Fenomene paranormale uluitoare, disparitii si aparitii OZN care au loc in Muntii Bucegi ! Secretul Pesterii Ialomitei, cutremurele din 1993, sfere energetice si portaluri catre alte lumi ! Totul intr-o stransa legatura cu ansamblul subteran descoperit in August 2003 !

by Incet, incet, dar sigur se ridica tot misterul ce planeaza asupra Muntilor Bucegi. Muntii Bucegi, reprezinta totusi o zona destul de atractiva pentru majoritatea oamenilor in mod special datorita energiilor ce se manifesta aici, dar si a unor fenomene etichetatea adesea ca „paranormale”. Descoperirea din Masivul Bucegi, a reprezentat […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Incet, incet, dar sigur se ridica tot misterul ce planeaza asupra Muntilor Bucegi. Muntii Bucegi, reprezinta totusi o zona destul de atractiva pentru majoritatea oamenilor in mod special datorita energiilor ce se manifesta aici, dar si a unor fenomene etichetatea adesea ca „paranormale”.

Descoperirea din Masivul Bucegi, a reprezentat o puternica ridicare a valului, ce a atras atentia strainilor asupra tarii noastre, in mod special, celor care au avut acces in acele zile din luna august 2003, la ceea ce se considera „cea mai mare descoperire din timpurile moderne”. Evident ca totul a fost clasificat si ascuns.

sri bucegi

OZN-uri si fenomene parapsihologice in Bucegi !

De pe site-ul dedicat Muntilor Bucegi citez un articol extrem de interesant despre OZN-urile din Valea Cerbului:

„Câţi dintre turiştii care aleg în drumeţiile lor Valea Cerbului ştiu că asupra ei planează un mister vechi de secole? Că printre stânci, în pământ, se găsesc îngropate structuri metalice de provenienţă necunoscută, pe care localnicii le aseamănă unor nave extrapământene căzute dintr-o luptă nucleară… Subiectul este secret, datorită incertitudinilor care planează asupra acestor obiecte metalice.

Relatările din 1380 despre cutremurul de mare intensitate care a întunecat cerul Europei susţin că atunci a avut loc războiul nuclear între nave extraterestre, în urma căruia munţii s-au prăbuşit, pădurile au ars, iar în mlaştini au fost îngropate obiecte metalice în forme ovale, în care oameni ai locului au intrat şi chiar au dormit, în câteva zile fiind morţi cu toţii, fără explicaţie. Au rămas doar povestirile lor, iar cei apropiaţi le-au dus mai departe, prin viu grai: erau nişte cutii ciudate şi ovale, ca nişte case de fier cu arcade roşietice şi scări interioare sub formă de spirală, multe camere în care iarna te simţeai ca-n miezul verii, această căldură atrăgând mulţi oameni rămaşi fără adăpost, care şi-au găsit acolo pieirea. În 1936 a fost alcătuită o echipă de specialişti din diferite ramuri şi domenii de activitate, în scopul de a cerceta şi elucida misterul structurilor malefice ale Văii Cerbului.

Au fost cercetate mai multe cupole metalice de forme ovale, fără uşi şi geamuri, în care se pătrundea prin nişte orificii din vârful construcţiei. Cercetătorii nu au dormit în interiorul acestora, însă au lăsat acolo peste noapte câteva animale luate drept cobai. Încă de a doua zi, acestea prezentau stări de rău, bube ciudate pe corp, ori le cădea părul. Probele de material aduse în laboratoare pentru analize au dat concluzii stranii: era un fel de metal asemănător cuprului, dar care nu putea fi tăiat, acoperit de un strat inoxidabil asemănător smirghelului, fiecare bucată fiind polizată cu o precizie nemaiîntâlnită vreodată, și care putea tăia geamul ca un cristal.

Masurătorile radioactivităţii din zonă au relevat uriaşe mărimi inexplicabile, în special pe timpul nopţii. Mai amintim din legendele locului, de noaptea în care ni se povesteşte că din pământ a ieşit o lumină mare ce s-a înălţat spre cer, în zgomote şi bubuituri ce au trezit toată Valea, urmată de o explozie a unei sfere luminoase apărute la orizont. Dupa ce acestea s-au repetat de mai multe ori, un cutremur devastator a zguduit Valea Cerbului, iar populaţia a fost decimată de boli necunoscute.

Cercetările continuă, însă misterul va rămâne multă vreme îngropat în adâncurile Văii, deoarece zona a fost declarată secretă, iar din rapoartele specialiștilor, tot ce s-a dat publicităţii au fost doar nişte explicaţii vagi, de genul: „Sigur că proveniența acestor structuri metalice este ciudată, însă nu avem nicio dovadă că sunt OZN-uri”. Medicul care a însoţit echipa, însă, a refuzat întoarcerea în zonă pentru continuarea cercetărilor, după ce mai mult de jumătate din cercetătorii prezenți au decedat ori au dispărut fără urmă, anunţându-și printr-un mesaj plecarea într-o insulă îndepărtată, unde avea o locuinţă cumparată pentru vârsta de pensie… Încercăm să-l contactăm, pentru a vă putea furniza mai multe amănunte.
Articol scris de Iulia Toyo (18 august 2013)”[1]

Cutremurele locale din Muntii Bucegi din 1993 !

„În timpul anului 1993, mai exact în perioada 4 mai-10 iunie, o serie de cutremure violente au răscolit Bucegii, aducând în sufletele oamenilor nu doar teama, dar şi multe întrebări, datorită fenomenelor pline de mister care le însoţeau… În număr foarte mare şi zilnice, aceste cutremure erau precedate de zgomote ce veneau din tunelurile subpământene ce străbat munţii în mii de kilometri, tuneluri săpate de civilizaţii extraterestre, şi asociate cu câmpuri energetice cu mare impact asupra sănătăţii şi vieţii celor ce străbat coamele muntoase.

Aceste cutremure din Bucegi au dat naştere unei noi serii, nelocalizate însă nici în Bucegi, dar nici în Vrancea, serie ce a ţinut 3 ani, 1994-1997, producându-se în fiecare zi, la ore fixe : la 3 noaptea şi seara , la ora 20. Ceea ce i-a uimit pe specialişti a fost însă faptul că acestea se petreceau după legi ciudate, neobişnuite până atunci: se simţeau doar într-o zonă redusă : Sinaia – Buşteni – Azuga, şi uneori doar într-un singur cartier din Sinaia sau Buşteni. începeau cu un vuiet înspăimântător, ca şi cum tavanul unei grote adânci s-ar fi prăbuşit deasupra capului nostru. pe aparatele de măsură nu apăreau mişcările orizontale sau verticale specifice cutremurelor. mii de oameni intervievaţi au mărturisit că aceste cutremure erau precedate de perioade de insomnii inexplicabile, somnul din aceste nopţi fiind înlocuit de stări de euforie nejustificată. în ciuda lipsei de somn şi odihnă, oamenii se simţeau mai odihniţi ca oricând, şi cu putere de muncă sporită. De remarcat faptul că toate acestea au încetat brusc şi la fel de ciudat cum apăruseră.

Singura explicaţie găsită de specialişti constă în existenţa galeriilor subterane, acolo unde civilizaţiile extrapământene care le-au creat încă fac experienţe, fapt ce explică zgomotele asurzitoare ce însoţesc cutremurele, sau receptarea undelor radio emise din aceste coridoare, ci nu din eter, ori amplificările stranii ale comunicărilor audio. Lumea din subteran nu doreşte, însă, pentru moment, să ia legătura cu noi şi să ne iniţieze în tanele ei. Iar specialiştii au răspunsuri şi explicaţii limitate, tehnica noastră nefiind atât de perfecţionată. Desigur, mai există şi alte surse de informare, pentru cei care pot fi convinşi de explicaţiile neştiinţifice…

De exemplu, vizionara Valentina cea oarbă din Iaşi, aceea care după cum s-a vazut la TV, pune diagnostice prin telefon doar la auzul vocii, afirmă că un imens şuvoi de energie emanat de Sfinxul din Bucegi are aceleaşi calităţi cu cel din complexul de la Gizeh, având în acelaşi timp galerii subterane comune ce comunică cu piramidele din Egipt. Clarvăzătoarea nu a fost niciodată în Bucegi şi nici în Egipt, însă afirmă că acolo este trecutul omenirii şi că în coridoarele de sub Munţii Bucegi se află înscrisuri şi documente relevând Taina Vieţii şi a Eternităţii. Acest lucru mai este relevat şi de aureolele ciudate şi hologramele ce se văd deseori în jurul Crucii de pe Caraiman, punctul de maximă activitate subterană a civilizaţiilor nepământene ce încă ne studiază, şi la care nu avem acces… Vom reveni cu amănunte preluate de la specialiştii nostri !
Articol scris de Iulia Toyo (12 august 2013)”[2]

Centrul energetic al Planetei localizat in Bucegi !

„In Muntii Bucegi, în apropierea Vârfului Omu si sub semnul Sfinxului, se află cel mai important Centru energetic – informaţional, natural, al Planetei. Experti din toate institutele de cercetare ale lumii s-au reunit spre a analiza aceasta teorie afirmata si de Cristina Pânculescu in „Taina Kogaionului”. S-au constatat uluitoare asemanari intre „Muntele Polar” sau „Muntele QAF” din ezoterismul musulman, cu Shamballa sau Muntele Meru din India si Tibet, cu „Monsalvat” sau „Sediul Graalului” – unde timpul se transforma in spatiu – din tarile occidentale, cu „Muntele Tai” – adica al nemuritorilor – din China, cu „Axis”, „Cardines Mundi”, „stâlpul cerului”, „piramida cosmică”, cu „crucea” sau „arborele vieţii” din crestinism.

Din expertiza publicata in rapoartele marilor institute mondiale, in toate aceste variante, rezulta ca Centrul are aceleasi proprietati speciale : incredibile efecte energetice, surprinse in cadre de inalta cercetare fotografica, electroshopografica si fiziconanografica, in pietre, minerale si urme stratosenergetice, cu puteri miraculoase in Sanctuarul principal al Kogayonului, adica Muntii Sacri ai dacilor, Bucegii. In raportul dat publicitatii se vorbeste doar despre trei trepte supreme de iniţiere, insa in cel ramas sub sigiliul marilor puteri, expertii scriu amanuntit despre alte douasprezece trepte anuale – ce deschid poarta spre initierea absoluta si spre eternitate – informatii accesibile doar anumitor initiati, acestea cu activitate ciclica, pe un an, ciclurile anuale inscriindu-se in altele, mari de zeci de milioane de ani, pana la formarea ciclului complet numit Mahayuga in traditia vedica, si compus din 4 yuga sau anotimpurile umanitatii, perioade care in antichitate erau egale, insa datorita marilor transformari umane din ultima perioada, cercetarile au relevat diferente intre ele, fapt ce a uimit si speriat in aceeasi masura, datorita urmarilor de necontrolat, in timp…

Se mai spune ca Centrul din Bucegi este punctul de ramificatie inspre alte sub-centre energetice din lume, in directa corelatie, acestea avand misiunea divina de a permite nasterea Oceanului Infinit al Omeniei in imperiul energiei si informatiei cosmice. Cheia acestei taine de creatie, numita in traditia populara Axis sau Cardines Mundi, este punctul central al acestui sanctuar dacic, in care se intretaie si intrepatrund centrele structurilor macrocosmice ale universurilor timpului infinit si eternitatii. Comunicarea intre universurile inca necunoscute de mintea umana se face prin sistemul energetic-informational al Centrului, o fereastra de trecere dintr-un univers in altul, conexiunea universala in cadrul careia Timpul este supus, abolind viteza luminii si eliberand avantul omului in cosmos.

Teoria Cristinei Pânculescu, prezentata in presa si la TV, a fost intarita de ultimele descoperiri: o piesa arheologica descoperita in Podisul Central Moldovenesc – mesaj al dacilor din sec.I-II i.e.n., alte locuinte dacile gasite la 10 km de Iasi, o tableta din ceramica ce contine informatii despre decorul cosmic, cu cercul pamantului, cadranul celor 4 puncte cardinale, si incizii circulare reprezentand Luna, Soarele, planete si stele, in cele 4 faze ale lunii, avand pe revers corabia – simbolul navigatiei prin viata spre moarte, desigur o amuleta magica.

Mai amintim existenta populatiei de gugani de pe muntele Gagu din Retezat, urmasi ai primilor oameni din lume, asemeni bascilor din Pirinei, sau guanchii din Canare, pastori foarte inalti, stranii in comportament si limbaj, ale caror radacini ajung in preistoria miturilor primordiale ale omenirii, stramosii gigantilor din Gigantomachia Elină, ce calcau din munte in munte, ai lui Iovan Iorgovan, ori Hercules, cel ce a rapus balaurul langa izvorul Cernei, ci nu asa cum se spune in Odiseea, pe Olimp, eroarea fiind a lui Homer si Hesiod, care au confundat Gigantomachia din Ţara Haţegului, adevaratul leagan al civilizatiilor lumii, cu zone accesibile timpului lor. In incheierea raportului, expertii releva din nou rolul hotarator al spatiului carpato-danubiano-pontic, centrul spiritualitatii umane, in istoria antica si cea viitoare, alte amanunte fiind insa pastrate sub tacerea marilor puteri… Nu pentru mult timp insa. Ramaneti aproape, vom reveni.
Articol scris de Iulia Toyo (10 august 2013)”[3]

Lumini si energii ce se manifesta in Bucegi !

„Cu câţiva ani în urmă, într-o nopate, s-au observat pe Valea Cerbului o serie de lumini bizare, pe versantul sud-estic al Caraimanului. Date fiind condiţiile existente, noapte, uneori ceaţă, vânt şi chiar ploaie, dar şi locul unde acestea au apărut, la jumătatea peretelui vertical şi în poziţii diferite, ideea unor alpinişti în ascensiune era exclusă. Una dintre lumini s-a desprins de versant, a efectuat o buclă maiestuoasă prin văzduh şi a dispărut între Colţii Morarului, fără a-şi pierde din intensitate şi formă.

Relatările câtorva locuitori ai oraşului Buşteni au demonstrat că, într-adevăr, în acest loc, legenda şi paranormalul, înţelegând prin acest cuvânt acele fenomene pe care le percepem, dar nu le putem explica, îşi dau mâna cu realitatea înconjurătoare. Aceştia spuneau următoarele: „Fiind noapte nu putea fi vorba de alpinişti. Cred ca sunt fenomenele paranormale. Am auzit de existenţa unui depozit dacic, un tunel necunoscut, în zona Caraiman – Omu.” „Ştiu că în zona Omu există un flux de reîncărcare bilologică. Cu ani în urmă am găsit acolo nişte unguri, din Ungaria, care spuneau că au venit special să se reîncarce energetic. Deci ştiau ei ceva. Mai cunosc faptul că pe creasta Omu – Găvane – Doamnele există o zonă energetică deosebită, de natură necunoscută. Sus, unde s-a montat crucea pe Caraiman, constructorii au găsit acolo platforma făcută. Era ca o pistă de aterizare, făcută poate de extratereştri”.

„Am văzut în mai multe seri, sus pe munte, lumini. Odată, când am ajuns în vârf cu nişte prieteni, eram morţi de oboseală, dar după zece minute toţi eram revigoraţi de parcă nu urcasem pînă acolo. Militarii de la releul de pe Coştila studiază de mulţi ani, cu aparatură specială, o energie necunoscută, izvorâtă din legătura Sfinxului nostru cu cel de la Gizeh, Egipt, dar şi cu un altul din America de Sud”.”[4]

Secretul din Pestera Ialomitei !

„Continuăm să vă aducem noi probe şi mărturii despre misterele Bucegilor. Iată un document primit azi-noapte târziu, fiind sustras din arhive ce nu pot fi numite… Vă rugăm să păstraţi în mare taină cele citite, respectaţi secretele munţilor îngropate în galerii subterane de veşnicii! Călugărul părea neîngrijit şi speriat, cu barba răvăşită ca după o furtună violentă cu grindină şi alunecări de teren pe vârful muntelui, de unde tocmai coborâse.

Vorbea grăbit şi gesticula întruna, cu mintea tulburată: „Mă aflu de mult timp în mănăstirea din Peştera Ialomiţei, săpată din voia Domnului dar în mod natural şi cu mii de ani în urmă, în inima unor munţi miraculoşi în care scenele dramatice umplu nopţile de mistere înfiorătoare… Zile întregi de posturi şi alergătură cu turiştii prin galeriile amenajate pentru vizită, pe scări alunecoase şi podeţe de lemn vechi, ros de cari şi putrezit de apele adâncului, urmate de nopţi de nesomn şi veghe, cand spiritele peşterii se trezeau şi începeau spectacolul nocturn, m-au epuizat, ajungând acum doar un spectru al tânărului robust ce venise aici cu ani în urmă.

Mi-a plăcut dintotdeauna peisajul mirific al munţilor falnici şi al brazilor verzi, veşnicia lor, aerul proaspăt şi mirosul de cetină; mi-a plăcut să-i întâmpin pe credincioşii care veneau să aprindă o lumânare, să le dau sfaturi de credinţă şi binecuvântare întru Domnul; mi-a plăcut să-i conduc pe copiii veniţi în vizită prin toate galeriile sub lumina reflectoarelor colorate, să le vorbesc despre minunile lăsate de Domnul pe pământ, înlăuntrul lui precum şi deasupra. Apoi au venit oameni bolnavi, care se rugau de sănătate. Milă mi-a fost de aceste suflete chinuite, și m-am rugat de spiritele peşterii să-mi dea puterea de a mă pune în slujba binelui, așa cum mi-a fost chemarea dintotdeauna. Astfel că în fiecare noapte coboram în galeria prin care curge izvorul de apă vie şi apă moartă – cel despre care s-a scris în câteva hrisoave antice, pe care lumea însa nu le-a crezut, numindu-le basme – şi umpleam sticluţe mici şi plate, dintr-acelea de vodka Rustika, pe care le lăsau turiştii pe iarba arsă, în urma grătarelor şi a focurilor aprinse prin păduri, sticle de buzunar cum se mai numesc, deoarece sunt tocmai potrivite să le ascunzi în buzunarele sutanei fără a atrage atenţia, mai ales că oricum nimeni nu ar înţelege de ce să fie nevoie ca sutanele să aibă buzunare…

Și apoi, de fiecare dată când un bolnav îmi cerea ajutorul, scoteam o sticluţă în care lichidul se vedea de un verde intens, aceasta fiind culoarea apei fermecate. Iar omul bea apa, și pe loc îi reveneau culoarea în obraji și lumina speranţei în ochi, puterea şi sănătatea tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte… Toate au mers bine până când, într-o seară, intrând în împărăţia umbrelor din peştera îngropată sub munte, văzui cum zidurile prinseseră viaţă şi se alergau prin hăul pământului, ascunzând coridoare ce sclipeau ademenindu-mă precum fata morgana, pierzându-se apoi în oglinzi paralele ce mă ameţeau cu jocul lor de lumini şi umbre. Fecioare zănatice cu ochii sclipind de puteri magice dansau jocul ielelor înfăşurate în văluri transparente și cu clopoței la picioare, apoi m-au cuprins în vartejul horei lor nebune şi urcându-mă într-o trăsura cu cai de foc, m-au purtat pe deasupra munţilor, peste piscuri semeţe şi stânci singuratice, râsul lor şi cântecul fermecat răsunându-mi în urechi timp îndelungat, precum o vrajă nepământeană…

Când m-am trezit, o privighetoare îşi cânta trilul în cetina ce acoperea cerul sfânt de deasupra corpului meu păcătos ca o boltă verde, prin care primele raze de soare se chinuiau să străbată. Apoi mi-am simţit mintea inundată de o noapte neagră, prin care cu greu mai răzbat crâmpeie de aducere aminte, și nu mai știu de-a fost aievea ori vis…” L-am luat de braţ pe bietul călugăr cu mintea rătăcită, și l-am aşezat pe un scaun, i-am dat un pahar cu apă şi o bucată de pâine neagră spre a-i reveni puterile pierdute, apoi i-am vorbit despre credinţa cea adevarată, care nu admite existenţa spiritelor prin peşteri şi păduri, i-am explicat că totul a fost un vis datorat oboselii şi posturilor prelungite şi, după ce şi-a revenit puţin, l-am ajutat să iasă la aer, spre a lua drumul înapoi, ca un umil slujitor al Domnului, spre mănăstirea din Peştera Ialomiţei, unde-și avea lăcașul hărăzit de rosturile sale sfinte.

E greu să trăieşti bătrân şi singur în munţi, acum când sănătatea şi forţa tinereţii te părăsesc… În timp ce călugărul se îndepărta pe poteca ce şerpuia prin codrul de brad, m-am întors în casă urcând tot mai greu scările prea înalte de la intrare şi, îndreptându-mă greoi spre raftul mascat de o perdea veche, am scos o sticluţă de buzunar pe care abia se mai putea citi un rest de etichetă ruptă de Vodka Rustica, o sticlă mică, plină cu un lichid verde intens… Era ultima. Dar de-acum puteam sa-mi iau singur, oricâtă voiam…
Articol scris de Iulia Toyo (6 iulie 2013)”[5]

Misterele din Busteni !

„Despre Buşteni, oraşul supranumit „Poarta Bucegilor”, se spune că ar fi amplasat într-un câmp de energie care ţine de Vârful Omu. Conform legendelor locale, în zona Buşteniului există mai multe locuri care au câte un flux de energie pozitivă. Ca exemple, pot fi menţionate cunoscutul Sfinx din Bucegi, Babele, dar şi Castelul Cantacuzino. De-a lungul timpului, numeroase întâmplări stranii au avut loc în această zonă, iar martorii au surprins cu aparatele de fotografiat tot felul de anomalii.

Şoseaua cu lumini

Pe drumul care duce de la Gura Diham spre Buşteni există o porţiune mărginită de pădure, unde automo­biliştii accelerează mereu maşinile, pentru a trece cât mai re­pe­de de acel loc. Sea­ra, pe această por­ţiune aflată pe par­tea dreaptă a şo­se­lei, mulţi dintre cei care parcurg acest drum afirmă că sunt urmăriţi din­tre copaci de nişte lumini stranii. Cei mai îndrăzneţi au oprit maşinile, s-au înarmat cu lan­terne şi s-au apro­piat de pă­du­re, pentru a vedea ce este acolo, dar n-au descoperit ni­mic, deşi luminile stranii sunt însoţite adesea de sunete, de parcă ar fi cine­va în pădure.
Dar luminile stra­nii nu sunt sin­gura anomalie din zonă. Pornind din Buşteni pe anu­mi­te trasee montane, se poate ajunge la „Piatra de mor­mânt”, la „locul de adunare al piticilor” sau „la capul de dinozaur”. Pia­­­tra de mormânt este o piatră groasă, dreptun­ghiu­lară, similară cu lespezile care acopereau sarcofagele din trecut.

După atingerea pietrei, mulţi oameni (în special femei) se simt rău, acele busolelor puse pe piatră se mişcă în derivă fără a mai indica nordul, iar aparatura electrică nu mai funcţionează, deşi după îndepărtarea de piatră îşi reia funcţiile normale. Locul de adunare al piticilor este format dintr-un număr de scaune de piatră foarte mici, amplasate în cerc, ce par destinate unor fiinţe de statură foarte mică. Cât despre capul de dino­zaur, este evitat de către toţi ciobanii care îşi duc tur­mele la păscut, pe motivul că acesta îşi cere jertfa, şi de câte ori un păstor îşi duce oile pe acolo, câteva din ele mor la scurt timp.

MISTERELE DE LA BUŞTENI

Pe o listă a amatorilor de senzaţii tari, Castelul Can­ta­cuzino figurează printre locurile bântuite ale Ro­mâ­niei. Numeroşi turişti care au făcut fotografii în interio­rul lui sau pe domeniul acestuia au surprins în poze nişte formaţiuni globulare luminoase. Castelul este cu­noscut pentru istoria tumultuoasă a familiei Can­tacuzino şi pentru nu­meroşii membri ai acesteia care au mu­rit în condiţii vio­lente, unii chiar de­ca­pitaţi. În pa­ra­nor­mal, formaţiunile glo­bulare se numesc „orbi”. Un orb este autentic dacă emite lumină proprie, dacă are o formă perfect sfe­rică, dacă are o traiectorie clară de zbor şi dacă în faţa aparatului de fotografiat nu există surse de lumină care prin expunere ar putea produce în poză anomalii de tip orb.
Întâmplarea care va fi relatată în cele ce urmează a avut loc în anul 2010, pe data de 15 august, zi în care creş­tinii ortodocşi celebrează Adormirea Maicii Dom­nului. Unele credinţe populare spun despre femeile care poartă numele de Maria că nu este bine să îşi sărbătorească cu prea mult fast ziua numelui la această dată, ţinând cont că această zi comemorează moartea Fecioarei Maria.

Cu câteva zile înainte de 15 august, două femei, una dintre ele purtând numele de Maria, au hotărât să plece la Buşteni, pentru a petrece acolo sfâr­şitul de săptă­mână şi pentru a sărbători ziua ono­mas­tică. Ajunse în staţiune, au fost cazate într-o casă despre care aveau să afle ulterior că fusese construită pe fostul domeniu al castelului familiei Cantacuzino. Curioase să vadă clă­direa, care fusese introdusă în circuitul tu­ristic, au por­nit spre ea în dimineaţa zilei de 15 august.
Iată relatarea Mariei: „Dimineaţa însorită nu a dat nici un indiciu cu privire la posibile incidente neplă­cute. Ajunse la castel, am aşteptat cu răbdare să se strângă întreg grupul de turişti şi, când ghida a venit, aceasta ne-a povestit printre altele des­pre morţile subite şi violente pe care le-au suferit nu­meroşi membri ai familiei Cantacu­zino. Fără să ne con­centrăm prea mult pe acest as­pect, îm­preună cu întreg gru­pul, am însoţit ghida în vizita propriu-zisă a castelului. Doam­­­na a continuat cu ex­pli­caţiile referi­toare la istoria şi arhitectura castelului, cons­truit în stil brân­covenesc, asemănător cu cel al castelului Mo­go­şoaia.

Ama­bilă, ghida a in­vitat apoi pe toţi vizita­torii să facă poze după pofta inimii, deocam­da­tă la cas­tel neexis­tând taxă pentru po­zat. La fel ca ceilalţi turişti, pri­e­tena cu care ple­casem din Bucu­reşti a urmat în­demnul şi a în­ceput să facă poze cu un aparat foto digital. Când am intrat în una din camerele prin­ci­pale ale castelului am fost copleşite amândouă de un sen­ti­ment de liniş­te desăvârşită. Apoi, pline de sur­prindere, am observat că în prima poză fă­cută aici a apărut sau, mai bine zis, „s-a arătat” o sferă lumi­noasă, cu tentă uşor albăs­truie. După termi­narea vizi­tei, ne-am hotărât să o în­trebăm pe doamna care ne fusese ghid despre posibile bântuiri sau fenomene inex­plicabile care ar fi avut loc între zidurile cas­telului. Doamna a răspuns că nu cu­noaşte nici o po­veste în acest sens şi glumind, ne-a spus că dânsa chiar s-ar bucura dacă ar fi să întâl­nească fantomele Cantacu­zinilor, deoarece ar avea şansa să le pună câteva întrebări. Cu aceste cuvinte, ne-am încheiat vi­zita la castel şi ne-am întors la casa în care stăteam, casă afla­tă, după cum am mai spus, pe fostul domeniu al castelului”.

O altă „pădure Baciu”?

Peripeţiile nu s-au încheiat cu globul luminos sur­prins în poza făcută la castel. Maria D. povesteşte în con­tinuare: „Acasă, am mai stat ceva vreme de vorbă, apoi, deşi nu ne era somn, am hotărât să stingem lu­mi­na, în speranţa că vom reuşi să adormim. Somnul nu venea însă aşa de uşor, aşa că am petrecut multă vre­me vorbind, până când ceasul a arătat ora trei dimi­neaţa. Atunci, de undeva din dreptul geamului acoperit de draperie, s-a auzit foarte tare şi foarte clar un urlet ca de animal care, încetul cu încetul, s-a transformat într-un urlet de copil. Sunetul a durat destul de puţin, dar intensitatea sa a fost pur şi simplu stranie, el fiind foarte puternic, ca şi cum ar fi fost amplificat. Înfri­co­şate, am lăsat aprinsă o veioză ca să lumineze camera pe toată durata nopţii. Când, într-un final, am adormit, curentul electric a căzut în toată zona.

Dimineaţa, veioza nu mai lumina şi am aflat de la vecini ce se întâmplase. În acea zi, eu am insistat să mergem la o bi­serică din centrul oraşului, dar cum curentul era căzut, trebuia aşteptat electricia­nul care avea să vină să reme­dieze problema. Între timp, ne-am hotărât să coman­dăm pizza, pentru a putea pleca apoi repede la biserică. Electri­cianul a venit şi a remediat pro­blema, dar, din acel moment, au început o serie de evenimente care parcă erau menite să ne îm­piedice să ajungem la bise­rică. Compania de pizza la domiciliu nu avea maşină de livrări în acea dimi­­neaţă, aşa că pizza coman­dată a fost trimisă cu taxiul, dar a ajuns la altă adresă.

A trebuit să aşteptăm mai mult de o oră până a sosit şi am mâncat, după care prietenei mele i s-a făcut foarte rău, din senin. Starea de rău a durat şi ea în jur de o oră, după care am plecat în sfârşit la biserică. Ajunse acolo, eu am vorbit cu un preot care a rostit o rugăciune specială şi apoi, amândouă, am aprins câte o lumânare. Am intrat apoi într-un maga­zin, să cumpărăm nişte beţişoare parfu­mate, ştiind că mirosurile puternice alungă spiritele rele. Noaptea atât de agitată ne înfri­co­şase pe amân­do­uă. Imediat după a­ceas­ta, prie­te­nei mele i s-a făcut iar rău şi a trebuit să ne întoar­cem cât mai repede acasă cu ta­xiul. Ajun­se la vilă, ami­ca mea, de­şi încă se mai simţea rău, a aprins trei be­ţişoare parfumate din cele cumpărate anterior şi a început să răs­pândească mi­­rosul acestora prin casă. Imediat după ce a terminat, starea de rău a dispărut la fel de subit cum a venit. Din acel mo­ment, nu s-a mai în­tâmplat nimic stra­niu şi a­mân­două ne-am pu­tut bucura liniş­ti­te de ultimele zile ale şederii noas­tre în Buşteni.

Luminile stranii care apar în fotografii

La câte­va zile după în­toar­ce­rea în Bucu­reşti, am primit un telefon de la amica mea, care mi-a spus că a scos toate po­ze­le din aparatul foto şi că într-o altă foto­grafie făcută din grădina Castelului Can­ta­cu­zino mai apă­rea ce­va inexplicabil. Este vorba despre o poză care surprinde panorama oraşului Buşteni, cu munţii acoperiţi de pădure pe fundal. În faţa munţilor, dea­supra brazilor care îi acopereau, se vedea clar o silue­tă neagră, cu o formă sinistră, care plutea. Intrigată, prietena mea a trimis poza unui spe­cialist care a spus că nu poate fi vorba de vreo pasăre sau de vreo murdărie aflată pe lentila apa­ratului. A mai spus că şansele sunt foarte mari ca poza să fi surprins o ma­ni­­fes­tare para­nor­ma­lă au­ten­tică”.
În ce priveşte sfe­rele luminoase care apar în fotografii, e­xis­tă mai multe teo­rii cu privire la ori­gi­nea lor. Cea mai popu­lară dintre ele afirmă că aceste sfere luminoa­se sunt forme prin care diverse spi­rite şi en­tităţi se manifestă pentru a-şi face cu­nos­­cută prezen­ţa.

La relatarea ante­rioară, Maria D. adau­gă: „Pe strada Gheorghe Doja din Buşteni, în capătul opus Castelului Cantacuzino, există un teren cu un mic deal care duce pe muntele acoperit de copaci. În această zonă se petrec numeroase fenomene inexplicabile. În luna septembrie a anului 2012, am avut ocazia să merg de câteva ori pe acolo şi să fac mai multe poze. În multe dintre ele au apărut sfere luminoase care pluteau deasupra terenului sau printre copaci. În plus, în două dintre ele au apărut nişte lumini inexplicabile, care pluteau printre copaci în locuri unde cu ochiul liber văzusem clar că nu era nimic. În faţa obiectivului aparatului foto nu exista nimic care să se reflecte sau care să genereze lumină”. Acest fenomen a fost ra­portat de mulţi turişti şi localnici, care susţin că în anumite zone din Buşteni sunt urmăriţi de lumini ciu­date, fără sursă vizibilă. În alte cazuri, aceste lumini nu pot fi văzute cu ochiul liber, dar apar în poze plu­tind deasupra sau printre copaci. Fenomenul este si­milar cu mărturiile ce­lor care au vizitat pădurea Ho­ia-Baciu de lângă Cluj unde, de asemenea, au apă­rut astfel de lumini pluti­toare în poze.

Fisura Albastră

O altă ciudăţenie des­pre care se vor­beşte mult în zona Bu­cegilor sunt porta­lurile. Au fost destule cazuri în care turişti aflaţi în Valea Urlă­to­rii au declarat că au în­tâlnit oameni com­plet dezorientaţi, care fie nu ştiau deloc un­de se află, fie credeau că se află în alte lo­curi. Buşteniul e plin de poveşti despre e­xis­tenţa unor porta­luri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cer­­bului.
Alte apariţii şi por­taluri au fost ra­por­tate în zona cu­nos­cută sub denumi­rea de Fisura Albas­tră. Vârful Caraiman şi Vârful Coştila nu sunt unite, în­tre ele existând această vale strâmtă, care este cu­noscută pentru fenomenele paranormale care se petrec în ea. Dar, probabil, unul dintre cele mai periculoase fenomene paranormale din zona Bucegilor este căra­rea ireală. Dacă se merge pe Valea Comorii şi se urcă pe Jepii Mici, se poa­te ajunge în zona unde se petrece un alt fenomen ciudat. Este vorba de o că­ra­re care nu există în realitate, dar care, uneori, în anumite condiţii, se for­mea­ză apărând paralel cu cărarea adevă­ra­tă. Această cărare ire­ală este mică, ea măsurând în jur de aproximativ 20 de centimetri, şi toţi cei care părăsesc căra­rea adevărată şi a­jung să meargă pe cea ireală mor sau dispar pentru tot­deauna.

Sfera luminoasă apărută în poză la Castelul Cantacuzino

Pe vârfurile Bu­ce­gilor au fost în­re­gistrate nivele mari ale radiaţiilor care nu au putut fi expli­cate. În par­tea de est a masivului Bucegi, se află zona numită Şap­te Izvoare. În urma cercetărilor făcute pe probe de apă recoltate de aici, s-a dovedit că încărcătura de bacterii este zero, lucru unic pe glob. Lo­cul se numeşte „Zona nemuririi”, iar legendele vorbesc despre un sistem de tuneluri subterane, care circulă pe sub munţi. Cine să creadă că un loc turistic aşa de popular ca Buşteniul e, totodată, aşa de… pa­ra­normal.”[6]

Descoperirea din Bucegi din august 2003 !

BUCEGI FACILITY – EYES ONLY!

Structura tunelului din interiorul Masivului Bucegi este urmatoarea: acesta se afla intr-o pozitie perfect paralela cu baza Masivului Bucegi, plecand de la o treime de baza, are o lungime de 280 m, dupa care coteste brusc spre stanga intr-un unghi de 26 de grade, continuand apoi cu 200 m lungime, terminandu-se in interiorul unei aule gigantice in interiorul Masivului Bucegi. Aula are un diametru de 100 m si o inaltime de 30 m. Verticala la suprafata corespunde stancilor de pe creasta care poarta denumirea de Babele, verticana iesind astfel intre Sfinx si Babele!

Climatul politic era „fierbinte” in noiembrie 2004, aceea fiind chiar perioada critică înainte de alegeri.
Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical influenţaţi de noile descoperiri şi dovezi care au fost aduse. Am aflat că membrii comisiei de audiere au fost atât de bulversaţi de datele raportului şi de dovezile care le-au fost prezentate, încât ore în şir ei nu au fost capabili să ia vreo hotărâre şi nici să transmită în mod coerent informaţiile la vârf de stat. Întregul lor sistem de valori a fost atunci complet răsturnat şi nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că era nece¬sară o modificare radicală a sistemului şi a influenţelor oculte în ţară.

Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire din Munţii Bucegi şi a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile subpământene a modificat aproape integral atât gândirea, cât şi destinul unor oameni.

Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi.

Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa
politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei
descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
(august-septembrie, 2003).

în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România. Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe teritoriul României.

Mai multe cititi pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/descoperirea-din-bucegi-din-anul-2003-cea-mai-mare-descoperire-arheologica-de-pe-planeta-si-din-toate-timpurile.

Trei lucruri uluitoare au loc in Muntii Bucegi !

1. Cele 7 izvoare din Muntii Bucegi – sint recunoscute la nivel mondial ca singurul loc unde apa are continut zero bacterii, iar oamenii de stiinta nu inteleg cum este asta posibil. Ceva din interior ii asigura aceasta puritate, iar postarea de mai sus are o mare legatura -> http://www.fara-secrete.ro/cele-7-izvoare-din-bucegi-au-cea-mai-pura-apa-de-pe-planeta-unde-nu-exista-nicio-bacterie.

2. „Gura de Rai” din Muntii Bucegi – este o pajiste cu o suprafata de 1 km patrat, nu departe de zona Coltii Tapului, unde s-a prabusit elicopterul cu evrei, venit tocmai din Israel pentru a se „antrena”. Aceasta zona este cunoscuta de oamenii de stiinta ca o zona cu „anomalie” geomagnetica, ce produce un efect de inviorare si energizare tuturor persoanelor care stau in acea zona, indiferent cat de obosite ar fi. Mai multe cititi pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/gura-de-rai-din-muntii-bucegi-un-loc-de-un-kilometru-patrat-in-care-organismul-nu-oboseste-si-functiile-fizico-chimice-se-revigoreaza-brusc.

3. Holograma unei piramide regulate – este un alt fenomen, care nu prea a fost deslusit de oamenii de stiinta, avand in vedere ca asta se intampla numai in Bucegi si Ceahlau si in nicio alta zona de pe Planeta. Este exclusa orice reflexie sau refractie a luminii deoarece, in acest caz sursa luminii ar trebui sa fie undeva jos, cat despre reflexie, nici nu se pune problema, caci nu exista pe masivul muntos vreun astfel de mediu care sa provoace separarea luminii pentru a se produce fenomul de reflexie cum e el explicat in manualele scolare de fizica elementara. Din punctul meu de vedere nu este altceva decat o „semnalizare”, o atragere a atentiei asupra acestor doua masive. Holograma apare deobicei anual, pe data de 28 noiembrie, data considerata drept „Ziua Sfinxului”, iar holograma apare de cele mai multe ori proiectata pe Masivul Caraiman impreuna cu celebra Cruce Caraiman. Mai multe puteti sa cititi aici pe larg -> http://www.fara-secrete.ro/holograma-din-masivul-bucegi-si-caraiman-impreuna-crucea-caraiman-ce-se-proiecteaza-in-nori-un-fenomen-misterios.

Acum este timpul sa discutam cu cartile pe fata si sa ne luam istoria adevarata inapoi, nu cea scrisa de cei care vor sa ne tina intr-o bezna a mintii !

SURSE

1. http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/mister-ozn/

2. http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/cutremur-bucegi/

3. http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/centrul-energetic/

4. http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/Energii_misterioase/

5. http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/Secret-pestera/

6. http://www.formula-as.ro/2012/1039/enigme-16/misterele-de-la-busteni-15634

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro