„Gura de Rai” din Munții Bucegi – un loc de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește și funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc

by Am ajuns iarasi la Muntii Bucegi, cei care nu se sfiesc in a bulversa oamenii de stiinta. Muntii Bucegi au in spate o istorie milenara ce se pierde in negura timpului, insa descoperirile ce se fac, unele se tin in secret, nu fac decat sa arate adevarata istorie oculta […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Am ajuns iarasi la Muntii Bucegi, cei care nu se sfiesc in a bulversa oamenii de stiinta. Muntii Bucegi au in spate o istorie milenara ce se pierde in negura timpului, insa descoperirile ce se fac, unele se tin in secret, nu fac decat sa arate adevarata istorie oculta a acestui popor roman (geto-dac).

In 1999, cercetatorul Vasile Rudan a efectuat un studiu asupra unei zone din Bucegi. A observat accidental ca pe o panta cu o suprafata de un kilometru patrat, in preajma Varfului Doamnei, organismul se incarca energetic, toate functiile fiind revigorate. Masuratorile indicau o anomalie magnetica atipica. Cercetatorii au denumit sugestiv zona “Gura de Rai”, conform unei legende populare , care spune ca „la ingemanarea Cerului cu Pamantul viata trece prin moarte si moartea devine viata”.

Adica se deschide o poarta spre alta lume. S-au facut masuratori prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington. Anomalia geomagnetica atipica pusa in evidenta de masuratori era cu totul necunoscuta. Era o anomalie cu efecte pozitive, spre deosebire de alt gen de anomalii atipice, care emiteau radiatii patogene, pe care profesorul Rudan le cerceta de multi ani. “

bucegi - gura de rai

Foto: carpati.org

Voi cita un articol de pe site-ul scienceline.ro despre „Gura de Rai” din Muntii Bucegi din luna Mai 2007:

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant.

In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara „Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.

In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform „Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu „plaiul”, iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti „exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de „Gura de Rai” exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei „Guri de Rai”, un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare „Terra” a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie.

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. „Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. „Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun”, declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu „ciudatenii”. Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. „Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicata de Institutul „Terra” cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii.

Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone „rele” este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are „coltii dragonului”. Daca acesti „colti” subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria „Retelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

„Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, „Gura de Rai” in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan.

„Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta”, spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.

Cercetatorii de la Institutul „Terra” spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun.„[1]

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala.

“Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona.

“Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun”, declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu “ciudatenii”. Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara.

Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului…

As mai vrea sa reamintesc inca doua lucruri ce exista in Muntii Bucegi:

1. Apa pura de la cele 7 izvoare – o apa care are ca si continut ZERO bacterii, facand-o unica pe Planeta, care si acum e cercetata de specialisti. Mai multe puteti citii aici -> http://www.fara-secrete.ro/cele-7-izvoare-din-bucegi-au-cea-mai-pura-apa-de-pe-planeta-unde-nu-exista-nicio-bacterie.

2. Holograma din Muntii Bucegi – anual, pe 28 Noiembrie, data care este considerata si „ziua sfinxului” de catre multe persoane, se proiecteaza in Muntii Bucegi, atat in Masivul Caraiman, cat si in Masivul Bucegi o holograma uriasa. Cea mai vazuta holograma este cea in care intra si Crucea Caraiman de pe Masivul Caraiman, cel mai inalt din Muntii Bucegi.

Mai multe despre aceasta holograma, care socheaza oamenii de stiinta, avand in vedere ca nu este deloc, un fenomen de refractie, asa cum s-a crezut initial, cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/holograma-din-masivul-bucegi-si-caraiman-impreuna-crucea-caraiman-ce-se-proiecteaza-in-nori-un-fenomen-misterios.

Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 – cea mai mare descoperire din toate timpurile! Totul devenind un SECRET mondial!

Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 – un secret teribil in
topul secretelor de pe lista proiectelor negre ale U.S.A.P.

U.S.A.P. sau „proiectele negre” se traduc prin „operatiune ultrasecreta si
complet inchisa recunoasterii oficiale”. Practic acestea nu exista oficial
si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In
esenta, datele sint de acest gen, despre ce discutam noi, doar ca ei au
dovezile palpabile, empirice…

Despre Proiectele Negre ale U.S.A.P. am scris pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/proiectele-negre-ale-u-s-a-p-aici-se-afla-energia-punctului-zero-tehnologia-antigravitationala-fuziunea-atomica-la-rece-si-alte-tehnologii-ce-sint-ascunse-si-negate-in-mod-oficial-de-catre-oame.

„Romania nu si-a luat un angajament definitiv in ceea ce priveste secretul
descoperirii din Masivul Bucegi, insa din ce am aflat acel protocol semnat
de carpa KGB-ista, Iliescu, a fost semnat pe 10 ani, el expirand in August
2013.

Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic,
ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele
Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi
a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice
extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire
lumii întregi.

Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa
politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia
antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei
noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele,
incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea
descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele
implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului
angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei
descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte
importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu
atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră”
la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o
echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României,
le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din
luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor
informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a
vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la
dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta
neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta
de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă
excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a
SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi
promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
(august-septembrie, 2003).

în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state,
România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe
teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a
efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul
secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context,
plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să
devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică
pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi
secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în
raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată
bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare
cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări
stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar
putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.
Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa
ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani.
Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat
că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi
părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens,
pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a
dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea
construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un
angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii
descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi,
în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei
tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea
şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte
ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă,
această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom
analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au
condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe
teritoriul României.

Practic ansamblul descoperit sub Masivul Bucegi in 2002, de catre
cercetatorii de la Pentagon folosind satelitii geostationari care au la
baza tehnologia bionica si cea a undelor de forma. La data de 11 August
2003, dupa o pregatire ca la carte o echipa romano-americana patrunde in
interiorul Masivului Bucegi (nu mai descriu toata povestea), asta dupa ce
foreaza de mai multe ori in incercarea vehementa de a patrunde in interior
desi barajele energetice nu permiteau. Intr-un final s-a reusit
strapungerea barierei energetice si unificarea galeriilor.

Primul tunel se afla in plan paralel cu baza muntelui si la o treime
distanta de baza Masivului Bucegi, iar acest prim tunel are o lungime de
280 m, dupa care coteste brusc intr-un unghi de 26 de grade continuand cu
alt tunel care este o lungime aseamanatoare, dupa care se termina in
interiorul unei aule gigantice in interiorul muntelui. Aula din interiorul
muntelui este gigantica aceasta avand o inaltime de 30 m si o latime de
100 m. Verticala la suprafata din interiorul aulei corespunde stancilor de
pe creasta Masivului Bucegi care poarta numele de Babele, iar verticala la
suprafata iese intre Sfinx si Babele.

PROBLEME POLITICE IN CADRUL GUVERNULUI ROMANIEI DUPA PUBLICAREA ACESTOR
CARTI CU PRIVIRE LA DESCOPERIREA DIN BUCEGI!!
O TENTATIVA ESUATA DE CENZURARE A CARTILOR LUI RADU CINAMAR DIN PARTEA
UNUI POLITICIAN PSD-ist (Adrian Nastase)!
DIRECTORUL SRI, ANTIMASONUL RADU TIMOFTE, REUSESTE SA-L OPREASCA PE ACEL
POLITICIAN (Adrian Nastase)!

„Generalul Obadea şi Cezar trebuiau să facă faţă unei situaţii care, fără
a fi deocamdată prea complicată, era totuşi tracasantă. Dacă nu era
tratată cu seriozitate, risca să declanşeze ceva la scară mai mare, punând
în pericol statutul bine definit şi destul de ocultat al Departamentului
Zero. Cezar mi-a spus că au avut loc trei rânduri de convorbiri între
membrul respectiv al comisiei şi generalul Obadea; la două dintre ele
asistase personal. Politicianul ameninţase aproape direct că sesizează
comisia şi demarează procedura de analiză, dacă nu se operează
modificările cerute. Prin aceasta se referea la trimiterea mea în SUA, dar
totul era doar un pretext. Nici măcar nu ascundea că vorbeşte în numele
unui grup de interese ascunse; astfel de aspecte sunt deja obişnuite la un
anumit nivel.

Lucrurile erau şi mai mult complicate de faptul că unul dintre motivele pe
care persoana îşi baza atacul era acela că eu scriam despre anumite
subiecte cu caracter secret şi publicam acele elemente. Era un aspect
delicat, care apăruse deja cu câteva luni în urmă, dar fusese înăbuşit la
o şedinţă secretă a directorilor SRI. Nu am avut niciodată multe elemente
în legătură cu acest aspect. Dar atât Cezar cât şi generalul Obadea m-au
asigurat că puteam scrie în continuare, fireşte în anumite limite, pe care
de altfel eu le-am respectat întru totul.

Acum, însă, problema era din nou pusă pe tapet, semn că “deranjul” nu
numai că nu fusese uitat, dar chiar se amplificase. Pe lângă
obstrucţionarea volumelor scrise de mine, se urmărea în paralel ca micul
“scandal” să creeze chiar o breşă în actualul sistem din SRI, pentru a se
putea prelua controlul asupra Departamentului Zero. În aceste condiţii era
evident că nu puteam să pun gaz pe foc şi să public acest al patrulea
volum al seriei imediat după evenimentele care constituie subiectul lui.
Am fost nevoit deci să aştept, sperând la anumite intervale de timp că
totul se va linişti şi voi putea să fac în continuare cunoscute
principalele aspecte cu care m-am confruntat în cadrul Departamentului
Zero. Numai că aşteptarea mea s-a prelungit destul de mult şi iată că
numai acum, la doi ani după apariţia pe piaţă a volumului 3 al seriei, am
primit aprobarea lui Cezar de a scrie în continuare.

Îl rog pe cititor să aibă înţelegere faţă de această situaţie complicată
în care eu, metaforic vorbind, am fost legat de mâini şi de picioare. Dacă
nu ar fi existat un anumit grup redutabil de persoane cu o mare putere
politică şi economică, ce îmi era favorabil, nu ar fi fost şanse ca aceste
cărţi să ajungă pe piaţă.
Desigur, eu nu pot expune aici toate aspectele de culise care există şi pe
care le cunosc. În afară de acestea, sunt unele elemente despre care Cezar
mi-a spus că e mai bine să nu le ştiu; ele fac parte din incredibilul
păienjeniş de interese şi ţeluri, care cuprinde o mare parte a oamenilor
puternici în această ţară. Mi s-a permis să subliniez doar unele
chestiuni, pentru a păstra un relativ echilibru într-o situaţie în care
“apele fierb” mai mereu.

Am primit cu puţin timp în urmă o notă informativă: ducesa de Halberg vine
în vizită la Bucureşti (n.ed. intamplare din anul 2006). Exact acum, în
aceste momente tensionate. Parcă se pregăteşte ceva.
Şi, vrând să mă asigur că nu vorbesc la pereţi, am întrebat-o direct pe
Shirt Li:
– Cred că ştii că e membru marcant al Nobilimii Negre?
Shin Li înclină capul în sens afirmativ…”

Citat pe scurt din cartea “Viitor cu cap de mort” vol. 1 de Radu Cinamar:

“O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră, informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România.
Mărturisind că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai importante dintre organismele politice, economice şi militare ale SUA, a afirmat că există câteva grupuri oculte a căror putere este foarte mare. Dincolo chiar si de aceste grupări foarte puternice, există formaţiuni de elită care supervizează viaţa ştiinţifică şi tehnologia pe întreaga planetă, economia mondială şi curentele politice globale. Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg. Tot ceea ce e mai important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete în ceea ce priveşte teritoriul României.

Pentagonul spionează cu sateliţi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul muntelui nu comunica cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidenţiat două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui şi respingeau orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolă sau semisferă, care se afla la capătul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut că acolo se afla ceva extrem de important şi care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-hemisferă se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul hemisferic se află pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creastă numite Babele. De fapt, verticala ieşea la aproximativ 40 de metri între Babele şi Sfinxul din Bucegi.

O amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri pe care se află o amforă. Conţinutul ei reprezintă unul dintre punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita masonilor. Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas consternaţi să constate că substanţa are o structură cristalină necunoscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut mai ales în formula de puritate foarte mare.
Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de existenţa amforei. Pulberea de aur în forma ei pură stimulează foarte mult anumite fluxuri şi schimburi energetice la nivel celular şi neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de întinerire. Teoretic, un om poate să trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe mii de ani cu condiţia să consume, la anumite intervale de timp, şi în cantitate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică multe aspecte enigmatice legate de longevitatea incredibilă a unor personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale ale masonilor.

Declaraţia oficială a României

Când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu ştia, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. Preşedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonică directă cu Casa Albă. În câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul de declarare a stării de urgenţă în zona montană şi în capitală.
Discuţiile dintre oficialii americani care sosiseră de urgenţă la Bucureşti şi partea română s-au făcut fără translator. Au fost atât de violente încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplomaţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunoşteau nimic din această problemă, iar americanii ştiau bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru susţinerea declaraţiei publice.
Declaraţia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din munţii Bucegi, punând la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte elemente esenţiale pentru clarificare. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru studii şi cercetări. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvăluirile despre trecutul extrem de îndepărtat al omenirii şi despre istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută.

“În nici-un caz!”

Americanii au reacţionat cu vehemenţă pentru că acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor planetară, şi poate ar fi aruncat în haos economia şi societatea ţării lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panică. Dar au uitat să recunoască că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca rezultat direct al minciunii şi manipulării realizată deliberat de-a lungul secolelor de către francmasonerie. S-a primit şi o intervenţie specială a Papei care îndemna la o mare cumpătare înainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din arhiva secretă papală care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi. După 24 de ore de discuţii s-a ajuns la un acord final de colaborare româno-american în nişte termeni precişi. Poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor, de prezentare a lor în mod gradat omenirii.”[1]

Mai multe informatii avand legatura cu descoperirea din Bucegi puteti citi aici:

1. http://www.fara-secrete.ro/misterioasa-calatorie-a-echipei-romano-americane-printr-unul-dintre-tunelurile-de-sub-masivul-bucegi-tocmai-pana-in-egipt-ajungand-la-260-metri-adancime-sub-marea-piramida-intr-o-camera-oculta -> calatoria efectuata de echipa romano-americana prin cel de-al treilea tunel de sub Masivul Bucegi, ajungand tocmai in Egipt sub Marea Piramida intr-o Camera Oculta la 260 m adancime!

2. http://www.fara-secrete.ro/departamentul-zero-al-securitatii-statului-exista-dar-este-bine-tinut-secret -> Departamentul Zero al Securitatii Statului – Organizatia Oculta care se ocupa de dezvoltarea persoanelor cu capacitati extransenzoriale, organizatie implicata adanc in gestionarea problemelor din cadrul descoperirii din Bucegi

3. http://www.fara-secrete.ro/misterioasa-baliza-cosmica-din-antarctica-care-face-o-triangulatie-cu-muntele-mckinley-alaska-si-muntii-orastiei-masivul-sureanu-care-are-legatura-cu-satelitul-europa-al-planetei-jupiter-dar-si-cu -> Misterioasa Baliza Cosmica din Sud-vestul Antarcticii, de langa baza americana Macor, care face o triangulatie intre Muntele McKinley din Alaska si Muntii Orastiei (Masivul Sureanu) din Romania, dar si cu planeta Jupiter si intreg sistemul solar, avand legatura cu Descoperirea din Masivul Sureanu a unui munte ticsit de aur pur

4. http://www.fara-secrete.ro/descoperirea-din-masivul-sureanu-din-anul-1990-un-munte-de-aur-extrem-de-pur-unic-pe-terra -> Descoperirea din Masivul Sureanu din anul 1990, cand s-au descoperit filoane de aur lungi de 1 metru care sint de o puritate unica pe Planeta. Americanii observand triangulatia Balizei Cosmice din Antarctica cu Muntele McKinley din Alaska si Muntii Orastiei (Masivul Sureanu), acuza serviciile secrete romane ca ascund ceva in legatura cu Masivul Sureanu!

Descoperirea din Bucegi din August 2003 confirmata si de micul inuaki David in cartea “Inuaki reptilianul din mine” scrisa de Aryana Havah:

“D: Pentru ca aici noi beneficiem de constiinta colectiva a inaintasilor nostri, care ne va fi de mare ajutor.
A: Ce vrei sa spui cu asta?
D: Aici pe acest pamant au trait fiinte foarte evoluate, care au lasat viitoarelor generatii un fel de bula energetica care contine informatii de o mare valoare. Ele vor fi revelate la un anumit moment. Totodata prin accesarea acestora, noi vom capata explicatii la toate intrebarile care au fost puse de-a lungul evolutiei, intrebari a caror raspunsuri reale, au fost de obicei ascunse, mascate sau trunchiate.
A: Imi poti da un exemplu?
D: Nu, caci nu este sarcina mea.
A: Si mai este mult pana cand vom putea accesa acest tezaur? (DESCOPERIREA DIN BUCEGI?)
D; Nu. Unii chiar iI acceseaza, ba mai mult, impartasesc informatiile primite (RADU CINAMAR?!).
A: Si noi de ce nu stim?
D: Ba auzim, dar nu suntem interesati. Majoritatea crede ca sunt povesti.
A: Toata Romania a fost populata de aceste fiinte?
D: In special centrul tarii actuate, intr-unul din munti este chiar ascuns un tezaur
informational deosebit de important.
A: Si de ce nu a aflat nimeni?
D: Aghton spune ca stiu destul de multi, insa ca nu vor sa spuna. Sunt persoane care
chiar au intrat acolo.
A: Este tipic romanesc. Daca auzi ceva ce nu trebuie, ti se spune ca esti dezinformat,
ca ai infeles gresit sau ca nu ai ajuns la nivelul la care ti se poate revela secretul.
D: Toti vor afla atunci cand va trebui.

A: Dar muntii Bucegi, imi poti spune ceva despre ei?
D: Atat in Bucegi cat si in Ceahlau, exista acel tezaur informational de care iti vorbeam.
Daca oamenii s-ar uita ar putea chiar sa il vada. In acele locuri apar niste formatiuni
energetice sub forma de piramida cu baza patrata. Acum arata ca un fel de holograma, dar cu cat ne vom apropia de anumite evenimente cu atat vor fi mai pregnante.
A: Ce rol au aceste piramide? (DECI MUNTII CARPATI SINT PIRAMIDE!)
D: Ele protejeaza tara de anumite atacuri energetice si transmit forme-gand-energie in
scop de protectie si evolutie spirituala. Intr-un fel, putem spune ca incearca sa ridice vibratia la nivelul intregii Romanii. Atat a locului cat si a oamenilor.”[2]

Panica masonica la Pentagon (iulie 2003).Mari Tensiuni Diplomatice dintre politicienii romani si cei americani din cadrul sedintei de urgenta a CSAT din august 2003
Pregatirea calculelor pentru a strapunge Masivul Bucegi si a ajunge in Sala Proiectiilor.

Baza secretă din munţi

Clipa mult aşteptată a sosit puţin după mijlocul lunii august, într-o dimineaţă însorită am fost contactat prin fi¬liera obişnuită, dar curând aveam să realizez că măsurile de precauţie erau de acea dată mult mai severe. Nu voi intra în amănunte, care oricum nu interesează prea mult. Puţin după prânz am ajuns la una din bazele militare secrete de la poalele munţilor, de unde am fost preluat cu elicopterul Departamentului Zero, fiind însoţit de doi mi¬litari cu uniformă specială, care erau înarmaţi, încă de la Bucureşti, după consemnele ştiute, nici unul dintre cei care mă escortau nu a rostit o vorbă. Schimbările de vehicul şi de pază erau însoţite doar de ordine scurte, la obiect, întreaga acţiune se dovedea a fi rapidă şi precisă.

Deşi cunoşteam prea bine aspectele implicate şi motivele pentru care era necesară asigurarea unei maxime secu¬rităţi, mărturisesc totuşi că eram puţin contrariat de stricteţea măsurilor de siguranţă care erau luate, consi-derându-le exagerate. Mi-am dat însă repede seama că nu eram aproape deloc în măsură să apreciez la adevărata ei valoare întreaga operaţiune şi că trebuia să mă consider un tip foarte norocos pentru că mi se oferea nesperata şansă de a avea acces la ceea ce consideram a fi, probabil, cea mai importantă descoperire din timpurile moderne. Faptul că am fost chemat de Cezar şi că măsurile de securitate erau extraordinare îmi oferea certitudinea că, într-adevăr, acolo fusese descoperit ceva de o importanţă colosală. Reflectam la faptul că, în timp ce imensa majoritate a oamenilor îşi duceau traiul zilnic, de multe ori într-un mod cât se poate de banal, această descoperire ar fi putut să transforme radical concepţiile tuturor într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Zâmbeam amar la gândul că, în conjunctura mondială prezentă, părerea mea era probabil mult prea idealistă. Pentru a determina o trans¬formare de proporţii care să implice o justă analiză şi înţelegere atât a trecutului umanităţii cât şi a semnificaţiei profunde a vieţii, este nevoie de o abilă diplomaţie, de inteligenţă şi de virtuţi nobile pentru a te „strecura” print¬re numeroasele piedici de natură mentală, psihică sau chiar materială care încă domină masele de oameni.
Cufundat în aceste gânduri aproape că nu am obser¬vat coborârea elicopterului, care se apropia de noua bază ce fusese construită în munţi. Reflecţiile mele s-au eva¬porat ca prin farmec la vederea ansamblului care se afla la câţiva zeci de metri sub mine. Deşi eram oarecum fami¬liarizat cu operaţiunile de tactică militară şi cu tehnica folosită în astfel de ocazii, totuşi ceea ce puteam să văd atunci întrecea cu mult orice închipuire. In primul rând am realizat prezenţa masivă a forţelor americane datorită numărului mare de vehicule de teren care le sunt caracte¬ristice şi a unor ansambluri masive , ascunse sub nişte prelate uriaşe pe care se vedea desenat steagul SUA.

Puteam, de asemenea, să observ singurul drum amenajat, destul de larg, care venea din vale prin pădure, precum şi cele două centuri de securitate militară a accesului în bază; ele apăreau ca un fel de hotare late, formând fiecare aproape un cerc complet înjurul unei intrări mari în peretele stâncos al muntelui, între cele două centuri con¬centrice de securitate exista un parc de camioane militare, câteva autovehicule de teren, precum şi două trei vehicule a căror formă şi scop nu le-am putut identifica pe loc. Am estimat că de-a lungul celor două centuri erau plasaţi aproximativ două sute de militari. Cei de pe centura inte-rioră purtau o uniformă specială, de culoare neagră, iar militarii de pe centura exterioară purtau uniformă obişnuită. Fiecare dintre aceştia avea armă automată, iar distanţa dintre ei era de doar câţiva metri. Am văzut că barăcile soldaţilor erau plasate între cele două hotare, iar cele ale echipei speciale se aflau imediat în spatele celei de-a doua centuri. Drumul era blocat de bariere duble şi masive în dreptul fiecărei centuri, cu dublu pichet de con¬trol de fiecare parte a lui. Am apreciat distanţa între cele două centuri de securitate la aproximativ cincizeci de metri. Se pare că activitatea era frenetică, deoarece obser¬vam un du-te-vino continuu între cele două comanda¬mente, dar mai ales în interiorul perimetrului-focar, până la peretele care fusese tăiat în munte.
Observaţiile mele generale au fost întrerupte de ateri¬zarea elicopterului pe un loc amenajat în interiorul perimetrului principal, după a doua centură de securitate. Am coborât şi imediat am fost încadrat de doi militari , care de această dată erau americani. Ne-am deplasat doar vreo douăzeci de metri de la elicopter, cei doi din echipa specială fiind în faţă, iar americanii în spatele meu. Mi s-a spus să mă opresc şi am rămas acolo în picioare, toţi cinci, cam o oră; în mod evident, aşteptau ordinul de pre¬luare a mea.

Abia atunci am început să realizez cu adevărat pro¬porţiile operaţiunii care se desfăşura în zonă şi să intuiesc importanţa ei excepţională. Iniţial am fost mirat de „trata¬mentul” la care eram supus; nu pentru că m-aş fi simţit jignit, ci mai ales pentru stricteţea aproape incredibilă cu care se desfăşurau acţiunile în cadrul bazei, îi priveam pe cei patru care mă încadrau politicos, dar foarte ferm; nu s-au clintit din poziţia în care se aflau, nu s-au relaxat, nu au vorbit şi aproape că nici nu au clipit timp de o oră, cât am aşteptat acolo. Complet impasibili, îmi dădeau mai mult impresia unor roboţi, decât a unor făpturi umane. Neavând încotro, am rămas şi eu aproape nemişcat între ei, îndoindu-mă doar din când în când pentru a nu amorţi. Am încercat să aflu motivul aşteptării noastre, precum şi alte amănunte, dar era ca şi cum aş fi vorbit la patru stâlpi de beton. Am înţeles atunci că ordinele erau extrem de severe şi stricte şi nu am mai pus alte întrebări, aşteptând resemnat venirea lui Cezar.

Cu toate că era relativ obositor să rămân în picioare un timp destul de îndelungat în acelaşi loc, am folosit acel prilej pentru a observa cu atenţie ceea ce se afla în jurul meu. Emoţia de care fusesem cuprins încă de la plecarea din Bucureşti se amplificase şi mai mult. Mă aflam, prac¬tic, la mai puţin de o sulă de metri de ţinta viselor şi pre¬supunerilor mele, de o fenomenală descoperire care aştepta poate de zeci de mii de ani să fie revelată. Fiorul necunoscutului care plutea în aer cuprindea parcă întrea¬ga bază, insuflând în mod tainic fiecărei persoane de acolo un aer aparte, grav, de enigmatică focalizare inte¬rioară.

În faţa mea, puţin lateral dreapta de la locul în care mă aflam, se deschidea în munte gura largă a unui tunel. Puteam să văd sistemul modern de iluminare care fusese montat la intrare şi care continua în interiorul tunelului. Din nefericire, unghiul în care mă aflam şi prezenţa unui mare cort de campanie şi a două construcţii modulare ultramoderne, în formă de emisferă, îmi bloca perspecti¬va, în aceeaşi zonă principală în care mă aflam existau mai multe jeep-uri şi vehicule americane, iar în marginea din stânga mea erau două ansambluri uriaşe, acoperite fiecare cu câte o prelată, care după formă sugerau că adă¬posteau lăzi uriaşe, al cărui conţinut nu îl cunoşteam. Gura tunelului era blocată de o barieră lată din metal, fiind păzită de o parte şi de alta de doi militari americani; uniforma lor sugera că făceau parte din trupele de elită ale puşcaşilor marini.
Insă ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea era uriaşul hangar săpat în piatra muntelui, care se afla în dreapta tunelului păzit. Era imens, măsurând cam zece metri înălţime şi, din câte am putut eu aprecia, cam cincizeci de metri adâncime. Era perfect realizat, cu pereţii finisaţi şi bolta curbată în mod impecabil. M-am întrebat ce tehnologie au folosit dacă au reuşit să construiască tot ceea ce vedeam în aproximativ o lună. Ulterior aveam să aflu cu stupoare că realizarea forajului în cazul hangaru¬lui nu durase decât o singură zi.

În interiorul halei erau stivuite multe lăzi pe o parte, iar pe cealaltă parte se aflau trei construcţii speciale, ca nişte camere lungi al căror scop, cred, nu putea fi decât cel de analiză şi cercetare. De altfel, în interiorul hangaru¬lui era o relativă agitaţie, deoarece puteam să observ multe persoane cu halate albe, care intrau sau ieşeau grăbite din acele mini-laboratoare, purtând în mâini diferite obiecte sau hârtii. Atât pe culoarul din mijloc al hangarului, cât şi afară, aproape de gura tunelului, am văzut mai multe vehicule mici cu motor electric, pe care unii dintre cei de acolo le foloseau pentru a se deplasa în interior. Nici tunelul şi nici hangarul nu erau prevăzute cu uşi culisante, probabil datorită complicaţiilor construc¬tive, care nu erau momentan necesare. Hangarul avea totuşi, în partea de sus, un sistem mecanic de „perdea”, confecţionat dintr-un material semitransparent, care nu era lăsat decât pe un sfert din înălţimea intrării. Sistemul de iluminat era impecabil şi am observat două mari ge¬neratoare care funcţionau undeva mai jos, pe coasta muntelui, între cele două centuri de securitate şi control. La o oarecare depărtare de marele cort de campanie, în stânga mea, se afla un şir de barăci moderne iar în spatele lor mai multe corturi de campanie de dimensiuni medii, care cu siguranţă reprezentau adăposturile de noapte pen¬tru personalul de cercetare şi pentru militari. Nu am observat însă nimic care să semene a loc în care se pregăteşte hrana; concluzia mea a fost că aceasta este adusă zilnic cu un camion, probabil cu o pază foarte se¬veră.

Ulterior aveam să aflu că bucătăria fusese amenajată câţiva kilometri mai la vale şi că, într-adevăr, un grup de militari din echipa specială a DZ făcea zilnic drumul cu un camion, aducând hrana pentru cei din bază. Această soluţie a fost preferată pentru a reduce şi mai mult activi¬tatea periferică a personalului şi pentru a micşora, de asemenea, riscurile de securitate. Masa era servită separat de fiecare grupă de militari, la barăcile lor. în perimetrul-focar ea era servită în cortul mare de campanie, atât pen¬tru militarii români şi americani, cât şi pentru echipele de cercetători. Am aflat că americanii veniseră cu alimente proprii şi cu bucătarii lor, însă aceştia fuseseră trimişi la un loc cu cei români, în bucătăria de la poalele muntelui.
Cele două construcţii semisferice erau reşedinţele staff-ului român şi, respectiv, al celui american. Cezar mi-a dezvăluit ulterior că în una dintre acestea, care era mai mică, locuia el şi generalul Obadea, iar în cealaltă se aflau doi generali de la Pentagon şi un consilier pe probleme de securitate naţională de la Washington. Aceste clădiri extraordinar de ergonomice semănau mai mult cu clădirile unor staţii de cercetare de pe alte planete şi lăsau o impresie foarte plăcută, de comfort şi mare siguranţă. Materialul din care erau făcute avea culoarea albă şi era delimitat în suprafeţe hexagonale, iar în apropierea vâr¬fului exista o bandă lată dintr-un material de culoare albastru închis. Pe această bandă erau dispuse un fel de leduri luminoase uriaşe, despre care mi s-a spus că, atunci când luminau noaptea, creau o atmosferă calmă şi deosebit de frumoasă.

Am urmărit un anumit timp activitatea din perimetru; fiecare persoană se mişca rapid şi dădea senzaţia că ştie cu precizie ce are de făcut. Din când în când venea sau pleca un jeep, ori militarii descărcau ceva din lăzile de sub prelată. Din păcate, distanţa şi obstacolele nu mi-au per¬mis să observ cu claritate obiectele care erau deplasate. Eram totuşi mirat de prezenţa relativ masivă a ameri¬canilor, deoarece Cezar mă lăsase să înţeleg că va fi doar o echipă care să mânuiască dispozitivul de forare cu plasmă.
Chiar în momentele în care făceam diferite supoziţii cu privire la acest aspect, am remarcat faptul că unul din¬tre militarii români, care se afla în faţa mea a dus o mână la urechea dreaptă, a ascultat cu atenţie şi apoi a rostit repede câteva cuvinte. Imediat după aceea ne-am îndrep¬tat spre gura întunecată a tunelului, care pe măsură ce mă apropiam îmi părea tot mai mare şi mai ameninţătoare.

Ne-am oprit în aceeaşi formaţie lângă una dintre cele două construcţii semisferice, la doar câţiva metri în late¬rala tunelului. Inima a început să-mi bată cu putere; din¬colo de bariera lată, păzită de cei doi militari americani inflexibili, se afla poate cel mai teribil mister de pe pla¬netă. Ce se petrecuse în intervalul de o lună şi jumătate de la ultima discuţie pe care am avut-o cu Cezar? Ce s-a descoperit în acea zonă a muntelui? Am observat atunci că prin faţa tunelului şi în interiorul lui, pe o fâşie lată de aproximativ doi metri exista o bandă de cauciuc canelat, pe care erau înşiruite câteva vehicule electrice de pro¬ducţie americană. Vedeam acum interiorul tunelului, luminat discret de instalaţiile cu neon plasate pe tavan şi pe pereţii laterali, însă tunelul se curba spre stânga după doar zece metri, astfel că nu puteam să observ mai mult.

Atunci a apărut Cezar. Venea din interiorul coridoru¬lui, conducând un vehicul electric. Lângă el se afla un bărbat în vârstă, cărunt, dar cu un chip având trăsături ferme, pline de hotărâre. Amândoi erau serioşi şi tăcuţi. Cezar a coborât lângă mine şi abia atunci cei patru mili¬tari s-au retras discret, după ce au salutat. Am făcut cunoştinţă cu generalul Obadea, care m-a privit pătrunză¬tor câteva clipe; mi-a strâns mâna cu putere şi după ce am schimbat câteva amabilităţi s-a retras în construcţia se¬misferică. Era evident pentru mine că generalul ştia totul de la Cezar în ceea ce mă privea şi că îşi dăduse con¬simţământul să fiu adus în acel loc. Probabil că această mişcare făcea parte din planul lor de demascare a ac¬ţiunilor masonice şi au considerat că este necesar să fiu şi eu în acel loc. Chiar dacă mă simţeam doar o rotiţă în acest imens angrenaj de elemente misteriose, aspecte şi intrigi, eram foarte bucuros că aveam acea şansă extraor¬dinară şi eram hotărât să mă achit cu cea mai mare responsabilitate de sarcina pe care mi-o asumasem.

Panica si groaza dupa moartea unor militari romani care au atins barajul energetic din greseala!

— In acel moment discutam împreună cu generalul Obadea şi cu generalii de
la Pentagon anumite aspecte legate de securitatea bazei. Am fost anunţaţi
că s-a realizat străpungerea şi unificarea celor două galerii. Până să
sosim şi noi, militarii începuseră deja să retragă dispoz¬itivul de plasmă
din galerie. Cei trei din prima echipă de intervenţie specială a
Departamentului s-au strecurat înăuntru pentru a vedea condiţiile din noua
galerie. Aceasta a fost o mare greşeală, deoarece au ignorat protocolul de
acţiune. Au sărit treapta de nivel de un metru între cele două galerii şi
au început să cerceteze zona de aproximativ patru metri pe care ştiau că o
au la dispoziţie până la bariera de energie, care era invizibilă. Din
păcate nimeni nu a putut să explice cum s-au petrecut lucrurile.

Probabil
că cei trei s-au apropiat foarte mult de barajul energetic, deoarece
câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot ciudat, dar puternic, ca un
scurt-circuit. I-am găsit prăbuşiţi la baza inferioară a barierei
invizibile, cu trupurile ciudat contorsionate, ca şi cum ar fi fost
delimitate de marginea precisă a unui perete. Toţi trei erau morţi.
Medicii au declarat moartea lor instantanee prin stop cardiac. Acest lucru
a creat o oarecare panică, deşi noi ne-am străduit să aplanăm incidentul.
După cum aveam să-mi dau seama imediat, panica era determinată mai mult în
rândul staff-ului american şi se datora faptu¬lui că temerile iniţiale ale
membrilor săi începeau să se adeverească, într-adevăr, în acel moment nu
aveam practic nici o cale de acces în galeria antică.

Forarea laterală eşuase datorită materialului necunoscut care rezista la orice tentativă de străpungere, iar barajul energetic se dovedea a fi inexpugnabil.
Venerabilul Massini era şi el prezent acolo şi mi-a cerut părerea, în acea
perioadă, detaşamentul de comando american încă nu venise. Erau doar
specialiştii cu dispozitivul de forare, o echipă de cercetători şi
reprezen¬tanţii lui senior Massini, care sunt şi acum: doi generali de la
Pentagon şi consilierul prezidenţial.

Fotografie: Disparitie misterioasa a unui grup de turisti pe 5 iulie 1989 in pestera Stanul Foncii, din Muntii Padurea Craiului din comuna Rosia, Judetul Bihor!

SURSE

1. http://www.scienceline.ro/index.php?module=news&category_id=657&news_id=5209

2. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha, 2004.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro