Istoria Satanismului – religia Iluminatilor din Sumer, Babilon si pana in prezent

by Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism sunt expresia modernă a ritualurilor antice care includeau sacrificii umane din Babilon şi din societăţile infiltrate de Frăţie: sumerienii, fenicienii, hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele). De-a lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri închinate […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism sunt expresia modernă a ritualurilor antice care includeau sacrificii umane din Babilon şi din societăţile infiltrate de Frăţie: sumerienii, fenicienii, hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele).

De-a lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri închinate aceloraşi divinităţi, acest proces având o importanţă deosebită inclusiv pentru iniţiaţii moderni ai Frăţiei.
În viziunea mea, conceptul de satanism nu are nimic de-a face cu viziunea creştină despre Satan.

satan_hand_symbol

Personal, folosesc acest cuvânt pentru a descrie orice ritual care implică sacrificii şi torturi, lucru extrem de frecvent întâlnit în societatea în care trăim, oricât de incredibil vi s-ar putea părea. Satanismul este doar un alt nume pentru adorarea unei forţe negative, extrem de distrugătoare, căreia i s-au dat tot felul de nume de-a lungul istoriei: Nimrod, Baal, Moloh sau Moleh, Set, diavolul, Lucifer, etc., etc.

Satanismul perverteşte tot ce este pozitiv. În mod similar, sataniştii au inversat pentagrama şi folosesc frecvent culoarea negru pentru a simboliza întunericul, de pildă în aşa-numitele lor Mise Negre. Ei inversează în egală măsură simbolismul culorii alb, care devine astfel pentru ei o culoare profund negativă.

Reţelele sataniste au fost create, sub diferite nume, de Frăţia Babiloniană, care are nevoie de ele. Vă mai aduceţi aminte de relatările despre Privitori şi despre urmaşii acestora, Nefilimii, care afirmau că aceştia obişnuiau să bea sânge? Frăţia ştie că sângele conţine forţa vieţii.

Băutul sângelui menstrual a fost întotdeauna o caracteristică a liniilor genealogice reptiliene, care au nevoie de sânge pentru a putea trăi în această dimensiune. Sângele era cunoscut sub numele de Focul Stelar, esenţa lunară a femeii. Ciclul menstrual al femeilor este guvernat de ciclurile lunii, iar sângele conţine această energie.

De aceea, se presupune că ingredientele sale au capacitatea de a prelungi viaţa. În India, el era numit soma, iar în Grecia ambrozie (conform anumitor cercetători). Aceste băuturi erau considerate nectarul zeilor şi chiar erau – al zeilor reptilieni care sunt genetic băutori de sânge.

Pocalul sau cupa „Sfântului Graal” simbolizează de asemenea pântecul feminin şi băutul sângelui menstrual, fiind totodată un simbol al liniilor genealogice reptiliene „regale”. Sângele menstrual era oferit elitei liniilor reptiliene „regale” de către preotese fecioare, aceasta fiind originea unor expresii precum „Femeia Roşcată” sau „Femeia Sacră” (la greci).

Cuvântul grecesc care desemnează această expresie, hierodulai, a fost tradus în engleză prin harlot (n.n. prostituată) şi în germană prin hores, care stă la originea cuvântului whore (n.n. de asemenea, prostituată). Însuşi cuvântul „ritual” provine de la această practică (ritu = roşiatic), la fel ca şi cuvintele „rit” şi „roşu” (n.n. red în limba engleză).

Sângele menstrual este unul din motivele pentru care culoarea roşie este atât de importantă pentru satanişti, dar şi pentru folosirea culorii auriu de către liniile genealogice „regale”. Aurul este metalul zeilor, dar pentru Anunnaki descrişi în Tăbliţele Sumeriene, sângele menstrual era „aurul zeilor”.

Reptilienii şi liniile lor genealogice beau sânge pentru a obţine forţa vitală a unei persoane, de care au nevoie pentru a putea exista în această dimensiune. Atunci când beau sânge uman şi când mănâncă din carnea unui om, ei îşi schimbă frecvent forma în reptilieni. Cel puţin, aşa mi s-a povestit de către cei care au putut asista la acest proces.

Băutul sângelui este o caracteristică genetică a lor, iar o mare preoteasă sau „Zeiţă Mamă” a Elitei, care a realizat asemenea ritualuri în faţa Frăţiei la cel mai înalt nivel, mi-a povestit că fără acest sânge uman reptilienii nu şi-ar putea păstra înfăţişarea de oameni în dimensiunea noastră.

Numele actual al femeii de care vorbesc este Arizona Wilder, dar înainte s-a numit Jennifer Ann Green. Interesant mi s-a părut faptul că, din spusele ei, reptilienii vânează toate popoarele ariene din univers, sângele rasei albe având o importanţă cu totul specială pentru ei, dintr-un motiv sau altul, şi cu deosebire cel al oamenilor cu părul blond şi ochii albaştri.

De aceea, ei s-au infiltrat în rândul rasei albe încă de pe vremea când aceasta trăia pe Marte, urmând-o apoi pe pământ. Nu este exclus ca venirea reptilienilor pe această planetă să fie mult mai recentă decât cred marea majoritate a cercetătorilor. Se pare că un program de încrucişare genetică realizat în urmă cu numai câteva mii de ani între reptilieni şi marţieni a creat o rasă cu o structură genetică reptiliană extrem de puternică.

Această structură este vitală pentru ei, din motive pe care le-am explicat mai devreme. Se pare că reptilienii au nevoie de o anumită proporţie de gene de-ale lor pentru a-şi putea schimba forma. Oricum, contează mai puţin momentul în care s-a produs încrucişarea, cât faptul că aceasta s-a produs.

Satanismul are la bază o manipulare a conştiinţei şi a energiei. Aceste ritualuri profund dezgustătoare creează un câmp de energie pe o anumită frecvenţă de vibraţie, care permite unirea conştiinţei participanţilor cu alte conştiinţe din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.

Această dimensiune, cunoscută şi sub numele de astralul inferior, rezonează – între altele – cu emoţiile inferioare precum teama, vinovăţia, ura, etc. Atunci când un ritual se focalizează pe aceste emoţii, aşa cum procedează satanismul, se creează o conexiune puternică între conştiinţa participanţilor şi cea a reptilienilor din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.

Aceştia sunt „demonii” invocaţi de aceste ritualuri, de când a început această poveste sinistră, acum câteva mii de ani. Iniţierea permite preluarea în posesiune a trupului iniţiatului de către reptilieni. Liderii sataniştilor sunt reptilieni pur-sânge îmbrăcaţi în forme umane.

Ritualurile lor se produc invariabil în acele locuri unde există vortexuri energetice, astfel încât teroarea, ororile şi ura create de ei să pătrundă în reţeaua energetică a pământului şi să influenţeze câmpul magnetic al planetei noastre. Ele reduc frecvenţa vibratorie şi afectează gândirea şi comportamentul uman.

Dacă veţi merge într-un loc în care se ţin ritualuri satanice, veţi simţi imediat răutatea şi ura care plutesc în aer. Acest „aer” este de fapt un câmp vibratoriu generat de formele-gând ale sataniştilor. Nu întâmplător există expresii precum „o atmosferă veselă, luminoasă sau plină de iubire”, sau invers „o atmosferă de ură şi neîncredere”.

Cu cât câmpul energetic al pământului este mai apropiat de regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, cu atât mai multă putere au reptilienii asupra acestei lumi şi a locuitorilor ei.

Satanismul nu este doar o boală şi o perversiune. Principala sa premisă, din punctul de vedere al Frăţiei, este controlul câmpului magnetic al pământului, adorarea şi punerea la unison cu stăpânii lor reptilieni, sorbirea forţei vieţii victimelor sacrificate şi asigurarea energiei necesare pentru reptilienii care se hrănesc cu emoţiile inferioare ale oamenilor, în special cu teama.

Aceste sacrificii sunt literalmente sacrificii aduse „zeilor” reptilieni şi se petrec de mii de ani. Sacrificarea în masă a populaţiei aztece în America Centrală şi a atâtor alte popoare au avut drept scop asigurarea hranei pentru reptilienii fizici şi pentru liniile genealogice care se hrănesc cu carne de om şi beau sânge uman, dar şi a hranei subtile pentru reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.

Phil Schneider, unul din constructorii bazelor subterane din SUA, i-a spus scriitoarei şi cercetătoarei Alex Christopher că atunci când copiii care lucrează ca sclavi în aceste baze subterane ajung să nu mai reziste, ei sunt consumaţi pur şi simplu de reptilieni.

Aceştia preferă copiii mici, căci sunt mai puţin contaminaţi ca adulţii. Greu de crezut, nu-i aşa? Sunt convins că vă vine să spuneţi: „Prostii!”, căci cine este dispus să accepte un astfel de adevăr? Pe de altă parte, dacă nu privim adevărul în faţă, cum l-am putea opri vreodată?

De regulă, ritualurile satanice au loc noaptea, când câmpul magnetic al pământului este mai stabil. În timpul zilei, particulele încărcate cu energie ale vântului solar provoacă turbulenţe ale câmpului, îngreunând conexiunea interdimensională. Câmpul devine cel mai stabil în timpul eclipselor totale.

Acestea au fost dintotdeauna momentele în care popoarele native îşi ţineau ceremoniile de intrare în contact cu entităţile din alte dimensiuni. Şamanii ştiu şi astăzi acest lucru. Ritualurile satanice şi sacrificiile umane, în special ale copiilor, sunt practicate pe scară largă la ora actuală de către cei mai faimoşi politicieni, oameni de afaceri, proprietari de mas-media şi figuri din industria divertismentului.

Acest lucru nu este deloc de mirare, dat fiind mediul din care provin. Aceste ritualuri şi sacrificii umane au reprezentat întotdeauna fundamentul „religiei” Frăţiei, încă din cele mai vechi timpuri. Aceasta îşi plasează apoi prin manipulare iniţiaţii satanişti în poziţiile cheie ale vieţii politice, economice, militare, medicale şi din media, dar şi în cele ale industriei divertismentului.

De aceea, proporţia sataniştilor în rândul acestor oameni este mult mai ridicată decât în rândul populaţiei obişnuite. Mai mulţi satanişti mi-au povestit că există politicieni de rang înalt care depind pur şi simplu de sângele victimelor pe care le sacrifică, la fel ca de un drog, din cauza adrenalinei produse în asemenea momente.

Mi s-a spus că această dependenţă este destul de frecvent întâlnită la satanişti, lucru care i-a făcut pe mulţi specialişti în domeniul reptilienilor să creadă că aceasta este substanţa de care au nevoie aceştia. Puzzle-ul începe să se contureze.

Tema sacrificiilor umane şi animale se regăseşte în întreaga istorie a umanităţii, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Ironia face ca ele să fi fost practicate pe timpuri cu scopul de a prezerva viaţa, nu de a o distruge. În antichitate exista convingerea că un sacrificiu adus zeilor va potoli mânia acestora, salvând astfel viaţa majorităţii.

Aceasta este o altă origine a conceptului de „ţap ispăşitor”: cel ucis pentru „păcatele” altora. Astfel au apărut „eroii” religiilor, care au murit „pentru iertarea păcatelor noastre”. O altă tradiţie antică este sacrificarea regelui sau a conducătorului pentru a linişti zeii.

În aşa-numitul leagăn al civilizaţiei, Africa de Nord şi Orientul Apropiat, de unde ne-au rămas documentele referitoare la Anunnaki şi Privitori, sacrificiile umane, în special ale copiilor, erau foarte frecvente. Ritualuri similare au fost practicate în China, Roma, Africa, Asia, Grecia, America de Sud şi Mexic.

Exemplul aztecilor sacrificaţi în masă de dragul „zeilor” este poate cel mai faimos între toate. Vă reamintesc de afirmaţia fostului preşedinte al Mexicului, Miguel De La Madrid, care i-a spus sclavei CIA (supusă programului de control al minţii) Cathy O’Brien că extratereştrii reptilieni au coborât pe pământ şi şi-au creat trupuri umane pe care să le posede, în special în rândul popoarelor ariene.

Nu putem face o demarcaţie între reptilieni şi sacrificiile umane. Scandinavii obişnuiau să îngroape copii de vii pentru a opri epidemiile şi pentru a-l linişti pe marele zeu al Nordului Odin (Wodan sau Woden la germani). Zeii din şcolile misterelor erau invariabil asociaţi cu sacrificiile umane, tradiţie care s-a păstrat până astăzi prin intermediul reţelei globale de societăţi secrete şi sataniste ale Frăţiei.

Incaşii din Peru obişnuiau să sacrifice copii, iar sacrificiile umane au fost practicate din cele mai vechi timpuri în Europa. De pildă, druizii aveau un ritual de îngropare a unui copil viu la temelia unei clădiri noi, sau de împrăştiere a sângelui copilului pe fundaţia respectivă. Acelaşi ritual apare în multe regiuni ale lumii.

Legendele Sfântului Columba (porumbel, Semiramida) afirmă că acest erou „creştin” le-a spus celorlalţi călugări că unul dintre ei ar trebui înmormântat de viu la temelia unei mânăstiri noi ce urma să fie construită pe insula scoţiană Iona (Soare), pentru a „sfinţi” solul. Un anume Sfânt Oran s-a oferit voluntar, iar legenda spune că el a ajuns drept în cer.

Istoricul roman Tacit povesteşte că druizii considerau o datorie de onoare să îşi stropească altarele cu sângele duşmanilor capturaţi. În plus, ei obişnuiau să îşi consulte zeii citind în intestinele umane. Legende similare există în Irlanda şi în Scoţia. Mitologia irlandeză afirmă că Irlanda a fost populată la început de un grup de zei lacomi numiţi formorieni, care solicitau două treimi din copiii născuţi în fiecare an.

Fenicienii şi cartaginenii practicau sacrificii umane pe scară largă, la fel ca şi canaaniţii. În timpul războiului dintre Cartagina şi Roma, 200 de familii nobile şi-au sacrificat fiii lui Baal (zeul fenician al soarelui, Bel sau Bil).

O altă temă comună este sacrificarea primului născut, de cele mai multe ori a copiilor de sex masculin. În anumite triburi aborigene din Australia, mamele obişnuiau să îşi ucidă şi să îşi mănânce primul copil, pentru a se asigura astfel că vor mai putea avea şi alţi copii.

Sacrificarea primului născut al oamenilor şi animalelor era foarte comună în antichitate, fiind menţionată destul de frecvent în Vechiul Testament. Cartea Regilor povesteşte cum Mesha, regele din Moab, a fost atât de afectat de înfrângerea sa de către israeliţi încât şi-a sacrificat fiul mai mare şi moştenitorul la tron.

Vă reamintesc de asemenea episodul din Geneză în care „Dumnezeu” (zeii) a insistat ca Avraam să îşi sacrifice primul născut de sex bărbătesc pentru a-i testa credinţa şi obedienţa. Acelaşi ritual se practică în mod curent şi astăzi în rândul sataniştilor, al liniilor genealogice ale Frăţiei şi al filialelor lor, sindicatele crimei organizate precum Mafia.

Sacrificarea primului fiu născut este folosită de aceşti oameni ciudaţi pentru a testa devotamentul adepţilor lor pentru cauza comună. În Cartea Numerelor, Yahve/Iehova spune negru pe alb că… „toţi primii născuţi ai Israelului îmi aparţin, atât cei umani cât şi cei ai animalelor”, iar în Cartea Exodului, Yahve cere ca „Primul născut să mi-l dai întotdeauna Mie”.

Biblia afirmă că Avraam a venit din oraşul sumerian Ur, iar săpăturile făcute în anul 1927 de arheologul Sir Edward Woolley în Cimitirul Regal din ruinele acestui oraş atestă că sacrificiile umane se practicau încă din anul 2800 î.Ch. La fel procedau sciţii, poporul care a adus în Europa multe din liniile genealogice şi ritualurile arienilor.

Dovezi ale sacrificiilor umane, îndeosebi ale copiilor, apar în toate locaţiile şi la toate popoarele pe care le-am menţionat până acum în această carte, inclusiv în Palatul din Knossos, în Creta. Cultul craniului aflat în centrul ritualurilor a apărut de mai multe ori în povestea noastră, fiind practicat de templieri, atestat la Rennes-de-Chateau şi regăsit din nou în iniţierile din cadrul Societăţii Skull and Bones. Examinarea rămăşiţelor Omului din Peking, cu o vechime estimată la circa un milion de ani, şi ale Omului din Neanderthal, cu o vechime de circa 200.000 de ani, atestă că aceste ritualuri erau practicate chiar şi în acele timpuri îndepărtate. Cultul capului, care includea mâncarea creierului victimei, a devenit mai complex în Ierihon, acum aproximativ 8000 de ani. Dovezi ale unor astfel de ritualuri au fost găsite în cadrul religiei şintoiste din Japonia şi în China antică. Anath, legendara soră a lui Baal, era ilustrată cu un brâu din capete şi mâini tăiate, la fel ca şi zeiţa-mamă din Mexic.
Textele scrise din Egiptul antic descriu numeroase tipuri de torturi şi sacrificii, care s-au răspândit apoi şi în alte culturi. Egiptenii obişnuiau să îi sacrifice pe oamenii cu părul roşcat la mormântul lui Osiris, căci roşul era considerat culoarea lui Set, versiunea egipteană a lui Satan. Anumite ritualuri din epoca modernă povestite chiar de victimele supuse acestor orori seamănă până la detaliu cu cele descrise în Cartea egipteană a morţilor, incluzând până şi păstrarea inimii într-un vas. În Egipt, inimile erau puse pe balanţe pentru a fi judecate de zeiţa Maat. Aceasta este adevărata semnificaţie a femeii cu cununa din raze ale soarelui care ţine în mână Balanţa Justiţiei, care apare în atâtea tribunale din lume. În antichitate, fachirii brahmani din India şi din alte şcoli ale misterelor ştiau foarte multe lucruri despre droguri, torturi rituale şi „magia” prin care creau diverse halucinaţii. Hipnoza era de asemenea amplu folosită în temple. Adoratorii demonului Bel/Baal/Nimrod din Canaan, Babilon şi Fenicia practicau sacrificii umane, acte de canibalism şi crime ale copiilor în numele lui Moloh sau Moleh, un aspect al lui Nimrod/Baal, ca parte integrantă a ritualurilor lor religioase. Baal (Domnul sau Conducătorul), zeul suprem al canaaniţilor şi fenicienilor, era considerat dătătorul de viaţă, în timp ce Moloh era distrugătorul vieţii. Ambele zeităţi trebuiau liniştite prin sacrificii umane. În timp, Baal sau Moloh a fost identificat de romani cu Saturn.
Copiind ritualurile fenicienilor şi ale canaaniţilor, cartaginenii aruncau copii în cinstea lui Baal, zeul soarelui şi al focului, în gropi încinse modelate după chipul lui Baal/Moloh. Într-un sit arheologic din apropierea oraşului modern Tunis s-au găsit 6000 de urne cu rămăşiţe calcinate ale unor copii sacrificaţi. Vă reamintesc că aceste ritualuri sunt aceleaşi cu cele practicate în epoca modernă de sataniştii Frăţiei, iar zeii cărora li se închinau anticii sunt aceiaşi zei cărora li se închină astăzi aceştia. Aşa se explică de ce au fost lăsaţi să ardă de vii copiii din Waco într-un incendiu provocat de FBI şi de ATF (Biroul pentru Controlul Băuturilor Alcoolice, Tutunului şi Armelor de Foc) – instituţii controlate de satanişti – la data de 19 aprilie 1993. Aceiaşi oameni cu mintea bolnavă sunt cei care au aruncat în aer clădirea James P. Murrah din Oklahoma, pe data de 19 aprilie 1995. În timpul exploziei au murit de asemenea foarte mulţi copii. Data de 19 aprilie corespunde unui ritual satanic legat de zeul focului, Baal sau Moloh. Şi ce anume solicită Baal? Sacrificii de copii. Waco şi Oklahoma nu au fost altceva decât sacrificii de copii aduse zeului Baal/Moloh, exact la fel ca în ritualurile din antichitate. În mod similar, aceşti oameni consideră războiul un ritual al vărsării de sânge, în timpul căruia un număr inimaginabil de mare de oameni sunt ucişi şi mutilaţi, în timp ce planeta se încarcă cu o energie emoţională negativă incredibil de puternică. Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni se hrănesc cu această energie şi o utilizează pentru a se manifesta în dimensiunea noastră. Dacă doriţi dovezi de necontestat că la Waco au fost sacrificaţi copii, vă sugerez să priviţi caseta video intitulată: Waco: regulile angajamentului. Vă asigur că nu veţi mai crede niciodată o altă afirmaţie oficială. Numele rituale ale „demonilor” sunt aceleaşi în zilele noastre ca şi în antichitate sau în Evul Mediu (în perioada templierilor). Acest lucru este confirmat de numeroase victime care au supravieţuit ritualurilor sataniste la care au fost supuse. Am o prietenă, terapeutul britanic Vera Diamond, care lucrează de aproape 20 de ani cu victime ale ritualurilor satanice şi ale programului de control al minţii. Iată ce povesteşte aceasta:
„Cuvântul Satan este cel mai frecvent folosit, dar sunt invocate şi alte nume de demoni, precum Bafomet şi Behemot. Moleh (Moloh) pare să fie asociat îndeosebi cu mâncarea copiilor mici, şi mai există unul, numit Choronzon. Aceştia par cu deosebire implicaţi în sacrificarea copiilor mici”.
Choronzon provine de la Cronos, versiunea greacă a numelui Nimrod. Potrivit legendei greceşti, Cronos şi-a înghiţit copiii imediat ce s-au născut, de teamă să nu fie învins mai târziu de ei. Cronos a fost cel mai puternic dintre titani, numele grecesc pentru uriaşii care au rezultat din încrucişarea reptilienilor cu „fiicele oamenilor”. Grecii se referă simbolic la aceştia, numindu-i copii ai uniunii dintre cer (extratereştri) şi pământ (oameni). Cronos a fost tatăl lui Zeus, care a supravieţuit numai pentru că a fost ascuns de mama sa în faţa tatălui ucigaş de copii. Mai târziu, Zeus a declanşat un război împotriva titanilor, inclusiv a tatălui său, pe care i-a învins, după care a domnit ca Rege al Zeilor, dând naştere unei dinastii care a continuat sacrificiile rituale ale copiilor. Aceeaşi temă poate fi regăsită în diferite culturi şi în diferite epoci. Canaaniţii-ebraicii erau profund implicaţi în practica sacrificiilor umane şi de animale, oricât de mult ar încerca să nege astăzi acest lucru istoricii lor. Sataniştii din ierarhia „evreiască” modernă continuă să practice aceleaşi ritualuri, fără ca marea majoritate a evreilor să ştie. Legendele despre sacrificarea copiilor de către evreii fanatici în timpul Paştelui evreiesc par să aibă o bază reală dacă ţinem seama de semnificaţia acestei sărbători. Aceasta nu are nimic de-a face cu Dumnezeul care trece pe deasupra caselor evreilor, neomorând decât primii născuţi ai egiptenilor. Această poveste este un simbolism profund, pe care numai un iniţiat sau un cercetător bine documentat îl pot înţelege. Anumite documente din secolele VIII şi VII î.Ch. atestă că israeliţii îşi ardeau copiii în focuri sacrificiale aprinse în Valea Ghehinonului, în afara Ierusalimului. Cum s-ar spune, copiii erau „trecuţi prin foc ”, fiind sacrificaţi în onoarea lui Moloh-Baal. În Cartea Leviticului există un verset care spune: „Nu trebuie să-ţi laşi sămânţa să treacă prin focul lui Moloh”. La rândul lui, profetul Ieremia spune negru pe alb: „Ei îşi ardeau fiii în foc şi îi ofereau ca ofrandă lui Baal”. Tot el precizează: „Ei au construit locuri înalte în Tophet, aflat în Valea Hinnon, pentru a-şi arde fiii şi fiicele în foc…” . Iată cum îl descrie pe Moloh John Milton în Paradisul pierdut:
„Moloh, cumplitul rege, pătat de sânge
Rezultat din sacrificii umane şi de lacrimile părinţilor.
Ţipetele copiilor trecuţi prin foc, în onoarea idolului lor hidos,
Au rămas neauzite
Din cauza bătăilor în tobe şi a zgomotelor”.
În Vechiul Testament abundă poveştile despre sacrificii ale oamenilor şi animalelor. Acelaşi simbolism apare în nenumărate alte texte antice care vorbesc despre sacrificarea primilor născuţi sau a copiilor mici. Chiar şi în legenda lui Iisus regăsim această temă. În ipostaza ei extremă, dogma evreiască este prin excelenţă sacrificială. Templele evreilor erau în realitate abatoare în care erau sacrificate şi ucise continuu animale. Priviţi cum îşi ucid evreii animalele chiar şi în ziua de astăzi. Carnea nu este considerată kosher decât dacă animalul a fost ucis prin tăierea gâtului şi lăsat până când tot sângele s-a scurs din el. La fel procedează şi musulmanii, care nu mănâncă decât carne halal. Liniile genealogice ale Frăţiei au avut grijă ca vechile ritualuri să se păstreze nealterate, iar elita conducătoare din zilele noastre sacrifică copii şi le bea sângele exact aşa cum se proceda în antichitate. Credinţa şi cărţile sacre hinduse au fost duse pe sub-continentul indian de către arienii din Munţii Caucaz, unul din principalele centre ale extratereştrilor sau intra-tereştrilor şi ale progeniturilor lor. De aceea, este inevitabil ca Vedele să conţină aceleaşi referiri la sacrificiile aduse zeilor. Scrise în jur de 1400 î.Ch., Vedele prezintă numele tuturor zeilor şi ale victimelor cele mai potrivite pentru fiecare în parte. Chiar şi astăzi i se aduc ofrande umane zeiţei-mamă Kali, consoarta zeului suprem Shiva, despre care s-a spus întotdeauna că se hrăneşte cu carne de om. La templul lui Shiva din Tanjor era sacrificat în fiecare zi de vineri un copil de sex masculin, până când practica a fost oprită (teoretic) pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Asasinii, una din cele mai vechi societăţi secrete din reţeaua Frăţiei, îşi omorau victimele prin ritualuri complexe închinate lui Kali, a cărei imagine simbolică o prezintă purtând o ghirlandă de cranii.
Copiii şi „tinerele fecioare” sunt folosiţi în aceste ritualuri sacrificiale pentru că sataniştii şi stăpânii lor reptilieni doresc să utilizeze energia lor pură, pre-puberă, pentru ei înşişi. Povestea „ritualurilor de regenerare” mi-a fost relatată de nenumărate ori, atât de foşti satanişti cât şi de victimele acestora sau de terapeuţi care lucrează cu aceste victime. Satanistul mai vârstnic stă întotdeauna în centrul unui cerc de copii sau de bebeluşi care sunt sacrificaţi, în timp ce el le absoarbe esenţa vitală, regenerându-şi astfel corpul. Cel mai faimos satanist al lumii, Aleister Crowley, asociat atât cu Winston Churchill cât şi cu naziştii, recomanda sacrificiile umane şi a recunoscut că a sacrificat el însuşi copii. În cartea sa, Teoria şi practica magiei, scrisă în anul 1929, el explică motivele care justifică moartea rituală şi de ce băieţii foarte mici sunt victimele ideale:
„Magicienii din antichitate credeau că orice fiinţă vie reprezintă un depozit de energie, care depinde cantitativ de mărimea şi starea de sănătate a animalului, iar calitativ de mentalul şi de caracterul său moral. Atunci când animalul moare, energia sa este eliberată brusc. Cel care doreşte să facă o lucrare spirituală de bună calitate trebuie să îşi aleagă victima cu cea mai mare atenţie, astfel încât să obţină forţa cea mai pură şi mai puternică. Victima cea mai perfectă cu putinţă este un copil de sex masculin, absolut inocent şi înzestrat cu o inteligenţă nativă cât mai mare”.
Crowley adaugă într-o notă de subsol că potrivit jurnalului satanistului Frater Perurabo, acesta a practicat acest sacrificiu ritual de 150 de ori pe an, între anii 1912-1928. Asta înseamnă că numai acel om a sacrificat în total aproape 2500 de băieţi în acest interval de timp. Vă mai întrebaţi ce se întâmplă cu milioanele, da, milioanele de copii care dispar în fiecare an pretutindeni în lume, fără să se mai audă vreodată ceva de ei? Şi nu i-am pus la socoteală pe cei care sunt crescuţi de mici direct pentru acest scop, fără ca publicul să ştie vreodată ceva despre ei. Cred că începeţi să vă convingeţi că estimările privind sacrificiile rituale anuale nu sunt deloc exagerate. În esenţă, satanismul nu înseamnă altceva decât un furt de energie şi de conştiinţă de la o altă persoană. În vremurile de altădată era cunoscut prin expresia „răpirea sufletului”. Poate că vi se pare că aceste ritualuri nu reprezintă decât o perversiune hidoasă, dar cei care le practică ştiu foarte bine că nu atât ritualul contează, cât efectele sale. Un ritual nu reprezintă decât un instrument care conduce către un ţel: furtul sau manipularea energiei. Sexul apare atât de frecvent în ritualurile sataniste deoarece în momentul orgasmului se produce o explozie de energie pentru care sataniştii şi reptilienii o pot absorbi cu uşurinţă. Energia sexuală inspirată de iubire rezonează cu o vibraţie infinit mai înaltă, motiv pentru care nu poate fi accesată de reptilieni. În schimb, sexul practicat în timpul unui ritual sau sacrificiu satanic face ca explozia de energie vitală să se producă pe o vibraţie foarte joasă, datorită intenţiei care a stat la baza actului sexual, astfel încât energia rezonează perfect cu frecvenţa reptiliană. Energiile astrologice generate constant de mişcarea planetelor pe orbite, la care se adaugă ciclurile soarelui şi lunii, sunt folosite de asemenea pentru a spori puterea ritualurilor. De pildă, sataniştii au anumite zile în care îşi realizează ceremoniile cele mai importante. În aceste zile sunt sacrificate un număr impresionant de victime, în special copii. Câteva din cele mai importante date sunt: noaptea de 1/2 februarie, Întâmpinarea Domnului; 21/22 martie, Echinocţiul de Primăvară; 30 aprilie/1 mai, Noaptea Walpurgiilor/Beltane; 21/22 iunie, solstiţiul de vară; 31 iulie/1 august, Lammas, festivalul Marelui Sabat; 21/22 septembrie, echinocţiul de toamnă; 31 octombrie/1 noiembrie, Samhain/Halloween; 21/22 decembrie, solstiţiul de iarnă sau Yule.
Doresc să subliniez din nou că aceste date şi festivaluri nu sunt satanice în sine. Ele reprezintă momente importante în ciclul planetar anual, când pe pământ se manifestă energii extrem de puternice de diferite feluri, şi care permit realizarea unor ritualuri şi ceremonii deopotrivă pozitive şi negative. Ciclul produce energia, iar sataniştii o folosesc în propriile lor scopuri, la fel cum procedează şi cei care o folosesc în ritualuri pozitive, cum ar fi druizii moderni. Alte momente în care se realizează ritualuri satanice pe scară largă sunt nopţile cu lună plină, când energia solară reflectată de astrul nopţii se află la apogeu. De remarcat şi semnificaţia pe care o acordă sataniştii zilei de 1 mai, data când au apărut Iluminaţii bavarezi (în anul 1776) şi ziua comuniştilor şi socialiştilor din întreaga lume (o altă creaţie a Frăţiei).
Cheia lui Solomon este o carte de magie ocultă. Legenda pretinde că a fost scrisă chiar de „regele Solomon”. Ea prezintă pentagrama şi instrucţiunile necesare pentru invocarea cu ajutorul acesteia a demonilor, alături de sacrificiile care trebuie aduse acestora din urmă. Aceste lucrări antice asigură cunoaşterea necesară pentru repetarea acestor ritualuri generaţie după generaţie. Nucleul central al cavalerilor templieri era implicat în ritualuri de magie neagră şi nu de puţine ori templierii au fost acuzaţi de satanism şi de respingere a creştinismului sub motiv că îl neagă pe Christos şi scuipă pe cruce. Se spune că se închinau unui demon foarte puternic pe nume Bafomet, un simbol al magiei negre, cunoscut şi sub numele de Ţapul din Mendes. Capricornul (capra sau ţapul, simbolizat şi de unicorn) este semnul iniţiatului şi reprezintă puterea politică, în timp ce Leul (Soarele) reprezintă puterea regală. De aici a apărut expresia potrivit căreia leul este regele junglei şi de aceea este leul prezent pe steagul familiei regale britanice. Zodia Capricornului este guvernată de planeta Saturn, în timp ce zodia Leului este guvernată de soare. De aceea, sataniştii şi magicienii negri se concentrează foarte mult asupra celor doi aştri cereşti în timpul ritualurilor lor. Din acest motiv, planeta Saturn are un impact vibratoriu mult mai puternic asupra pământului decât sunt dispuşi astrologii să recunoască. În astrologie, Saturn este considerat planeta care guvernează legea şi autoritatea. Potrivit astrologilor, el este semnul astrologic al Angliei, centrul controlului global. Se presupune că numele de Bafomet derivă din două cuvinte greceşti care înseamnă botez, sau înţelepciune, sau cunoaştere (iniţiere), iar dr. Hugh Schonfield, unul din experţii care au studiat Manuscrisele de la Marea Moartă, susţine că dacă folosim codul esenienilor, cuvântul Bafomet poate fi tradus prin „Sophia”, zeiţa gnosticilor şi cuvântul grecesc pentru înţelepciune. Sophia este un alt nume frecvent acordat energiei feminine. Schonfield este sigur că există o legătură între templieri şi esenieni. La fel de sigur sunt şi eu. El a demonstrat că templierii au folosit acelaşi cod ca şi esenienii: Cifrul Atbash folosit în anumite Documente de la Marea Moartă. Alte acuzaţii care li s-au adus templierilor erau că omoară copii şi le învaţă pe femei cum să avorteze. Este adevărat că majoritatea acestor mărturisiri s-au făcut sub tortura aplicată de sataniştii Bisericii Romane, supranumiţi Inchiziţie, dar nu toate relatările de acest fel provin din astfel de surse, iar argumentele sunt atât de consistente încât ar fi ridicol să le respingem în bloc. Cel puţin una dintre acuzaţii poate fi dovedită: templierii au fost implicaţi în ritualuri de ucidere rituală a copiilor şi foloseau femei de prăsilă pentru a naşte copii şi a avorta fetuşi pe care să-i sacrifice unui „zeu” demoniac. Astfel de ritualuri continuă să fie aplicate şi astăzi, iar structura satanică a abuzurilor şi crimelor rituale este controlată de aceeaşi reţea de societăţi secrete la a cărei expansiune au contribuit într-o asemenea măsură chiar templierii înşişi. Mărturia unuia dintre ei, Squin de Flexian, afirmă că erau puşi să jure că nu vor părăsi niciodată ordinul şi că vor promova interesele acestuia prin orice mijloace, bun sau rele. Nici o crimă comisă în onoarea sau în beneficiul ordinului nu era considerată un păcat. Flexian a vorbit de asemenea de sacrificarea copiilor şi de fetuşii avortaţi.
Exact aceeaşi situaţie o regăsim în cercurile interioare ale francmasoneriei. Şamanul zulu Credo Mutwa mi-a spus că prin comparaţie cu ritualurile francmasone la care a asistat în Statele Unite şi în Marea Britanie, ceremoniile voodoo şi de magie neagră din Africa pălesc. Parola secretă a francmasoneriei este Tubal Cain, un descendent al biblicului Cain, în realitate un hibrid creat de Anunnaki. Se spune că sora lui Tubal Cain, Naamah, a fost cea care a adoptat canibalismul şi care a făcut primele sacrificii umane în această lume. Tubal Cain este considerat părintele vrăjitoriei şi al magiei, ceea ce explică de ce numele său a devenit parola francmasoneriei. „G-ul” din simbolul francmasoneriei se referă la Gnosticism (cunoaştere), dar şi la cuvântul „generaţie” sau la riturile fertilităţii şi sexuale ale lui Baal şi Ashtoreth. Cu siguranţă, este asociat şi cu cuvântul „genetic”. „G-ul” apare în logo-ul trustului Gannett care a cumpărat o sumedenie de ziare şi de posturi de televiziune în SUA, publicând, între altele, cotidianul naţional USA Today. Linia genealogică a familiei de Medici, aparţinând Nobilimii Negre din Veneţia, cea care a finanţat călătoria lui Cristofor Columb în America, a inclus-o printre membrele sale şi pe Catherina de Medici, regina Franţei, despre care există mărturii că ar fi făcut sacrificii umane la o Misă Neagră la care a participat în secolul XVI. A fost sacrificat atunci un băiat tânăr, iar sângele acestuia a fost folosit pentru o invocaţie în vederea salvării fiului ei, Philip, aflat pe patul de moarte. La gât, Medici purta un talisman cu numele unui demon satanic, Asmodei. Benjamin Franklin, unul din aşa-zişii stâlpi ai Bisericii Creştine şi părinte fondator al Statelor Unite, a fost membru al Clubului Satanic Hellfire (n.n. Focul Iadului). La subsolul casei din Londra în care a locuit în acea perioadă s-au găsit recent cadavrele a şase copii şi patru adulţi, datate în perioada în care Franklin s-a aflat acolo. Adolf Hitler şi naziştii erau satanişti, la fel ca şi „adversarii” lor, Winston Churchill şi Franklin Delano Roosevelt. Se pare că Rothschild-zii, cunoscuţi mai demult sub numele de Bauer (o familie ocultă germană cu o reputaţie foarte sinistră), folosesc ritualurile satanice canaanite, în timp ce alte linii genealogice de sorginte celtică, precum St Clair/Sinclair-ii, preferă sistemul druidic. Una din familiile cele mai puternic implicate în satanism este Astor, al cărei nume este inspirat de zeitatea satanică Ashtoreth. Astor-ii au legături foarte strânse cu familia regală britanică, aflându-se în centrul scandalului Profumo din anul 1963, când ministrul britanic al apărării, John Profumo, a fost forţat să-şi dea demisia după ce a minţit Camera Comunelor în legătură cu o afacere amoroasă legată de Christine Keeler, o prostituată de lux care avea simultan legături şi cu un agent KGB rus. Cel care i-a prezentat-o pe Keeler lui Profumo a fost Stephen Ward, un sado-masochist şi magician negru care locuia într-o casă construită pe domeniul Astor-ilor de la Clivedon, în Berkshire. Povestea a fost mult mai complicată decât ceea ce a avut dreptul să afle opinia publică şi dacă va ieşi vreodată la iveală, va arunca o lumină nouă asupra unor practici extrem de necurate aplicate de cele mai înalte eşaloane ale societăţii britanice, inclusiv de Windsor-i. Prinţul Philip îl cunoştea pe Stephen Ward, iar Lordul Mountbatten a fost unul din oaspeţii invitaţi la „partida de înot” de la Clevedon care a jucat un rol atât de important în căderea lui Profumo.
Ceea ce noi numim satanism nu este altceva decât ierarhia conducătoare a piramidei Frăţiei, aflată sub comanda reptilienilor. La fel ca toate celelalte părţi ale reţelei, şi aceasta este strict compartimentată. Cele mai înalte nivele ale iniţierii satanice se suprapun cu cele mai înalte nivele ale Frăţiei, în timp ce gradele inferioare nu au dreptul să ştie adevărata natură a organizaţiilor în care s-au implicat. Printre gradele de iniţiere în satanism se numără: Surorile Luminii, Generalii de Cinci Stele, Maeştrii Consilieri, Păstrătorul Cărţilor, Păstrătorul Sigiliilor şi Asmodeus. Unul din centrele globale ale satanismului este Castelul Întunericului, Chateau des Amerois sau Castelul Regilor, situat în Belgia, în apropiere de satul Muno Bel. Castelul se află lângă graniţa cu Franţa, dar şi la circa 20 de kilometri de Luxemburg. Este protejat de trecători printr-o perdea groasă de copaci, iar paznicii îi împiedică pe nepoftiţi să treacă mai departe. Acolo se află o catedrală cu un dom luminat de o mie de făclii. Când Preşedintele George Bush a vorbit de cele o mie de puncte luminoase, el s-a referit cifrat la acest loc de iniţiere în gradele cele mai înalte ale piramidei satanice. În această catedrală satanică se află tronul marii preotese care guvernează ierarhia superioară, poziţie cunoscută sub numele de Regina-Mamă. Se spune că la subsolul construcţiei este sacrificat în fiecare zi câte un copil. În incinta catedralei sunt practicate ceremonii consacrate „zeiţei” satanice Lilith, unul din demonii Cabalei ebraice. În Sumerul antic, liniile genealogice reptiliene – transmise pe linie maternă – erau simbolizate de un crin (n.n. lily în limba engleză). Nu întâmplător, multe din purtătoarele de gene reptiliene au primit nume precum Lilith, Lili, Lilutu şi Lilette. Elisabeta (El-lizard-birth) este un nume derivat din acestea. Un alt demon folosit de anumite „maici” poartă numele de Bilair, Bilar sau Bilid, nume cabalistice care desemnează această forţă pe care alţii o numesc Satan. Liniile genealogice aristocratice care au invadat Scoţia cu secole în urmă, inclusiv clanul Bruce, provin din această regiune a Belgiei şi respectiv nordul Franţei. Belgia, această ţărişoară situată între Franţa şi Olanda, este sediul Uniunii Europene, al NATO, şi din câte mi se spune al marelui computer central în care sunt acumulate informaţii despre toţi oamenii din lume. Computerul este supranumit „Fiara” şi nu este singular în lume. La sediul general al NATO este localizată şi operaţiunea de control al minţii organizată de Elită şi numită Grupul Ianus. Unul din numele lui Nimrod era Eannus, zeul cu două feţe, pe care romanii l-au numit mai târziu Ianus. Motivul pentru care Belgia este cartierul general al satanismului şi al atâtor instituţii ale Frăţiei este foarte simplu: Frăţia a creat statul belgian special în acest scop, în anul 1831, impunându-i o linie „regală” reptiliană: Casa de Saxa-Coburg-Gotha, din care se trage şi actuala familie regală britanică. Aceasta este Casa care a tutelat mişcarea Iluminaţilor bavarezi condusă de Adam Weishaupt.
Cercul criminalilor pedofili descoperit în anul 1996 are legătură cu reţeaua satanică ce operează în această ţară. El a fost organizat de Marc Dutroux, membru al ordinului satanic Abrasax cu sediul în satul Forchies-la-Marche, lângă Charleroi, în sudul Belgiei, nu departe de Castelul Întunericului. Abrasax este Abraxas este un demon pântecos de la care se presupune că s-a tras termenul specific magicienilor: abracadabra. Dutroux şi-a îngropat de viu un complice, pe Bernard Weinstein, în hainele căruia s-a găsit o scrisoare scrisă de un membru al grupului Abrasax care se auto-descria ca fiind un zeu egiptean, Anubis. Acesta îi ordona lui Weinstein să-i aducă un „dar” Marii Preotese a ordinului, precizând inclusiv vârsta şi sexul victimei. Ziarul britanic Sunday Times a citat relatărilor unor martori care au descris Mise Negre în care copiii erau sacrificaţi în faţa unor audienţe printre care se numărau membri marcanţi ai societăţii belgiene. Un ziar belgian a confirmat că în mijlocul grupului de judecători, politicieni de frunte, avocaţi şi poliţişti care au participat la orgiile dintr-un anumit castel belgian se afla şi un fost comisar al Uniunii Europene. Organizator era Michel Nihoul, unul din complicii lui Marc Dutroux, presupusul lider al grupului pedofil. Unul dintre investigatori a afirmat că: „M-am simţit de parcă m-aş fi întors înapoi în Evul Mediu”. În realitate, aceste ritualuri nu au vârstă, fiind neschimbate de mii de ani şi practicate de aceleaşi linii genealogice. În locurile sacrificiale identificate de martori, în special la cartierul general al sectei, au fost descoperite cranii. Se crede că grupul satanic aflat în spatele criminalilor belgieni are legătură cu grupuri similare din Olanda, Germania şi America. De fapt, el face parte dintr-o reţea globală care operează în toate ţările. Satanismul este condus la fel ca o corporaţie transnaţională.
Ritualurile de magie neagră se desfăşoară în întreaga lume şi am avut ocazia să cunosc victime din foarte multe ţări. În Anglia am cunoscut o femeie curajoasă, care avea atunci vârsta de 40 de ani. Povestea pe care mi-a spus-o semăna cu multe altele. S-a născut la Darlington prin anii 50, dar la scurt timp a fost vândută de tatăl ei satanist altor doi satanişti. Nu le ştia decât numele mici: Thomas şi Helena. A fost crescută în circumstanţe îngrozitoare într-un cămin de copii din Hull, condus de doi torţionari. Noaptea, aceştia se prezentau în dormitor cu o torţă aprinsă, iar copilul care era luminat cu ea ştia că este rândul lui să fie abuzat sexual. Într-o vacanţă petrecută la Darlington, pe când avea doar şapte sau opt ani, tatăl ei i-a făcut legătura cu cei doi satanişti, Thomas şi Helena. Aceştia îi puneau droguri în sucul de portocale şi în îngheţată, după care o duceau noaptea într-un microbuz pe la diferite biserici din regiunea Darlington. Drogurile aveau scopul să o facă să nu se împotrivească şi să nu-şi mai amintească apoi de ceea ce i s-a întâmplat. Voi povesti mai multe despre acest caz în capitolul următor. Aşa cum se întâmplă de multe ori pe la vârsta de 30-40 de ani, victimele acestor practici încep să aibă amintiri sporadice despre ceea ce li s-a întâmplat pe timpuri. Ele îşi revăd aceste experienţe ca şi cum ar privi un film pe ecran. Aşa se explică de ce majoritatea sunt ucise înainte de a împlini această vârstă, crimele fiind înregistrate de multe ori pe casete video în cele mai mici detalii, pentru amatorii de astfel de „senzaţii tari”. Altele sunt supuse unor programe de control al minţii, pentru a fi împiedicate să-şi amintească ce nu trebuie. Tot mai mulţi oameni care au supravieţuit acestor experienţe sinistre încep să-şi amintească la ora actuală ce li s-a întâmplat, şi toţi spun aceeaşi poveste. Dacă vă număraţi printre aceştia, vă rog să mă contactaţi, în cazul în care aveţi ceva nou de adăugat la cele povestite de mine aici. La sfârşitul cărţii veţi găsi o adresă la care îmi puteţi scrie. La numai câteva zile după ce a vorbit cu mine, informatoarea mea mi-a povestit că a fost răpită de pe stradă şi dusă într-un microbuz de către şase satanişti. Aceştia i-au pus o seringă la gât şi au ameninţat-o să nu mai vorbească cu „acel ticălos periculos, Icke”, şi mai ales să nu mai dea nume. Au ameninţat-o că îi vor lua viaţa, ei şi copiilor ei, dacă va continua să vorbească. I s-a spus chiar că dacă nu va păstra tăcerea, câinele familiei va fi răpit şi îi va fi trimis prin poştă, în mai multe pachete. Simpatici oameni!
Informatoarea mea mi-a povestit că în bisericile din Anglia era folosită, împreună cu alţi copii, în ritualuri sataniste care includeau practici sexuale, torturi şi crime. Ferestrele bisericii erau acoperite cu pânze negre, iar interiorul era decorat conform legii satanice, în culori diferite, în funcţie de ceremonie şi de perioada din an celebrată. Uneori foloseau bisericile pe ascuns, dar nu trebuie să subestimaţi numărul celor din clerul creştin care sunt membri ai reţelei sataniste. Informatoarea mi-a povestit că sataniştii se îmbrăcau în robe lungi şi că unii dintre ei purtau măşti, inclusiv un cap de ţap (Bafomet), divinitatea căreia se spune că i se închinau templierii, motiv pentru care au şi fost acuzaţi. La fel ca şi în America, şi în Anglia în aceste ritualuri sunt implicate nume sonore. Femeia mi-a povestit (doamne, ce imagine!) că, odată, a fost aşezată pe spate, direct pe podea, cu un băieţel de şase ani deasupra ei, ţipând din toţi bojocii în timp ce un politician de frunte din Irlanda de Nord făcea sex anal cu el. Când actul sexual s-a terminat, băiatului i s-a tăiat gâtul, iar sângele a fost lăsat să curgă deasupra ei. „Îmi mai amintesc şi acum ochii acelui bărbat, mi-a spus ea. Nu am să uit niciodată răceala acelor ochi”. Bărbatul prefera băieţii fetelor.
În mai multe ocazii, a fost violată cu brutalitate de un bărbat care a jucat un rol important în politica Marii Britanii decenii la rând. Acesta obişnuia să îi lege corpul gol de al lui folosind cârlige pe care i le înfigea în carne. În acea vreme nu era decât o fetiţă inocentă. Mi-a mai spus că numele acelui bărbat era Edward Heath, lucru confirmat de un număr din ce în ce mai mare de victime ale abuzurilor satanice din Marea Britanie. Heath a fost primul ministru al Regatului Unit între 1970-74 şi acel membru al Grupului Bilderberg care a introdus Marea Britanie în Comunitatea Europeană. A fost unul din principalii arhitecţi ai integrării din ce în ce mai profunde a Marii Britanii în Statele Unite Fasciste ale Europei. O altă persoană care l-a identificat pe Heath ca satanist este doamna despre care am vorbit la începutul cărţii, care a văzut figura de „şopârlă” la Burnham Beeches, în Buckinghamshire, la 25 de minute de mers cu maşina de reşedinţa oficială de la ţară a primului ministru numită Chequers (n.n. şah, în limba engleză). Jocul de şah se joacă pe o tablă împărţită în pătrate albe şi negre, la fel ca toate podele templelor francmasone. Burnham Beeches nu este departe de High Wycombe, unde se află cartierul general al Clubului Hellfire, din care au făcut parte Benjamin Franklin şi Sir Francis Dashwood. Nu am nici o îndoială că Burnham Beeches este o altă locaţie favorită a sataniştilor. Doamna de care vorbesc este soţia administratorului general al domeniului şi la vremea respectivă trăiau împreună la ţară. A fost crescută de o familie satanistă din Scoţia şi în copilărie a fost abuzată sexual şi ritual de membrii reţelei scoţiene a Frăţiei. Soţul ei era şi el satanist, motiv pentru care i s-a permis să administreze domeniul de la Burnham Beeches, o zonă cu păduri seculare protejată de autorităţile de la Londra, care include şi o regiune numită Pădurea Egipteană. Într-o seară târzie, pe când îşi plimba câinele, ea a văzut lumini aprinse. S-a apropiat în tăcere să vadă despre ce era vorba. Spre groaza ei, a asistat la un ritual satanic în care erau prinşi în cerc primul ministru Edward Heath şi Cancelarul Eşichierului Anthony Barber. Femeia mi-a spus că în timp ce îi privea, Heath a început să îşi schimbe forma fizică, transformându-se într-o reptilă, lucru care nu a surprins pe nimeni din cei prezenţi. „În cele din urmă, s-a transformat într-un reptiloid perfect, crescând în înălţime cu circa 66 de centimetri”. Pielea îi era acoperită cu solzi şi vocea îi suna „de parcă ar fi vorbit de undeva, de la distanţă, deşi era perfect naturală”. Îmi amintesc perfect de un moment în care l-am întâlnit pe Heath la un program de televiziune din timpul campaniei electorale, în anul 1989, pe vremea când eram purtător de cuvânt al Partidului Ecologiştilor Britanici. Trebuie să recunosc că nu am văzut ochi atât de reci şi de neplăcuţi în întreaga mea viaţă. La vremea aceea nu ştiam nimic de subiectele descrise în această carte, dar mi-am spus că nu îi voi uita niciodată privirea.
Un alt pedofil şi satanist faimos din Marea Britanie este Lordul McAlpine, fostul trezorier al Partidului Conservator al lui Heath şi preşedinte al imperiului McAlpine Construction. El i-a urmat lui Jimmy Goldsmith la conducerea Partidului Referendumului, creat special pentru a torpila grupurile care se opuneau Uniunii Europene, conducându-le către un eşec politic. McAlpine, care este membru în diferite societăţi secrete ale Frăţiei, inclusiv în francmasonerie, a fost acuzat public de pedofilie de revista de investigaţii Scallywag. Aceasta l-a acuzat că a practic sex oral cu un băiat minor în anul 1965, fiind chiar anchetat formal de poliţia din Strathclyde pentru molestarea sexuală a unui minor. Un alt tânăr, fost rezident la Casa de Copii Bryn Alyn din North Wales, l-a acuzat de asemenea că a fost forţat să practice sex oral cu el. Familia McAlpine este una din liniile genealogice ale Elitei scoţiene, având probabil legături de rudenie cu regele scoţian Kenneth McAlpin. Membrii acestei familii au o lungă istorie a practicilor sataniste, la fel ca şi clanul scoţian Keswick. Ambele familii fac parte dintr-o reţea care operează în întreaga lume, ajungând până în Orientul Îndepărtat şi în Australia. Un prieten apropiat al McAlpin-ilor este Willie Whitelaw, unul din preşedinţii Partidului Conservator, fost prim ministru adjunct sub Margaret Thatcher. De altfel, cele mai importante nume care au influenţat gândirea doamnei Thatcher în perioada cât a fost prim ministru au fost Whitelaw, McAlpine şi Sir Geoffrey Howe. Când Frăţia nu a mai considerat serviciile ei utile, cel care a rostit discursul care a detronat-o în Camera Comunelor a fost chiar Sir Geoffrey Howe. Whitelaw a fost nominalizat ca satanist de frunte de Derry Mainwaring-Knight, care şi-a recunoscut apartenenţa la satanism în faţa tribunalului din Maidstone Crown, în anul 1986. Ca de obicei, nimeni nu a făcut nimic. Mainwaring-Knight a locuit lângă East Grinstead, unul din principalele centre ale satanismului din Anglia. Un centru satanic important din Scoţia este Loch Ness, lângă Inverness, căminul legendarei reptile supranumită „Monstrul din Loch Ness”. Oare la ce se referă toate aceste legende? Aleister Crowley, cel mai cunoscut satanist al secolului XX, a avut o casă la Loch Ness, aceasta fiind zona în care a realizat unul din cele mai puternice ritualuri de magie neagră ale sale. Lângă loch există o formaţiune stâncoasă numită Rock of Curses (n.n. Piatra Blestemelor), folosită de magicienii negri de sute de ani. Crowley era cu deosebire atras de energia emanată de un munte din apropiere, numit Mealfuorvonie. Legenda monstrului din Loch Ness ascunde mult mai multe lucruri decât ştie opinia publică, lucru valabil şi pentru alte creaturi neidentificate, precum Bigfoot. Şamanii nativilor americani cred că entitatea care se manifestă sub forma lui Bigfoot poate lua şi alte forme, precum cea de monstru acvatic sau de panteră, întrucât are capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea.
Tot mai mulţi supravieţuitori mi-au povestit cum au fost abuzaţi sau programaţi în reşedinţele aristocraţiei sau în camere ascunse sub Brittish Museum şi sub alte clădiri oficiale din Londra. Ei îşi amintesc foarte multe nume ale unor miniştri aparţinând guvernării conservatoare. Un alt pedofil este fostul membru al grupului Leicester din Parlament, Greville Janner, unul din susţinătorii cei mai zgomotoşi ai campaniilor pentru drepturile evreilor din Marea Britanie. O locaţie notorie în care se practică activităţi pedofile este un apartament de bloc numit Dolphin Square din Pimlico, cea mai înaltă clădire de locuinţe din Europa şi reşedinţa londoneză a multor membri ai Parlamentului. Clădirea a fost pusă sub supraveghere de Vama Britanică după descoperirea unor materiale pornografice provenite din Amsterdam. Unul din rezidenţii clădirii le-a declarat investigatorilor: „Foarte mulţi băieţi minori se plimbă pierduţi pe coridoarele clădirii, întrebând unde locuieşte cutare sau cutare”. Pimlico a fost poreclit „Pimp-lico” (n.n. pimp = peşte care se ocupă de prostituate), din cauza băieţilor de închiriat foarte des solicitaţi. Unul din rezidenţii din Dolphin Square, David Steel, fostul lider scoţian al liberal-democraţilor, a sprijinit activ campaniile pentru „drepturile homosexualilor” conduse de Ian Campbell Dunn, un consilier de la Consiliul Districtual al oraşului Edinburgh. De altfel, domnul Campbell îşi doreşte ceva mai mult decât nişte drepturi ale homosexualilor. El este membru fondator al Schimbului de Informaţii între Pedofili (PIE), care doreşte să legalizeze sexul cu copii minori. Foştii miniştri ai cabinetului Michael Portillo şi Peter Lilley iau regulat masa la restaurantul din Dolphin Square, împreună cu numeroase figuri faimoase ale scenei politice. Mă întreb ce i-o atrage acolo? Probabil mâncarea! Da, cu siguranţă mâncarea…
Marea majoritate a oamenilor cred că abuzurile rituale şi sacrificiile sataniste sunt foarte rare, dacă există… În realitate, lucrurile stau chiar pe dos. Aceste ceremonii se desfăşoară chiar sub nasul nostru. Priviţi reţeaua satanistă care se ocupă cu molestări de copii şi crime care a fost expusă în Belgia şi în care sunt implicaţi poliţişti, judecători şi politicieni de frunte. Un fenomen similar începe să iasă la iveală în nordul Ţării Galilor şi în alte zone din Marea Britanie. Lipsa de interes a mas-mediei este absolut şocantă. Ted Gunderson, un om cu 28 de ani de experienţă în cadrul FBI, a spus la o conferinţă pe tema practicilor de control al minţii ţinută în Statele Unite că după cercetări detaliate, care au durat ani de zile, a ajuns la concluzia că în SUA există 3,75 milioane de satanişti practicanţi, care fac 50-60.000 de sacrificii umane pe an. Terapeuţii care au participat la conferinţă au afirmat că victimele tratate de ei vorbesc frecvent de un cimitir satanic uriaş, undeva în câmp, în afara oraşului Lancaster din California. Un alt cimitir există, după câte se pare, în Matamoros, Mexic. Reţeaua care practică ritualuri satanice are legături cu casele de copii, cu centrele de îngrijire şi cu căminele pentru fugari de acasă, asigurându-şi astfel o aprovizionare constantă cu copii. Dacă deţineţi informaţii suplimentare, vă rog să mă contactaţi.
Cu puţin timp înainte de a trimite această carte la tipografie, am fost contactat de un prieten din Statele Unite care a de-programat o sclavă a programului de control al minţii practicat de Frăţie, pe nume Arizona Wilder. Voi explica mai în amănunt cum este practicat acest program de control al minţii în capitolul următor. Femeia a fost programată începând din copilărie să fie o Zeiţă-Mamă care conduce sacrificii rituale pentru cele mai înalte nivele ale Frăţiei globale. Arizona a fost una din cele trei femei care au ocupat această poziţie în întreaga lume. A realizat ritualuri inclusiv pentru familia regală britanică, aşa cum veţi vedea în capitolul intitulat „Zeiţa şi regele”. Această femeie are un rol atât de înalt în cadrul ierarhiei satanice încât nici chiar reginei nu i se permite să-i vorbească în timpul ceremoniilor. A fost pregătită genetic pentru această slujbă, mama ei fiind o franţuzoaică de sorginte aristocratică. Arizona mi-a spus că reptilienii nu au calităţi mediumice remarcabile, lucru care are probabil de-a face cu nivelul lor incomplet de conştiinţă, îndeosebi la nivel emoţional şi spiritual, motiv pentru care practică tehnici de control mental şi de programare a anumitor persoane aparţinând unor linii genealogice speciale, cum este cazul ei, pentru a realiza ritualurile şi pentru a extrage energia de care au nevoie. Ea a adăugat că a fost programată personal de Josef Mengele (care şi-a schimbat numele în Green sau Greenbaum), un reptilian care îşi schimbă forma şi care a rămas vestit pentru ororile pe care le-a făcut în lagărele naziste, unde s-a ocupat cu ingineriile genetice şi cu programele de control mental, după care a fost eliberat de serviciile secrete americano-britanice şi şi-a continuat munca în Marea Britanie, Statele Unite şi America de Sud. Odată, acesta i-a arătat un păianjen cu diametrul de 33 de centimetri pe care l-a creat prin inginerii genetice şi i-a prezentat-o lui Adolf Hitler, în Statele Unite, prin anii 60. Mi-a descris numeroase facilităţi ultrasecrete din SUA, care mi-au fost confirmate şi de alte persoane care le-au văzut personal. Arizona mi-a spus că fiecare din cele 13 familii conducătoare ale Frăţiei globale îşi are propriul său consiliu alcătuit din 13 subordonaţi. Cel mai puternic consiliu din Statele Unite are sediul în California, printre membrii săi numărându-se Robert Caldwell, fiul său Richard, Jim Christensen, Richard Hoehn, Richard Bradbury, Jim Efferson, Fred Danger şi Frank Cohen. Dar şeful acelui consiliu şi membrul cu rangul cel mai înalt în ierarhia Iluminaţilor pe care îl cunoaşte este un om cu numele de cod Pindar, provenit din regiunea Alsacia-Lorena a Franţei. Pindar înseamnă „Penisul dragonului”. Numele său este marchizul de Libeaux, susţine Arizona. Din păcate, nu am reuşit să-mi dau seama dacă acesta este numele său real sau doar un pseudonim. Libeaux înseamnă „al apei”, având probabil legătură cu legendele străvechi care atestă că zeii reptilieni au venit din apă. Arizona susţine că în subsolul castelului său din Alsacia-Lorena există o deschizătură care face legătura cu lumea subterană. De remarcat faptul că regiunea Lorenei este căminul unor linii genealogice cu o vechime de foarte multe secole, aşa cum am explicat într-un capitol anterior. Această mare preoteasă / Zeiţă-Mamă supusă unui program de control mental a fost impregnată cu sămânţa lui Pindar, dar mintea ei a început să respingă programarea, aşa că a avortat fătul şi a rupt-o cu Frăţia. Aşa cum se întâmplă frecvent, filmul programării a început să se rupă atunci când programatorul ei, Mengele, a murit, pe la sfârşitul anilor 80. Arizona susţine că Pindar, la fel ca toţi reptilienii atunci când îşi schimbă forma, are o privire hipnotică („ochiul rău” din legende), iar în momentul sacrificiilor, faţa victimei este întoarsă către el, pentru ca Pindar să îi poată absorbi energia sufletului prin acest proces magnetic controlat de privire.
Următoarele informaţii sunt în întregime furnizate de Arizona: Pindar ia parte la toate ceremoniile satanice importante din Europa, după care zboară în California pentru a participa la ritualurile de acolo. Sărbătoarea Beltane era celebrată până nu demult în Trebuco Canyon, în Orange County, California, dar din cauza revoltei populaţiei din acel oraş, ritualurile sunt realizate la ora actuală în Blackstar Canyon, situat în apropiere, zonă care este închisă publicului. În timpul festivalului, străzile sunt păzite de membri ai Departamentului Şerifului din Orange County. Ritualul Samhain este realizat la biserica Eastside Christian Church, situată la intersecţia dintre 7th Avenue şi Temple, în Longbeach. În afara bisericii se află un panou cu un logo reprezentat de un porumbel alb care poartă între aripi o cupă roşie. Acesta este simbolul Semiramidei, iar albul este o culoare demoniacă în viziunea acestor oameni, motiv pentru care Pindar nu circulă decât cu o limuzină albă (există un aşa-numit „cod alb” cunoscut de judecători, poliţişti, militari, etc., care înseamnă uită-te în cealaltă parte sau nu acuza această persoană). Gărzi militare înarmate cu arme automate păzesc această biserică, iar curioşii prea îndrăzneţi sunt ucişi ritual şi trimişi la morga din capul străzii. Ritualul Walpurgiilor se desfăşoară în partea de vest a insulei Catalina. Vasul Gărzii de Coastă, Golden Eagle, duce copii care nu ştiu să înoate în larg şi îi aruncă peste bord. Trupurile sunt apoi recuperate şi aruncate în bazine cu rechini flămânzi.
La ritualurile exterioare, Arizona purta o robă roşie şi stătea în centrul unei pentagrame înconjurată de o hexagramă sau de o Stea a lui David. I se declanşa programul „Isis”, după care conducea ceremonialul Atragerii Lunii, în urma căruia în cercul sataniştilor se materializau patru creaturi hidoase. Victimele sacrificiale, crescute de mici pentru acest rol, erau ucise ritual prin tăierea gâtului de la stânga la dreapta. Aceasta este originea gestului francmason de „tăiere a gâtului” cu mâna, de la stânga la dreapta, care înseamnă: „Eşti mort”. Sângele victimelor era colectat şi amestecat cu arsenic, din câte se pare un element necesar pentru liniile genealogice umano-reptiliene. Apoi era turnat în cupe şi consumat de satanişti, împreună cu ficatul şi cu ochii, cu scopul de a-şi mări vigoarea şi viziunea psihică. Grăsimea era curăţată de pe intestine şi participanţii se ungeau pe trup cu ea, la fel ca în Egiptul antic, când era folosită grăsimea de „messeh”. În continuare, cadavrul era suspendat de un copac, iar sataniştii stăteau goi sub el, lăsând sângele să li se scurgă pe trup. Zeiţa-Mamă susţine că în acest moment al ritualului, participanţii erau deja cuprinşi de o exaltare atât de mare încât îşi schimbau forma în reptilieni şi căpătau o culoare translucidă. Tulburarea lor era accentuată de faptul că Zeiţa-Mamă trebuia să numească patru dintre ei, care erau apoi ucişi ritual. Clare Reeves, preşedinta asociaţiei Mame împotriva Abuzului Sexual din Statele Unite, mi-a povestit la rândul ei că cel puţin 12 victime supuse unor abuzuri rituale i-au relatat că participanţii îşi schimbau forma în reptilieni. În Orange County şi Dana Cove Point are loc un alt ritual în cadrul căruia o femeie însărcinată este înecată în apă, iar fătul este scos din pântecul mamei. Familia regală britanică, Ronald şi Nancy Reagan, Gerald Ford, George Bush, cei doi fii guvernatori ai lui George Bush, Henry Kissinger, Newt Gingrich, Bill şi Hillary Clinton, Rothschild-zii, Habsburg-ii, Bob Hope, Rupert Murdoch şi alte nume faimoase au participat la ritualurile oficiate de Zeiţa-Mamă. Arizona spune că Hillary este puterea care îl controlează pe Bill Clinton, fiind mult mai presus decât el în ierarhie. Bill este controlat mental, iar cea care deţine hăţurile este Hillary. Ea adaugă că a văzut reptilieni, cenuşii şi hibrizi reptilo-umani în multe facilităţi subterane, inclusiv în faimoasa Aria 51 din Nevada. Conform spuselor ei, Neil Armstrong a făcut de pe lună fotografii ale unor structuri translucide şi ale unui habitat subteran. Se pare că aceste imagini provin de la o clădire din Oklahoma City. Zeiţa-Mamă spune că a oficiat ceremonii satanice şi în Franţa, la care a participat papa Ioan Paul al II-lea. O altă sursă din comunitatea programului de control mental afirmă că papa este supus el însuşi programului de control mental şi o cunoştinţă cu rude la Vatican mi-a spus că papa este otrăvit lent pentru ca Frăţia să se asigure că va muri la momentul potrivit, astfel încât să poată fi înlocuit cu un alt papă ales de ea. Ne putem aştepta aşadar ca în săptămânile şi lunile care vor urma papa să arate din ce în ce mai slăbit şi mai bolnav.
Toate informaţiile pe care le-am primit de la victimele abuzurilor rituale ar părea incredibile dacă nu ar proveni de la atât de multe surse diferite între ele, inclusiv din ţări şi regiuni ale lumii diferite, care converg până la ultimele detalii. Atunci când cresc şi se transformă în nişte adulţi traumatizaţi, foştii copii supuşi abuzurilor rituale nu mai au încotro să se îndrepte. Poveştile lor sunt atât de neverosimile încât puţină lume îi crede, iar la poliţie se tem să se ducă, întrucât ştiu că reţeaua satanică include ofiţeri de poliţie de rang înalt, judecători, oameni din mas-media, politicieni şi multe alte categorii sociale care controlează societatea noastră „liberă”. Întrebările de genul: „Cui ai de gând să-i spui?” şi „Unde ai de gând să te duci?” sunt folosite pentru a le împovăra şi mai tare spiritul. Senzaţia de neajutorare pe care o au îi face să creadă că nu mai au unde să îşi caute dreptatea, aşa că renunţă chiar şi să mai încerce. Marea majoritate a francmasonilor nu sunt satanişti sau molestatori de copii, dar proporţia acestora în rândul societăţilor secrete (inclusiv al francmasoneriei) este totuşi mult mai mare decât în rândul populaţiei civile. Cum poţi avea încredere în justiţie când Loja Francmasonă St James, nr. 9179, este alcătuită din ofiţeri de poliţie aflaţi în fruntea tuturor secţiilor importante ale Poliţiei Metropolitane din Londra, inclusiv din Detaşamentul Antiterorist, Departamentul Anti-fraudă şi Departamentul pentru Investigarea Plângerilor, care ar trebui să investigheze bănuielile de corupţie în sânul poliţiei? Loja St James mai include personaje influente din justiţie, procuratură şi afaceri interne, care decid dacă o persoană va fi sau nu trimisă în judecată. Întregul sistem de investigaţii, acuzare şi judecată (respectiv de neîncepere a urmăririi penale) este asigurat de membrii acestei loji. Ce şanse ar putea avea un copil împotriva acestui sistem?
De altfel, aşa cum mi-au declarat numeroase victime, multe dintre ele au fost programate şi silite sub influenţa drogurilor să ia parte ele însele la torturarea şi uciderea altor copii. Aceste acţiuni sunt filmate pe benzi video care le sunt proiectate mai târziu, când revin la starea conştientă. Copiii sunt atât de speriaţi şi de îngroziţi de ceea ce au făcut şi de posibilele consecinţe ale faptelor lor încât nu mai îndrăznesc să se plângă autorităţilor. Alte tehnici de prevenire a expunerii includ abuzarea copiilor sub acoperirea unei măşti de Mickey Mouse sau a unei feţe de diavol. Dacă un copil spune că a fost abuzat de Mickey Mouse sau de diavol, puţină lume este dispusă să-i creadă. O femeie mi-a spus că a fost abuzată sexual de propriul ei tată sub o mască de diavol şi că i-a trebuit multă vreme ca să-şi dea seama de adevăr. Poveştile pe care le-am auzit sau citit relatează fapte care par imposibil de crezut, dacă nu s-ar întâmpla în realitate. Băutul sângelui, mâncatul trupurilor victimelor, mii de adulţi şi copii îngropaţi în cimitire speciale, uciderea unor oameni în faţa camerelor de luat vederi şi punerea în circuit a casetelor rezultate, – toate acestea par de-a dreptul neverosimile. O mamă a povestit într-un documentar de televiziune difuzat în seria Dezvăluiri pe Canalul Patru din Marea Britanie cum a fost forţată să îşi pună copilul nou-născut pe un altar satanist, tăindu-i gâtul cu un cuţit. În continuare, un satanist a făcut sex cu cadavrul. Toate aceste lucruri se întâmplă ASTĂZI în ţara noastră!
Numeroase victime se nasc în familii de satanişti, în timp ce altele sunt crescute cu scopul de a fi sacrificate mai târziu. Există femei ţinute în captivitate care dau naştere unor copii ce nu sunt înregistraţi niciodată, deci care nu există. Nu poţi ucide pe cineva care nu există, aşa că aceşti copii şi fetuşi sunt sacrificaţi fără ca cineva din exteriorul cercului să ştie că s-au născut vreodată. Ku Klux Klan-ul, acel grup de fanatici ai rasei conducătoare ariene creat de satanistul francmason Albert Pike, sunt doar unul din nenumăratele grupuri care ţin femei în captivitate pentru acest scop. Aceste grupuri au propriile lor moaşe care supraveghează naşterile, în timp ce alţi copii sunt născuţi în spitale, sub supravegherea unor membri ai personalului medical loiali Frăţiei şi a adepţilor satanişti ai acesteia. Alţi copii proveniţi din familii obişnuite sunt răpiţi la naştere, cu scopul de a fi sacrificaţi sau supuşi programului de control al minţii, despre care voi vorbi în capitolul următor, în timp ce părinţilor li se spune că au murit. Părinţii cu venituri modeste şi dependenţii de droguri se află la cheremul francmasonilor şi sataniştilor implicaţi în ierarhia serviciilor sociale şi a judecătorilor. Copiii acestora sunt luaţi de multe ori de la părinţi, pentru aceleaşi scopuri. Copiii care se nasc deja dependenţi de droguri sunt cu deosebire căutaţi pentru programele de control al minţii, la fel ca şi gemenii. Cunosc doi gemeni care s-au născut dependenţi de droguri în Denver, Colorado, un centru satanist major. Aceştia au fost luaţi de la părinţii lor şi daţi în îngrijire unor părinţi adoptivi. Ulterior, ei au fost luaţi de la aceştia de către Serviciile Sociale din Denver, după ce soţul a fost ucis în circumstanţe foarte stranii, şi au fost daţi în îngrijire unei femei care a apărut din neant imediat după crimă şi s-a oferit să se ocupe de ei. Cercul satanist cu sediul în Denver ale legături puternice cu cel din Boulder, Colorado. Acesta este locul în care a fost găsită câştigătoarea concursului de frumuseţe a copiilor JonBenet Ramsey, ucisă în casa părinţilor ei, în circumstanţe foarte misterioase, în decembrie 1996. Medicul legist şi investigatorul american dr. Cyril Wecht afirmă că dovezile indică faptul că moartea s-a produs în timpul unui abuz sexual comis de părinţii ei, John şi Patsy Ramsey. JonBenet a fost ucisă în ajun de Crăciun. Josef Mengele este cel care a creat un ritual sacrificial pentru această dată, intitulat „Ultimul bec în pomul de Crăciun”. Pseudonimul lui Mengele, Greenbaum, înseamnă pom verde şi este asociat cu Arborele Vieţii din Cabala. Unul din termenii prin care Frăţia îl desemnează pe diavol este JonBet, iar coincidenţa este atât de uimitoare încât nu pot să cred că numele i-a fost dat întâmplător lui JonBenet, date fiind şi celelalte circumstanţe.
Un studiu făcut în Boulder pe tema abuzurilor rituale de către Universitatea din Colorado a ajuns la concluzia că toţi cei intervievaţi au fost supuşi unor acte sau molestări sexuale; 97% au spus că au asistat sau au luat parte la sacrificii de animale; 97% au fost forţaţi să facă sex cu adulţii; 97% au fost torturaţi; 94% au fost sodomizaţi; 88% au fost forţaţi să privească sau să ia parte la sacrificii umane; şi 88% au fost forţaţi să ia parte la acte de canibalism. O listă nesfârşită de crime ale căror victime sunt copii (şi nu numai) reprezintă opera grupurilor de satanişti, inclusiv crima rămasă neexplicată până astăzi a fetiţei de 13 ani Genette Tate, de lângă Exeter, în Devon, comisă în anul 1978. Corpul acesteia nu a fost găsit niciodată. Am cunoscut oameni care au făcut cercetări în acest caz timp de ani de zile şi care mi-au spus că toate dovezile conduc către un grup de satanişti care ar putea include membri de rang înalt din poliţia din Devon şi Cornwall. Ultimul loc în care Genette a fost văzută în viaţă era situat în apropiere de cartierul general al poliţiei. Tatăl fetiţei, John Tate, ar trebui să răspundă el însuşi la câteva întrebări serioase. Există un manuscris al unei cărţi care include toate dovezile descoperite în acest caz, dacă ar fi cineva interesat să îl publice. Mulţi sceptici se întreabă cum pot fi acoperite toate aceste abuzuri şi crime comise de satanişti. Ei ar trebui să ţină cont mai întâi de toate de felul oamenilor implicaţi în aceste acte. David Berkowitz, criminalul în serie din New York cunoscut sub porecla de Fiul lui Sam, a mărturisit că a făcut parte dintr-un grup de satanişti care a orchestrat toate crimele sale. Într-o scrisoare adresată unui preot, Berkowitz spune:
„… acest grup practica un amestec de tehnici satanice, inclusiv învăţăturile lui Aleister Crowley şi Eliphas Levy [un alt satanist notoriu]. Era un grup orientat în întregime către vărsarea de sânge… Doctrinele sale sunt un amestec alcătuit din religia druidică antică, învăţăturile ordinului Golden Dawn, magie neagră şi o sumedenie de alte practici ilegale şi neortodoxe…
Sataniştii sunt oameni neobişnuiţi. Ei nu sunt nişte ţărani ignoranţi sau analfabeţi. Din rândul lor fac parte medici, avocaţi, oameni de afaceri şi, în general, cetăţeni foarte respectabili… Nu sunt în nici un caz un grup de oameni neglijenţi, capabili să facă greşeli. Sunt extrem de ascunşi şi îi leagă dorinţa comună de a face rău. Aleister Crowley a fost cel care a spus: ‚Doresc să comit blasfemii, crime, violuri, revoluţii, tot ce este mai rău pe lume’”.
Satanismul este creaţia reptilienilor, a „îngerilor căzuţi”, care au avut şi ei un „fiu al lui Sam”, potrivit unei relatări de acum o mie de ani. Poetul arab Firdowsi şi-a terminat istoria legendară a Iranului în anul 1010 şi şi-a intitulat opera Shahnameh sau Cartea Regilor. El descrie în ea un rege pe nume Sam care s-a însurat cu o femeie frumoasă. Aceasta a dat naştere unui prunc cu o înfăţişare nepământeană. Descrierea copilului seamănă perfect cu cea a copiilor născuţi din încrucişările dintre Privitori şi femeile umane: foarte mare, cu pielea extrem de albă şi cu părul ca zăpada. Numele copilului hibrid a fost Zal. Altfel spus, Zal a fost „fiul lui Sam”. În anul 1969, Charles Manson şi „Familia” sa satanică au ucis nouă persoane, inclusiv pe actriţa Sharon Tate. Manson a operat în California, în perioada Flower Power, în timp ce în oraşele mari precum San Francisco opera un grup numit Procesul. Acesta s-a înfiinţat în Marea Britanie, după care şi-a creat filiale în California şi New York. Grupul celebrează amintirea lui Adolf Hitler şi se închină unei treimi alcătuite din Iehova, Lucifer şi Satan. În revista ocultă britanică Lampa lui Thtoth, un autor pe nume Soror H a scris următoarele rânduri despre Charles Manson: „El ne-a învăţat pe mulţi dintre noi ce înseamnă să comitem cu adevărat crima pe care doream să o comitem… Din păcate, Manson s-a rătăcit, în timp ce alţii au reuşit, cum a fost grupul Procesul. Manson s-a lăsat prins”. Un alt ucigaş în serie, Henry Lee Lucas, despre care se spune că ar fi ucis 360 de persoane, inclusiv pe propria sa mamă, susţine că a fost membru al grupului satanic Mâna Morţii. El povesteşte că iniţierea consta chiar în comiterea unei crime şi mărturiseşte că a băut sângele câtorva dintre victimele sale. Mâna Morţii era implicată în traficul de droguri şi în răpirea copiilor pentru sclavie şi sacrificii. Când aceştia erau ucişi, membrii grupului le beau sângele şi le mâncau o parte din organe. În Mexic şi Arizona au fost găsite cadavre mutilate care par să susţină aceste relatări. Richard Ramirez, ucigaşul în serie cunoscut sub numele de Hărţuitorul Cavaler, spune că şi-a ucis cele 13 victime în numele lui Satan. În locuinţele mai multor victime ale sale au fost găsite pentagrame inversate pictate pe pereţi. De asemenea, o pentagramă a fost găsită scrijelită pe coapsa uneia dintre victime.
Numărul crimelor comise în lumea întreagă în urma unor ritualuri satanice este pur şi simplu incredibil. Chiar în timp ce scriam această carte am auzit cazul unui preot catolic exorcist, Alfred Kunz, care a fost ucis într-un ritual satanic. Preotul a fost găsit în anul 1998 în parohia sa din Madison, Wisconsin, atârnat de picioare cu capul în jos şi cu gâtul tăiat de la o ureche la cealaltă. Capul era desprins de corp, iar sângele îi fusese luat. Circumstanţele erau atât de bizare încât a fost chemat FBI-ul să rezolve cazul. Asasinatele preşedintelui Kennedy şi prinţesei Diana au fost impregnate cu elemente satanice, pe care le voi analiza amănunţit ceva mai târziu. Regăsesc aceeaşi temă a ritualurilor, abuzurilor şi sacrificiilor satanice în toate ţările pe care le vizitez, chiar şi pe Isle of Wight, o insuliţă situată la sud de coasta Angliei, pe care am locuit mulţi ani la rând şi pe care se desfăşoară o activitate satanică substanţială. Cel mai mare tabloid de duminică al Marii Britanii, The News of the World, a publicat revelaţiile unei lucrătoare sociale de pe insula Wight, care a expus natura şi dimensiunile abuzurilor comise acolo. Femeia a povestit că aceste sacrificii satanice ale copiilor sunt comise de stâlpii comunităţii locale, proprietari de hoteluri pe malul mării, oameni de afaceri, oficiali ai guvernului local şi politicieni. Ea a descris programele de creştere a copiilor pentru sacrificii satanice, inclusiv legătura acestora cu reţelele de pedofili şi cu traficanţii de droguri. Inspectorul Şef Neil Kingman, cel care a condus investigaţia, a declarat: „Am întâlnit-o pe lucrătoarea socială de mai multe ori şi am interogat şi alţi oameni pe marginea acestui subiect. Nu am nici un motiv să mă îndoiesc de ce declară aceştia”.
Au existat cazuri faimoase în care s-a vorbit de abuzuri rituale, dar care au fost rapid muşamalizate de autorităţile politice şi judecătoreşti, precum şi de o mas-media obedientă şi neinformată. În Statele Unite, un prim exemplu ar fi cel referitor la cazul McMartin din Los Angeles, care a fost descoperit în anul 1983. 369 de copii de la Centrul de Îngrijire McMartin au declarat că au fost abuzaţi sexual. Ei au descris sacrificii de animale şi alte ritualuri satanice. Au povestit cum au fost îngropaţi, închişi în întuneric şi duşi în diferite locaţii pentru a fi abuzaţi. Printre acestea se numărau un cimitir, o băcănie, o biserică şi un crematoriu. Copiii au declarat că au fost forţaţi să bea sânge şi urină şi că au văzut cu ochii lor cum un copil a fost înjunghiat şi ars în crematoriu. Alţii au povestit că un iepure a fost ucis în faţa lor, spunându-li-se că la fel vor păţi şi ei dacă le vor spune părinţilor ce s-a întâmplat. Cazul a fost investigat timp de patru ani, a fost judecat timp de alţi doi ani şi jumătate, a implicat 124 de martori, 50.000 de pagini de declaraţii, şi a costat aproape 23.000 de dolari pe zi, dar în final nu a condus la nici un rezultat, iar cei implicaţi au rămas liberi. Un element crucial în poveştile copiilor a fost descrierea unei reţele de tuneluri secrete aflate sub clădirea în care spun că au fost duşi să fie abuzaţi. La proces s-a pretins că aceste tuneluri nu au fost descoperite, dar la cinci luni după închiderea dosarului cazului McMartin şi după muşamalizarea întregii poveşti o echipă de anchetatori antrenaţi a descoperit un sistem de tuneluri care făcea legătura cu o cameră situată chiar sub clădirea orfelinatului. Tunelurile conduceau către alte clădiri din apropiere, pe care copiii le descriseseră ca puncte intermediare în care au fost duşi, înainte de a fi luaţi în alte locaţii. În anul 1991, un arheolog independent a confirmat de asemenea existenţa tunelurilor şi a unui sistem de alarmă în interiorul centrului. Pe scurt, copiii spuseseră adevărul. În Marea Britanie au existat, printre altele, cazurile din Orkney, Nottingham, Rochdale şi Cleveland. De fiecare dată, lucrătorii sociali care au încercat să expună abuzurile sataniste au fost supuşi ridiculizării şi condamnării în mas-media, unul din cele mai vehemente ziare împotriva lor fiind Mail On Sunday. Odată, acesta a mers atât de departe încât a descris „spectrul” satanismului ca un „nonsens isteric”. Astfel de observaţii sunt atât de contrastante faţă de dovezile care există la nivel mondial încât nu pot fi decât opera unui idiot neinformat (lucru destul de posibil) sau a unei persoane care doreşte ca adevărul să nu iasă la iveală. Ca rezultat al acestei acoperiri şi a naturii haotice a dovezilor aduse de copii, majoritatea cazurilor nu ajung nici măcar la tribunal, iar atunci când totuşi ajung, foarte puţine dintre ele conduc la condamnări. Opinia publică este dispusă mai degrabă să creadă că acuzaţiile nu sunt adevărate, căci pur şi simplu nu doreşte să creadă că asemenea orori se pot petrece chiar sub nasul oamenilor obişnuiţi. Din păcate, ele se petrec totuşi, şi încă pe scară mare, iar simpla lor negare, pe motiv că nu doreşti să accepţi adevărul referitor la lumea în care trăim, nu face decât să perpetueze acest tratament abuziv la adresa copiilor. După cum spunea Caroline Lekiar de la Asociaţia Naţională a Orfelinatelor:
„Îi pot înţelege pe cei care nu vor să creadă; aceste lucruri sunt ieşite din comun, dar toate dovezile indică faptul că se petrec în realitate. Copiii mici fac desene în care prezintă lucruri pe care nu le pot vedea la televizor. M-am confruntat mereu cu acest fenomen în ultimii doi ani. Am întâlnit numeroase cazuri de abuzuri rituale, care se petrec pretutindeni. Oamenii ar trebui să se trezească”.
Există o reţea globală de abuzuri rituale satanice, care alcătuieşte o altă piramidă de grupuri interconectate, în rândul membrilor cărora se numără personalităţi de frunte ale societăţii, politicieni, oficiali ai guvernului, bancheri, oameni de afaceri, avocaţi, judecători, medici, medici legişti, editori, redactori şi jurnalişti. Practic, numai oameni care au puterea de a acoperi aceste ritualuri şi crime împotriva umanităţii. Nu se pune problema că anchetatorii văd satanişti pretutindeni. Realitatea este că proporţia acestora în cadrul structurilor puterii este foarte înaltă, pentru că aşa a fost concepută să fie. Reţeaua sataniştilor controlează întregul sistem social, ceea ce explică de ce proporţia sataniştilor în rândurile puterii este mult mai mare decât în rândul populaţiei obişnuite. Cu cât urci mai sus în piramida puterii, cu atât mai mulţi satanişti vei găsi. Marea majoritate a ne-sataniştilor sunt filtraţi şi împiedicaţi să acceadă în poziţiile de vârf. Consecinţa constă în traume pe care le experimentează aceşti copii, pe care cei neimplicaţi nu şi le pot nici măcar imagina. Cântăreaţa Joan Baez are un cântec despre revenirea nor amintiri din copilărie care au început să-i reapară la suprafaţă după căderea zidurilor amneziei induse printr-un program de control al minţii. Cuvintele surprind perfect ce simt aceşti oameni:
Nu trebuie să puneţi banda invers
Ca să înţelegeţi semnificaţia versurilor mele.
Nu trebuie să muriţi şi să ajungeţi în iad
Ca să simţiţi blestemul diavolului.
Am crezut întotdeauna că viaţa mea a fost ca o fotografie
Dintr-un tablou de familie, făcută de Crăciun,
Cu tot felul de copii îmbrăcaţi în haine colorate, cu panglici şi zorzoane,
Aliniaţi în curtea casei.
Oare chiar au fost zilele de aur ale copilăriei
Atât de frumoase şi de pline de iubire?
Poate că imaginea a început să se destrame
În ziua în care m-am născut eu.
A venit noaptea şi am văzut o piele albă
Şi o claie de păr roşcat.
Un băieţel călăreşte pe un cap de ţap,
Iar o fetiţă se joacă de-a prostituata.
Este un sacrificiu care se ţine într-o biserică goală,
Al micuţei Rose,
Iar un bărbat din Mexic
Îmi smulge hainele.
I-am văzut aprinzând lumânările,
I-am auzit bătând în tobe,
Şi am strigat: „Mamă! Mamă!”
Sunt rece ca gheaţa
Şi nu am încotro să fug.
De aceea, plătesc pentru protecţia mea,
Ascunzând adevărul,
Alungând amintirile,
Îngropând dovezile.
Stau în faţa altarului tău
Şi spun tot ce ştiu.
Am venit să îmi reclam copilăria
Pierdută în capela micuţei Rose.
La ce experienţe oribile fac referire aceste versuri! Mii de copii din întreaga lume descriu acelaşi coşmar, care se repetă în fiecare zi. Mai crede cineva că trebuie să le întoarcem spatele şi să îi ignorăm, ca şi cum nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat? Ar însemna să ne minţim pe noi înşine. Nu cumva a sosit timpul să facem ceva?

SURSE

  1. David Icke – „Secretul Suprem”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro