Istoria „Oamenilor în Negru” – amenințări și asasinate asupra celor care au văzut OZN-uri sau extratereștri

by Cine a studiat ori a citit despre „problema OZN-urilor” imposibil sa nu fi auzit despre „barbatii in negru”. Cine sunt nu se stie cu exact, deoarece exista diverse versiuni, iar fiecare versiune pare sa aiba realitatea sa. Ce vor ? Studierea cazurilor care vor fi prezentate raspunde la aceasta […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cine a studiat ori a citit despre „problema OZN-urilor” imposibil sa nu fi auzit despre „barbatii in negru”. Cine sunt nu se stie cu exact, deoarece exista diverse versiuni, iar fiecare versiune pare sa aiba realitatea sa.

Ce vor ? Studierea cazurilor care vor fi prezentate raspunde la aceasta intrebare. Si, foarte interesant, acesti „barbati in negru” au aparut odata cu „era ozenistica”, incepand cu anul 1947. Nu mai este un secret ca cel de-al Treilea Reich a construit farfurii zburatoare, asa-numitele „Haunebu” si „Vril”, utilizand tehnologie extraterestra in cadrul organizatiilor ultrasecreta Thule, Vril si Soarele Negru, pentru a le utiliza impotriva Iluminatilor.

Imediat dupa Aliatii au patruns in Berlin, au putut sa vada cat de dezvoltati erau nazistii pe plan tehnic. In ceea ce priveste Reich-ul german, acesta nu a fost doborat de Aliati, deoarece Wermacht-ul aflat sub comanda amiralului Donitz a semnat un tratat de incetare a focului, nu unul de pace. Asadar, Curtea Constitutionala a Germaniei, la 31 iulie 1973 a afirmat in clar ca, „Al Treilea Reich nu a incetat sa existe”.

Ce rezulta de aici ? Simplu: Reich-ul german continua sa existe si astazi, avand putere juridica, doar ca nu mai exista acele organizatii de pe vremea sa, cel putin inca. Se stie faptul ca la finele razboiului, o parte dintre nazisti au plecat cu doua submarine avansate tehnic catre Neuschwabenland din Antarctica.

In 1946-1947, Aliatii au incalcat tratatul de incetare a focului semnat in 1945, atunci cand l-au trimis pe amiralul Richard E. Byrd cu 4.000 de oameni catre Antarctica pentru a le da ultima lovitura nazistilor in operatiunea „High Jump”. Surpriza a fost ca, amiralul Byrd nu numai ca nu i-a invins, insa i-a descoperit tocmai in Centrul Pamantului, iar in urma bataliei amiralul Byrd s-a mai intors cu cateva sute de oameni.

Atunci a fost momentul de alerta maxima al Aliatilor, amiralului Byrd interzicandu-i sa vorbeasca despre civilizatia descoperita in Centrul Pamantului si despre alianta lor cu SS-ul german. Toate cele peste 200 de fotografii au fost retinute de guvernul SUA.

In 1957-1958, acelasi amiral Byrd porneste din nou catre „tinutul misterios dincolo de gheturi” in operatiunea sub acoperire numita „International Geophysical Year”. De data aceasta, amiralul Byrd si trupele sale erau cu mult mai atente, stiind la ce sa se astepte daca vor comite greseala de a-i mai ataca pe nazisti. De atunci, atat SUA cat si Rusia au „plantat” o serie de „baze stiintifice” la polul nord si sud.

Dupa cum ati vazut la inceput, „era ozenista” a inceput odata cu intrarea Aliatilor in Berlin „prabusirea Reich-ului”, dupa cum spun istoricii oficiali si nu in ultimul rand detonarea celor doua bombe atomice la Hiroshima si Nagasaki.

Amiralul Byrd, inainte sa fie scos din joc de catre Aliati, a afirmat ca, atunci cand s-a intalnit cu uriasii din Centrul Pamantului, conducatorul acestora le-a spus, lui si oamenilor sai, ca imediat dupa detonarea celor doua bombe atomice, acestia si-au trimis „rotile dintate” sau farfuriile zburatoare pentru a vedea ce se intampla, intrucat, dupa cum spunea acest lider al uriasilor, „oamenii au inceput sa se joace cu forte pe care nu le inteleg momentan”.

Sa revenim subiect. Este necesar pentru a cunoaste toate aceste „chichite” deoarece ele ofera cititorului o privire de ansamblu asupra acestei situatii, implicit, asupra cazurilor in care „Oamenii in Negru” au aparut pentru a intimida martorii.

Sute de persoane care au participat la intaniri cu OZN-uri au depus plangeri de hartuire din partea unor „barbat imbracati complet in negru” si descrisi deplansandu-se numai in masini negre, mari, care, desi sunt modele vechi, par ca „scoase din cutie”.

Oameni in Negru

Numerele de inmatriculare sunt intotdeauna neinregistrate. Si au remarcat cateva ciudatenii in comportamentul unora dintre ei: se imbraca intr-un stil iesit din moda de ani de zile, au dificultati de respiratie sau de vorbire; de mai multe ori au observat ca inghit cate o pastila. Uneori, merg pe cel mai mare ger fara imbracaminte groasa, fapt ce pare sa nu-i incomodeze deloc.

Acesti „barbati in negru” pun martorii in fata unor situatii stanjenitoare: descriu evenimentele la care au fost martori mai bine decat ei si par a cunoaste orice obiect pe care l-au luat de la fata locului sau daca au fotografiat intanirea cu OZN-ul.

Foarte curios este si faptul ca afla imediat domiciliul martorilor. In majoritatea cazurilor, au amenintat martorul/martorii si familia, daca nu vor pastra tacerea ori daca nu le dau obiectul/fotografia de la/facuta la fata locului.

Este aproape imposibil a-ti da seama unde se sfarseste conspiratia CIA ori a altor organisme guvernamentale ultrasecrete pentru a nega existenta OZN-urilor si a tine secrete toate informatiile despre ele si unde incepe actiunea similara ocupantilor OZN-urilor insisi.

La 1 martie 1967, generalul Hewitt T. Wheles a emis un memorandum oficial, declarand:

„… persoane care sustin ca reprezinta Aviatia sau alte institutii ale Apararii au contactat cetateni care vazusera obiecte zburatoare neidentificate. S-a raportat cazul unui individ in haine civile, care s-a prezentat membru al NORAD-ului, a cerut si a primit fotografii apartinandu-i unui cetatean privat.

Intr-un alt caz, o persoana in uniforma Air Force a interpelat politia locala si pe alti cetateni care observasera un OZN, i-a adunat intr-o clasa de scoala si le-a spus ca nu vazusera ceea ce credeau ca vazusera si ca nu aveau voie sa vorbeasca nimanui despre cele vazute.”

Foarte interesante sunt cele spuse de scriitorul Brad Steiger:

„Cei care au facut fotografii cu OZN-uri au fost vizitati de indivizi foarte neobisnuiti, care au confiscat imaginile si negativele – adeseori declarandu-si afilierea guvernamentala.

Dupa ce un participant a trecut printr-o confruntare cu „Barbatii in Negru”, telefonul incepe sa sune la toate orele, cu amenintari sau voci mecanice fara sens.

Programele de radio si televiziune sunt intrerupte de semnale anormale, retelele video si audio sunt blocate pentru a introduce imagini de personaje in robe, uneori cu gluga, care ii instruiesc pe observatorii de OZN-uri sa coopereze si sa pastreze confidente toate informatiile pe tema OZN-urilor.

In schimb… misterioasele entitati le promit destinatarilor roluri cheie in tot felul de proiecte minunate, de pe urma carora va beneficia intreaga omenire.”

Cele de mai sus ma fac sa concluzionez ca, la aceasta larga actiune de intimidare a martorilor care au asistat la un „fenomen OZN” si pastrarea secreta a informatiilor, isi aduc o contributie hotaratoare si ocupantii acestor OZN-uri. Oare nu sunt mana-n mana cu oficialitatile guvernamentale ? Sau actioneaza separata ? Raspunsul este undeva la mijloc.

Martorii – intimidati de „barbati ciudati”

In dupa-amiaza zile de 21 iulie 1947, trei membri ai unui echipaj de salvare, condus de Harold Dahl, cu ei fiind si fiul sau cu cainele, se aflau intr-o ambarcatiune in apropierea Insulei Maury.

La un moment dat, au observat sase farfurii zburatoare, avand diametrul de circa 30 metri fiecare, zburand incet la o altitudine de circa 600 metri.

Zburau in formatie, cel de-al saselea fiind la mijloc si parand a avea dificultati. Au coborat pana la 20 metri, s-au oprit, unul dintre OZN-uri atasandu-se de cel ce parea a fi in dificultate.

Dupa cateva minute, a deversat o „ninsoare de fulgi” ca foita de aluminiu, urmata de circa 20 de tone de material fierbinte, greu ca zgura, din care o parte a ranit bratul fiului lui Dahl, i-a ucis cainele si a avariat ambarcatiunea.

A doua zi, un necunoscut in costum in negru a aparut la usa lui Dahl si a descris intregul eveniment ca si cum ar fi fost de fata. L-a prevenit pe Dahl ca asistase la lucruri pe care n-ar fi trebuit sa le vada si ca el si familia lui avea sau fie in pericol daca mai spunea cuiva.

Dupa scurt timp, doi oferi Air Force care anchetau afirmatiile lui Dahl au murit, cand avionul cu care transportau o mare cantitate din zgura recuperata a explodat si s-a prabusit in imprejurimi misterioase. S-a suspectat un sabotaj.

Deci, „vizitatorul” stia mai multe despre un eveniment la care au fost doar patru martori. Sunt sigur ca si ceilalti din echipa de salvare au fost, la randul lor, „vizitati”. Ulterior, evenimentul respectiv a fost declarat drept… „o farsa”.

Dar despre avionul care a explodat in aer nu s-a oferit nicio explicatie, decat ca „a fost un sabotaj”. Se pare ca acesti „barbati in negru”, pe langa faptul ca stiu mai multe despre evenimentele respective decat martorii, nu au scrupule cand este vorba de inlaturarea martorilor incomozi.

In seara zile de 23 octombrie 1955, la orele 23:35, Julio Ladaleto circula cu masina in afara localitatii Cojutepeque din San Salvador, cand a vazut un OZN oprit la circa 35 metri. A vazut o fiinta inalta de 2,5 metri, care parea ca inspecteaza ceva. A fotografiat intreaga scena si, cand s-a indreptat spre OZN, fiinta a urcat repede in el, iar acesta si-a luat zborul.

Chiar a doua zi, inainte de a apuca sa povesteasca cuiva ciudata intamplare, Ladaleto a fost vizitat de cativa „barbati in negru”, care s-au prezentat drept „ziaristi”. Din conversatia cu acestia, se parea ca ei cunosc mai multe. Nu au plecat pana cand Ladaleto nu le-a dat filmul din aparat.

Nu, ceva e putred. Cum se poate ca acesti barbati, in toate cazurile, sa afle imediat adresa martorilor si sa cunoasca atatea despre evenimentele respective ? Chiar daca ar fi agenti de informatii. Ceva nu se potriveste cu logica…

In seara zilei de 13 iulie 1967, Robert Richardson si Jerry Quay circulau cu masina intre localitatile Maumee si Whitehouse. Cand au trecut de o cotitura, au vazut o lumina alba-albastruie care bloca drumul. Desi Richardson a franat brusc, masina s-a lovit de ceva, moment in care amanadoi au inchis ochii.

Cand i-au deschis, in fata masinii nu era nimic. Verificand si pe dinafara, Richardson a gasit o bucata de metal pe care a luat-o cu el. Desi au anuntat incidentul la patrulele rutiere de politie, la fata locului nu s-a gasit absolut nimic, decat darele lasate de franarea masinii.

De data aceasta, curios, „barbatii in negru” au actionat cu intarziere. La trei zile de la incident, Richardson a fost vizitat de doi tineri, care nu s-au identificat si l-au luat la intrebari. La plecare, a observat ca s-au urcat intr-un Cadillac negru, productie 1953, cu numarul 8577-D. A fost raportat politiei din Toledo, care a descoperit ca acel numar nu fusese inca emis.

La o saptamana, doi barbati s-au prezentat la domiciliul lui Richardson, cautand sa-l covinga ca nu a avut loc o coliziune. Lasand amenintari vagi la adresa sotiei lui, daca nu le dadea bucata de metal, Richardson a afost nevoit sa le-o predea. Despre toate acestea nu a mai relatat nimanui, decat foarte tarziu, cand Lorenzen a prezentat mai multe intamplari de acest gen in lucrarea sa, „UFOs Over America”.

Extraterestrii – infiltrati la Pentagon

„Barbatii in Negru” sunt preocupati si de cercetatorii fenomenului OZN. Exemplul de mai jos, descris de scriitorul Barker, este concludent:

„John Stuart era co-fondator al <<Flying Saucer Investigators>>, din Hamilton, Noua Zeelanda. Intr-o zi a anului 1952, cam la 30 de minute inainte de miezul noptii, a primit un telefon prin care un glas mecanic se declara a fi de pe alta planeta. Glasul l-a prevenit sa nu mai se amestece in probleme care nu-l privesc.

Stuart si partenerul sau, Doren Wilkinson, au fost hartuiti de persoane paranormale si amenintati, pana si-au intrerupt cercetarile.

Decizia finala de a renunta a fost luata cand pe Stuart l-a vizitat un barbat, care i-a spus ceva ce l-a speriat foarte rau si a luat cu el cea mai pretioasa dovada a lui Stuart – un fragment metalic cazut dintr-un OZN. Acest lucru s-a intamplat in 1955.”

Dar cel mai concludent exemplu sunt evenimentele traite de Albert Bender, cel care a intemeiat, in aprilie 1952, „Biroul International al Farfuriilor Zburatoare”, care publica si revista „Space Review”, ce se ocupa de studiul fenomenului OZN. In urma unui telefon anonim pe care l-a primit pe data de 30 iulie 1952, a trait evenimente inimaginabile, greu de crezut.

„Personaje strainii, umbrite, cu ochi luminosi si pielea inchisa, imbracate complet in negru, apareau in sali de spectacole sau pe strazi intunecoase. Pana la urma, au aparut si in casa lui Bender…

Intr-un tarziu, trei dintre acesti „oameni in negru” i s-au materializat in locuinta lui – a la Star Trek – si i-au dat un disc metalic in forma planetei Saturn, mic cat o moneda. I-au explicat ca urma sa functioneze ca emitator, in conjunctie cu radioul sau.

Aplicandu-le instructiunile de folosire a descului, Bender a fost transportat instantaneu intr-un loc necunoscut, pe care l-a banuit a fi interiorul unei farfurii zburatoare. Acolo, niste fiinte extraterestre i-au spus ca specia lor vizita Pamantul de ani de zile pentru a recolta un anumit compus chimic din oceane.

I s-a explicat ca, pe Pamant, preluau forma umana si ca multi dintre ei se infiltrasera in Pentagon si in alte institutii sensibile, in scopuri informative.”

I s-a mai spus ca nu avea voie sa le dezvaluie secretele. Dupa ce i-au prezentat fotografii cu toate stocurile de arme atomice de pe Terra, l-au prevenit ca, daca pamantenii vor interveni in planurile lor, aveau posibilitatea sa distruga intreaga planeta prin detonarea simultana a tuturor armelor atomice. Apoi, Bender s-a trezit din nou in camera sa.

La 1 august 1953, a trait o alta experienta uluitoare. De data aceasta, a fost transportat in Antarctica, unde, intr-o imensa grota, i-au fost aratate doua nave imense si procesul tehnologic prin care se extragerea substanta chimica din apa.

„Inaltatul”, dupa cum era numit un extraterestru inalt de trei metri, i-a raspuns la toate intrebarile pe care Bender i le-a adresat. Dupa ce a fost avertizat din nou sa pastreze tacerea, a fost transportat inapoi in camera lui.

A mai avut si alte intalniri cu acestia, fiind inclusiv transportat pe planeta lor. Aici i s-a implantat un emitator, spunandu-i-se ca va fi supravegheat permanent, iar dupa ce-si vas indeplini misiunea pe Terra poate povesti totul.

Ani de zile a tacut. Cand a considerat ca extraterestrii si-au indeplinit misiunea pe Pamant, si-a publicat povestea. Intre timp, deoarece i s-au dat toate informatiile pe care le ceruse cu privire la OZN-uri, a dizolvat „Biroul International al Farfuriilor Zboratoare.

Desi rapirile sale par destul de reale, este posibil ca Bender sa se fi apropiat prea mult de rezolvarea enigme OZN-urilor. Atunci, i s-a implantat ceva in creier pentru a-l impiedica sa-si continuie cercetarile, ori creierul i-a fost spalat si lasat cu amintiri artificiale.

Oare sa fi fost supus unei hipnoze posthipnotica ? De retinut ca pomeneste foarte des de „barbatii imbracati in negru”, care se plimbau pe strazi, ori apareau un locuri publice.

In orice caz, cele relatate de el au suscitat controverse foarte aprinse in radul cercetatorilor fenomenului OZN. De-a lungul anilor, mai multi cercetatori OZN au murit in conditii mai mult decat suspecte. Sau, in urma amenintarilor, cand s-a vazut ca nu-si intrerupt activitatea, a fost ucis un membru al familiei, fapt ce l-a determinat sa abandoneze orice cercetare in acest domeniu.

Domnul Stevens, sotul doamnei Jenifer din Schenectody, din New York, cercetatoare a fenomenului OZN, a murit subit, dupa ce ea a primit mai multe telefoane anonime de amenintare. Si-a abandonat cercetarile. Morris K. Jessup si Dr. James E. MacDonald s-au sinucis. Cercetatorul D. Scott Rugo a fost injunghiat mortal in casa sa.

OZN-urile ies pe la Polul Sud

In prima parte, sus, ati citit despre colaborarea dintre nazisti si uriasii din Centrul Pamantului, iar in continuare veti afla si alte informatii interesante. Dar, dupa lecturarea tuturor acestor cazuri care sunt cu sutele, analizandu-le, se pot trage concluzii uluitoare, in care predomina scenariul de supravegheri, rapiri, amenintari, asasinate s.a.

Dar „barbatii in negru” au fost observati conducandu-si masinile spre si dinspre OZN-uri. Nu este exclusa implicarea agentilor CIA, KGB sau ale unor institutii guvernamentale sau unor organizatii ultrasecrete. Sau chiar legatura dintre acestia si extraterestri…

„Un bacan si doi politisti au privit un OZN intunecat coborand la sol doi cilindri, in timp ce stationa la vreo 20 metri deasupra unei campii de langa Miami, Florida.

Cilindrii s-au despicat si s-au dizolvat complet, dand la iveala o masina si cativa oameni in costume de birou. OZN-ul a zburat. Oamenii au intrat in Seda, care a traversat campia spre un drum si a plecat. Politistii au refuzat sa-i urmareasca, dand de inteles ca intentionau sa uite incidentul.”

Oare, sefii politistilor le-au dat ordine subordonatilor „sa intoarca capul” in cazul in care sunt martorii unor asemenea evenimente ? Prin prisma celor prezentate pana acum, totul pare posibil…

Sunt sigur ca si agentii CIA si ai altor institutii guvernamentale sunt la curent cu toate acestea. Ei sunt informatii despre martorii oculari ai fenomenelor OZSN si locul unde domiciliaza. Stiu la cine sa se duca pentru a-i ameninta. Dar cine ii informeaza ? Oare nu cumva ocupantii OZN-urilor ?

Am prezentat deja faptul ca serviciile de informatii cunosc mai multe despre fenomenul OZN decat recunosc si ca fac multe eforturi pentru a manipula opinia publica. Va mai aduceti aminte despre tratatul dintre extraterestri si guvernul Statelor Unite ale Americii, incheiat chiar cu presedintele ? Si ce facilitati le ofera extraterestrilor in schimbul tehnologiei ? Rapiri de animale si oameni, asa cum a reiese din celebrul Tratat de la Greada din 1954, acest tratat istoric.

In cartea sa, „Ei stiau prea multe despre farfuriile zburatoare”, Gray Barker, o somitate recunoscuta in problematica OZN, vorbeste despre „misterul antarctic” sau despre numarul neobisnuit de mare al OZN-urilor, ridicandu-se si coborand, in zona Polului Sud, ceea ce vine in sprijinul teoriei deschiderii polare prin care farfuriile zburatoare iesi si intra in golul Pamantului.

In cartea sa, el mentioneaza un australian si un cercetator din Noua Zeelanda, numiti Bender si respectiv, Karrold, care credeau ca farfuriile zburatoare provin si isi au baza in Antarctica si incercau sa le stabileasca traseul, cand deodata au fost opriti din cercetarilor lor de catre „trei oameni in negru”, agenti secreti guvernamentali, care aparent voiau sa suprime asemenea cercetari, asa cum a fost suprimata in presa publicitatea in jurul zborului de 2.300 de mile ale amiralului Byrd catre Agartha din Centrul Pamantului.

Acest teritoriul necunoscut majoritatii oamenilor, netrecut pe nicio harta si care se afla dincolo de Polul Sud, inauntrul deschiderii care duce in interiorul gol al Pamantului. Cum putem face distinctia dintre farfuriile zburatoare ale nazistilor din Neu-Berlin, capitala lor din Centrul Pamantului si altele ?

Farfuriile zburatoare naziste au fost descrise, atat de martori oculari in toata lumea ca avand o svastica inconfundabila desenata. Desigur, nu toate farfuriile zburatoare sunt ale nazistilor sau ale guvernelor de pe aceasta Planeta, ci asa cum ati vazut vorbim si despre fiinte extraterestre.

SURSE

  1. Teodor Filip – „Experimentul Terra” vol. 2

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro