Istoria Reptilelor pe aceasta Planeta. De la dinozauri la reptilienii umanoizi bipezi.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare, poichiloterme, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima tricamerală. Doar câteva duc un mod de viață acvatic sau semiacvatic. Se cunosc aproximativ 7000 de specii de reptile.

Caractere generale

  • sunt mai bine adaptate la viața terestră decât amfibienii
  • au piele solzoasă sau acoperită cu plăci osoase dublate de plăci cornoase
  • sunt animale târâtoare
  • respirația este pulmonară
  • înmulțirea se face prin ouă care se clocesc singure la soare; fecundația este internă
  • temperatura corpului este variabilă după temperatura mediului înconjurător (poichilotermie)

Morfologie externă

Corpul reptilelor poate fi alungit (șopârlă, șarpe, crocodil) sau rotundă (broască țestoasă). Pielea lor solzoasă micșorează evaporarea apei din corp și le dă posibilitatea să trăiască în zone aride. Ochii sunt destul de dezvoltați. Ei au un cristalin foarte elastic, ce le permite să vadă la distanțe mari.

Morfologie internă

Schelet

Coloana vertebrală are 10 vertebre (șopârla) sau mai multe. Cutia craniană este unită cu prima vertebră. Din această cauză mobilitatea capului este mare.La șerpi, coastele nu sunt unite între ele prin intermediul sternului, putând să înghită hrana mai bine.

Musculatura

Reptilele au o musculatură dezvoltată, în special a membrelor.

Sistemul digestiv

Sistemul digestiv este împărțit în mai multe părți: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine delimitată. Mandibula se articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest mod de articulare permite deschiderea extrem de largă a cavității bucale. Spre deosebire de pești și amfibieni, dinții prezintă o relativă specializare. Intestinul gros se deschide în cloacă.

Sistemul respirator

Reptilele sunt primele vertebrate, a căror respirație este exclusiv pulmonară. Plămânii sunt alungiți.Inspirarea se face datorită lucrului mușchilor intercostali.Expirarea se face pasiv.La aproape toate reptilele, inima este tricamerală, numai la crocodili este din 4 camere.

Sistemul circulator

Inima prezintă 3 camere: două atrii și un ventricul. Sângele arterial este separat de cel venos mai bine decât la amfibieni datorită unui început de perete despărțitor în ventricul și amplasării principalelor vase arteriale. Sângele realizează două circuite: mare și mic.

Sistemul nervos

Sistemul nervos este mai dezvoltat ca la amfibieni și pești.Cerebelul, ce cotrolează echilibrul, este foarte dezvoltat.Emisferele cerebrale sunt mari și au scoarță cerebrală. Este sistem nervos centralizat

Medii de trai

Reptilele trăiesc pe aproape toate continentele (în afară de Antarctica). Marea majoritate a reptilelor trăiesc în țările cu climă foarte caldă și caldă, fiind majoritatea nocturne.În zonele acestea pot fi întâlnite unele specii de șopârle și șerpi diurne. Iarna ele hibeneaza, din cauza micșorării temperaturii externe și interne.

Reproducerea

Înmulțirea se face prin ouă depuse de femelă în locuri însorite. Ele sunt clocite cu ajutorul căldurii solare. Dezvoltarea embrionului se face fără metamorfoza.

Dieta și comportamentul

Dieta lor este in principal constituita din carne, fiind majoritatea carnivore, unele omnivore, iar altele ierbivore dar ierbivorele sint foarte putine. Spre exemplu dinozaurii Diplodocus era ierbovor desi era enorm de mare. Comportamentul este pe masura dietei lor, caci exista o relatie intre cea ce consumi si cea ce esti. Cele care consuma carne, exact ca si oamenii vor avea un comportament impulsiv si agresiv, pe cand cele care vor consuma iarba vor avea un comportament bland, deoarece nu are cine sa le excite agresivitatea.

Cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmă, un nou grup de creaturi, numite reptile, au evoluat din amfibieni. Reptilele au fost primele vertebrate (animale cu coloana vertebrală) care s-au adaptat vieţii pe uscat. Reptilele din zilele noastre, cum sunt şopârlele, crocodilii şi broaştele ţestoase, ne dau indicii despre modul de viaţă al reptilelor primitive.

Păstrarea căldurii

Reptilele sunt ectoterme, adică animale cu sânge rece. Ele nu-şi pot produce singure căldura proprie. În schimb, se bazează pe căldura soarelui pentru a-şi menţine corpurile calde. Noaptea, temperatura corpului reptilelor scade, ele se răcesc şi trebuie să se odihnească. Dimineaţa, ele stau întinse la soare până ce corpul lor se încălzeşte, după care pot porni în căutarea hranei.

Picioare pentru viaţa pe uscat

Animalele care trăiesc pe uscat au nevoie de picioare puternice cu care să-şi poată mişca corpul greu de la pământ, pentru a se putea mişca cu uşurinţă. Reptila are picioarele situate de o parte şi de alta a corpului său. Când reptila fuge, tot corpul ei se mişcă dintr-o parte în alta, cu o mişcare şerpuită, astfel că scheletul ei trebuie să fie foarte puternic şi flexibil.

Piele solzoasă

Pe uscat, animalele pierd apa prin porii pielii. Dacă pierd prea multă apă, ele se deshidratează şi mor. Reptilele au piele solzoasă, care împiedică deshidratarea.

Ouă cu coajă

Reptilele îşi depun ouăle pe uscat, şi nu în apă, cum fac amfibienii. Ouăle de reptilă au un înveliş impermeabil, care protejează puiul aflat înăuntru şi împiedică deshidratarea lui. Puiul creşte în interiorul oului şi eclozează doar când e destul de mare să supravieţuiască singur.

Primele reptile

Cele mai vechi reptile cunoscute, cum era Hylonomus, erau mici, de mărimea şopârlelor. Erau bine adaptate la viaţa pe uscat şi nu trebuiau să trăiască în vecinătatea apelor. Astfel, ele s-au putut extinde pe spaţii mai largi.

Cu 245-225 milioane de ani în urmă

La începutul Triasicului, cu circa 245 de milioane de ani în urmă, cele mai întâlnite animale de pe Terra erau cele numite cynodonte şi dicynodonte. Ambele erau tipuri noi de reptile therapside.

Colturi şi ciocuri

Dicynodontele erau ierbivore. Aveau doi colţi, la extremităţile fălcilor, cu care săpau după rădăcini, şi un cioc tare, cu care tăiau tulpinile plantelor. Îşi mărunţeau hrana cu ajutorul plăcilor cornoase, ascuţite, pe care le aveau în partea de sus a gurii lor.

Reptile cu blană

Cynodontele aveau corpul subţire, asemănător cu al câinilor, şi picioare lungi. Aveau, de asemenea, fălci puternice, cu dinţi pentru tăiat şi mestecat. Unor cynodonte le-a crescut blana, pentru a le menţine căldura corpului. Spre deosebire de alte reptile, e posibil ca ele să-şi fi produs singure căldura corpului. Către sfârşitul Triasicului, cynodontele cu blană au evoluat până la a ajunge un grup cu totul nou de animale, numite mamifere.

Reptile dominante

Un alt grup de reptile care au trăit în Triasic au fost archosaurele, sau “reptile dominante”. Primele archosaure aveau şiruri de plăci osoase de-a lungul spatelui. Când se ohihneau întinse pe pământ, picioarele lor se întindeau în lateral. Dar ele puteau şi să-şi ţină picioarele dedesubtul trupului, pentru a putea alerga mai repede.

După un timp, tot în Perioada Triasică, unele archosaure au început să se deplseze pe picioarele din spate mai mult decât pe toate cele 4 picioare. Aveau corpul scurt şi o coadă lungă, care le ajuta să-şi ţină echilibrul.

Primii dinozauri

Cu circa 225 de milioane de ani în urmă, primii dinozauri au evoluat dintre archosaurele mici, cu poziţie bipedă, cum era Lagosuchus. Dinozaurii erau diferiţi de celelalte reptile pentru că aveau picioarele mai lungi şi mai drepte, care se mişcau din faţă în spate, şi nu în lateral.

O dată ce dinozaurii au evoluat, au apărut multe tipuri noi. Picioarele lor drepte puteau să suporte trupuri grele şi să asigure o viteză mare de deplasare. Pentru următorii 160 de milioane de ani, dinozaurii au fost animalele cele mai mari, mai puternice şi mai rapide.

Odată cu evoluţia lor, reptilele s-au răspândit foarte repede pe uscat. Cu circa 290 de milioane de ani în urmă, o dată cu începutul perioadei Permiene, au apărut noi reptile. O parte a acestora erau carnivore, altele ierbivore.

Primele ierbivore

Un grup de reptile mici, ierbivore, aveau dinţii în formă de daltă, cu care puteau săpa după rădăcini. Alte reptile ierbivore, numite pareiasauri, erau atât de mari cât hipopotamii zilelor noastre. Pareiasaurii aveau dinţi puternici, tociţi, pentru a mesteca plantele. Spinările şi capetele lor erau acoperite cu plăci osoase tari.

Vela de piele

În timpul Permianului, animalele dominante şi cele mai mari erau un grup de reptile numite synapside. Unele synapside primitive aveau o velă înaltă de piele pe spinare, care cel mai probabil ajuta la menţinerea temperaturii corpului.

Picioare mai lungi

Cu 270 de milioane de ani în urmă, reptilele synapside au început să se transforme. În locul picioarelor scurte şi crăcănate, le-au crescut picioare lungi, care sunt situate chiar sub trupurile lor. Acest fapt le-a îngăduit să facă paşi mai mari şi să se mişte mai repede. Aceste reptile evoluate sunt numite therapside.

Înapoi în apă

Deşi reptilele au evoluat, adaptându-se vieţii pe uscat, unele s-au întors să-şi ducă traiul în ape. Una din primele care s-au întors în apă a fost Mesosaurus. Are dinţi lungi şi ţeposi, cu care prinde creaturi asemănătoare creveţilor. Se pare că avea o aripă pe coadă şi labe cu degete unite prin piele, care îl ajutau la înotat.

Uscat şi mare

În timpul Permianului, toate continentele Terrei s-au unit, formând un gigant supercontinent. Acest fapt a permis reptilelor să călătorească pe uscat şi să se stabilească în toate colţurile lumii. Totodată, un număr mare de creaturi marine au murit, pentru că prin mişcarea continentelor au dispărut mările puţin adânci care le înconjurau.

Care sunt cele 4 grupe de reptile?

Reptilele sunt animale cu sange rece, acoperite cu solzi sau placi cornoase, care populeaza orice teritoriu de pe Terra, cu exceptia Antarcticii. Acestea se trag din amfibienii ancestrali, de acum 300 de milioane de ani. Istoria lor pe Terra este foarte veche, iar in zilele noastre reptilele atrag curiozitatea tuturor, motiv pentru care unele specii au devenit animale de companie foarte apreciate.

Reptilele se impart in 4 mari categorii, dupa cum vom enumera in continuare:

crocodili1. Crocodilienii:

Acest ordin este alcatuit din 23 de specii de crocodili, aligatori, caimani si gariali. Desi la prima vedere par identici, crocodilii si aligatorii sunt foarte diferiti.

Aligatorii au nasul in forma de „U”, nu li se vad dintii cand au gura inchisa si traiesc doar in ape dulci. In contrabalanta, crocodilii au ansul in forma de „V”, cand tin gura inchisa, dintii sunt vizibilii si vietuiesc cu predilectie in ape sarate. Garialul este o specie de crocodilieni, cu botul subtire, aflata pe cale de disparitie. Caimanii, traiesc in America de Sud si Centrala si se aseamana mult cu aligatorii.

Crocodilii, asa cum este numit generic acest ordin, au un simt al auzului estrem de bine dezvoltat. Sunt pradatori feroce, care nu isi mesteca hrana ci o sfasie si o inghit bucati mari. Femelele sapa gropi in nisip, unde isi depun  ouale. Crocodilii mari depun pana la 60 de oua, pe cand cei de talie mai mica in jur de 20. Perioada de incubatie este de 55 pana la 100 de zile. Puii cantaresc aproximativ 60 de grame la eclozare. Crocodilii pot trai intre 50 si 75 de ani si pot ajunge pana la 1 tona greutate.

testoasa2. Testoasele:

Sunt printre cele mai vechi reptile, care si-au pastrat infatisarea de acum 200 de milioane de ani, cand au aparut pe Terra. Caracteristica lor este carapacea, care are rol protector si de camuflare. Carapacea este alcatuita din 60 de oase, peste care se dispun placile cornoase, bine sudate intre ele. Testoasele nu au urechi, dar se ghideaza dupa vibratii. Traiesc atat pe uscat, cat si in ape dulci sau sarate. Se gasesc si in zonele tropicale, dar si in cele temperate.  Testoasele nu au dinti. Unele sunt complet vegetariene, altele carnivore sau omnivore. Depun ouale in nisip si nu au grija de ele. Ouale si pui sunt pe cont propriu. Tesoasele de uscat traiesc pana la 150 de ani, iar cele de apa pana la 70 de ani.

sarpele3. Scuamata:

Acest ordin include peste 7000 de specii de serpi si soparle, si este de departe cea mai mare si mai raspandita grupa din clasa reptilelor. Primele fosile descoperite ale unor soparle dateaza din perioada Jurasicului. Soparlele traiesc in copaci, in apa, iar majoritatea lor pe sol. Spre deosebire de serpi, prezinta pleoape. Miros cu ajutorul varfului limbii. Unele specii sunt vegetariene, altele exclusv carnivore. Depune oua, pe care nu le pazesc.

Serpii acoperiti cu solzi cornosi, nu au picioare, nu au pleoape si nu au urechi. Si ei percep foarte bine vibratiile. Sunt carnivori veritabile. Exista doua mari categorii de serpi, dupa modul in care isi prind prada: serpi constrictori si serpi veninosi. Speciile de serpi sunt atat ovipare (depun oua), cat si ovovivipare (puii eclozeaza in corpul mamei si apoi sunt nascuti). In afara de regiunile arctice, serpii se gasesc in toate tipurile de ecosisteme.

tuatara4. Tuatara:

Este cea mai mica grupa de reptile, despe care nu se prea vorbeste.  Acest ordin include doua specii de tuatara originare din Noua Zeelanda. Tuatara se afla undeva la intersectia soparlelor cu serpii. Aspectul fizic este aseamantor cu al soparlelor, insa se deosebesc de acestea prin faptul ca oasele capului nu sunt complet sudate (ca la serpi). Sunt printre cele mai vechi reptile, care au inflorit acum 200 de milioane de ani. In zilele noastre sunt pe cale de disparitie.

Sunt un obiect de studiu foarte apreciat de oamenii de stiinta care vor sa afle cum au evoluat serpii si soparlele.  Tuatara cresc continuu pana la 30 de ani si se maturizeaza sexual abia la 13 ani. Femela depune 2 pana la 20 de oua, care vor ecloza abia dupa 11- 16 luni. Sunt animale nocturne, care prefera temperaturile mai scazute. Traiesc in vizuini, care apartin pasarilor pe care le vaneaza.

Nu toate reptilele au sange rece si nu toate erau carnivore

Intr-un articol prezentat pe ziuaveche.ro intitulat Descoperiri uimitoare: Dinozaurii nu erau reptile cu sange rece. Greseala pe care o face in titlu este ca vorbeste despre toti, cea ce nu e corect, majoritatea erau cu sange rece, caci aveau o dieta carnivora, exact cum am prezentat mai sus. Personal am studiat istoria reptilelor de mic copil, am studiat zeci si zeci de carti, asa ca mi-am facut o parere foarte precisa fata de acestea. Dar sa vedem articolul expus:

Un studiu bazat pe analiza “liniilor de creştere” din oasele dinozaurilor arată că acestea erau nişte animale care aveau sângele calde, endoterme.

Studiul Universităţii Autonome din Barcelona, care a fost publicat de site-ul livescience.com, arată că în perioadele de creştere lentă ale dinozaurilor, cum ar fi timpul iternii sau în perioadele în care hrana era puţină, “liniile de creştere” din oasele acestor animale sunt mai întunecate la culoare şi mai subţiri, în timp ce în perioadele de dezvoltare rapidă, acestea sunt mai deschise la culoare şi mai late, ceea ce indică o dezvoltare care poate fi întreruptă de un sezon neprielnic.

În acest studiu, au fost canalizate liniile de creştere de la oase ale piciorului aparţinând a peste 100 de mamifere ierbivore din prezent, în corelaţie cu ciclurile sezonale ale temperaturii din mediul lor viaţă, cu temperatura medie a organismului lor şi cu ratele metabolice.Liniile de creştere evidenţiate la rumegătoare sunt identice cu cele observate la dinozauri, indicând că aceste animale au trecut prin perioade de dezvoltare întrerupte de perioade de stagnare, atunci când condiţiile de mediu şi de hrană nu erau favorabile. Acest lucru poate însemna că şi dinozaurii aveau sângele cald.

Iniţial, potrivit Agerpres, oamenii de ştiinţă creadeau că “liniile de creştere”, linii similare cu cercurile din trunchiurile de copaci. sunt prezente doar la animalele cu sânge rece, care se dezvoltă în etape, în funcţie de condiţiile de mediu. Acest nou studiu poate oferi mai multe indicaţii despre felul în care trăiau dinozauri, care nu ar fi avut astfel nevoie de surse externe de căldură pentru a-şi activa metabolismul.

Istoria cunoasterii dinozaurii nu este atat de mare, despre acestia se stie din anul 1880.

Primele ramasite ale dinozaurilor au fost descoperite in Anglia prin anii 1820. Pe la 1840 erau cunoscute deja cateva genuri, ceea ce i-a permis marelui anatomist Richard Owen sa le dea numele de Dinosauria (din greceste, “reptile teribile”). Prin aceasta, el a admis singularitatea dimensiunii lor in lumea animala, mediul terestru de viata, pozitia lor verticala, includerea ultimelor cinci vertebre in centura pelviana. Totusi, pozitia bipeda a dinozaurilor –neobisnuita pentru o reptila, si care a dus la multe speculatii cu privire la comportamentul, psihologia si modul lor de locomotie – nu a fost recunoscuta decat odata cu expeditiile din anii ’80 ai aceluiasi secol cand au fost recuperate primele schelete complet pastrate.

Tot in anii ’80, H.G. Seeley si-a dat seama ca dinozaurii pot fi impartiti in doua ordine pe baza formei centurii pelviene. Ornitischia aveau oasele pubiene asemanatoare cu cele ale pasarilor, in timp ce la Saurischia ele se asemanau mai mult cu cele ale reptilelor. Paradoxal, pasarile isi au originea in ordinul Saurischia, ele desprinzandu-se din grupul celurosaurilor care erau dinozauri carnivori de mici dimensiuni.

Dinozaurii erbivori

Majoritatea erau ierbivori. Acest lucru inseamnă că se hrăneau cu plante, nu cu carne. Aveau toate formele şi dimensiunile, de la mici, cu două picioare, până la sauropodele mari. Plantele sunt greu de digerat, aşa că pentru a extrage suficientă energie din hrană, mulţi dinozauri ierbivori îşi petreceau cea mai mare parte din zi hranindu-se.

Sauropodele giganticii dinozauri ierbivori

Sauropodele, giganticii erbivori, au fost cei mai mari şi mai grei dintre toţi dinozaurii. Printre ei s-au numărat cele mai mari animale care au existat vreodată. Majoritatea aveau capul mic, gâtul şi coada lungă. Trupurile lor enorme erau susţinute de picioare groase, de mărimea trunchiurilor de copaci.

Sauropodele trăiau probabil în turme, hrănindu-se cu cantităţi enorme de plante. În Jurasic şi în Cretacic, erbivorii iguanadonţi erau răspîndiţi pe aproape tot globul. Aceste vieţuitoare paşnice se deplasau, probabil, în turmă şi se hrăneau cu ferigi şi cu alte plante. Erau animale solide, cu picioare groase, cozi grele şi capete alungite. Aveau ciocuri puternice şi un rând de dinţi în spatele maxilarelor, pentru mărunţirea plantelor tari.

Tipurile de sauropode

Au existat cel putin şase tipuri de sauropode. Cetiozaurii au apărut primii, in Jurasic. Brachiozaurii au fost cei mai grei. Diplodocus erau mari, dar cântăreau mai puţin. Camarozaurii erau mult mai mici.

Titanozauriiau apărut ultimii, către sfârşitul Cretacicului. Saltazaurus era un titanozaur cu gât lung şi cap mic, asemănându-se foarte tare cu Euhelopus care era un camarazaur, dar şi cu Mamenchisaurus tot un tip de diplodocid.

Brachiosaurus a fost un erbivor uriaş, ca
re cântărea probabil peste B0 de tone, adica mai mult decât 12 elefanţi africani la un loc. Picioarele din faţă erau mai lungi decât cele din spate, aşa că spatele său era inclinat către coadă, ca la girafă.

Giganţii dinozauri cu oase uşoare

Fiecare os sau vertebră din coloana vertebrală a unui erbivor gigantic are părţile laterale scobite, ceea ce le face mai uşoare şi totuşi puternice. Aceasta se observă bine la brachiozauri.

Cum se apărau dinozaurii ierbivori

Sauropodele nu aveau nici coarne, nici ţepi, dar dimensiunile lor impresionante la maturitate au ţinut la distanţă mulţi prădători. Probabil că-şi apărau puii ridicându-se pe picioarele din spate şi prăbuşindu-se peste atacator, cu picioarele din faţă.

Probabil că, în general, iguanodonţii mergeau încet, pe toate patru picioarele. Puteau să şi fugă pe picioarele puternice din spate, ca să scape de pericole. Când se ridicau pe două picioare ca să ajungă la frunze, coada lungă îi ajuta sa-şi menţină echilibrul.

Cert este că atât dinozaurii cât şi reptilele au dat naştere unei varietăţi incredibile de forme. De pildă, dinozaurii erau de toate mărimile, trăiau pe pământ, în apă sau în aer, erau ierbivori sau carnivori feroce, precum Tyrannosaurus Rex, care cântărea opt tone. Putem crede oare că această diversitate genetică nu putea produce şi forme umanoide, care să meargă pe două picioare, să fie înzestrate cu două braţe şi cu un creier suficient de dezvoltat încât să producă o civilizaţie tehnologică?

Cercetările de ultimă oră indică faptul că mulţi dinozauri care trăiau acum 100 de milioane de ani erau foarte inteligenţi. Saurornitoidul, numit astfel din cauza asemănării sale cu o pasăre, avea un creier mare, ochi care îi permiteau să aibă o viziune stereoscopică şi degete orientate în direcţii opuse, care îi permiteau să prindă şi să ţină mici mamifere cu care se hrănea.

Adrian J. Desmond, unul din cei mai mari specialişti ai lumii în domeniul dinozaurilor, afirmă că o creatură precum Saurornitoidul era despărţit de restul dinozaurilor „printr-o prăpastie comparabilă cu cea care îi desparte pe oameni de vaci”, după care conchide:

„Cine ştie cât de departe ar fi putut ajunge aceste ‚imitaţii de păsări’ dacă ar fi supravieţuit?”

Studiile făcute sugerează că dacă nu ar fi fost şterşi de pe suprafaţa pământului de un cataclism petrecut acum 65 de milioane de ani, dinozaurii ar fi putut evolua într-o rasă de umanoizi reptilieni. Agenţia Spaţială Americană, NASA, i-a cerut lui Dale Russell, paleontologul şef de la Northern California University, să scrie un raport despre cum ar putea arăta viaţa extraterestră. El a creat un model pornind de la dinozaurul Troodon, căruia i-a aplicat schimbările genetice care s-ar fi putut produce în mod natural de-a lungul milioanelor de ani şi a ajuns la o creatură pe care a numit-o dino-sauroid. Aceasta semăna în mod uimitor cu un reptilian umanoid, fiind chiar identic cu imaginile descrise de oameni care pretind că au văzut extratereştri reptilieni.

Cine poate spune dacă acest salt evoluţionist de la dinozaurii clasici la umanoizii reptilieni nu s-a produs într-o altă dimensiune sau pe o altă planetă fizică, poate chiar şi pe pământ, înainte de dispariţia dinozaurilor? Mai mult decât atât, au dispărut oare cu toţii? Paleontologia modernă (ştiinţa care studiază fosilele) sugerează la ora actuală că nu toţi dinozaurii au fost ucişi de meteoritul care a lovit pământul acum 65 de milioane de ani şi că unii dintre ei ar putea trăi şi astăzi. Există tot mai multe dovezi că păsările actuale ar putea fi urmaşele dinozaurilor. Deşi corpurile marii majorităţi a dinozaurilor au fost distruse, conştiinţa lor trebuie să fi supravieţuit, căci conştiinţa înseamnă energie, iar energia este indestructibilă. Ea nu poate fi anihilată, dar poate fi transmutată într-o altă formă.

Ce s-a întâmplat cu conştiinţa dinozaurilor care au dominat pământul timp de 150 de milioane de ani? Aşa cum am văzut mai devreme, numeroase legende din Asiria, Babilon, China, Roma, America, Africa, India şi din alte părţi, inclusiv povestea din Vechiul Testament, prezintă poveşti cu dragoni. Simbolul şarpelui s-a descoperit şi în Britania antică, în Grecia, Malta, Egipt, New Mexico, Peru şi în toate insulele din Oceanul Pacific. Există o asemănare indubitabilă între unii dinozauri şi vechile ilustraţii ale dragonilor. Anumite specii de şopârle micuţe cu aripi solzoase din arhipeleagul indo-malayezian seamănă atât de bine cu dragonii încât li s-a dat chiar numele de Draco, după constelaţia din care se crede că provin extratereştrii reptilieni. Încă şi mai interesantă mi se pare şopârla cu armură numită Moloch Horridus, care seamănă de asemenea cu un dragon.

Moloch este numele unei divinităţi antice căreia cu mii de ani în urmă i se sacrificau copii. Se crede că procesul continuă şi astăzi în cadrul unei vaste reţele de ritualuri satanice. Altfel spus, copiii sunt sacrificaţi reptilienilor, căci, aşa cum vor arăta în continuare, mulţi „demoni” ai satanismului nu sunt alţii decât reptilienii care încearcă de mii de ani să preia controlul asupra planetei.

Iată ce spune în această direcţie Charles Gould, un autor care a scris foarte mult despre dragoni şi reptile:

„Există o specie pierdută de şopârle care hibernau şi erau carnivore, care aveau aripi la fel ca şi Draco şi erau protejate de o armură şi de solzi”. El crede că habitatul acestei specii era situat în podişurile din Asia centrală, iar dispariţia ei a coincis cu Marele Potop. Există încă imagini ale unor „şopârle zburătoare” uriaşe în diferite părţi ale lumii, în special în Mexic, New Mexico şi Arizona.”

Deasemenea exista si un interviu de pe data de 16 Decembrie 1999 cand o persoana pe nume „Lacerta”, o fiinta reptiliana de sex feminin, a dat un interviu lui Jimmy Owner dezvaluindu-i cum ei au evoluat din dinozauri acum 70 de milioane de ani, din cauza unei explozii nucleare detonata de niste specii de extraterestrii care s-au luptat intre ei. Aceasta bomba cu hidrogen cum a numit-o ea, a provocat extinctia dinozaurilor si a provocat o iarna nucleara, de 200 de ani. Desi dinozaurii majoritatea au murit, ea sustine ca multi au scapat, iar din aceste radiatii ale acele bombe, organismele reptiliene au prezentat modificari genetice ale structurilor celulare si au inceput sa devina fiinte inteligente evoluand pana astazi din acei Trodoni bipezi. Interviul este destul de interesant si il puteti citii integral aici http://www.fara-secrete.ro/de-vorba-cu-o-fiinta-reptilianca-din-specia-anunnaki

SURSE

1. http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/08/01/istoria-lumii-10-viata-la-inceputuri-reptilele-cu-300-de-milioane-de-ani-in-urma

2. http://www.zooland.ro/Care_sunt_cele_4_grupe_de_reptile_-7385.html

3. Wikipedia

4. ZiuaVeche.ro

5. Dinozaurii Erbivori

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul Zamolxe România (DZR) Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro