Istoria secreta a calatoriei lui Cristofor Columb – acesta stia faptul ca se indreapta spre America (Lumea Noua), fiind trimis de catre Iluminati sa o colonizeze ! Printul Henry Sinclair de Rosslyn a calatorit catre Lumea Noua inca din anul 1398 ! Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii, bascii si portughezii – toti au navigat catre America inaintea lui !

by Urzeala Iluminaţilor se poate sesiza foarte bine în povestea lui Cristofor Columb. El a navigat spre Americi în 1492, ştiind cu precizie încotro se îndrepta, deoarece socrul său era căpitan de vas şi apropiat al Prinţului Henry Navigatorul, Mare Maestru într-o societate secretă numită Cavalerii lui Hristos din Portugalia. […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Urzeala Iluminaţilor se poate sesiza foarte bine în povestea lui Cristofor Columb. El a navigat spre Americi în 1492, ştiind cu precizie încotro se îndrepta, deoarece socrul său era căpitan de vas şi apropiat al Prinţului Henry Navigatorul, Mare Maestru într-o societate secretă numită Cavalerii lui Hristos din Portugalia. Cavalerii lui Hristos erau un alt nume pentru Calaverii Templieri, care au fugit din Franţa în Portugalia şi Scoţia, după ce au fost epuraţi în anul 1307.

Cristofor Columb - trimis de Iluminati in Lumea Noua

Dcp_4268b pohl

Prin această societate secretă subterană, Columb avea acces la hărţile vechi ale Americii. Se ştie că avea la el „hărţi stranii” la plecarea sa în „India”. Columb era membru iniţiat al unei societăţi secrete şi, conform istoricului mason american Manly P. Hali, el avea legături cu aceeaşi reţea secretă din Genova, Italia, din care făcea parte şi cel numit mai târziu John Cabot. La cinci ani după sosirea lui Columb în America, Cabot a navigat din portul templier Bristol, Anglia, pentru a „descoperi” ceea ce cunoaştem acum ca fiind America de Nord. Masonii de atunci puteau face acest lucru, deoarece aveau acces prin intermediul societăţilor secrete la hărţile desenate de marinarii sumerieni, şi chiar mai înainte, de atlanţi şi lemurieni.

Harta amiralului Piri Reis !

Multe hărţi vechi au fost descoperite şi confirmă fără echivoc faptul că lumea a fost cartografiată cu mii şi mii de ani în urmă, fapt care a fost şters din consemnările istoriei „oficiale”. După cum am mai spus pe site, Piri Reis, amiral în marina militară otomană, a realizat în 1513 o hartă detaliată despre masa de pământ de sub Antarctica. Cercetări moderne au confirmat că harta este extrem de precisă. Şi, desigur, explicabilă. După cum însuşi amiralul a spus, el a desenat acea hartă folosindu-se de alte hărţi ce fuseseră compilate înainte de acoperirea cu gheaţă a Antarcticii.

Reis a desenat această hartă la numai 21 de ani, după ce Columb a plecat în călătoria spre Indii. Acesta din urma, ca şi Cabot şi căpitanul Cook de mai târziu, avea acces la acelaşi material ca şi Reis, ba chiar mai mult. Toţi trei au fost finanţaţi de descendenţii hibrizi. De exemplu, Căpitanul Cook a fost sprijinit de Societatea Regală masonică din Londra, iar Columb a fost sponsorizat de regele Ferdinand şi regina Isabela ai Spaniei, precum şi de infamii descendenţi veneţieni din familia de Medici. Cu toţii se trag din regi sumerieni.

Alţi urmaşi-cheie ai Iluminaţilor sunt membrii Casei de Lorena (UOrion?) din Franţa. Şi ei l-au angajat pe Columb, împreună cu o altă figură faimoasă a istoriei, care a lucrat şi pentru Casa de Lorena, şi pentru familia de Medici: Nostradamus. Michel de Notre Dame se bucura de o cunoaştere ezoterică fenomenală pentru vremea în care trăia, deoarece avea legături cu descendenţii care deţineau şi încă mai deţin în reţeaua lor de societăţi secrete vechea cunoaştere din Sumer, Atlantida şi Lemuria, în timp ce lucrau în mod sistematic să o îndepărteze din circuitul public.

Avem deci aceeaşi temă: istoria aceloraşi descendenţi şi a societăţilor lor secrete, care manipulează evenimentele conform planului de control global al reptilienilor. In decursul secolelor, ei şi-au extins puterea dincolo de Orientul Mijlociu şi cel Apropiat. Oriunde mergeau, deveneau lideri politici sau finanţatori. A urmat apoi o perioadă când s-au putut extinde pe plan global. Atunci când Wilhelm de Orania, unul dintre descendenţii reptilienilor, a trecut Canalul Mânecii venind din Olanda, în 1688, el a fost adus pe tronul Angliei pentru a domni împreună cu regina Măria.

Invazia lui Wilhelm a avut loc aproape de zona unde a sosit Brutus în jurul anului 1103 î.Ch., cu troienii săi, pentru a înfiinţa „Noua Troie” sau Londra. Cu 20 de ani înainte de sosirea lui Wilhelm, Londra fusese devastată de Marele Incendiu din 1666 (666 este un cod satanic al Iluminaţilor), fapt care le-a permis iniţiaţilor Iluminaţi să construiască un nou oraş. Dintre aceştia îl amintim în mod special pe Sir Christopher Wren, care a proiectat catedrala St. Paul în vârful lui Ludgate Hill. Catedrala a fost construită pe un vechi loc de adorare a zeiţei Diana şi tot aici prinţesa Diana s-a căsătorit cu prinţul Charles. (Că veni vorba, titlul de „Sir”, o onoare acordată în prezent de Regină şi de Guvernul Britanic, deseori pentru servicii deosebite, provine de Ia o veche zeiţă reptiliană Anunnaki, numită Sir.)

Noul oraş Londra a fost reconstruit după incendiu în ideea de a deveni centrul mondial al descendenţilor Iluminaţi. La fel şi după sosirea lui Wilhelm de Orania, care a devenit William III, şi cu care se înrudesc toate familiile regale din Europa. în 1694, William a semnat actul prin care a creat Banca Angliei şi întregul sistem bancar central care dictează politica, prin organizaţii gen Banca Internaţională pentru Depuneri din Elveţia.

A urmat apoi crearea fortăreţei operaţionale a Iluminaţilor din Londra pentru imperiul britanic şi alte imperii europene, expansiunea la scară planetară pentru cucerirea Americilor, Africii, Asiei, Chinei, australiei şi Noii Zeelande, prin exportul de descendenţi şi societăţi secrete şi efortul de distrugere a cunoaşterii şi culturii indigene. Tot în acele ţări au fost creaţi descendenţi hibrizi prin încrucişarea Anunnaki-lor cu familiile selectate cu mult înainte, aceştia fiind oamenii lăsaţi în poziţii de putere după plecarea invadatorilor coloniali din Europa şi care au garantat „independenţa” acestor ţari. Credo Mutwa a identificat mulţi lideri de culoare din statele „independente” africane ca făcând parte din aceiaşi descendenţi „regali” care pretindeau apartenenţa genealogică la „zei”.

La prăbuşirea acestor imperii europene, schimbarea a fost numai de suprafaţă, nu şi în aspectele fundamentale. Există două forme de dictatură: una vizibilă, adică tiranii la vedere, precum comunismul sau fascismul, şi una insidioasă, invizibilă, care operează în mare secret şi care creşte precum un cancer ascuns, acaparând poziţiile de putere din fiecare domeniu al societăţii. Formele deschise, evidente de dictatură au o durată limitată, deoarece în cele din urmă va exista o rebeliune împotriva controlului perceptibil, existând un obiectiv clar de atins. Totuşi, dictatura ascunsă, controlul din culise, poate merge la nesfârşit dacă nu e demascat, deoarece oamenii nu se răzvrătesc împotriva lipsei de libertate când ştiu că sunt liberi.

Când imperiile europene şi cel britanic au început să se destrame, aceste puteri au schimbat controlul evident cu unul ascuns. în timp ce părea că li se acordă „independenţă” coloniilor, descendenţii şi reţelele lor de societăţi secrete au rămas intacte în acele ţări, iar ei au continuat să le controleze până astăzi. Dar, pentru că nimeni nu ştie aceste lucruri, iar oamenii văd un preşedinte sau prim-ministru de culoarea sau naţionalitatea lor, se presupune că ţara este „liberă” şi se autoguvernează. în cartea „Secretul Suprem” Icke a arătat că Statele Unite nu au încetat să fie controlate de Londra chiar şi astăzi şi că nivelul federal de guvernare este o corporaţie privată europeană.

SUA nu a fost niciodata independenta !

Preşedintele Statelor Unite este doar un şef executiv al corporaţiei, având acelaşi rol ca preşedintele fostei companii Virginia, înfiinţată în 1604 de Coroana Britanică şi de descendenţii „aristocraţi” pentru a fura în primul rând America de Nord. Un fapt extraordinar, dar adevărat. Cel puţin 50 din cei 56 de semnatari ai Declaraţiei Americane de Independenţă erau masoni.

Când Marele Maestru Francmason George Washington a devenit primul preşedinte american, el a numit 11 membri ai Curţii Supreme de Justiţie, din care şase erau masoni declaraţi, poveste care a continuat şi de arunci înainte. Inaugurarea lui Washington din 1789 a fost o ceremonie masonică în care fiecare a rostit jurământul pe o Biblie Masonică. In ianuarie 2001, preşedintele George W. Bush a jurat pe aceeaşi Biblie, ca şi tatăl său cu mai bine de zece ani în urmă.

Washington, care a comandat armatele coloniale americane împotriva Coroanei Britanice, era cavaler al Ordinului Jartierei, organizaţie de vârf a Iluminaţilor, supervizată de Coroana Britanică. Pare o mare contradicţie, dar pentru cei care cunosc înşelătoria, totul are sens. (Vedeti cartea „Secretul Suprem” pentru amănunte despre războiul american de „independenţă”.) Nu există un exemplu mai bun ca Africa de Sud. In perioada de apartheid, exista o dictatură deschisă a câtorva asupra celor mulţi. în consecinţă, politica era un obiectiv clar combătut cu rebeliuni interne şi externe, care în final au dus la îndepărtarea acelui regim.

A venit apoi primul preşedinte de culoare, Nelson Mandela, o marionetă a Iluminaţilor, care a fost înlocuit cu Thabo Mbeki. Oamenii de culoare au acum drept de vot şi Africa de Sud este liberă. Ura! Chiar aşa? Structura globală a Iluminaţilor poate fi asemănată cu o piramidă sau cu un labirinf compar-timentat. Centrul operaţional este Europa cu oraşele Londra, Paris, Bruxelles şi Berlin. Europa este centrul de comandă către cei pe care eu îi numesc „managerii genealogici ai sucursalelor” din diferitele ţări ale lumii.

David Icke spune ca:

„Aceşti „manageri genealogici”, cum ar fi clanul Rockefeller din Statele Unite sau Bronfman diri Canada, au în jurul lor o reţea formată din alte familii care controlează politica, finanţele, afacerile, mass-media, armata etc. din ţara lor, în mod foarte asemănător cu domniile „zeilor” Anunnaki din diferitele regiuni ale lumii şi totodată corespunzător cu agenda dictată de la nivel central. Aşa cum zeii se luptau între ei pentru partea de putere, „managerii de sucursală” Iluminaţi din zilele noastre fac acelaşi lucru, şi de aici luptele interne şi conflictele care există între ei. Rolul „managerului” este acela de a orchestra evenimentele şi politica din ţara sa pentru a urma planurile orchestrate la nivel global. Iată cum aceleaşi evenimente şi politici pot fi introduse pretutindeni, uneori în acelaşi timp. Deci, mai este sau nu Africa de Sud liberă? „Managerii de sucursală” din Africa de Sud sunt familia Oppenheimer şi reţeaua lor. In perioada de dictatură apartheid, ei controlau aproximativ 80% din piaţa bursieră, deţineau minele de aur şi de diamante de care depindea întreaga economie şi manipulau mass-media prin diferiţi oameni de faţadă. Odată cu alegerea lui Mandela şi Mbeki, dictatura apartheid a fost înlocuită de „libertate”. Dar sub această „libertate”, familia Oppenheimer şi reţelele sale continuă să controleze tot cam 80% din piaţa bursieră sud-africană, deţin minele de aur şi de diamante de care depinde economia şi manipulează mass-media prin oamenii lor de faţadă; şi realizează aceasta printr-un prieten irlandez al lui Robert Mugabe şi Henry Kissinger, care se numeşte Tony O’Reilly. Nu este minunată această libertate? Pretutindeni este la fel, deoarece aceleaşi forţe deţin controlul dând iluzia de „independenţă”. Dar să vedem experienţa sud-africană. In timpul dictaturii deschise apartheid a avut loc o rebeliuneîn întreaga ţară şi în afara ei, iar acum există o dictatură ascunsă… Toţi afirmă însă că Africa de Sud este în prezent liberă şi „independentă”.”

Metoda „mâinii ascunse” este aşadar de departe cea mai eficientă cale de control al oamenilor şi de manipulare a mersului evenimentelor. Această schimbare a controlului deschis cu unul subtil a avut loc pe fiecare continent, fiind modul de manipulare a lumii de către Anunnaki şi de către descendenţii lor hibrizi.

Lumea Noua – controlata de catre monarhiile europene ! Declaratia de Independenta a SUA o mare minciuna – SUA a ramas o proprietate Britanica controlata de Monarhia Britanica !
Si uite asa este controlata intreaga Planeta !

Multă lume condamnă astăzi atotputernica Americă, pe care o consideră uriaşul cel rău al lumii globale, deşi toate evenimentele pentru care sunt învinovăţiţi americanii au fost orchestrate de Elita Frăţiei Babiloniene din Anglia, şi nu numai. Aparenta prăbuşire şi declinul Imperiului Britanic ca superputere mondială nu a făcut decât să ascundă locul în care se află adevărata putere. Subliniez că prin Londra eu nu înţeleg guvernul britanic, care nu reprezintă decât o faţadă, oricine ar fi la putere.

Ce vreau să spun este că din motive istorice şi nu numai, centrul major operaţional al reţelei de societăţi secrete a Frăţiei reptiliene îşi are sediul la Londra sau Noua Troia, şi în mare măsură în alte trei centre europene: Paris, Bruxelles şi Roma. Ca de obicei, pentru a înţelege ce s-a întâmplat în Statele Unite este necesar să pornim de la nişte evenimente care s-au petrecut cu mult timp în urmă. Primii care au debarcat pe coastele americane cu mii de ani în urmă au fost fenicienii. În primii ani ai secolului XX s-au descoperit în Marele Canion rămăşiţe ale civilizaţiei egiptene (feniciene) sau orientale, deşi acest lucru este ascuns de autorităţi. Numele oraşului Phoenix din Sun Valley, în Arizona, a fost inspirat de istoria reală a locului respectiv, indiferent ce ar dori să ne facă să credem istoricii oficiali. Există dovezi certe că galezii, irlandezii, englezii şi scoţienii au debarcat în America de Nord cu secole înaintea lui Cristofor Columb.

Istoria oficială, potrivit căreia cel care a descoperit pentru prima dată America a fost Columb, este ridicolă. La câţiva kilometri de oraşul scoţian Edinburgh se află Capela Rosslyn, sfântul graal al Elitei Babiloniene. Aceasta a fost construită în forma unei cruci templiere de către familia St Clair-Sinclair şi este împănată de simboluri ezoterice. Fundaţiile sale au fost puse în anul 1446 şi lucrarea a fost terminată prin anii 1480.

Cu atât mai ilustrativ este faptul că faţada bisericii prezintă ilustraţii ale porumbului dulce şi ale unor cactuşi care nu trăiesc decât în America, continent pe care Cristofor Columb nu l-a descoperit” decât în anul 1492!

Cum a fost posibil?

De fapt, nu este nici un mister. Cristofor COlumb nu a fost nici pe departe primul alb care a pus piciorul pe pământ american. Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii, bascii şi portughezii – toţi au navigat către America înaintea lui.

Printre ei s-a numărat şi prinţul Henry Sinclair de Rosslyn, lucru atestat de o carte rară de Frederick I. Pohl intitulată Călătoria prinţului Henry Sinclair în Lumea Nouă din anul 1398.

Cartea lui Frederick J. Pohl

Sinclair a făcut această călătorie împreună cu o altă linie genealogică, pe nume Zeno, una din cele mai influente familii ale Nobilimii Negre din Veneţia. Sinclair şi Antonio Zeno au debarcat în Nova Scotia (Noua Scoţie) în anul 1398. Descrierile făcute în scrisorile sale de către Antonio, referitoare la pământul descoperit, corespund perfect şi în detaliu unei regiuni din Pictou County bogată în depozite de bitum, nu departe de actualul oraş New Glasgow. Sinclair a mers mai departe şi a debarcat în New England de astăzi. În Prospect Hill, Westford, un loc situat la 40 de kilometri de Boston, statul Massachussetts, s-a descoperit o sculptură în piatră care reprezintă o sabie şi un cavaler în armură.

T.C. Lethbridge, custodele Muzeului Universitar de Arheologie şi Etnologie din Cambridge, Anglia, afirmă că armele, armura şi însemnele heraldice au aparţinut unui cavaler din secolul XIV, din nordul Scoţiei, „fiind foarte asemănătoare cu cele ale lui Sinclair, conte de Orkney”. Frăţia ştie de existenţa Americii de mii de ani, iar Cristofor Columb a fost folosit doar ca momeală, pentru ca ocupaţia oficială a celor două Americi să poată începe. Iată cum s-au petrecut lucrurile.

După masacrul din 1307, mulţi templieri au părăsit Franţa cu destinaţia Scoţia, aşa cum am văzut mai devreme. Alţii s-au îndreptat însă către Portugalia, unde au devenit cunoscuţi sub numele de Cavalerii lui Christos. Ei şi-au concentrat atenţia îndeosebi asupra unor activităţi maritime. Cel mai faimos mare maestru al Cavalerilor lui Christos a fost prinţul Henry Navigatorul (un alt prinţ Henry), care a trăit între 1394-1460. Termenul de „navigator” sau „nautier” era folosit de templieri şi de Prioria Sionului pentru a desemna un mare maestru, aşa că nu este de mirare că el a fost preluat de acest nou front templier, Cavalerii lui Christos. Prinţul Henry a fost un explorator cu sânge regal. Marinarii săi au fost cei care au descoperit Madeira şi Azorele, două posibile rămăşiţe ale Atlantidei.

Datorită cunoaşterii secrete a Frăţiei, prinţul Henry a avut acces la multe hărţi întocmite din vremea fenicienilor şi a altor popoare antice, printre care se numărau şi unele care indicau prezenţa Americilor. La numai 20 de ani după ce Columb şi-a ridicat pânzele îndreptându-se către America –  pardon, către India! – amiralul turc Pin Reis a desenat o hartă a felului în care arăta Antarctica cu 300 de ani înainte de descoperirea oficială a acelui continent! Corectitudinea acestei hărţi a fost stabilită prin tehnici moderne. Cum a fost posibil? Amiralul a afirmat că a copiat harta după alte hărţi mai vechi, la care aveau cu siguranţă acces şi prinţul Henry Navigatorul şi Cavalerii lui Christos.

Acest lucru devine şi mai semnificativ dacă vă voi spune că unul din căpitanii de vas ai prinţului Henry (respectiv un Cavaler al lui Christos) era… bunicul lui Cristofor Columb! E doar o „coincidenta” nenorocita!

Nu cred că vă mai vine să credeţi că acesta a plecat în căutarea Indiei… El ştia foarte bine către ce destinaţie se îndreaptă. Nu întâmplător, cei mai mulţi din marii navigatori şi exploratori ai lumii, precum Vasco da Gama sau Amerigo Vespucci, au fost portughezi. După cum ne explică istoricul francmason Manly P. Hall, Columb avea legături cu reţeaua de societăţi secrete din Genova şi din nordul Italiei, bastionul Nobilimii Negre veneţiene-feniciene, respectiv al liniilor genealogice reptiliene. La un moment dat, el a fost angajat de Rene d’Anjou, şeful casei reptiliene de Lorraine, membru al Frăţiei Babiloniene şi nobil cu nenumărate contacte în întreaga Europă, inclusiv în Genova şi Veneţia.

Columb (pe numele real Colon) a fost membru al unui grup catar şi templier foarte activ, inspirat de convingerile poetului Dante, iar steagul care a fluturat pe navele sale în timpul călătoriei către America era… un steag alb cu o cruce roşie pe el. Un sprijin crucial pentru Columb a provenit de la doi iniţiaţi de rang înalt ai Frăţiei Babiloniene, Lorenzo de Medici, aparţinând uneia din cele mai puternice familii reptiliene veneţiene, şi artistul Leonardo da Vinci, marele maestru al Prioriei Sionului.

Cinci ani după ce Columb a debarcat în Caraibe, un italian pe nume John Cabot a plecat din portul templier Bristol, în vestul Angliei, şi a descoperit oficial „Lumea Nouă”, America de Nord. Numele de Bristol derivă de la Barati, după ce portul s-a numit cândva Caer Brito. Bristolul a fost un centru al templierilor, iar cartierul modern Temple Meads confirmă acest lucru. Cabot a fost susţinut de regele Angliei Henry VII, iar fiul lui Cabot, Sebastian, născut la Veneţia, avea să devină la rândul lui explorator, fiind angajat de Henry pentru a desena hărţi. Sebastian a ajuns inclusiv în Hudson Bay din Canada, şi a condus o expediţie a spaniolilor către America de Sud.

Pretextul celor doi Cabot a fost că se aflau în căutarea Asiei! Expediţiile spaniolilor către America de Sud şi ale francezilor şi englezilor către America de Nord au fost coordonate de aceeaşi sursă, respectiv de filialele Frăţiei. Istoria oficială nu recunoaşte vreo legătură între Columb şi Cabot, dar nu pentru că nu ar exista dovezi în acest sens. Numele adevărat al lui John Cabot a fost Giovanni Caboto. Era un veneţian naturalizat venit din Genova, oraşul în care se afla la acea vreme şi Cristofor Columb. Manly P. Hall, francmason de rang înalt el însuşi, afirmă că amândoi aveau legături cu aceleaşi societăţi secrete şi cu „Înţelepţii Orientului”. În cartea sa, Întâlnirea Americii cu destinul, el spune:

„Exploratorii care au deschis calea către Lumea Nouă au respectat un plan măreţ, fiind cei care au redescoperit America, nu cei care au descoperit-o pentru prima oară. Se cunosc foarte puţine lucruri despre originea, vieţile, caracterele şi politicile duse de aceşti aventurieri întreprinzători. Deşi au trăit amândoi într-un secol în care au existat numeroşi istorici şi biografi, aceştia au preferat fie să păstreze tăcerea, fie să inventeze nişte relatări aparent plauzibile, dar în realitate lipsite de substanţă”.

Păi, sigur! E limpede că nu doreau ca oamenii să cunoască adevărul – că totul era doar o poveste trasă de păr, parte integrantă a unei Agende pe termen lung a Frăţiei. În cele patru secole care au urmat, ţările europene controlate de Frăţie, în special Anglia, dar şi Olanda, Franţa, Belgia, Spania, Portugalia, Germania, şi altele, au invadat planeta şi au preluat controlul asupra acesteia, dând liniilor reptilo-ariene o putere pe care nu au avut-o niciodată până atunci. Tipic pentru mentalitatea şi metodele utilizate de Frăţie a fost comportamentul lui Hernando Cortes, cel care a permis instaurarea controlului spaniol asupra Americii Centrale, după debarcarea lui Columb. Nativii acestui pământ avea un sistem propriu de măsurare a timpului şi o dată la care aşteptau întoarcerea zeului lor, Quetzalcoatl, un fel de versiune locală a lui Iisus.

Poveştile rostite în Orientul Mijlociu şi Europa şi cele despre Quetzalcoatl din America Centrală nu difereau prea mult, căci proveneau din aceeaşi sursă. Data la care nativii aşteptau a doua venire a zeului alb Quetzalcoatl era (după sistemul european de măsurare a timpului) anul 1519, şi ei erau convinşi că acesta va purta veşmintele indicate de numele care i se atribuia: Şarpele cu Pene. Cortes a ajuns în Mexic în anul 1519, purtând un coif cu pene, ba chiar a debarcat în apropiere de locul în care era aşteptat Quetzalcoatl. Avea de asemenea la el o cruce, care corespundea de asemenea legendei lui Quetzalcoatl. Din toate aceste motive, regele aztec Montezuma şi poporul său au crezut că Hernando Cortes era zeul mult aşteptat.

Acest lucru i-a permis lui Cortes să preia controlul asupra unui popor mult mai numeros, deşi nu avea decât 598 de oameni. Când aztecii şi-au dat seama că nu el era zeul aşteptat, era deja prea târziu. A urmat un imens carnagiu al nativilor, iar un istoric spaniol estimează că cel puţin 12 milioane de nativi au fost ucişi după venirea arienilor şi reptilo-arienilor albi în America de Sud, şi un număr chiar mai mare au devenit sclavi. Conchistadorii spanioli au cucerit pământurile incaşilor şi mayaşilor (pe lângă cele aztece), şi o mare parte a cunoaşterii acestor popoare s-a pierdut în cursul procesului de colonizare sau a fost distrusă în mod sistematic.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în America de Nord, unde europenii au ucis un număr uriaş de nativi, ştergând practic cultura lor de pe suprafaţa pământului. Popoarele native din Africa, Australia, Noua Zeelandă şi din alte părţi au suferit o soartă similară. Aflaţi sub controlul invizibil al reptilienilor, arienii au pus stăpânire pe întreaga lume prin intermediul Imperiului Britanic şi a altor monarhii europene, şi oriunde au ajuns, cunoaşterea vieţii şi a istoriei (adică implicarea reptilienilor în afacerile pământenilor) a fost furată sau distrusă. Unul din exemplele cele mai evidente ale acestui proces a fost distrugerea marii biblioteci ezoterice din Alexandria (în Egipt) din secolul IV, la ordinul romanilor. Toate cărţile care nu au fost distruse au fost depozitate la Vatican. O cunoştinţă care are rude ce lucrează pe posturi înalte la Vatican mi-a spus că în timpul unei vizite pe care i s-a permis să o facă, a văzut cufere vidate care depozitau mii de documente şi cărţi ezoterice vechi. „Era incredibil”, mi-a spus ea.

Prima aşezare engleză permanentă în ţara care avea să devină Statele Unite ale Americii a fost Jamestown, în statul actual Virginia. Aşezarea a apărut pe la începutul secolului al XVII-lea. Se spune că Virginia ar fi primit acest nume după regina Elisabeta I, supranumită (fără temei) „regina-fecioară”. Totuşi, este mult mai probabil ca regiunea să fi fost numită aşa pornind de la zeiţa fecioară a Babilonului antic, Semiramida, şi echivalentul ei egiptean Isis. Printre primii colonişti care s-au instalat atunci s-au numărat mulţi membri ai familiei lui Francis Bacon, precum şi numeroşi puritani-calvinişti, cu hainele negre şi pălăriile lor înalte, care au tratat populaţia nativă cu o aroganţă şi o inumanitate ieşite din comun, la fel cum îşi tratau de altfel şi propriile neveste. Odată cu aceşti colonişti au sosit şi liniile genealogice reptiliene ale aristocraţiei şi regalităţii europene, care aveau să devină peste ani liderii lumii economice, bancherii, preşedinţii şi guvernatorii noilor State Unite ale Americii.

Transferul proprietăţilor financiare şi imobiliare s-a asigurat de la bun început prin crearea Companiei Virginia de către regele James I, în anul 1606. James l-a înnobilat pe Francis Bacon şi l-a numit în diverse poziţii importante, inclusiv în aceea de Lord Cancelar al Angliei.

Sub patronajul lui James, templierii, rozicrucienii şi alte societăţi secrete şi-au unit forţele sub un singur nume: francmasoneria. Printre primii membri ai Companiei Virginia s-au numărat: Francis Bacon, contele de Pembroke, contele de Montgomery, contele de Salisbury, contele de Northampton şi Lordul Southampton.

Toţi aceştia aparţineau unor linii genealogice ale Frăţiei. Compania Virginia continuă să existe inclusiv la ora actuală, sub alte nume, ea fiind cea care controlează astăzi Statele Unite, aşa cum am explicat intr-un articol anterior.

Mai multe despre minciuna istorica, care a fost propagada, in ceea ce priveste „Declaratia de Independenta a SUA”, cititi pe larg aici -> http://www.departamentul-zero.ro/declaratia-de-independenta-a-sua-o-mare-minciuna-sua-a-ramas-o-proprietate-britanica.

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro