Germanii, tot mai furioşi pe mass-media corporatistă pe care o descoperă ca fiind mincinoasă

by „Tirajul ziarelor germane se află pe o pantă descendentă ameţitoare, scăzând cu 10% în primele trei luni ale anului 2016, în timp ce presa alternativă ia avânt. Poţi să observi că se apropie, ştii asta instinctiv, avertizezi în legătură cu ceea ce urmează şi scrii despre asta. Apoi ceea […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Tirajul ziarelor germane se află pe o pantă descendentă ameţitoare, scăzând cu 10% în primele trei luni ale anului 2016, în timp ce presa alternativă ia avânt.

Poţi să observi că se apropie, ştii asta instinctiv, avertizezi în legătură cu ceea ce urmează şi scrii despre asta. Apoi ceea ce se petrece este cu mult mai rău decât ar fi putut cineva să prevadă. Iar jurnaliștii au sperat în secret că un miracol îi va putea salva, în vreun fel, că „prezicătorul” din ei s-ar putea ca până la urmă să se înşele.

Apoi, Federaţia Germană de Advertising IVW (care întocmește auditul vânzărilor pe care publicaţiile le înregistrează pe o anumită perioadă) ne arată chitanţa pentru primul sfert al anului 2016. Şi situaţia este cu mult mai gravă decât oricare dintre temerile exprimate anterior: pierderi de două cifre pentru principalele tabloide vândute în Germania. Cititorii se îndepărtează în masă..

Der Spiegel: a scăzut cu 10,2 procente
Frankfurter Allgemeine: a scăzut cu 8,9 procente
Bild: a scăzut cu 10,1 procente

Dacă vrem să distragem atenția de la problema principală, la cele 1,8 milioane de exemplare vândute ale Bild le adăugăm pe cele ale tabloidului B.Z. al grupului Bild/B.Z., 1.997.319.

Aşadar, după 15 ani de dominaţie a standurilor de ziare, groparii tabloidului Bild au îndepărtat 3 milioane dintre cititorii săi. Acest fapt e o surpriză matinală amară pentru editorul şef Tanit Koch. Au fost vremuri în care Bild era cumpărat de 5 milioane de cititori. Zilnic. Scăderea popularității ziarului este într-adevăr teribilă.

Vânzările ziarului Der Spiegel scad frecvent cu mai mult de un milion de exemplare pe săptămână. Pentru publicaţiile distribuite doar la punctele de vânzare (POS), pierderile se ridică la 18,4%. Ziarul Focus, care a avut un debut furtunos sub redactorul șef Helmut Markwort, a înregistrat o cădere imensă de 25,1%. Revista Stern, faimoasă pentru Farsa jurnalului lui Hitler, a pierdut 22,5% din încasări.

Chiar şi Süddeutsche Zeitung (versiunea din Alpi a ziarului Pravda) a pierdut 2,5% din cititorii săi de stânga, de altfel foarte loiali. Ziarul tot mai de stânga Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FAS) a primit o lovitură dură, fiind în scădere cu 11,7%. Aceasta înseamnă că se mai vinde doar în 254.000 de exemplare zilnic. Tabloidul pereche, fostul gigant Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), cu 252.700 de exemplare vândute, este acum chiar mai mic decât versiunea sa mai mică, FAS. Nu a fost posibil să înregistreze cifre mai ridicate.

Die Welt a fost pedepsit pentru legătura sa cu Die Zeit şi pentru că are un redactor-șef prea moale, Jan-Eric Peters – 10,5% pierderi. Aceasta înseamnă că are un tiraj de doar 180.059 de exemplare. Costurile pentru tipărire şi distribuire ar putea să înlăture ce a mai rămas din profituri.

Stefan Aust, redactor-șef al ziarului Die Welt, care încearcă din luna ianuarie să scoată publicaţia la liman, va fi nevoit să combine forţa lui Sisif şi a lui Atlas dacă doreşte să reuşească. Singurul lucru care ar putea să îl ajute ar fi ca Döpfner, directorul Axel Springer SE (trustul media care deține Die Welt), să îi ofere ceea ce l-a făcut pe el mai demult să atingă succesul: reclame în valoare de 50 de milioane de euro. În cazul în care Aust ar reuşi să salveze Die Welt din condiţionarea pavloviană a subjugării lui Merkel, atunci poate cititorii ar putea să răspundă pozitiv din nou.

Aici este buba. Ceea ce a fost pierdut nu mai poate reveni, iar pentru a face cititorii să se întoarcă e nevoie de bani şi de timp. Cine minte la început, îşi pierde credibilitatea chiar şi atunci când mai apoi spune adevărul. Bild a adoptat recent o abordare mai disperată în intenţia de a-şi convinge cititorii. În aprilie a scris despre Thilo Sarrazin, care este un personaj „în afara legii” şi „de neatins”. (Thilo Sarrazin este un politician german renumit pentru cartea sa Deutschland schafft sich ab (Germania se auto anihilează) din anul 2010, care a pornit o controversă naţională cu privire la aspecte negative ale politicii imigraţiei de după război a Germaniei.)

Timp de ani de zile cititorii au fost în mod calomnios numiţi „şobolani de dreapta”, „germani cu minte malefică” sau „nazişti” de interpretarea poliţienească conformă cu directivele lui Merkel. Ei au ajuns în acest fel la o limită. Iar banii pe care îi cheltuiau pe sursele de ştiri din mainstream-media s-au gândit că ar fi mult mai bine investiţi în grădinile lor sau pentru alte lucruri care le fac plăcere.

Relaxându-se în scaune confortabile şi moi, oligarhii media au realizat prea puţin că toate acestea au legătură cu ei şi cu atitudinea lor de atotştiutori. Din nou şi din nou, aceştia încearcă să ocolească subiecte de interes, pe care le cataloghează ca fiind teorii ale conspiraţiei uşor de ignorat. Indiferent că este vorba despre intenția de eliminare a banilor lichizi, de migraţia populației ca armă sau de războiul pentru petrol, abordarea revistelor, televiziunilor şi radioului sună la unison: toate sunt teorii ale conspiraţiei.

Acest fapt trimite socialişti şi foşti comunişti deghizaţi în democraţi într-o nebunească şi furioasă alergare cu limba scoasă după autorii articolelor ce abordează astfel de subiecte, care, în viziunea lor, ar trebui „monitorizaţi sau concediaţi”. Chiar şi tipii isteţi de la Handelsblatt (ziar afacerist de top) au putut fi surprinşi publicând scrieri de genul: „Teoriile conspiraţiei sunt peste tot. Ce spuneţi despre aceasta: Ziarul britanic Daily Mail a numit în mod public fluxul de refugiaţi ca fiind «Arma lui Putin pentru distrugere în masă»” (mai 2016).

Timp de ani de zile, aproximativ 10.000 de persoane elitiste din mediul politic şi mass-media au lovit cu ciocanul sistematic în capetele germanilor. Ei au lovit cititorii semantic, indirect, categoric sau indignat:

Dacă nu sunteţi drăguţi cu toată lumea şi dacă nu trăiţi după cum vă spunem noi să o faceţi, veţi fi umiliţi.

Nu ar trebui să mai fiţi creştini de acum înainte. Oricum preoţii vă vor induce în eroare copiii. Şi în acelaşi timp va fi necesar să onoraţi religia islamică (în ciuda tuturor execuţiilor cu pietre şi a decapitărilor). Nu contează dacă Erdogan spune „moscheile sunt barăcile noastre, cupolele coifurile noastre iar minaretele baionetele noastre”. Femeile lor poartă burka? Nu are nicio importanţă. Aruncaţi-vă fustele mini. Copiii musulmani hărţuiesc copiii creştini şi evrei? Aveţi grijă, naziştilor! Majoritatea refugiaţilor sunt bărbaţi tineri puternici şi needucaţi? Aceasta este o prostie. Televiziunea aduce dovezi în fiecare seară că refugiaţii sunt mame cu copii. Cele mai multe dintre agresiunile sexuale sunt comise de către turci, afgani sau irakieni? De unde ştiţi aşa ceva? Nu veţi citi asta în publicaţiile noastre, niciodată…

Aceia care urmăresc reprezentările parlamentare se întreabă cum este posibil ca Partidul Social Democrat (SPD) din Germania să piardă în toate alegerile? Acesta a depăşit procentul de 20%.

Sultanul turc încă mai își întinde mâna către doamna Merkel și în acelaşi timp ameninţă: „Voi trimite încă un milion de refugiaţi peste voi dacă nu acordaţi vize libere de călătorie pentru cetăţenii turci”.

Directorii executivi se tolănesc în birourile lor luxoase, vând „argintăria” tipografiilor şi reduc numărul redactorilor până când aproape nu mai rămâne nimic. În acelaşi timp, ei încearcă să găsească motivele pentru care cititorii îi părăsesc. Îndată ce se văd salvaţi din dezastru, o iau de la capăt cu același stil, fără să fi învăţat nimic.

La sfârşitul lui aprilie 2016 s-a anunţat că Greenpeace – unul dintre vârfurile de lance ale „ligii oamenilor în mod particular buni” – s-a prăbuşit de la 98% la 56% în graficul popularităţii. Managementul lor este puternic zdruncinat de această situaţie şi nu e de mirare că sunt afectaţi. Ultimul manager al auto-proclamatului „salvator al umanităţii” primea un salariu de peste 10.000 euro pe lună.

Din fericire nu există numai PEGIDA (Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes – Patrioţi Europeni împotriva Islamizării Vestului) şi Alternativa pentru Germania (AfD – partid de aripă dreaptă), ci există şi posibilitatea unei largi coaliţii între Uniunea Creştin-Democrată (CDU), SPD, „verzii” şi, câteodată, Partidul Liber Democrat (FDP).
Ce se va petrece dacă aceste mega coaliţii ar deveni prea mici la un moment dat?”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10042
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro