Expeditia numarul 3 – Muntii Bucegi din 8-10 august 2014 – investigatii si intamplari neprevazute !

by Dupa ce in a doua expeditie din Muntii Bucegi, din 28-29 noiembrie 2013, de Ziua Sfinxului, prima echipa a inceput sa se destrame, asa cum am povestit anterior, pe larg, in Expeditia numarul 2, acum a trebuit sa gasesc persoane capabile pentru a continua mai departe acest proiect. Prin […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Dupa ce in a doua expeditie din Muntii Bucegi, din 28-29 noiembrie 2013, de Ziua Sfinxului, prima echipa a inceput sa se destrame, asa cum am povestit anterior, pe larg, in Expeditia numarul 2, acum a trebuit sa gasesc persoane capabile pentru a continua mai departe acest proiect. Prin primavara lui 2014, am cunoscut o persoana pe nume Alexandra K., iar din discutiile cu ea, parea, o persoana rezonabila, in care puteai sa-ti pui toata increderea. Dupa cum o sa vedeti in continuare nu a fost asa, intrucat, lucrurile au luat-o pe aratura.

994468_678029965611712_4644466480560764645_n

Am avut cu aceasta doua intalniri, in care am discutat pe larg despre tot ceea ce a insemnat Descoperirea din Bucegi, dar si planuri de viitor. I-am spus ca doresc sa pun la punct o expeditie, intre 8-10 august 2014. Aceasta a fost de acord cu data stabilita de mine, caci oricum erau zile de weekend. Ulterior, in vara lui 2014, in urma intrebarilor mele cu privire la existenta de persoane, interesate de a face parte din aceasta echipa, am primit mesaj de la un barbat pe nume Ionut si de la o fata pe nume Madalina, care mi s-au parut persoane rezonabile si inteligente si asa au si ramas. Era luna iulie 2014, mai aveam o luna pana la expeditie si incercam sa fac ordine in proiecte, ganduri si idei.

Gandul meu era, chiar daca vroiam sa evit asta, la vechea echipa, adica in trecut, dar imediat ma intorceam in prezent. In acel moment, mai ramasesera doar cateva persoane din vechea echipa, care n-au putut participa la expeditia din 8-10 august 2014. In toata aceasta luna, am discutat pe larg cu aceste persoane, care si-au aratat interesul de a intra in echipa. Le-am explicat absolut totul despre intentiile mele de cercetare din domeniul conspiratiilor, paranormalului, misterelor s.a.m.d.

Cu cateva saptamani inainte de expeditie, am cunoscut virtual, pe Site-ul de Socializare, Facebook, o tipa, interesanta, inteligenta, Alexandra S. Eu am placerea ca atunci cand intru cu cineva in discutii, pe Facebook, sa-i studiez si profilul, pentru a incerca sa-i trasez o personalitate din punct de vedere psiho-emotional, in functie de cum gandeste, imaginile postate, limbaj non-verbal etc. Aceasta tipa, dupa cum observasem, era ceea ce in dictionarul urban se numeste „pitipoanca”, in sensul ca viata ei se desfasura ori prin zone de lux precum Ibiza sau cluburi, care mai de care, mai exclusiviste.

Evident, observand asta, devenisem intrigat, insa dorinta ei de a participa la expeditie, m-a determinat, in bunatatea ce imi este caracteristica, s-o accept, desi stiam ca reprezinta un factor de risc. Cu cateva zile inainte de expeditie, eu si Alexandra K., ne-am ocupat de alegerea unei cazari, avand in vedere faptul ca era vara, era vacanta, iar mai toate zonele montane erau pline de oameni. Dupa o zi intreaga de dat telefoane, am gasit gazduire in localitatea Poiana Tapului din orasul Busteni. Alexandra S., cu o zi inainte m-a contactat sa-mi spuna ca a ajuns in Bucuresti si ca abia asteapta sa vina alaturi de noi. Pentru a nu veni singura, i-am facut legatura cu Alexandra K., fara sa stiu ce surpriza neplacuta va avea loc.

In Ziua Z, la ora 04:30 am luat trenul spre Bucuresti, iar din Bucuresti, la ora 06:30, am luat trenul spre Busteni. Fara sa stiu ca in acelasi tren se afla si Ionut, am incercat sa ma relaxez, in timpul celor trei ore de calatorie, avand in vedere faptul ca, cu o seara inainte nici nu dormisem de emotie. Dupa ce am incercat eu sa ma relaxez in tren, apoi am deschis laptopul pentru a ma uita din nou pe datele principale ce trebuia sa le analizam la fata locului.

Trebuia sa facem niste masuratori speciale topometrice pentru incadrarea Complexului Subteran de sub Bucegi, respectiv tunelul si Sala Proiectiilor, pentru a observa locul de unde incepe gura de intrare in munte. De asemeni, aveam traseu catre cele 7 izvoare – unde se afla cea mai pura (alcalina) apa de pe planeta, ce are ca si continut zero bacterii, localizate intre Scropoasa si Bolboci, continuand spre celebra zona numita „Gura de Rai” – acea fasie cu o suprafata totala de 1 km patrat, de la poalele varfului Doamnei, unde corpul uman se revitalieaza automat, indiferent cat de obosit ar fi.

Gura de rai - Bucegi

La ora 09:30 am ajuns cu bine in Busteni, insa cu 30 de minute, inainte de a sosi, am fost contactat telefonic de catre Ionut, care ma intreba: „Unde te afli ?”

– Eu ma aflu in tren si am trecut de Sinaia, asa ca in 30 de minute voi ajunge, i-am raspuns eu. Asa ca l-am intrebat la fel si eu pe el, acesta dandu-mi un raspuns care a facut sa inveseleasca atmosfera.

– Eu ma aflu tot in tren si am trecut tot de Sinaia, mi-a raspuns el razand.

Ulterior ne-am dat seama ca ne aflam in acelasi tren, insa n-am stiut de asta, fapt ce ne-a amuzat foarte mult. Ne-am intalnit la ora 09:30 in gara din Busteni si ne-am dus la un bar din apropiere, asteptand pe celalalte persoane. Stand la masa cu el discutam despre ceea ce vom face zilele astea.

– Avem o zi senina sa stii, iar daca domnisoarele vor ajunge mai repede, ne putem apuca de treaba chiar de astazi, i-am spus eu. Si am stat acolo pana aproape la ora 13:20. Pe la ora 10:30, am fost sunat de Madalina, care-mi spunea ca mai are cateva minute si ajunge.

Brusc, m-am ridicat de la masa, i-am lasat in grija lui Ionut rucsacul si toata aparatura cu care venisem si am plecat s-o intampin pe Madalina. Am intalnit-o, am asteptat-o sa traverseze strada pe acea pasarela din Busteni si am imbratisat-o cu mare bucurie. I-am acordat o mana de ajutor Madalinei, caci venise prea echipata, cu un bagaj foarte mare, fata decat era nevoie. Dupa ce am ajuns la bar, i-am facut cunostinta ei cu Ionut.

– Sunteti bine ? Hai ca o sa avem multe de vazut aici, asa ca vreau sa ma bucur de prezenta voastra aici, le-am spus eu celor doi.

Devenisem oarecum stanjenit de faptul ca cele doua Alexandre, inca nu sosisera in Busteni. I-am cerut lui Ionut sa le contacteze, caci de stanjenit ce devenisem, imi era teama sa nu-mi pierd limbajul civilizat pe care, deobicei, il am la mine.

– S-au trezit pe la ora 10:00, mi-au spus, din aceasta cauza intarzie atat de mult, mi-a raspuns el. Eu in acel moment, chiar m-am enervat, rabufnind.

– Nu se poate asa ceva ! Este inacceptabil, cum adica la ora 10:00 s-au trezit ? Aici este vorba de un program special, ce trebuie respectat in totalitate, asa ca daca nu te poti conforma, lasa-i pe altii nu te amesteca, caci nu mergem sa ne distram, iar asta se pare ca au inteles acestea, am rabufnit eu plin de nervi.

Pe la ora 13:00, au ajuns si intarziatele acolo. Am fost luat prin surprindere de faptul ca Alexandra K. a venit cu mama ei, desi nu mi-a spus asta, iar eu trebuia sa stiu. Am discutat cu mama ei, era o persoana care ne urmarea pe fiecare in parte ce discutam, preferand sa asculte si rareori sa se implice in discutiile noastre. Alexandra S., avea anumite mofturi, dovedindu-mi caracterul de pitipoanca, pe care-l intuisem dinainte s-o cunosc personal, insa am incercat sa-i ignor aceasta parte stanjenitoare pentru mine.

Fotografie0209

Se facuse ora 13:20, venisera doua Jeep-uri sa ne ia, pentru a ne duce in locul unde eram cazati in localitatea Poiana Tampului, aflata la aproximativ 1 km distanta. Ajunsi la pensiune, am stabilit cu o doamna preturile si timpul de cazare, am efectuat plata in avans. Apoi, deja se facuse ora 14:00, nu mai aveam ce sa facem, adica nici nu se mai punea problema de vreo expeditie, asa ca am lasat-o pe ziua de maine. Am iesit cu toti la o plimbare scurta, impreuna cu doamna la care ne-am cazat.

Acolo, in timpul plimbarii, nu mi-a placut o atitudine, pe care am observat-o. Cele doua, Alexandre, impreuna mama Alexandrei K., dar si cu doamna la care ne cazasem, se cam distantasera de noi, iar la un moment dat, chiar ne-au sugerat s-o luam inainte, acestea ramanand mult in spatele nostru. Evident, nu mi-a placut aceasta atitudine, pe care am observat-o, iar Madalina, era chiar mai vigilenta decat mine.

Ajunsesem deja sa regret ca le-am primit in aceasta expeditie, spunandu-i asta, atat Madalinei, cat si lui Ionut, nici nemaistiind ce sa zica. Ulterior, am ajuns la un restaurant din zona cu totii. Am stat la masa, am discutat aspecte cu privire la ziua de maine si care sa fie programul. Madalina, care statea langa mine, devenise iritata de atitudinea lor, incat imi spunea sa nu pierdem timpul cu ele.

– Dragos, la ce atitudine au avut, ingamfata si plina de fite de Ibiza, consider ca ar trebui sa le dai afara imediat, dar imediat, imi spunea Madalina imperativ.

Am aprobat-o pe Madalina dand din cap, insa i-am spus ca maine ne vom ocupa de expeditie, fara sa le mai implicam si pe ele, caci prezenta lor in echipa noastra, nu facea decat sa ne compromita si asa a fost. Dupa ce am iesit din restaurant, noi am luat-o inainte, lasandu-le pe ele in urma si ne-am oprit la un magazin pentru a face niste cumparaturi, dupa care am ajuns acasa. Odata ajuns in camera, m-am intins in pat, eu stand cu Madalina in aceeasi camera si i-am spus ca vreau sa dorm, iar ea a preferat sa iasa pe afara cu Ionut. Am adormit pana la ora 00:00, iar cand m-am trezit, am continuat discutia cu Madalina despre ziua de maine.

– Maine, ne vom trezi la ora 06:00, asta ca sa cuprindem toata ziua, i-am spus eu plin de hotarare. Aceasta m-a aprobat stiind ca in expeditii totul se desfasoara dupa un program bine stabilit si fara abateri.

Atunci, s-a intamplat ceva total neprevazut, ce a amplificat starea de tensiune ! Cele doua Alenxadre, fusesera si ele pe la plimbare, asa ca s-au intors, dar nu singure. Culmea, s-au intors cu doi barbati. Vazand asta, evident am luat foc, caci protocolul nostru principal este acela de a nu implica persoane straine in structura noastra si echipa noastra, din motive de securitate. Chestia asta ne-a enervat pe amandoi la culme, asa ca am refuzat sa mai purtam vreo discutie cu cele doua fete.

M-am trezit la ora 04:30, mi-am verificat Facebook, e-mail-urile si toate casutele postale virtuale. Imediat, s-a trezit si Madalina si Ionut. Verificat telefonul si aveam un mesaj din partea Alexandrei K. care-mi spunea asa:

„Dragos, eu ma trezesc la ora 09:00 de dimineata, nu pot mai devreme, caci sunt foarte obosita, ca sa stii, ca nu ne putem trezi la 06:00, pentru ca noi ne-am culcat tarziu la ora 03:00 noaptea si Alexandra S. la fel. In fine, ne auzim maine dupa 09:30.”

Evident ca nu am stat dupa ele. Le-am aratat si celor doi, de abia treziti, mesajul ei, iar acestia s-au enervat la randul lor de o asemenea atitudine. La ora 06:00 am iesit pe poarta pensiunii unde ne aflam, in fata aratandu-ni-se, falnic, Masivul Caraiman, caci eram mai aproape de el. Am facut o ora si ceva pana la telecabina. La ora 08:00, m-a sunat o persoana Corina, sa ma intrebe, ce fac si unde sunt, eu spunandu-i cu o seara inainte ca o asteptam, daca doreste sa vina.

I-am explicat si i-am spus ca o asteptam si pe ea in Busteni, din Bucuresti. Pe la ora 10:00 a ajuns si ea acolo la noi, asa ca ne-am orientat cu ce sa mergem sus pe platou: ori cu masina prin comuna Moroeni, pe la Padina, ori cu telecabina. In cele din urma, am ales cu masina prin Moroeni-Padina, caci asa puteam sa vedem multe din frumusetile din nordul judetului Dambovita.

Soferul care conducea destul de repede, il observam cum tragea cu ochiul la noi, dar mai ales la insignele noastre cu emblema echipei. Vazand asta, n-am mai dorit sa purtam discutii, decat discutii normale, fara sa atingem sintagme precum, „Descoperirea din Bucegi”, asta pentru a pastra totusi, pe cat posibil, o anumita discretie in ceea ce ne priveste. In timpul drumului, nu mai vorbeam, decat scurt, facand doar din cand in cand anumite afirmatii.

Am preferat sa ma relaxez si sa privesc peisajul din timpul calatoriei. Ma gandeam totusi la serpentine, caci nu-mi sunt prea prietenoase, avand in vedere faptul ca-mi provoaca o anumita stare de greata, atunci cand le strabat, dar de data asta nu s-a mai intamplat. Pe la ora 11:30, am ajuns la Piatra Arsa, unde s-au si oprit masinile, care aduceau turisti. De acolo ne-am continuat drumul catre platoul Bucegi. Am petrecut putin timp pe la Sfinx, facand poze si explicandu-le locul super unde ne aflam.

– Vedeti, aici intre Sfinx si Babele, ne aflam direct pe verticala la suprafata, iar jos se afla Complexul Subteran, despre care vorbim si care ne-a animat in aceasta expeditie, le-am spus eu aratandu-le si schema.

Platou Bucegi

Apoi am fost la Cabana Babele pentru a manca ceva. Erau acolo destui turisti, asa ca am petrecut acolo aproximativ 30 de minute. Se facuse ora 12:30, am iesit afara, eram eu, alaturi de Madalina, Ionut si Corina si am luat decizia sa mergem catre Padina, coborand muntele, caci aveam sa le arat ceva. Le-am aratat o intrare in munte, dar si o parte din „Gura de Rai”.

– Vedeti, de aici se patrunde in interiorul muntelui la 150 de m adancime, iar daca avem timp putem s-o investigam, le-am spus eu. Ne-am abatut foarte mult de la traseu, ajugand la o mica parte din „Gura de Rai”, pe care le-am prezentat-o. Apoi, mai ramasesera „Cele 7 izvoare”, care erau foarte departe, insa se facuse ora 13:00.

M-am ingrozit de ce gunoaie vedeam lasate in urme de tot felul de nesimtiti. Dupa putin timp, am intalnit doi turisti care s-au bagat cu noi in seama. Nu erau romani, erau americani. Nu le-am spus de ce venisem acolo, caci ar fi insemnat sa stam de alte discutii si nu aveam timp, asa ca am schimbat cateva vorbe, luandu-ne la revedere de la ei.

Intalnire cu scantei !

Cand mai aveam putin si ajungeam la poalele masivului Bucegi, unde se afla si telecabina Pestera, m-am oprit si m-am descaltat, pentru a simti iarba sub talpi, efectul fiind identic cu cel al unui masaj realizat de un terapeut experimentat. Cand m-am apropiat de telecabina, m-am incalcat si imediat cum ajuns in dreptul telecabinei, dupa ce am facut niste poze, eu cu Madalina si am dat de mancare unui caine latos, de munte, jucandu-ne cu el, imediat am dat de cele doua intarziate.

Am vazut ca din departare, destul de repede, se apropia un jeep, care a oprit langa noi. Cele doua s-au dat jos din masina, foarte enervate, avand o atitudine chiar agresiva la adresa mea, insa eu fiind uns cu toate alifiile, n-am fost sub nicio forma intimidat si le-am spus de ce n-am stat dupa ele.

– Faptul ca veniti aici, dupa atatea ore, stiind ca noi la ora 06:00 dimineata plecam, nu ne impresioneaza pe noi, asa ca nu incerca sa fiti recalcitrante cu mine, caci nu ma impresionati, le-am spus eu ferm.

Acestea s-au enervat, s-au urcat in masina, imaginandu-mi cam ce fel de injuraturi imi adresau. Fara sa fiu afectat in vreun fel de acest incident, total neplacut, imprevizibil, ne-am continuat drumul pana zona centrala a Padinei, continuand sa le arat persoanelor de langa mine diverse structuri speciale de la baza muntelui.

Am ajuns la Salvamont Dambovita, de unde am cumparat niste apa si am vazut ca cerul se innoreaza destul de accelerat, asa ca am decis ca trebuie sa plecam catre locatia unde eram gazduiti. Am asteptat aproximativ 30 de minute dupa masina, iar pe la ora 14:30 am plecat catre Busteni. Pe la ora 15:30, am ajuns in Busteni, destul de obositi, dar aproape ca uitasem de acest incident.

Foarte amuzant a fost ca in timpul in care noi asteptam sa ne vina masina, aceste doua persoane, au trecut rapid pe langa noi, facandu-ne cu mana, intr-un fel batjocoritor la adresa noastra. Si mai amuzant a fost faptul ca dupa ce ne-a venit masina, in drumul spre Busteni, ele stationasera, fiind iesite din masina, uitandu-se prin imprejurimi si fara sa ne observe ca treceam pe langa ele, acestea au crezut ca noi am ramas in urma. Stiti cum se spune: „cei din urma vor fi cei dintai” !

Dupa ce am ajuns si noi acasa, o ora mai tarziu au ajuns si cele doua persoane, care si-au dat seama c-am ajuns inaintea lor, dar ne-am evitat reciproc dupa incident. In putinul timp care mi-a mai ramas la dispozitie, i-am intrebat pe cei doi, Ionut si Madalina, daca le-a placut si raspunsul a fost afirmativ.

– Faptul ca ati luat parte la o astfel de expeditie, dincolo de incidentul pe care l-am avut, nu a facut decat sa va arate, ce zone incarcate, din punct de vedere energetic are tara noastra, iar ele trebuiesc cunoscute!, le-am zis eu lor.

Dupa ce le-am spus astea, am plecat sa dorm, stiind ca maine de dimineata trebuia sa ne intoarcem acasa. Dimineata cand ne-am trezit, ne-am pregatit repejor, ca sa prindem drumul cat mai liber, avand in vedere ca era duminica, iar duminica DN 1 se aglomereaza. In Sinaia, mi-am luat la revedere de la Madalina, aceasta urmand sa plece catre Germania, eu continuandu-mi drumul alaturi de Ionut spre Bucuresti.

A fost o alta expeditie, in care am avut de invatat diverse lucruri, atat din vizita unei astfel de zone magice, cat si unii de la altii, dincolo de conflictul neprevazut ce a avut loc.

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro