! Un descendent "dragon" care trebuia sa aduca pacea eterna in Europa !

by La inceputul secolului al XIX-lea venise vremea implinirii unei profetii la tibetani. Tibetanii au o inalta loja „dGe-lugus-pa”, Castile Galbene au aceeasi profetie. Conform acesteia, locul in care soseste si din care se raspandeste pe pamant energia VRILL (energia care mobilizeaza Universul) va fi mutat pe „acoperisul lumii” in […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

La inceputul secolului al XIX-lea venise vremea implinirii unei profetii la tibetani. Tibetanii au o inalta loja „dGe-lugus-pa”, Castile Galbene au aceeasi profetie. Conform acesteia, locul in care soseste si din care se raspandeste pe pamant energia VRILL (energia care mobilizeaza Universul) va fi mutat pe „acoperisul lumii” in alt loc – in „Tara Muntelui de Apus” – Germania, dupa unii, iar dupa altii Romania, tara cu 7 chakre de pe planeta.

large_rRWr0nfPX41OcI7hifEOzfLza2F Kaspar Hauser

Se spunea acolo ca noua imparatie a luminii va veni. In Germania si ca aici se va naste un copil, care va uni Europa in pace.

Acest copil nu va fi numai rege, ci si maestru spiritual. E de inteles ca Iluminati nu s-au bucurat prea mult. Acest copil va uni Europa prin intelepciunea si dragostea sa, si aceasta in Nurnberg, orasul in care erau incoronati imparati reptilieni.

Numitul copil s-a nascut pe 29 septembrie 1812, in Karlsruhe, ca fiu al marelui duce reptilian Carol si al sotiei lui, Stephanie de Beauharnais, fiica adoptiva a lui Napoleon. A devenit astfel urmas la tronul casei Baden si deci imparatul german!

Masonii iluminati si „Aristocratia Neagra” stiau insa de asemenea de profetie si trebuiau sa provoace de aceea disparitia copilului. S-a ocupat de acest lucru „Inalta Loja Orientala” a masonilor, rapind copilul. N-au putut sa-l omoare insa pur si simplu. Daca i-ar fi luat sufletul nemuritor corpul fizic, in scurt timp acesta si-ar fi gasit un altul si si-ar fi luat oricum mostenirea in primire. Sufletul trebuia asadar tinut „captiv” in trupul copilului si impiedicat atat de la o noua incarnare, cat si de la urcarea pe tron. Acomodarea unui suflet cu trupul dureaza vreo doi ani si jumatate. In mod normal, copilul are atunci prima identificare cu „eul” si primele amintiri constiente. Viitorul imparat german a fost tinut astfel doi ani si jumatate in continii normale intr-un loc ascuns, pana la inchiderea acestuia intr-o cusca metalica dintr-o pivnita boltita, lipsita de orice lumina.

Aici si-a petrecut copilul 12 ani si jumatate numai cu paine si apa. Numai ca masonii au recurs si la un moment de rafinament. Cusca in care se afla copilul era numai atat de mare, incat el nu-si putea intinde niciodata picioarele, cu atat mai putin sa se ridice. Incheieturile lui au crescut de aceea sub forma de unghiuri, ceea ce s-a putut observa mai tarziu prin mersul sau schiopatat. E clar ca pentru un nestiutor acest lucru nu are nici o importanta, un initiat insa recunoaste usor felul pedepsei si simbolica ascnsa, de ce si de cine trebuia inalturat baiatul; vechiul ritual masonic – unghiul, respectiv cercul. (V-aduceti aminte cum l-au gasit pe Calvi spanzurat pe Podul Blackfriars? Cu caramizi in buzunare si picioarele inconvoiate).

Dupa ce rezistase 12 ani si jumatate fara lumina si contactat omenesc, s-au gandit masonii ca au castigat, dat fiind ca in acest corp nu mai putea exista o ratiune pentru a putea prelua tronul imparatesc. Cum am spus, nu am putea fi deci omorat, caci sufletul nemuritor si-ar fi ales un alt corp, cu ratiune proaspata si cu puteri. Nu trebuia sa aleaga un corp de prunc, ci, cu acordul celuilalt suflet, putea sa se incarneze direct intr-unul deja maturizat.

Oricum, nu mai conteaza. Baiatul a invatat sa pronunte 40 de cuvinte si sa scrie numele de Kaspar Hauser si a fost abandonat pe strazile din Nurnberg. In speranta ca prin restransul sau vocabular ar fi putut obtine macar o slujba de grajdar si ar dus o experienta de handicapat pana la sfarsitul vietii. Ei bine, Kasper a fost desigur inchis, deoarece era o priveliste neobisnuita pentru locuitorii din Nurnberg – nu cunostea lumina, nu mai vazuse oameni de la varsta de doi ani si jumatate, nu putea sa mearga normal… S-a adeverit insa deindata ca protectorul lui Kaspar nu il parasise si ca legea rezonantei functioneaza 100%. Seful politiei a citit in ochii lui Kasper si in infatisarea lui ca nu era un criminal, ci ca i se intamplase ceva ingrozitor. I l-a incredintat astfel unui prieten, care l-a luat in ingrijire ca pe propriul fiu.

De aici, lucrurile au intrat pe fagasul firesc. Si-au inchipuit ca fusese un copil abandonat in lume fara iubire, fara mama, fara educatie si contact omenesc. Un pui de om n-ar fi patit vreodata asa ceva. Ei bine, Kaspar a fost invatat de tutorele sau vorbirea si scrisul, ordinea, virtutatea etc. Toate lucrurile bune de care are nevoie un om de buna-credinta.

In cateva luni, Kaspar s-a transformat intr-un baiat nemaipomenit. Putea scrie repede, tinea un jurnal, incepuse sa compuna poezii, era hiperordonat, fie ca era vorba de locul obiectelor din camera sa, de imbracaminte sau de modalitatea de exprimare. Incepuse sa deseneze si sa picteze, era foarte telepatic, putea sa citeasca gandurile tuturor, simtea cand cineva il urmarea de la o suta de metrii si stia si cine. Era de asemeni de o inteligenta stralucitoare. Retinea orice cuvant rostit de cineva in prezenta sa, isi amintea imbracamintea persoanelor respective.

In afara de acestea, vedea mai bine pe timp de noapte decat ziua si avea simtul mirosului la fel de dezvoltat ca un caine. (Trebuie stiut ca Kaspar era vegetarian strict, traia numai cu paine si apa. Cand a incercat odata sa se hraneasca cu carne, s-a imbolnavit de moarte.)

Indiferent de toate aceste lucruri, Kaspar era un copil foarte frumos, cu o stralucire binevoitoare in ochi si cu o delicata infatisare. In scurt timp, Kaspar avea sa fie cunoscut in cercurile elitei europene sub numele de „copilul Europei”.

Apoi insa, la varsta de 18 ani, el a inceput sa scrie prima biografie despre sine si despre misiunea sa de aici, ceea ce a ajuns si la urechile masonilor. Si oamenii care se aflasera in toti acesti ani in preajma lui Kaspar pornisera in cautarea adevaratei sale identitati si dezlegasera intr-adevar misterul. Vazand cum li se naruie cel mai frumos plan, masonii trebuiau sa gaseasca o cale de a-l debarasa pe Kaspar de invelisul sau de muritor.

Au inceput sa-l contacteze de aceea pe unul dintre membrii lor, Lord Stanhope, care-l fascinase initial pe Kaspar prin impunatoarea lui aparitie. Lord Stanhope a patruns subtil si miseleste in inima lui Kaspar, fiindca ii facea multe cadouri si-i murdarea inima prin haine scumpe si comportament ipocrit. Lord Stanhope a preluat tutela lui Kaspar, ducandu-l la un alt conspirator din Ansbach, la profesorul Meyer, care s-a purtat foarte urat fata de Kaspar. Kaspar a ajuns sa minta, sa fie vanitos, sa puna pret pe avere si pe aparente si sa desconsidere sinceritatea fostilor sai prieteni – toate principiile Iluminatilor, care se gasesc si in protocoalele lui Arthur Trebisch.

Deoarece continua sa le stea Iluminatilor in cale, acestia au incercat sa-l omoare la 17 octombrie 1829, si anume prin taierea fara narcoza (o alta modalitate a francmasonilor de ucidere rituala, o tehnica preluata de ei de la stramosi lor evrei, care taie astfel „curat”).

In loc sa nimereasca gatul, atentatorul i-a crapat fruntea. Reactia lui Kaspar n-a fost nicidecum una de suparare. L-a iertat pe raufacatorul sau si nu i-a purtat ranchiuna. Acest lucru arata inca o data ce copil cu suflet evoluat avea, desi s-a nascut din sange de anunnaki, ma refer la linia sa regala, caci mai conteaza si cum si de cine sint educati ei cand sint mici, daca ii educi in sens negativ sa fie avari sai rai, asta vor ajunge, d-asta sublinez ca nu toti sint rai, doar sint crescuti sa fie asa.

La 14 decembrie 1833, a venit insa vremea izbandei acestora. Kaspar a fost inunghiat de trei ori in stomac. N-a murit insa pe loc. S-a mai putut tari pana acasa si a rezistat inca o noapte.

Preotul sedea la capataiul sau, iar Kaspar si-a iertat ucigasul pe patul de moarte. Jocul insa nu s-a sfarsit inca! O prezenta nu poate fi inalturata pur si simplu.

Scriitorul german, Jan Van Helsing sugereaza in cartea „Cine conduce planeta” vol.2 ca:

„Kaspar se afla printre noi si isi va indeplinii misiunea. Si se va intampla la Nurnberg. Deoarece Iluminatii stiu acest lucru, au oprit deja o data preventiv procesele de razboi de la Nurnberg si au pecetluit magic acest oras pentru a impiedica prin toate mijloacele indeplinirea acestei profetii. In Nurnberg se afla un urias vortex de energie indreptat spre dreapta, care emana in imprejurimi cantitati enorme de energie incarcata pozitiv.”[1]

Intr-un articol scris pe site-ul lovendal.net[2] se completeaza astfel informatiile despre acest personaj:

Intrigile de la palat

In 1806, dupa infrangerea Prusiei, trupele imperiale franceze au pus stapanire pe Europa Centrala.
Margrafiatul de Baden a fost transformat, cu consimtamantul margrafului Carol Frederik, in mare ducat si integrat in Confederatia  Rinului.

Pentru a consfinti alianta, Napoleon a casatorit-o pe fiica sa adoptiva, Stephanie de Beauhamais cu marele duce Carol (ca intre reptilieni). Dar mama vitrega a marelui duce, contesa de Hochberg, avea alte aspiratii pentru propria descendenta, fapt pentru care a urzit intrigi inca de la inceput pentru
a-si atinge scopul.

In 29 septembrie 1812, Stephanie a dat nastere unui copil care a murit la 15 zile si a fost ingropat fara ca ea sa-i fi putut vedea cadavrul. Cu un al doilea fiu, nascut in anul urmator, s-a intamplat la fel. Nou-nascutul a fost luat mort, in timp ce bona
era cofundata in somn profund si suspect.

Astfel, Carol, care a murit in 1819, si Stephanie au ramas fara urmasi si, in aceste conditii, marele ducat, care de la caderea lui Napoleon, cu patru ani inainte, facea parte din Confederatia Germania, a ajuns sa fie guvernat de Leopold de Baden, fiul contesei de Hochberg.

Enigma lui Kaspar Hauser

Nimeni nu-l putea cunostea pe Kaspar Hauser si nu se stia nimic despre el cand, pe 26 mai 1828, a aparut extenuat pe o strada din Numberg. Era un adolescent speriat, care tremura si nu putea sa articuleze nici o vorba, ci doar sa scoata niste tipete.

Avea in maini un plic destinat capitanului Wessnich, conducator al celui de-al saselea regiment de cavalerie care pazea orasul. Dupa ce straniul
tanar a fost adus la cartierul general, Wessnich a observat ca scrisoarea contine date despre misteriosul personaj pe care il lasase in oras si despre mama copilului.

Astfel, seful regimentului a aflat ca baiatul se numeste Kaspar Hauser si ca se nascuse pe 30 aprilie 1812, de asemenea, ca, in 7 octombrie acelasi an, mama necunoscuta l-a lasat in grija la fel de necunoscutului satea, cu sarcina de a-l duce, cand va implinii 17 ani, la acest cartier general „unde a luptat tatal sau” care, spunea mama, a murit intre timp.

Scrisoare taranului preciza ca el este sarac si ca are 10 copii, pe care ii este greu sa-i intretina. Mama care il incredintase taranului a adaugat ca „e foarte nefericita si ca nu poate sa-l pastreze alaturi de ea”.

In fata neputintei de a-l face sa vorbeasca, capitanul l-a dus pe baiat la politia din Nurnberg, unde comisarul a chemat un medic si apoi pe judecatorul orasului. Baiatul, chiar daca putea sa-si scrie cu dificultate numele, parea ca nu intelege nimic din tot ce vede si aude, manifestand stupoare si teama in fata celor mai banale lucruri, ca focul sau muzica.

Chiar daca parea ca nu stie sa vorbeasca, in saptamanilor urmatoare Kaspar Hauser a inceput sa rosteasca unele cuvinte si sa dea dovada de progrese surprinzator de rapide. Medicul, judecatorul si alti
functionari se intrebau daca este bolnav psihic, e un impostor sau e victima unei indelungate sechestrari.

Baiatul dovedea inteligenta si capacitate de a invata. Chiar daca stia sa-si scrie cel putin numele, nu a incetat sa trezeasca stupoare faptul ca la inceput se exprima doar cu sunete guturale si tipete. La fel,
a parut straniu ca, dupa numai cateva saptamani, a articulat cateva cuvinte, dar, mai ales, ca a fost dintr-o data capabila sa dea unele detalii despre trecutul sau.

Kaspar Hauser si-a amintit ca a trait mult timp intr-o incapere intunecoasa, probabil un subsol, si a dormit pe o gramada de paie. Mancarea mizerabila ii era adusa noaptea, fara sa fi putut sa-i vada vreodata
pe cei care il tineau captiv.

Kaspar Hauser a putut sa spuna ca, nu cu mult timp in urma, in incaperea in care era inchis a intrat un barbat imbracat in negru, cu o masca ce-i acoperea fata. Acest barbat misterios l-a invatat sa umble si sa-si scrie numele.

Cand a reusit sa-l invete aceste lucruri, l-a imbracat, l-a scos afara si l-a dus pana pe strada din Nurnberg, unde a fost gasit, lasandu-i plicul destinat capitanului Wessnich. Povestirea despre ingrozitoarea captivitate a baiatului a produs o emotie puternica celor care au ascultat-o.

O investigatie controversata

Cand s-au risipit dubiile privind posibila sa impostura, judecatorul din Nurnberg, Binder, i-a luat apararea in public baiatului, cerand celorlalte instante sa investigheze cazul. Intr-un comunicat al judecatoriei, semnat pe 28 iulie 1828 si publicat in toate ziarele din orasul bavarez, se arata ca acelui nefericit baiat:

„i-a fost refuzat dreptul de a-si cunoaste parintii, i-au fost refuzate libertatea, norocul si, cine stie, poate chiar avantajele de a se fi nascut intr-o familie de vita nobila.”

In acest comunicat, judecatorul Binder avansa suspiciunea ca acea „crima a fost comisa intr-o perioada in care copilul nu putea vorbi, dar totusi
i-au fost incalcate elemente ale unei bune educatii, care straluceau, uneori, la el asemenea unei stele in noatea intunecata.”

Pentru aceasta si din alte motive, judecatorul din Nurnberg a recomandat autoritatilor civile, militare, celor de politie si juridiciare sa intreprinda investigatii, pentru „a-l descoperii pe autorul raului facut baiatului si pe complicii acestuia si a le da pedeapsa pe care o merita” si pentru a restitui baiatului: „drepturile sale indiscutabile”.

Dupa ce guvernul a aflat de continutul comunicatului, functionarii sai s-au grabit sa sechestreze toate ziarele respective considerandu-se ca aceste concluzii publicate in ele erau destul de pripite si, poate, chiar periculoase.

Dar nu a fost posibil sa se impiedice raspandirea cu rapiditate a vestii. Presa senzatie nu a intarziat sa lege cazul lui Kaspar Hauser de ciudatele disparitii ale fiilor nou-nascuti ai lui Carol de Balden si ai lui Stephanie.

Dubii privind controversa

Chiar daca marea ducesa Stephanie l-a recunoscut ca fiu al sau pe Kaspar Hauser, nu putine sint dubiile privind identitatea sa reala. Pe de-o parte, specialistii au conchis ca recunoasterea materna putea fi, foarte bine, din cauza unei profunde frustrari.

Pe de alta parte, exista contradictii si alte indicii care fac sa se creada ca era vorba de un impostor sau de un bolnav psihic. Oricum, asasinarea sa a lasat fara raspuns o mare intrebare.

Misterul, tinut sub tacere

In 1833, marea ducesa Stephanie, cedand presiunii opiniei publice si in egala masura propriilor sale nelinisti, a acceptat sa se intalneasca mai intai cu Stanhope, tutorele baiatului, si apoi a calatorit incognito la Ansbach pentru a-l vedea personal.

La prima vedere, Stephanie a observat trasaturi si gesturi de familie la Kaspar Hauser si a admis ca ar putea fi fiul sau. Recunoasterea lui Kaspar Hauser ca fiu al lui Carol de Baden si al lui Stephanie avea consecinte pe linie de dinastie si politice grave, din moment ce anula legitimitatea titlului de mare duce
pe care-l purta, in acel moment, Leopold. Insa controversata decizie a marii ducese a fost neutralizata cand, in decembrie 1833, Kaspar hauser a fost injunghiat de un agresor necunoscut
intr-o gradina publica din Ansbach.

Domnul Hauser si doctorul Feuerbach

Medicul german din secolul al XIX-lea Anselm von Feuerbach ii datoram unul dintre cele mai stralucite studii despre faimosul barbat fara identitate din Nurnberg: Kaspar Hauser, un delict impotriva
sufletului unui om.

Feuerbach incepe prin a declara ca Hauser a fost victima a doua delicte mentionate in codul penal bavarez al epocii: detinere ilegala si abandon. Dar, spunea el, cel mai mare delict care s-a comis impotriva lui a fost cel contra sufletului uman, „acela de a-l separa de restul lumii si de natura umana”, de a-l „priva de sprijin spiritual si a-i ingreuna accesul la un destin uman”.

Feuerbach a conchis ca nefericitul Kaspar Hauser nu era nici autist, nu avea nici deficiente psihice, ci era „o fiinta rara si unica in specia sa”, care nu semana cu niciunul dintre modelele umane cunoscute.”[2]

De pe publicatia Descopera.ro aflam mai multe despre Kaspar Hauser:

strange-note

„Pe 26 mai 1828, cetăţenii din Nuremberg, Germania, au avut parte de o surpriză neobişnuită în persoana unui adolescent care se plimba pierdut prin oraş, mormăind propoziţii fără sens.

La început nu a fost prea comunicativ, repetând că tatăl său fusese ofiţer de cavalerie, meserie pe care şi-ar dori să o urmeze şi el.

La secţia de poliţie, tânărul a reuşit să le spună autorităţilor că se numeşte Kaspar Hauser, precum şi câteva detalii despre trecutul său. Hauser a povestit că a fost răpit şi ţinut captiv de o persoană pe care nu o cunoştea. Aceasta i-a dat apă şi pâine, o pătură din lână şi câteva jucării: doi cai de lemn şi un câine.

Învăţătorul Georg Daumer l-a luat pe Hauser la el acasă unde l-a ajutat să recupereze la capitolele citit, scris şi desenat – disciplină către care adolescentul avea o înclinaţie. După un an şi jumătatea, povestea lui Hauser a devenit şi mai ciudată.

El s-a plâns că ar fi fost atacat din nou, în casa lui Daumer, de aceiaşi persoană care l-ar fi ţinut captiv şi care de data aceasta l-ar fi tăiat cu o lamă, spunându-i ”tot trebuie să mori înainte de a părăsi oraşul Nuremberg”. Câteva luni mai târziu, Hauser s-a împuşcat, din greşeală cu un pistol. Ambele incidente au survenit după ce a fost acuzat că minte, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că s-a rănit intenţionat, pentru a stârni simpatia celor din jur.

Pe 14 decembrie 1833, Hauser a venit acasă cu o rană serioasă la piept, spunând că un străin i-ar fi dat o pungă, după care l-ar fi înjunghiat şi ar fi fugit. În pungă se afla un bilet scris în oglindă.

”Hauser va// putea să vă spună cu precizie cum// arăt şi de unde sunt.// Pentru a-l scuti pe Hauser de acest efort// vreau să vă spun eu de unde// vin// Vin…// Vin din din… // de la graniţa bavareză… // De pe răul… // Vă voi // spune chiar şi numele: M.L.O”, scria pe bilet.

Hauser a murit trei zile mai târziu din cauza rănii. Mulţi au crezut că el ar fi fost responsabil, dar că de data aceasta nu a ştiu când să se oprească. Mai mult, biletul era pliat într-o formă triunghiulară ciudată, formă pe care Hauser o folosea şi avea, de asemenea, anumite greşeli de scriere pe care Hauser le făcea uneori.

Până la această oră, originile lui au rămas un mister. La un moment dat s-a speculat că ar fi fost fiul unui duce, înlăturat din cauza unor dispute legate de o moştenire, însă dovezile ADN au infirmat această teorie.

”Aici se odihneşte Kaspar Hauser, o enigmă în timpul vieţii… misterios şi la moarte”, stă scris pe mormântul său.”[3]

Efemeride.ro ofera si alte informatii edificatoare despre acest personaj:

„Kaspar Hauser a fost unul dintre acei oameni ai căror povești de viață au bătut chiar și imaginația oricărui scriitor. A fost numit „Copilul Europei” și chiar dacă destinul i-a fot potrivnic, în cele din urmă a reușit să intre în istoria omenirii precum una dintre cele mai mari enigme.

Kaspar Hauser s-a născut în 29 septembrie 1812, chiar de ziua arhanghelului Michael, ceea ce i-a împins pe cei mai mulți să afirme că a fost un spirit nobil. A fost copilul marelui duce Karl și al soției sale, Stephanie de Beauharnais, fiind moștenitor de drept la tronul Badenului.

Imediat după nașterea moștenitorului, au existat diverse jocuri politice la curtea Badenului și pentru că o familie rivală vroia să pună mâna pe tron, Kaspar a fost înlocuit cu un copil mort imediat după naștere.

Detalii despre această poveste intrigantă nu se cunosc pentru că a fost ținută în mare secret, dar cert este că micuțul moștenitor a fost răpit și dus departe de tron. Nimeni nu a realizat că ceea ce se întâmplă este o conspirație, iar părinții lui Kaspar l-au crezut mort încă de la naștere.

În primii doi ani de viață, micuțul Kaspar a avut o viață normală, bucurându-se de miracolele copilăriei. Lucrurile au început să ia o întorsătură dramatică în momentul în care copilul a împlinit trei ani. Atunci a fost închis într-o pivniță întunecată și răcoroasă.

Nu avea voie să vadă lumina soarelui și din cauza spațiului mic nu avea posibilitatea să se ridice niciodată în picioare. Era hrănit doar cu apă și cu pâine, iar atunci când trebuia să fie schimbat și spălat era drogat cu opium. Astfel Kaspar Hauser nu a reușit să vadă niciodată chipul gardianului său.

Singurii săi prieteni erau doi cai de lemn, cu care se juca în întunericul temniței. Timp de 12 ani, copilul al cărui soartă i-a fost potrivnică a dus o viață pustie, lipsită de orice bucurie materială sau spirituală. Nu putea să meargă și nici nu fusese învăţat să vorbească, iar purtarea sa era de-a dreptul animalică.

Atunci când a împlinit 15 ani, temnicerului i s-a făcut milă de prizonierul său și a decis că a venit vremea să-l elibereze. Lui Kaspar Hauser i s-a arătat cum trebuie să meargă, a fost învăţat 40 de cuvinte și cu o scrisoare atașată la gât a fost trimis în lumea largă.

În acest fel, Kaspar Hauser și-a făcut apariția pe străzile din Nürnberg. Oamenii când l-au văzut i-au oferit hrană și apă, dar adolescentul se hrănea doar cu pâine pentru că așa fusese învățat. În cele din urmă a ajuns la căpitanul de cavalerie, care după ce i-a citit scrisoarea la trimis la poliție.

În scrisoare i se acorda o identitate farsă de orfan și comandantul era rugat să-l angajeze drept grăjdar. Povestea lui Kaspar Hauser părea cusută cu ață albă și astfel autoritățile locale au demarat o anchetă pentru determinarea adevărului.

O nouă viață controversată !

Lucrurile au început să se complice în clipa în care Kaspar Hauser a intrat în contact cu oamenii. Aceștia îi simțeau bunătatea și erau atrași de tot ceea ce însemna acest copil miraculos.

Pe lângă mulți oameni din comunitate care îl adorau, unul dintre cei mai importanți a fost chiar primarul Binder, care i-a oferit și titlul de „Copilul Europei”. Primarul i-a găsit un profesor care s-a ocupat de educația târzie a tânărului.

Astfel profesorul Daumer a devenit îngrijitorul său și pentru că era fascinat de foamea de a studia a început să țină un jurnal despre noul său elev. Daumer consemna la vremea respectivă că Kaspar Hauser învăța în câteva zile lucruri pe care alții le învățau poate în luni sau ani.

Atunci a fost pentru prima dată când s-a făcut legătura între spiritul foștilor atlanţi și miracolul care se producea în acest copil oropsit de soartă.

Kaspar Hauser !

Lucrurile au intrat pe făgașul normal în cele din urmă și atunci când Kaspar Hauser a ajuns să stăpânească științele precum și limba foarte bine a anunţat că dorește să-și scrie biografia.

O greșeală fatală au numit-o unii pentru că această dorință i-a atras moartea. S-a încercat în repetate rânduri asasinarea acestui personaj misterios și în cele din urmă s-a și reușit într-o grădină publică, unde a fost ademenit de către un străin care i-a înfipt cuțitul în burtă de 4 ori.

După patru zile de la teribilul incident, în 17 decembrie 1833, Kaspar Hauser și-a dat sufletul, dar nu înainte să-i recunoască unui apropiat că în urmă cu o săptămână fusese vizitat de un înger care i-a șoptit că este mai bine să părăsească acum această lume.

Adevărata misiunea a lui Kaspar Hauser !

În cartea sa “Kaspar Hauser sau Bătălia pentru spirit”, Peter Tradovsky face afirmații de o importanță copleșitoare, subliniind că misiunea lui Kaspar Hauser, în calitate de moștenitor al tronului din Baden, era să aducă spiritul poporului german într-o legătură pe cât de strâns posibilă cu trupul poporului, cu oamenii care trăiau fizic în Germania.

El urma să conducă spiritul Europei Centrale în activitatea socială și în configurarea socială. Fiindcă a fost împiedicat în activitatea de intermediar al spiritului poporului german, a intervenit în mod fatal o îmbolnăvire maladivă a sufletului poporului german, în decursul sec. XIX, prin pierderea legăturii poporului cu Sinea sa Spirituală.

Împiedicarea misiunii lui Kaspar Hauser a avut consecințe funeste pentru nenumărate destine omenești, ba chiar pentru destine ale popoarelor, fiind cea mai mare catastrofă din evoluția poporului german. De aici a rezultat contraimaginea a ceea ce se dorea să fie înfăptuit prin Kaspar Hauser.

Eu-l poporului german neprimind substanța Sinei Spirituale, a atras forțele antichristice distrugătoare și pustiitoare, așa cum s-a arăta în istoria ulterioară a Germaniei prin acțiunea lui Hitler. Acesta s-a manifestat fatal ca și entitate opusă lui Kaspar Hauser.”[4]

SURSE

1. Jan Van Helsing – „Cine conduce planeta” vol.2

2. http://www.lovendal.net/wp52/enigma-lui-kaspar-hauser-copilul-lup-si-nepotul-lui-napoleon

3. http://www.descopera.ro/dnews/14379340-misterioasa-viata-si-moarte-a-lui-kaspar-hauser

4. http://www.efemeride.ro/kaspar-hauser-copilul-care-trebuia-sa-aduca-pacea-eterna-in-europa

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro