Inchisorile CIA din Romania (ROantanamo): un veritabil loc de tortura a presupusilor "teroristi"! Toti masonii din politica speriati de aceasta ancheta jurnalistica, deoarece acestia au permis in secret agentilor CIA sa faca asta! De la Guantanamo la ROantanamo!

by Trebuie sa punem in discutie foarte conspirationista acest subiect, care inca n-a fost rezolvat si sa nu va asteptati la vreo rezolvare, nici din partea jurnalistilor, caci majoritatea sint sustinuti de diverse partide politice (cred ca stiti deja asta), dar mai ales din partea politrucilor care incearca sa-i faca […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Trebuie sa punem in discutie foarte conspirationista acest subiect, care inca n-a fost rezolvat si sa nu va asteptati la vreo rezolvare, nici din partea jurnalistilor, caci majoritatea sint sustinuti de diverse partide politice (cred ca stiti deja asta), dar mai ales din partea politrucilor care incearca sa-i faca pe oameni sa creada ca „facem anchete”. Nu vor face niciun fel de ancheta, nu vor da niciun raspuns, vor tergiversa intotdeauna lucrurile, caci doar asa fac venerabilii masoni.

Prezenta inchisorilor CIA pe teritoriul Romaniei nu face decat sa enerveze la culme adeptii conspiratiilor (nu am pus „teoria”), intrucat acestia cunosc istoria neagra in ceea ce priveste CIA. CIA s-a ocupat de finantarea celebrelor proiecte de control mental MK-Ultra si Monarch, evident din umbra, caci deasupra acestor doua proiecte secrete, se afla Institutul pentru Relatii Umane Tavostock din Marea Britanie.

O victima a proiectului Monarch este si Cathy O`Brien, care face o serie de dezvaluiri tulburatoare in cartea sa “Trance Formation of America” (Transformarea Americii), scrisa alaturi de Mark Phillips, fostul agent CIA, care a salvat-o din cadrul acestui proiect guvernament, cand era controlata de George W. Bush si de George H. W. Bush, ambii fosti presedinti ai Statelor Unite.

Ea spune că fostul preşedinte stătea în faţa ei, în biroul său din Washington DC, când a deschis o carte care descria „extraterestri asemănători şopârlelor, veniţi dintr-un loc foarte îndepărtat din spaţiu”. Bush pretindea că este unul dintre acei extraterestri şi, spre stupoarea ei, s-a transformat el însuşi într-o reptilă. Apoi Cathy mai povesteşte cum Bill şi Bob Bennett, două binecunoscute personaje de pe scena politică americană, care susţineau că sunt de fapt „fiinţe de pe altă planetă” (mai precis, din planul inferior al celei de-a patra dimensiuni), i-au administrat droguri care îi modicau starea de conştiinţă, într-un laborator NASA de control al minţii de la Goddard Space Flight Center.

Cathy continuă:

„Lumina generată de aparatura sofisticată din jur m-a convins că translatam împreună cu ei di-mensiunile. O lumină laser a lovit peretele negru din faţa mea, care părea că explodează într-o vedere panoramică a unei petreceri de la Casa Albă. Fără a recunoaşte pe cineva, nu m-am putut abţine să nu întreb:

„Cine sunt aceşti oameni?”

„Nu sunt oameni şi nici nu e vorba de o navetă spaţială” mi-a răspuns (Bill) Bennett. In timp ce vorbea, scenele holografice se succedau atât de repede, încât oamenii păreau extraterestri asemănători şopârlelor. „Bine ai venit în al doilea nivel subteran. Acesta nu este decât o vagă reflexie a primului, o di-mensiune extraterestră. Venim dintr-un plan trans-dimensional, care cuprinde toate dimensiunile…” „…Te-am luat în dimensiunea mea, pentru că aceasta îmi permite un acces mai uşor la mintea ta, faţă de planul fizic, specific planetei Pământ”, a continuat Bill Bennett. „Ca extraterestru, transform gândurile mele în gândurile tale, proiectându-le în mintea ta. Gândurile tale sunt practic gândurile mele…”[3]

Acesta este un alt mod de control şi manipulare, prin transfer de gânduri. Mintea reptiliană devine mintea umană, fapt ilustrat de mintea „colectivă” reptiliană care devine mentalitatea umană „de turmă”.

Ea adauga:

“ma aflam impreuna cu George Bush, cel care ma controla mental pe mine, si eram intr-un elicopter negru complet, nu avea niciun insemn official, cand l-am intrebat ce face acest elicopter, mi-a raspuns: “sunt pt a rapii diversi oameni, sau pt a provoca diverse atacuri armate impotriva celor care incearca sa spuna adevarul despre noi.”[3]

Daca Cathy O’Brien declara asta inseamna ca asa si este, nu degeaba a fost printre putinele persoane care a scapat din mana celor care controleaza astfel de persoane.
Aceştia au fost oamenii politici care au declanşat războiul din Golf pentru a demonstra că „violenţa nu aduce nimic bun”! Una din „distracţiile” favorite ale lui Cheney, Bush şi alţii ca ei este aşa-numitul „Cel mai Periculos Joc”. Acesta constă în ameninţarea cu moartea a unor sclavi ca şi Cathy, cu mintea controlată de agenţiile guvernamentale, care sunt lăsaţi să „fugă” apoi într-o pădure, de regulă în zone militare strict păzite, precum Lampe, în Missouri, sau Mount Shasta, în California, înconjurate de garduri înalte care nu permit nimănui să scape. George Bush, omul care a făcut apel la o „Americă mai bună şi mai blândă”, Dick Cheney şi Bill Clinton pornesc apoi în urmărirea lor. Când sunt prinşi, sclavii sunt violaţi cu brutalitate, iar uneori ucişi. Din câte spune Cathy, Mount Shasta reprezintă „Cel mai mare lagăr de concentrare pentru sclavi cu mintea controlată pe care îl cunosc”.

Nu e prima data cand aceasta persoana vorbeste despre controlul mintii pe baza de trauma prin care se creaza Sindromul Personalitatilor Multiple, o persoana care prin tot felul de socuri va avea mintea fragmentata in niste compartimente, compartimentele nestiind unele de altele, iar prin diferite semne, culori, sunete acea persoana trece pe o personalitate sau pe alta, in functie de ceea ce doreste programatorul ei. Prima data a vorbit in cadrul unui interviu luat de Larry King, din 16 August 2001, cand Roseanne a vorbit de controlul mental pe baza de trauma efectual de MK-Ultra la Hollywood.

Roseanne a mai facut o dezvaluire pe site-ul ei roseanneworld.com[2], ajuns deja site conspirationist, cu privire la Joe Jackson (tatal lui Michael Jackson) despre care a spus ca a fost un agent CIA operativ in cadrul MK-Ultra, fiind si totodata o persoana agresiva care se ocupa de abuzul copiilor. Probabil ca asta spune multe despre moartea lui Michael Jackson decat medicul “vinovat” care i-ar fi facut o doza mai mare de tratament.

In 1980, in timpul ticalosului Ronald Reagan s-a pus bazele unui centrol de control al mintii si in cadrul armatei americane. Cel care conducea atunci unitatea de controlori ai mintii era Paul Valley, un comandat al Armatei a 7-a, care a pus bazele unei lucrari stiintifice despre controlul mintii numita “De la PSYOP la razboiul mintii – psihologia victoriei” scrisa de maior Michael Aquino, indrumat fiind de Paul Valley. In document se spune asa:

“Trebuie sa incepem cu schimbarea numelui. Noi trebuie sa ne debarasam de constient. In locul acestor lucruri vom crea un razboi al mintii. Termenul “razboi al mintii” este dur, insa asa trebuie sa fie. Este un termen de atacat si de victorie caci pana la urma tot noi invingem”[4]

Institutul Tavistock din Londra – centrul global de control al mintii din prezent!

Reţelele satanice reprezintă un aspect vital al programelor globale de control al minţii concepute pentru a crea o rasă de zombi inconştienţi şi un număr nesfârşit de asasini controlaţi, de nebuni înarmaţi şi de agenţi provocatori. Roboţii umani – sclavi cu minţile controlate de alţii – s-au aflat printre noi de mii de ani, dar în epoca noastră au devenit o adevărată epidemie. După cum au declarat Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler în ancheta lor amănunţită asupra programelor de control mental:

„Tehnicile de bază au fost create de familiile germane, scoţiene, italiene şi engleze, fiind aplicate de secole. Unii susţin chiar că ele provin din Egiptul antic şi din perioada Babilonului, în care se practicau vechile mistere. Se ştie că naziştii au studiat textele egiptene străvechi, în dorinţa de a afla aceste metode de control al minţii. Secretele şi documentele liniilor genealogice din vechime sunt foarte bine păzite”.

Scopul acestor organizaţii este controlul umanităţii prin intermediul manipulării externe a minţii. Rawlings Rees a fost un rasist vehement şi un susţinător al mişcării de eugenie a „rasei conducătoare”. El a studiat „nevrozele războiului” în timpul Primului Război Mondial şi a ajuns la concluzia că prin aplicarea anumitor condiţii poate fi declanşat şi stimulat un comportament nevrotic. El arată în cartea sa, Modelarea psihiatriei de către război, publicată în anul 1945, că Institutul Tavistock a demonstrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că „o zecime din populaţie este proastă din punct de vedere psihopatologic şi genetic”. După părerea lui, numărul acestor oameni ar trebui controlat, pentru a proteja societatea civilă, iar statul ar trebui să folosească diferite metode, inclusiv cele psihiatrice, pentru a împiedica sporirea numărului acestor oameni, în special în ţările coloniale înapoiate care ameninţă lumea civilizată.În anul 1991, revista Relaţii umane, editată de Institutul Tavistock, a prezentat un raport despre proiectul guvernului mondial. Acesta preciza că prăbuşirea Uniunii Sovietice (orchestrată de Frăţie) a creat o ocazie unică pentru crearea unei guvernări mondiale şi pentru dispariţia statelor naţiuni. Autorii propuneau o reformare a Naţiunilor Unite, astfel încât marea majoritate a operaţiunilor controlate de această instituţie să fie cedate mai multor sute de mii de „organizaţii neguvernamentale” (controlate centralizat). Acestea urmau să acţioneze mai presus de graniţe şi să nu poată fi controlate de guvernele alese. Asistăm practic la un plan sistematic de impunere a voinţei reptilienilor asupra minţii umane colective, plan care continuă să fie implementat pas cu pas, începând din anii 50.În cartea sa, Impactul ştiinţei asupra societăţii, apărută în anul 1957, Bertrand Russell scrie că atunci când tehnicile de control al minţii vor fi perfecţionate, guvernele care se vor ocupa de educaţie mai mult de o generaţie îşi vor putea controla mult mai uşor supuşii, fără să mai aibă nevoie de armată şi de poliţişti. Asta se întâmplă la ora actuală cu copiii dumneavoastră!

Toţi psihologii, lucrătorii sociali şi poliţiştii din Marea Britanie învaţă despre Sindromul Personalităţii Multiple de la specialiştii Grupului Tavistock, care susţin că reprezintă autoritatea cea mai competentă în tratarea acestei dezordini, deşi o folosesc în secret pentru a programa oameni. Dr. William Sargant, un psihiatru de la Institutul Tavistock, a scris următoarele rânduri în cartea sa, “Bătălia pentru minte”, apărută în anul 1957:

„În mintea oamenilor pot fi inoculate tot felul de convingeri după alterarea anumitor funcţii cerebrale prin sentimente de teamă, mânie sau tulburare, induse accidental sau voit. Dintre toate consecinţele acestor tulburări, cele mai comune sunt alterarea temporară a judecăţii şi amplificarea sugestibilităţii. Manifestările de grup ale acestor tulburări sunt cunoscute uneori sub numele de „instinct de turmă” şi apar în mod spectaculos în timpul războiului, al epidemiilor grave şi în alte perioade similare de pericol comun, care sporesc anxietatea, şi implicit sugestibilitatea individuală şi în masă”.

A trebuit sa va fac un mic rezumat in ceea ce privesc aceste proiecte pentru a intelege despre ce vorbim in continuare. O data ce oamenii citesc pe larg si inteleg, apoi inteleg si vor face conexiunile necesare. O sa va expun cele mai importante articole din presa imbibate cu minciuni. In aceste minciuni o sa vedeti cuvinte hipnotizante cum ar fi „terorism”, „Bin Lade” si evident, nu putea sa lipseasca „Al Quaida”.

Intr-un articol realizat de Observator.tv cu privire la inchisorile CIA se observa ca intr-adevar au existat in Romania:

„Apar noi informatii despre detentia suspectilor de terorism intr-o locatie secreta a CIA la Bucuresti. Un fost oficial al agentiei americane de spionaj confirma prezenta a cinci teroristi de top in capitala Romaniei.

Informatiile au fost dezvaluite in exclusivitate de Observator la inceputul acestui an, in serialul ancheta „ROantanamo”.

Khalid Sheikh Mohammed, Ramzi Binalshibh si Abd al-Nashiri se afla pe lista detinutilor in inchisoarea CIA, lucru confirmat de un fost inalt oficial al CIA, citat de Associated Press. Ei ar fi fost mutati la Bucuresti dupa inchiderea centrului secret din Polonia, acum aproape 10 ani.

Khalid Sheikh Mohammed, de profesie inginer, ar fi cerut permisiunea sa proiecteze un nou tip de aspirator si sefii CIA i-ar fi permis acest lucru. Mai mult, liderul al-Qaida ar fi avut acces la numeroase carti, precum seria „Harry Potter”.

Aceste concesii ar fi avut rolul de a-i pastra pe detinuti intr-o stare mentala buna, dupa interogatoriile dure la care au fost supusi in baza poloneza. Insa detinutii s-ar fi folosit de aceste carti pentru a-si transmite mesaje intre ei.

Agentii CIA chiar l-au prins pe Khalid Sheikh Mohammed cand incerca sa le transmita celorlalti prizonieri sa nu dezvaluie identitatea curierului lui Ossama bin Laden.

Acest incident nu a afectat regimul mai bland acordat numarului III in ierarhia al-Qaida, care ar fi furnizat numeroase informatii pretioase. Acesta a beneficiat chiar de un regim alimentar mai bun, primind batoane de ciocolata si alte dulciuri.

Nu acelasi lucru se poate spune despre detentia altor suspecti de terorism. Conform Associated Press, Al-Nashiri suferea de depresie si tulburari post-traumatice, iar un alt terorist a fost tratat de schizofrenie.

Aceste informatii confirma dezvaluirile Observatorului de acum cateva luni. Serialul „ROantanamo” a oferit pentru prima oara informatii despre locatia secreta a CIA unde au fost detinuti suspectii de terorism, vizitele secrete ale unor inalti oficiali americani si detalii despre zeci de zboruri ale unor avioane CIA care au transportat lideri ai al-Qaida dintr-o inchisoare secreta in alta.”[1]

„Legea “Patriot Act” – cea care permite autoritatilor americane sa-si trateze cetatenii drept “teroristi”!
Acestia putand sa le perchezitioneze locuintele fara mandat, sa-i aresteze, sa-i priveze de dreptul la avocat, sa-i intercepteze, totul in baza suspiciunii ca pot fi “teroristi”!
Prosteala cu terorismul are un singur scop: restrangerea libertatilor cetatenesti!
Legea a si fost declarata neconstitutionala si periculoasa!

Nu stiu cati dintre voi stiti, insa in America, exista o lege semnata pe 26 octombrie 2001, adoptata in 2004, imediat dupa ce americanii si-au distrus turnurile WTC, la data de 11 septembrie 2001. Nu mai este necesar sa intram in amanunte cu privire la cum s-a desfasurat demolarea controlata a celor turnuri gemene, deoarece oricine a vazut documentarul Zeitgeist, in mod sigur a inteles, acolo explicandu-se cu dovezi ca la carte. Chiar inginerii in constructii din America protesteaza sustinand ca: “e o jignire pentru ei sa li se spuna ca din cauza acelor avioane s-au prabusit turnurile sau din cauza focului”.

Presedintele George W. Bush, pedofil, ucigas in serie si criminal de razboi, asa cum il considera Cathy O`Brien, in cartea sa “TranceFormation of America” (Transformarea Americii), scrisa impreuna cu fostul agent CIA, Mark Phillips, cel care a si salvat-o din ghearele acestor ticalosi, este in prezent cercetat pentru crime de razboi, el fiind condamnat deja de catre tribunalul Kuala Lumpur din Malaezia. Nu cumva sa-i suspectati pe americani, pe majoritatea dintre ei, de inteligenta, ca o sa va inselati.

Intr-un articol din 11 decembrie 2011 expus in ziarul jurnalul.ro se detaliaza cateva aspecte de care trebuie sa tinem cont in aceasta situatia si anume: inchisoarea „Bright Light” (n.tr. „lumina puternica”):

„Televiziunea publică germană ARD, prin emisiunea Panorama, în colaborare cu agenţia de ştiri Associated Press (AP) au publicat o investigaţie comună care dezvăluie locaţia unei închisori ilegale a CIA la Bucureşti în subsolul clădirii ORNISS. Ancheta jurnalistică aduce informaţii legate de identitatea prizonierilor care au trecut prin aceasta locaţie şi arată că pe teritoriul României au fost folosite tehnici dure de interogare, clasificate drept tortură. Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie ­ CRJI a participat pe parcursul a aproape un an la această investigaţie jurnalistică împreună cu reporterii străini. Subiectul “închisorile CIA” demonstrează că serviciile secrete se comportă exact ca pe timpul comunismului, servind un regim totalitar şi în numele parteneriatului cu Uniunea Sovietică, însă acum o fac în numele combaterii terorismului şi a parteneriatelor strategice cu NATO, SUA sau Uniunea Europeană. S-a schimbat doar stindardul sub care luptă. Documente publice demonstrează acum că autorităţile române au minţit atunci când au negat categoric posibilitatea existenţei unor centre de detenţie şi transferuri de prizonieri CIA. Mai mult, noile informaţii fac ancheta parlamentară de investigare a subiectului să pară doar o operaţiune de acoperire a faptelor. (…)

    Închisoarea secretă avea numele de cod Bright Light şi a fost activată la sfârşitul lui 2003, după ce locaţii similare din Thailanda, Lituania şi mai ales Polonia au trebuit evacuate. Conform aceloraşi materiale de presă, locaţia din Bucureşti a fost deschisă în acelaşi timp cu o închisoare similară la Rabat, în Maroc, şi a fost scoasă din uz în 2005. Aceasta înseamnă că închisoarea ilegală a funcţionat atât sub guvernarea Iliescu – Năstase, cât şi Băsescu – Tăriceanu. Ca în multe alte scandaluri la nivel înalt, detaliile care au pornit investigaţia vin iniţial din afara României. În acest caz au fost mai multe surse oficiale care, sub protecţia anonimatului, au confirmat independent informaţia conform căreia închisoarea CIA din România a fost amenajată în subsolul uneia dintre clădirile ORNISS. Două dintre surse au ocupat funcţii de conducere în cadrul CIA şi au fost implicate direct în inspectarea şi operarea locaţiei din Bucureşti.

    Documente, oficial clasificate, legate de avioane care figurau ca fiind operate de CIA şi care transportau terorişti au ieşit la iveală în urma unor investigaţii independente legate de aterizări şi decolări pe şi de pe Aeroportul Baneasa din Bucureşti, dar şi de pe “Mihail Kogălniceanu” din Constanţa. Conform presei americane, cel puţin 100 de suspecţi de activităţi teroriste au fost transportaţi în jurul lumii cu o flotă de mai mult de 26 de avioane private, închiriate de CIA prin companii de faţadă sau prin intermediari legali. Suspecţii de terrorism nu au fost trecuţi nici un moment prin sistemul legal american, ei fiind interogaţi şi detinuţi în închisori ilegale din diverse ţări partenere (“black sites”) sau la baza militară de la Guantanamo, Cuba. Suspecţii de terorism au intrat şi ieşit ilegal din ţările partenere unde au fost deţinuţi. Operaţiunea secretă a CIA de identificare, capturare şi interogare a suspecţilor de activităţi teroriste (“renditions”) a avut loc sub administraţia Bush. Cea mai intensă activitate a fost înregistrată între 2003 şi 2005. Administraţia Obama a închis oficial programul la începutul lui 2009.

    În septembrie anul acesta, organizaţia Reprieve a pus la dispoziţia mai multor jurnalişti aproape 1.700 de documente legate de o dispută comercială între două companii americane: Richmor Aviation Inc şi SportsFlight, un broker de zboruri private. (…) Din documentele acum publice reiese că avionul a fost folosit de CIA pentru transportul de personal şi deţinuţi.

    Cel mai cunoscut caz documentat oficial de transportare a unui suspect de terorism arestat ilegal în care avionul a fost implicat este cazul Abu Omar, un cleric musulman răpit de CIA la Milano şi transportat în Egipt, unde a fost interogat sub tortură, iar apoi eliberat de un tribunal egiptean în 2007. Cazul a devenit public, iar justiţia italiană a condamnat 22 de agenţi CIA, un ofiţer al armatei SUA şi doi agenţi ai serviciilor secrete italiene pentru implicarea în răpirea lui Abu Omar.

    Acelaşi avion a aterizat în mai multe rânduri în România, iniţial sub indicativul N85VM, apoi sub indicativul schimbat N227SV. Din documentele Richmor Aviation reiese că avionul a efectuat între 25 şi 28 ianuarie 2004 următoarea cursă: Washington ­ – Geneva ­  – Doha (Qatar) ­ – Riad (Arabia Saudită) ­ – Amman (Iordania) –  ­ Bucureşti Băneasa ­ – Barcelona ­ – Washington. Pe 26 ianuarie 2004, când avionul a aterizat pe Aeroportul Băneasa venind de la Amman cu direcţia Barcelona, la bord erau tot şapte pasageri. De la Băneasa, avionul a decolat cu doi pasageri mai puţin spre Barcelona. Între 11 şi 13 aprilie acelaşi an, avionul a avut următoarea cursă: Washington – ­ Guantanamo Bay ­ – Tenerife ­ – Bucureşti ­ – Rabat (Maroc) ­ – Washington. Pe 12 aprilie a aterizat la Băneasa venind de la Guantanamo cu escala la Tenerife cu opt pasageri bord şi a decolat cu nouă către Rabat, de unde a plecat mai departe spre Washington cu numai cinci pasageri. Documentele mai arată o cursă a avionului sub indicativ schimbat, N227SV, în octombrie acelaşi an. Avionul venea de la Amman şi a aterizat la baza militară de la Mihail Kogălniceanu. A aterizat la 20:30 şi a decolat la 21:00, făcând naveta între Cipru, Cehia, Liban şi Iordania. Persoana care apare pe poziţia de “coordination fees” în documentele întocmite la  aterizarea avionului pe Kogălniceanu este proprietarul unei companii aeriene slovene, Trilar Marjan. În 1999, compania sa a fondat Camera de Comerţ Americană la Liubliana ­ AmCham. Din acte reiese evident că în primul caz doi pasageri au coborât de la bord, iar în al doilea un pasager a fost îmbarcat sub ochii oficialilor de pe Aeroportul Băneasa. Aceste fapte au fost negate negru pe alb de comisia parlamentară de anchetă a existenţei centrelor de detenţie sau zborurilor CIA, la punctul 6 din capitolul Concluzii: “La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi asimilate deţinutilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autorităţilor române, potrivit normelor internaţionale, comisia de anchetă răspunde negativ”. Mai mult, înainte să treacă la capitolul concluzii, comisia a precizat că “nici un pasager nu a coborât sau urcat din/în avion“, referindu-se la zborurile investigate.

    La fel ca pentru paznicii din dugheana de vizavi de fortăreaţa ORNISS, informaţii relevante au rămas ascunse membrilor comisiei parlamentare de anchetă, condusă de Norica Nicolai. În aprilie 2008, comisia făcea publice concluziile sale, negând în şapte puncte orice posibilitate ca centre de detenţie ale CIA să fi existat în România sau ca prizonieri ai agenţiei americane să fi fost transferaţi prin vreunul din aeroporturile româneşti. Cel puţin punctul 6, care neagă transferuri de persoane din avioanele americane care au aterizat la Băneasa, este demontat acum de documentele prezentate mai sus. Nimeni nu a menţionat până acum că pasageri au fost debarcaţi sau îmbarcaţi din zborurile CIA. Facturile Romatsa nu se referă la astfel de amănunte. Iar despre o investigaţie legată de identitatea celor debarcaţi/îmbarcaţi nu s-a discutat până acum. Restul concluziilor comisiei vin ca urmare a unor întrebări puse parcă special pentru a îngropa subiectul. În plus, ca argument relevant, comisia şi-a consolidat concluziile prin adăugarea raportului “societăţii civile”, personificată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului ­ OADO. Respectiva organizaţie concluziona şi ea că nici nu poate fi vorba despre astfel de zboruri sau prizonieri ai CIA. La sfârşitul lui 2006, aproape la un an de la redactarea concluziilor trimise comisiei, Florentin Scaleţchi, preşedintele OADO, a fost arestat pentru luare de mită şi trafic de influenţă şi condamnat ulterior la şase ani de închisoare. (…)

    Opoziţia şi negarea oficialilor români este contrazisă de un raport al Amnesty International din martie 2008 ce face referire la deţinutul Khaled al-Maqtari, care de la închisoarea din Abu Ghraib a ajuns în închisorile secrete americane. În acest raport, făcut public cu o lună înaintea concluziilor comisiei conduse de Norica Nicolai, se menţionează un raport din 2007 al Comitetului pe probleme juridice şi drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, comitet condus de senatorul elveţian Dick Marty. Raportul a concluzionat că există dovezi suficiente că închisori CIA au existat în Europa între 2003 şi 2005, în special în Polonia şi România. “Guvernele acestor ţări ştiau şi poate au autorizat centrele de detenţie secrete ale CIA pe teritoriul lor”, încheie raportul.

    Trei parlamentari au condus comisia de anchetă: Norica Nicolai ca preşedinte, George Maior ca vicepreşedinte şi Ilie Petrescu din postura de secretar. Maior a fost numit şef al SRI în octombrie 2006. Petrescu, atunci parlamentar PRM, a declarat că nu a avut acces la documentele clasificate puse la dispoziţie de către autorităţi. Motivul: nu avea certificat ORNISS. Membrii comisiei care făceau parte din UDMR sau PRM au decis politic să nu ceară certificate ORNISS, fără legătură cu această anchetă. Deci, nici ei nu au avut acces la anexele clasificate. În plus, este un mister cum ar putea un investigator independent să ancheteze sediul ORNISS, în condiţiile în care pentru o astfel de acţiune ar avea nevoie de un certificat de securitate chiar din partea instituţiei investigate. Norica Nicolai are însă certificat ORNISS. (…)

    Nicolai a susţinut că a cerut în permanenţă desecretizarea documentelor ce au fost prezentate comisiei şi care erau clasificate drept secret de serviciu. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi, însă documentele ies la iveală pe rând din investigaţii făcute în afara României. Spre exemplu, un alt avion investigat este N 478 GS, aeronavă care a suferit un accident la aterizare pe Aeroportul Băneasa, venind de la Bagram, Afganistan pe 6 decembrie 2004. Baza americană de la Bagram era denumită un alt Guantanamo. Întregul echipaj: Glenn Ronald Walker, Duffy Sean Patrick, Steven Thomas Wright şi pasagerii: Arin Keith Cannon, John Charles Allison, John Joseph Maubach, Barton Boyd Brown, John Douglas Van Cleave, Robert Bruce Schopf, David John Scott au fost transferaţi la un hotel în centrul Bucureştiului şi s-au îmbarcat a doua zi la bordul unei curse regulate către Paris. Avionul avariat a rămas în urmă şi a fost recuperat după mai multe luni. În ciuda eforturilor ca detalii şi lista pasagerilor să nu ajungă publice, am intrat în posesia documentului care detaliază împrejurările în care s-a produs accidentul. Din documentări făcute în SUA, reiese că majoritatea pasagerilor ar aparţine trupelor speciale ale Armatei americane, dar nimeni nu le-a investigat afilierea şi alte implicări. Cel mai tânăr pasager avea la momentul accidentului 25 de ani, iar cel mai în vârstă 49. Poliţia de Frontieră Română a constatat că unul dintre pasageri, Van Cleave, avea asupra sa un pistol Beretta 9mm şi 58 de cartuşe.
    Tehnică. Ridiculizare

    Interviul pentru televiziunea ARD ar fi trebuit să aibă loc cu directorul ORNISS, Marius Petrescu. Acesta a anunţat din timp însă că are o răceală şi că va trebui să-l trimită în locul său pe unul dintre adjuncţi, Adrian Cămărăşan. În timpul interviului un interlocutor ad-hoc a apărut în scenă: generalul Vasile Drăghici, care ne-a fost introdus iniţial ca persoana care se ocupă cu securitatea clădirii, fost angajat al MApN şi cu ultim loc de muncă la Bruxelles, în biroul de legatură al Ministerului Apărării la NATO.

    La întrebările legate de posibilitatea ca sediul ORNISS să fi găzduit prizonieri, generalul Drăghici din fundal a pufnit în râs, destul de tare ca să fie auzit de toată lumea. Apoi a ţinut să-şi tragă un scaun în faţa camerei de filmat şi să lămurească personal problema, deşi Cămărăşan continua interviul, iar purtătorul de cuvânt al instituţiei era în încăpere. Cam aceasta este atitudinea pe care o adoptă toţi oficialii cu care am discutat despre închisorile CIA: lipsă totală de transparenţă şi ridiculizarea subiectului. Sau tăcere. Doi generali-cheie care au făcut tranziţia între guvernarea Iliescu – Năstase şi Băsescu – Tăriceanu au refuzat să discute chiar şi sub anonimat despre acest subiect. Generalii Constantin Rotaru (SIE) şi Gheorghe Rotaru (Direcţia de Informaţii Militare) ar fi persoanele care ar fi avut cunoştinţă de această operaţiune. Ei au fost pensionaţi la sfârşitul lui 2005 ca generali de 4 stele.
    Fără control

    Cazul închisorilor CIA arată că nici nu poate fi vorba despre un real control public prin Parlament asupra activităţilor serviciilor secrete. Concluziile comisiei sunt elocvente, iar modul în care au fost puse întrebările către diversele instituţii este ilar. Din discuţiile purtate cu cei care au ocupat funcţii care le-ar fi permis să ştie despre aceste închisori, un răspuns revine mereu: România este partener cu SUA şi NATO şi păstrează secretele cu orice preţ, chiar dacă ar şti că astfel de operaţiuni s-au desfăşurat. Apoi vin teoriile conspiraţiei: este un complot rusesc pentru şubrezirea alianţelor noastre militare; este complotul unor ţări vestice care vor să scape de acorduri ce le permit americanilor să acţioneze fără control pe teritorii străine, utilizând scandalul închisorilor ca pretext.

    Un amănunt important venit din sfera serviciilor secrete este că dacă această operaţiune s-ar fi desfăşurat, ea este legală şi se bazează pe anexe la Tratatul cu SUA care stipulează că România pune la dispoziţia SUA facilităţi pe care nu le poate controla şi care rămân protejate fizic şi informativ după modelul bazei americane de la Kogălniceanu.”[2]

Ministerul Afacerilor Externe considera ca fiind „nefondate” toate aceste acuze cu privire la inchisorile CIA din Romania. Hai sa vedeti cum mint acestia:

„MAE a luat nota de comentariul Comisarului CoE pentru Drepturile Omului, privitor la presupusa complicitate a statelor europene in programul CIA de detentie si transfer, si isi mentine pozitia in acest dosar, subliniind ca acuzatiile sunt nefondate. Fata de respectivele afirmatii, autoritatile romane si-au exprimat in mai multe randuri pozitia, considerand-le nefondate. Credibilitatea si veridicitatea acestor informatii si surse, asa cum sunt preluate si in comentariul Comisarului Hammarberg, nu pot fi verificate, atrage atentia MAE.

MAE isi mentine pozitia exprimata anterior cu privire la acest subiect si anume aceea ca Romania nu detine niciun fel de informatii din care sa rezulte ca pe teritoriul tarii noastre au existat centre de detentie secrete ale CIA sau ca aeroporturile romanesti ar fi fost utilizate de catre CIA pentru transportul sau detentia unor prizonieri suspectati de acte de terorism. In urma anchetelor demarate de autoritatile romane (in 2005 si 2008), a rezultat ca nu exista niciun fel de dovezi legate de cazuri in care persoane sau agentii straine oficiale au fost implicate, pe teritoriul Romaniei, in actiuni de privare de libertate sau transport ilegal de detinuti.

In context, MAE reaminteste ca Romania este parte la Conventia ONU de combatere a torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, a Conventiei Europene de combatere a torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. Romania a condamnat ferm orice practici de tortura in orice circumstante si oriunde pe glob. In plus, ca membru al comunitatii de valori occidentale, Romania este profund atasata statului de drept, institutiilor democratice, promovarii si apararii drepturilor omului. In acest spirit responsabil a fost abordat si dosarul mentionat de oficialul Consiliului Europei.”[3]

Ati vazut mai sus toate argumentele prezentate in ceea ce priveste inchisoarea cu numele de cod „Bright Light”, ceea ce contrazice total pozitia penibila luata de MAE.

Inchisoarea Britelite din Romania – veritabil loc de tortura pentru presupusi „teroristi”

„(…) Închisoarea secretă CIA din România, deschisă după 2003, avea numele de cod Britelite şi aici a fost adus la un moment dat Khalid Sheikh Mohammed, considerat creierul atentatelor din 11 septembrie 2001, relatează Associated Press.

    Patru dintre cei mai importanţi suspecţi de terorism capturaţi de Statele Unite au fost mutaţi în secret la Guantanamo în 2003, cu ani înainte să se afle, după care au fost transferaţi din nou la închisori din străinătate, înainte ca justiţia americană să le ofere acces la avocaţi, potrivit AP.

    Transferul a permis SUA să interogheze deţinuţi CIA în închisorile secrete timp de încă doi ani, fără să le permită să discute cu avocaţi sau cu reprezentanţi ai organizaţiilor pentru drepturile omului sau să îşi conteste detenţia în tribunalele americane. Dacă ar mai fi rămas la închisoarea Guantanamo timp de încă trei luni, ar fi avut aceste drepturi.

    “A fost doar un joc alba neagra  pentru a ascunde deţinuţii de tribunale”, a explicat Jonathan Hafetz, profesor de drept la Universitatea Seton Hall, care a reprezentat mai mulţi deţinuţi, dar şi pe Mohammad Munaf.

    Mutarea lor de la Guantanamo subliniază cât de îngrijorată era administraţia preşedintelui George W. Bush că instanţa supremă din SUA ar putea desecretiza programul de detenţie. De asemenea, arată cât de mult a insistat Guvernul SUA că teroriştii trebuie ţinuţi în afara sistemului judiciar american.

    Ani mai târziu, moştenirea programului complică în continuare eforturile preşedintelui Barack Obama de a pune sub acuzare suspecţii de terorism aflaţi în spatele atacurile din 11 septembrie 2001. Sosirea şi plecarea grăbită de la Guantanamo au fost deduse de AP pe baza înregistrărilor zborurilor şi a interviurilor cu actuali şi foşti oficiali americani şi surse apropiate programului de detenţie al CIA. În zorii zilei din 24 septembrie 2003, un Boeing 737, fără inscripţii, a aterizat la Guantanamo. Cel puţin patru membri al-Qaida importanţi se aflau la bord: Abu Zubaydah, Abd al-Nashiri, Ramzi Binalshibh şi Mustafa al-Hawsawi. Binalshibh şi al-Hawsawi au contribuit la planificarea atacurilor din 11 septembrie 2001. Al-Nashiri a pus la punct atentatul din 2000, vizând USS Cole. Zubaydah s-a ocupat cu actele de călătorie pentru membrii organizaţiei teroriste.

    Cei patru petrecuseră luni în închisorile din străinătate, unde au fost supuşi la unele dintre cele mai dure tehnici de interogare din istoria Statelor Unite. Până la sfârşitul verii din 2003, CIA a ajuns la concluzia că bărbaţii au spus tot ce ştiau, dar avea nevoie de un loc unde să îi ţină, fără să mai desfăşoare interogatorii prelungite.

    În plus, sistemul de închisori CIA din străinătate era în schimbare. O închisoare din Thailanda, cunoscută drept Cat’s Eye, fusese închisă în decembrie 2002, iar în toamna anului 2003, agenţia americană de informaţii se pregătea să închidă centrul de detenţie din Polonia şi să deschidă un altul în România. Jurnaliştii şi organizaţiile pentru drepturile omului începuseră să pună întrebări. Iar CIA trebuia să îşi mute deţinuţii.

    Baza navală americană de la Guantanamo, din Cuba, a părut o alegere bună. Bush alesese primii şase suspecţi de terorism care urmau să compară în faţa tribunalelor militare de acolo, iar o Curte de Apel federală decisese că deţinuţii nu pot folosi tribunalele din SUA pentru a-şi contesta detenţia. Iar CIA tocmai construise o închisoarea nouă, Strawberry Fields, separată de penitenciarul principal de la Guantanamo. Spre deosebire de alte centre secrete din străinătate, la Strawberry Fields nu erau aplicate tehnici dure de interogare, acesta fiind pur şi simplu un loc unde figurile importante din spatele atentatelor din 11 septembrie 2001 erau deţinute până la proces.

    Însă, la scurt timp după sosirea celor patru terorişti la Guantanamo, situaţia a început să se schimbe. În noiembrie, Curtea Supremă a decis să se pronunţe asupra dreptului deţinuţilor de la Guantanamo de a sesiza tribunalele americane în legătură cu legalitatea detenţiei lor.

    Administraţia se temea că aceştia vor spune public la ce au fost supuşi în închisorile secrete. Aşa că, în 27 martie 2004, un avion Gulfstream IV a decolat de la Guantanamo. Până în 28 iunie, când Curtea Supremă a decis că deţinuţii trebuie să aibă acces la închisorile americane, Abu Zubaydah, Abd al-Nashiri, Ramzi Binalshibh şi Mustafa al-Hawsawi se aflau deja în străinătate. Doi ani mai târziu, Washington Post a dezvăluit existenţa programului, Bush a golit centrele secrete de detenţie, iar 14 suspecţi de terorism au fost transferaţi la Guantanamo. Printre aceştia se numărau şi cei patru care mai fuseseră acolo, încheie AP.”[4]

V-am citat mai sus pozitia MAE cu privire la aceste acuzati cand ei spuneau ca „sint nefondate”, dar se pare ca la data de 11 octombrie 2013, s-au razgandit (din cauza dovezilor concludente aparute) si au spus ca „vor derula o ancheta”, dar se pare ca nu mai termina ancheta sau nu vor sa o termine?

Ministerul Afacerilor Externe a raspuns, vineri, cererii Parlamentului European de a deschide o ancheta independenta legata de existenta centrelor de detentie ale CIA in Romania, precizand ca o ancheta este deja in curs.

Potrivit unui comunicat al MAE, „autoritatile romane nu detin niciun fel de informatii din care sa rezulte ca pe teritoriul Romaniei au existat centre de detentie ale CIA sau ca aeroporturile romanesti ar fi fost utilizate de catre CIA pentru transportul sau detentia unor prizonieri suspectati de acte de terorism”.

In plus, diplomatia romana sustine ca nu au existat, pana acum, dovezi care sa arate ca „persoane sau agentii straine oficiale au fost implicate, pe teritoriul Romaniei, in actiuni de privare de libertate sau transport ilegal de detinuti”.

Parlamentul European a votat, joi, o rezolutie in care arata ca exista un „climat de impunitate din jurul complicitatii statelor membre UE cu programele secrete de ‘transfer’ si detentie ale CIA a permis continuarea incalcarii drepturilor fundamentale, asa cum rezulta din programele de supraveghere in masa dezvoltate de SUA si de unele state membre, se sustine intr-o rezolutie a PE votata joi in sesiunea plenara de la Strasbourg”.

Parlamentul European cere Romaniei o ancheta privind inchisorile CIA

Eurodeputatii se declara „foarte dezamagiti” de refuzul Comisiei Europene de a raspunde substantial la recomandarile facute de Parlamentul European in rezolutia sa din septembrie 2012, adoptata ca urmare a lucrarilor Comisiei temporare privind acuzatiile de utilizare a statelor europene pentru transportul si detentia ilegale de prizonieri.

Aceste recomandari sunt reintegrate in rezolutia din acest an. De exemplu, eurodeputatii cer din nou Comisiei sa investigheze daca regulile UE au fost incalcate de colaborarea cu programul CIA.

Drept raspuns, MAE reaminteste ca o Comisie de ancheta special dedicata verificarii alegatiilor invocate de Rezolutie a fost instituita de Senatul Romaniei in decembrie 2005. Concluziile raportului pe care Comisia de ancheta l-a adoptat in 2008 arata clar ca nu au existat baze secrete americane in Romania.

Ponta, despre solicitarea PE privind inchisorile CIA: Facem tot ceea ce e normal pe plan european

Ministerul de Externe mai subliniaza ca „o ancheta judiciara a fost deja declansata si este in derulare. Autoritatile competente intreprind toate demersurile necesare pentru solutionarea acestei cauze cu deplina respectare a principiilor statului de drept si a drepturilor omului”.”[5]

CIA se ocupa cu traficul de droguri! George Bush, Bil Clinton si toti presedintii americani sint implicati in crima organizata!
Lupta internationala impotriva drogurilor este doar o simpla prosteala!

Skull & Bones, societate secretă masonică ce a practicat traficul de droguri

Alţi parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii din droguri pentru a susţine construcţia Universităţii Columbia; şi Joseph Coolidge, al căru fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United Fruit Company. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge a fost unul din ofiţerii executivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR). Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pe catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vasele flotei templierilor. Şi marele lanţ hotelier Astor e implicat în droguri…

Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mari acţionari ai companiei East India. Alte centre ale comerţului cu droguri au fost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale ale Jurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei. Unul din descendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra, imediat după cel de-al II-lea Război Mondial. Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şi condusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA.

Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu George Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite. Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelor SUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalul Edwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director al filialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist în Serviciile Secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii în Arabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care a operat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpul războiului din Vietnam; Dale Holmgren, reprezentantul băncii din Taiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai tîrziu în linia aeriană CIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei din Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA, responsabil cu cercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul de legătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos, William Colby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA.

SURSE

1. http://observator.tv/social/secretele-inchisorii-cia-din-romania-104633.html

2. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/inchisoarea-cia-din-bucuresti-598886.html

3. http://www.ziare.com/stiri/mae/mae-considera-nefondate-acuzatiile-venite-de-la-consiliul-europei-in-dosarul-cia-1118839

4. http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cine-este-britelite–inchisoarea-secreta-a-cia-din-romania-195856

5. http://www.ziare.com/stiri/inchisoare/mae-despre-inchisorile-secrete-cia-din-romania-ancheta-e-in-derulare-1262030

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro