Experimentele Philadelphia si Montauk – locul unde s-au facut calatorii in timp! Oamenii de stiinta pot face calatorii in timp, desi nu prea vor sa recunoasca asta oficial! Timp de 20 de ani Guvernul American a incercat cenzurarea cartilor lui Al Bielek, Peter Moon, Duncan Cameron, Preston Nichols si Brad Steiger despre experimentele Philadelphia si Montauk! Instalatia de la Montauk permitea materializarea gandurilor manifestate oameni!

by Am ajuns la subiectul care imi place, pot sa zic enorm de mult. Practic, acesta este subiectul cu care am intrat in forta in lumea aceasta „SF”, a Fizicii Cuantice. Eu am inceput sa invat chestiuni de Fizica Cuantica elementare prin prisma acestor carti despre Experimentele Philadelphia si Montauk, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Am ajuns la subiectul care imi place, pot sa zic enorm de mult. Practic, acesta este subiectul cu care am intrat in forta in lumea aceasta „SF”, a Fizicii Cuantice. Eu am inceput sa invat chestiuni de Fizica Cuantica elementare prin prisma acestor carti despre Experimentele Philadelphia si Montauk, asta acum 8 ani. Cartile scrise de militarul Al Bielek, Peter Moon, Preston Nichols, Duncan Cameron si Brad Steiger reprezinta pentru unele persoane o relatare deliranta sau fantasmagorica, desi nivelul la care vorbeste si limbajul tehnic ce il folosesc in descrierea intamplarilor, ar trebui sa ne faca sa nu mai etichetam asa de repede aceste lucruri ca si „SF”.

Aceste proiecte unde se fac teleportari umane, calatorii in timp, dar si alte lucruri de o asemenea anvergura, in deplina siguranta de zeci de ani, asa cum spunea si Phillip Schneider, se numesc Proiecte Negre din cadrul U.S.A.P.

Proiectele negre ale U.S.A.P. – aici se afla energia punctului zero, tehnologia antigravitationala, fuziunea atomica la rece si alte tehnologii ce sint ascunse si negate in mod oficial de catre “oamenii de stiinta” ai Iluminatilor!
O mare parte din aceste tehnologii provin de la extraterestrii dar si de la romanul (banatean) Nicolae Tesla!
Descoperirea din Masivul Bucegi a fost inclusa in top proiectelor U.S.A.P.!

Ce este U.S.A.P. ?

U.S.A.P. (“Unacknowledged Secret Access Project”) sau “proiectele negre” (black project) se traduc prin “operatiune ultrasecreta si
complet inchisa recunoasterii oficiale”. Practic acestea nu exista oficial
si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In
esenta, datele sint de acest gen, despre ce discutam noi aici, doar ca ei au
dovezile palpabile, empirice…, asa cum ar cere multi sceptici pentru a se convinge.

In SUA, exista trei feluri de clasificari ale informatiilor, prin care Iluminatii incearca sa-si ascunda felul in care controleaza lumea, asa ca invoca ori “siguranta nationala” ori “teroristii”. Cele trei feluri de clasificari sint:

Confidential
Secret
Top Secret

Mai multe informatii pe larg puteti sa cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/proiectele-negre-ale-u-s-a-p-aici-se-afla-energia-punctului-zero-tehnologia-antigravitationala-fuziunea-atomica-la-rece-si-alte-tehnologii-ce-sint-ascunse-si-negate-in-mod-oficial-de-catre-oame.

Experimentul Philadelphia – oamenii de stiinta vroiau sa faca navele de razboi invizibile, in loc de asta au facut calatorie in timp!

In 1943, U.S. Navy doreau sa foloseasca energia electromagnetica pentru a „indoii” lumina in jurul unui obiect, facand acel obiect (in acest caz navele de razboi) invizibil(e). Nava folosita in acest experiment se numea U.S.S Eldrige. Si cum Eldridge se afla in rada santierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de nava au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era sa faca nava invizibila pentru radar, dar pe langa acest deziderat, s-a mai obtinut si un alt efect la care nimeni nu s-a asteptat. Nava a devenit invizibila ochiului liber si a disparut pur si simplu din continuumul spatio-temporal. Era de negasit! Desi acest efect era o mare realizare tehnologica, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru.

„Mai multi marinari aflati pe nava au fost transportati in afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) si la intoarcere se aflau intr-o stare de dezorientare mentala completa si de teroare cumplita. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul in peretii metalici ai vasului! Cei care au supravietuit au fost pensionati cu titlul “mental nepotrivit” sau chiar discreditati si intreaga afacere a fost ascunsa, clasificata. Dupa razboi, cercetarile au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului si de ce oamenii nu puteau fi folositi in experimente interdimensionale fara a cauza dezastre. S-a inceput un studiu pe un mare numar de oameni condus la Laboratoarele Nationale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.

Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern si un matematician de geniu; el a avut acces la enorma baza de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma baza de date a cercetarilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pe baza acestor cercetari von Neumann a incercat sa foloseasca tehnologia computerelor impreuna cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu masinariile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost incununate de succes. Dupa ani de experimente empirice, gandurile umane puteau fi receptionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale si apoi transmise intr-un computer pentru stocare.

Modelul gandului putea fi astfel apoi afisat pe ecranul calculatorului sau tiparit pe o foaie de hartie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei masinarii virtuale de citit mentalul. in acelasi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gand ce era transmis de o persoana putea fi captat de calculator si apoi re-transmis unei alte persoane, afectandu-i mentalul. in concluzie, Proiectul Phoenix a obtinut o intelegere superioara a modului de functionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealta) si a permis dezvoltarea ulterioara a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special in legatura cu aceste lucruri si a decis abandonarea lucrarilor de cercetare in aceasta directie.

Totusi, ingrijorarile unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din inceput a lucrarilor, au facut ca hotararea Congresului american sa nu fie luata in seama, fiind sedusi de ideea de a controla mentalul inamicilor intr-un razboi. Un grup secret cu uriase resurse financiare si legaturi in randul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o statie abandonata a Fortelor Aeriene SUA, localizata la capul Montauk, New York.

Proiectul Montauk

Motivul pentru care a fost aleasa aceasta tabara este ca detinea deja o uriasa antena radar de tip Sage ce emitea frecvente de 400 – 425 MHz, frecventa ce coincidea cu cea folosita pentru interactiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetarilor. La sfarsitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a facut fara fonduri militare. Pana in 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregatit pentru a incepe cercetari masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor si altor forme de viata existente pe Pamant.

Instalatia Montauk permitea materializarea tuturor gandurilor!

De-a lungul anilor, cercetatorii de la Montauk s-au adancit in perfectionarea tehnicilor de control mental si au continuat explorarea potentialului uman. Dezvoltand capacitati psihice in personalul folosit, s-a ajuns in momentul in care gandurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel ca iluziile mentale puteau fi manifestate atat subiectiv cat si obiectiv! Aceasta includea crearea virtuala a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru “experienta umana obisnuita” dar cei care conduceau

Creatura materializata dupa proiectia sa mentala, care a distrus o parte din echipamentul de la Montauk!

Proiectul Montauk nu aveau de gand sa se opeasca aici. Odata cu descoperirea faptului ca o fiinta umana putea manifesta (crea) materie prin simpla gandire, ce s-ar fi intamplat daca subiectul uman creea o carte dar nu in prezent ci in trecut? in acest fel a aparut ideea de a distorsiona timpul. Dupa ani de cercetari empirice, au fost deschise astfel porti ale timpului in care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel sa re-deschida un vortex temporal inapoi, in 1943, cand se realizase Experimentul Philadelphia.

Jonglerii cu timpul

Aceste informatii au ajuns la public datorita lui Preston B. Nichols, un geniu in electronica care a descoperit intr-o zi ca el insusi era victima experimentelor. Lucrand pentru o firma din Long Island care avea lucrari cu militarii, Preston cerceta telepatia si a descoperit ca unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocand oamenii. Ca expert in radio si electronica, Preston a descoperit ca emitatorul era la Statia Fortelor Aeriene de la Montauk si a inceput cercetari amanuntite care au durat mai mult de 10 ani. El a achizitionat multe din echipamentele folosite in timpul Proiectului Montauk si a descoperit spre uimirea sa ca multi oameni din Montauk si-l aminteau de pe vremea cand el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci cand sotul verisoarei lui a afirmat ca Preston lucrase la Montauk. Dupa indelungi argumentari pro si contra, Preston a inceput sa-si aminteasca pasaje din viata lui care ii erau necunoscute pana atunci. Dupa ce a discutat cu mai multi oameni de stiinta si ingineri care aveau legatura cu Proiectul Montauk, Preston a reusit sa puna cap la cap evenimentele si sa afle ce s-a intamplat. Cumva, el traise doua vieti: intr-una lucrase la Montauk, iar in cealalta lucrase in alta parte.

Descoperirile lui Preston au fost confirmate cand un om pe nume Duncan Cameron a aparut la usa casei sale. Duncan afirma ca avea aptitudini pentru cercetari psihice si ca a fost antrenat chiar la Agentia de Securitate Nationala (NSA). Fara a-i spune nimic din peripetiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk si a fost surprins sa vada ca Duncan cunostea deja intregul plan de amplasare a bazei Montauk si ca lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacitati psihice care a fost folosit in experimentele de calatorie in timp si si-a reamintit ca fusese si la bordul USS Eldridge in timpul Experimentului Philadelphia impreuna cu fratele sau Edward (in prezent recunoscut ca Al Bielek).

Conform spuselor celor doi (Preston si Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un intreg portal de timp functiona perfect, dar lucrurile iesisera de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni si au decis sa distruga proiectul. Cand se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau ganduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul sau care efectiv a distrus cladirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire si intrarile in subsol au fost astupate cu ciment.

Desi foarte multi au incercat sa scrie carti sau sa faca cercetari despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfarsit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit ca Proiectul Montauk a fost real.

Dupa ce cartea “Proiectul Montauk: experimente in timp” a vazut lumina tiparului, au continuat cercetarile astfel ca noi argumente si probe au fost descoperite pregatind astfel aparitia volumului “Montauk revizuit: aventuri in sincronicitate” in care se dovedeste ca experimentele de la Montauk sunt strans legate de ocultism si societatile secrete.

Detalii infricosatoare

Al Bielek spune ca el si cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirma c1a filmul “Experimentul Philadelphia” este corect in esenta dar ca atunci cand el si cu fratele lui au sarit peste bordul navei nu s-au trezit in desertul Nevada (asa cum se vede in film) ci la o baza secreta din Montauk, New York in 1984. El afirma ca guvernul a re-deschis acelasi experiment 40 ani mai tarziu, in aceeasi zi a anului (12 august) deschizand astfel un tunel al timpului intre cele doua date. Daca acest tunel nu era inchis, atunci intreaga lume din aceasta dimensiune era sortita distrugerii.

Al Bielek spune ca fratele lui a decis sa ramana in viitor iar el sa se intoarca in 1943 pentru a inchide tunelul distrugand echipamentul de pe Eldridge. El a reusit acest lucru iar tunelul a fost astfel inchis. in 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extraterestrilor. Mai mult, el afirma ca un OZN urmarea de aproape experimentul din 1943 si a fost prins in vortexul energetic si transportat in viitor.

Dupa experienta sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat intr-o echipa ce dezvolta tehnologie nucleara dar nu a fost de acord cu aceste cercetari ale guvernului. Ca urmare, guvernul a vazut in el un pericol si l-ar fi ucis insa structura sa energetica era intim legata de cele doua experimente de calatorie in timp (1943 si 1984). De aceea, ei credeau ca uciderea lui va determina perturbari majore in continuumul spatio-temporal. S-a luat astfel masura de a fi redus inapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizata de extraterestri si l-au pus in locul fiului familiei Bielek in anul 1927.

Fratele lui, care ramasese in viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins in tunel in cadrul unor experiente si a murit. Din acelasi motiv de a nu distruge intreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) si folosind aceeasi tehnologie furnizata de extraterestri, l-au pus in corpul celui de-al treilea fiu al tatalui lor. Preston uitase deci cine era, desi avea acelasi tata.

Al Bielek spune ca folosindu-se echipamentele aflate in cadrul Proiectului, ei au fost capabili sa identifice cel putin patru alte planete Pamant aflate in universuri paralele (ca in filmul “Sliders”) iar intr-unul din acestea, Germania nazista castigase al doilea razboi mondial.

Cu alta ocazie, Al Bielek a afirmat ca extraterestrii cenusii exista cu adevarat si ca guvernul SUA a primit tehnologii de la ei in schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirma de asemenea ca acesti mici cenusii sunt ghidati (subjugati mental) de o rasa de extraterestri Reptilieni care vin din constelatia Orion. insa cei din Orion nu pot supravietui pe Pamant astfel ca ii folosesc pe micii cenusii ca sa le pregateasca aceasta planeta pentru a fi locuibila. De asemenea, au fost mari batalii in spatiul cosmic intre o Confederatie a Planetelor si Alianta Orion (formata din Reptilieni si micii cenusii).

Anul 2012

Apoi Al Bielek a aratat unele aspecte interesante in legatura cu anumite calatorii realizate la Montauk, in viitor. El spune ca, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 – 2013. De asemenea, afirma ca tehnologia este atat de perfectionata incat te pot scoate din prezent, te trimit in alt timp si te aduc inapoi atat de repede incat nu se observa nici-o diferenta de o secunda, insa are loc o imbatranire a corpului egala cu perioada de timp petrecuta dincolo. Exact astfel i s-a intamplat de cateva ori. A incheiat spunand ca au vazut ca dincolo de 2013 nu exista viata pe Pamant.

Explicatia este una singura: din moment ce pentru a calatori in timp este necesar ca atat plecarea cat si destinatia sa fie in rezonanta, cu alte cuvinte, in aceeasi dimensiune vibratorie, atunci este clar ca in perioada 2011 – 2013 Pamantul va face un salt de frecventa, un salt intr-o alta dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Calatoriile temporale se opresc atunci!”[1]

Gaura de vierme!

„Găurile de vierme sunt soluții teoretice pentru ecuații ale teoriei generale a relativității, care descrie spațiul și timpul.

Au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen și de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen.

Numele de gaură de vierme provine de la analogia cu un vierme care, în loc să se deplaseze la suprafața mărului, se deplasează prin măr. Deci o ia pe o scurtătură numită gaură de vierme.

Teoria generală a relativității extinde spațiul euclidian al experienței umane cu un spațiu-timp mai general cu o curbură. Cauza acestei curburi este masa obiectelor, sau – ceea ce este echivalentul acesteia în teoria relativității – energie. Ecuațiile teoriei generale a relativității ne oferă soluții care pentru noi pot avea și proprietăți neobișnuite. Găurile de vierme sunt construcții topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri de vierme îi apare unui observator drept un glob, care îi arată mediul care înconjoară celălalt capăt. Deși un călător care se deplasează printr-o gaură de vierme nu poate depăși viteza luminii, totuși, relativ la punctele de plecare, respectiv de sosire, a avut loc o călătorie la viteză superioară celei a luminii. Deoarece călătorul s-a deplasat dintr-un loc în altul, fără a exista în punctele intermediare dintre ele, asa călătorie satisface definiției de teleportare.

Găurile de vierme reprezintă o extensie a soluțiilor pentru ecuațiile lui Einstein prin găuri negre dincolo de raza Schwarzschild. Existența găurilor de vierme ca obiecte fizice este controversată și reprezintă obiectul cercetării actuale. Faptul că o ecuație fizică dispune de anumite soluții, încă nu înseamnă că aceste soluții sunt într-adevăr realizabile. Contribuțiile actuale în domeniu provin de la experți precum Leonard Susskind și Kip Thorne.

Teoria generală a relativității prezice faptul că dacă există găuri de vierme traversabile, ele ar putea permite călătoria în timp.[1] Aceasta ar fi realizată prin accelerarea unui capăt al găurii de vierme la o viteză foarte mare față de celălalt capăt și a-l aduce înapoi ceva mai târziu; dilatarea temporală din teoria relativității restrânse ar rezulta în faptul că acceleratul capăt ar îmbătrâni mai încet decât cel staționar, așa cum e văzut el de un observator extern, similar celui din paradoxul gemenilor. Totuși, timpul curge diferit prin gaura de vierme decât înafara ei, astfel încât ceasuri sincronizate din fiecare capăt al ei vor rămâne sincronizate cu cineva care călătorește prin ea, indiferent de cum se mișcă ale ei capete.[2] Aceasta înseamnă că orice intră prin capătul accelerat al găurii de vierme va ieși prin cel staționar într-un moment anterior intrării sale.

De exemplu, luăm două ceasornice la cele două capete ale ei, amândouă indicând anul 2000. După ce este pornit într-o excursie la viteze relativiste, capătul accelerat este adus înapoi în aceeași regiune cu capătul staționar, iar ceasornicul capătului accelerat indică anul 2005, iar cel de la capătul staționar indică anul 2010. Un călător care a intrat prin capătul accelerat va ieși prin capătul staționar când ceasornicul de acolo indică anul 2005, în aceeași regiune, dar cinci ani în trecut. O astfel de configurație a găurii de vierme ar permite liniei de univers a unei particule să formeze o buclă închisă în spațiu-timp, numită curbă temporală închisă.

Se consideră că nu va fi posibil să se convertească în acest mod o gaură de vierme într-o mașină a timpului; predicțiile sunt făcute în contextul teoriei relativității generale, dar această teorie nu ține seama de efectele cuantice. Unele studii folosind abordarea semiclasică a gravitației pentru a încorpora efectele cuantice în relativitatea generală indică faptul că o buclă de feedback de particule virtuale ar circula prin gaura de vierme cu o intensitate din ce în ce mai mare, distrugând-o înainte ca orice informație să poată să fie transportată prin ea, în concordanță cu ipoteza protecției cronologice. Acest fapt a fost pus la îndoială de sugestia că radiația s-ar împrăștia după ce călătorește prin gaura de vierme, prevenind astfel acumularea infinită.

Dezbaterea asupra acestei chestiuni este descrisă de Kip S. Thorne în cartea Black Holes and Time Warps, iar o discuție mai tehnică poate fi găsită în The quantum physics of chronology protection de Matt Visser. Există și inelul roman, care este o configurație de mai mult de o gaură de vierme. Acest inel pare să permită o buclă temporală închisă cu găuri de vierme stabile atunci când este abordată prin prisma gravitației semiclasice, lipsind totuși o teorie completă a gravitației cuantice nu este clar dacă abordarea semiclasică este de încredere în această privință.”[2]

SURSE

1. http://www.esoterism.ro/ro/montaukk.php

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_de_vierme

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro