Eugenia Globală a Iluminaților și crearea „Omului Nou”

by Cu circa 7000 de ani în urmă specia umană a devenit din culegători şi vânători în cultivatori şi crescători de animale domestice. Desigur, a avut şi preocuparea de a cultiva şi a creşte animale domestice dintre cele care le considerau cele mai bune, cele mai productive pentru munca întreprinsă. […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cu circa 7000 de ani în urmă specia umană a devenit din culegători şi vânători în cultivatori şi crescători de animale domestice. Desigur, a avut şi preocuparea de a cultiva şi a creşte animale domestice dintre cele care le considerau cele mai bune, cele mai productive pentru munca întreprinsă.

De aici şi până la aplica, cât de cât, aceste principii şi la specia umană nu a fost decât un pas. Aceste principii s-au bazat, desigur, pe constatarea că caracteristicile de calitate se reproduc pe cale ereditară. Aceste considerente calitative se pare că au fost observate de multă vreme. Astfel, Pindar (c.518-c.438 î.H.) în una din odele sale „triumfale” scria:

„…firea din naştere nu poate
Să şi-o schimbe nici roşcata vulpe,
nici leul cu răget puternic.” – (Olimpica, XI)

Ca urmare acestor corelaţii făcute de marii oameni de ştiinţă din trecut între ereditatea biologică şi calitatea de încorporare şi prelucrare a informaţiilor externe de către individul uman, au fost făcute diferite recomandări privind direcţiile de dirijare artificială a înmulţirii speciei umane.

Astfel, în Legea lui Manu1, a cărei vechime este apreciată între secolele al XIII-lea şi al VI-lea înaintea erei creştine, se opreşte căsătoria care ar primejdui însuşirile biologice ale urmaşilor:

„Bărbatul va lua în căsătorie o femeie din aceeaşi castă şi care prezintă caracterele perfecţiunii, va evita familiile care n-au descendenţi de sex masculin cum şi pe acelea a căror membri au corpul acoperit cu păr des sau care prezintă tendinţe de vre-o boală: de piele, stomac, umflarea picioarelor etc. Fecioara pe care şi-a ales-o să aibă ţinută demnă. Bărbaţii din clasele superioare care se însoară cu femei din clasele inferioare vor avea descendenţi degeneraţi.”

Cartea Legii lui Manu, Editura Aldo Press, 2001. Legea lui Manu, într-o prezentare de 349 pagini, cuprinde principii de teologie, de metafizică şi cosmogonie, precepte de morală, de pedagogie, de economie domestică şi rurală, de comerţ etc; reguli pentru îndeplinirea actelor cultului, a datoriilor conjugale şi către rude, prieteni şi streini: datoriile castelor principale şi ale celor secundare, atât unele faţă de altele, cât şi ale membrilor castei între ei; noţiuni de politică internă şi externă, de strategie şi tactică; sfaturi pentru încheieri de alianţe politice şi militare, apoi amănunţite legi agrare, civile, penale, comerciale, sistemul măsurilor şi greutăţilor etc., etc.

rockefeller_eugenics_1915_newspaper_articles

Legea lui Manu, în sanscrită Manava-Dharma-Sastra, constituie cel mai important cod de legi al Indiei antice, atribuit de tradiţia hinduistă lui Manu, adică primul om. Sastra înseamnă carte şi ştiinţă. Dharma înseamnă lege şi Manava (Manu) este numele autorului. Manu nu este un nume individualizat şi nici în sens adamic, ci în sensul de primul om, cel mai înţelept din colectivitate. În cronologia Brahmanică, Manu, autorul codului de legi, cunoscut sub numele de Legea lui Manu, este al şaptelea Manu.

Platon, în Republica şi Legile, întrezărind legile fundamentale ale eredităţii, formulează propuneri precise: „Scopul suprem al statului este formarea de cetăţeni perfecţi. Statul trebuie să îngrijească ca bărbaţii cei mai virili să se unească cu femeile cele mai perfecte. Femeile din clasele superioare trebuie să fie îndemnate a avea o procreaţie cât mai intensă.

Cei buni, frumoşi, excelenţi la trup şi la suflet să aibă cât mai mulţi copii pe care îi va creşte Statul; cei inferiori, cât mai puţini. Descendenţii informi, defectuoşi, taraţi, trebuie să fie exilaţi, într-un loc misterios şi necunoscut. Celibatarii vor plăti o taxă anuală. Numărul copiilor va fi în aşa fel stabilit, ca populaţia să se menţină la un nivel favorabil”.

De la Platon, problema înnobilării rasei omeneşti nu a mai fost pusă atât de limpede şi pe baze precis ştiinţifice decât de Francis Galton (1822-1919); Karl Pearson (1857-1936) şi Ronald Aylmer Fischer (1890-1962). Francis Galton era văr cu Charles Darwin (1809-1882) şi avea 37 de ani la apariţia Originii speciilor, pe care a primit-o ca fiind „aproape o revelaţie”; el a tras concluzia că „o continuare a evoluţiei umane în direcţiile dezirabile” reprezenta o necesitate precumpănitoare şi că un asemenea program este posibil, deoarece atât calităţile fizice, cât şi cele mintale sunt transmisibile.

Galton era deja un matematician cunoscut şi consilier în problemele utilizării statisticii în biologie. Propunerile lui Galton erau bazate pe o caracteristică numită valoare civică (înclinaţie naturală). Deşi această caracteristică nu a fost niciodată măsurată, ea era considerată, din punct de vedere a posibilităţilor de notare, ca având o situaţie similară staturii sau greutăţii corporale. În sistemul lui Galton, cel mai amplu grup era cel al respectabilei clase muncitoare, a cărei valoare civică era situată în apropierea mediei caracteristice întregii populaţii.

Deasupra acestei categorii se situau muncitorii calificaţi, mai puţini la număr, micii comercianţi şi persoanele similare, iar mai de sus erau funcţionarii superiori şi specialiştii aparţinând diferitelor profesiuni, mult mai puţin numeroşi. Pe o poziţie inferioară grupei de mijloc se situau săracii şi cei cu salarii mici, iar mai jos decât aceştia criminalii şi pauperii (foarte puţini).

Ceea ce s-a prezentat până acum constituie o grupare numerică a diferitelor tipuri de indivizi clasificaţi conform ocupaţiei, dar Galton presupunea că variaţia valorii civice este determinată genetic. În vremea lui existau încă indivizi înzestraţi, capabili de a susţine în mod serios că, atât criminalitatea, cât şi sărăcia sunt caractere moştenite şi că venitul constituie o măsură precisă a valorii individului pentru comunitate.
Ca urmare, Galton a cerut impunerea unor măsuri stricte, care să

împiedice reproducerea nebunilor, a debililor mintali, a criminalilor cu antecedente şi a celor pauperi. Măsurile destinate a fi în folosul săracilor, ca de exemplu învăţământul de stat gratuit, pensiile de bătrâneţe şi cantinele fără plată din şcoli erau considerate ca instrumente de încurajare a claselor inferioare, lipsite de simţul prevederii în ceea ce priveşte viitorul, astfel încât acestea să se reproducă mai intens, dând naştere unui exces de indivizi de valoare genetică inferioară.

În anul 1880 ia fiinţă la Londra Societatea pentru Educaţie Eugenică (devenită mai târziu, Societatea pentru Eugenie), Galton devenind primul ei preşedinte (cuvântul eugenie vine de la eu = bun şi genie = neam, rasă, etnie, popor, de aici eugenie = ştiinţa îmbunătăţirii rasei, poporului, prin controlul reproducerii).

La începutul secolului al XX-lea, în anul 1904, au fost înfiinţate, la Colegiul Universităţii din Londra, catedrele de Eugenie şi Eugenie în Societate. În anul 1907 a fost fondat Laboratorul Galton pentru studiul naţional al eugeniei. În anul 1905, în SUA, Familiile Rockfeller şi Carnegie au înfiinţat Oficiul Înregistrărilor Eugenetice la Cold Springs Harbor, New York.

În Germania, promotorul ştiinţei eugeniei a fost Ernst Haeckel (1834-1919). În 1905 ia fiinţă Societatea pentru Igiena Rasială, iar un an mai târziu ia fiinţă Liga monistă. Într-un rezumat redactat de Haeckel asupra programului membrilor din Liga monistă se spune: „Teoria selecţiei ne învaţă că în viaţa omului, ca şi în viaţa animalelor şi a plantelor… numai o minoritate redusă şi aleasă poate exista şi înflori. Lupta crudă şi nemiloasă pentru existenţă care se dezlănţuie în natura vie – iar în întrecerea din natură trebuie să te dezlănţui… – este un fapt incontestabil… Acest principiu al selecţiei este foarte departe de a fi democratic; dimpotrivă, el este aristocrat, în cel mai strict sens al cuvântului”.

În anul 1912 s-a desfăşurat primul Congres Internaţional de Eugenie la Universitatea din Londra, prezidat de rectorul universităţii care „întâmplător” era fiul lui Charles Darwin. Vicepreşedinţi ai congresului erau: Primul lord al amiralităţii, Winston Churchill (care a fost şi director organizator al congresului), M. von Gruber – profesor de igienă la Universitatea din Munchen, Dr. Alfred Poetz – preşedinte al Societăţii internaţionale pentru igiena rasială, Charles W. Eliot – preşedinte onorific al Universităţii Harvard şi Alexander Graham Bell – inventatorul telefonului.

Al doilea Congres Internaţional de Eugenie s-a desfăşurat în 1921, sponsorizat de secretarul american pentru comerţ, Herbert Hoover şi de rectorul Universităţii Clark, al Colegiului Smith şi al Institutului Carnigie.

În 1932, când congresul s-a reunit la New York, linia navală Hamburg – America, controlată de asociaţii lui Hariman, George Walker şi Prescott Bush, a adus la congres personalităţi germane influente. Una dintre acestea a fost doctorul Ernst Rudin, reprezentantul Institutului berlinez de Genealogie şi Demografie „Kaiser Wilhelm”. El a fost ales în unanimitate preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Eugenie, ca răsplată pentru contribuţia la fondarea Societăţii Germane pentru Igiena Rasială. Unul dintre angajaţii lui Rudin a fost Josef Mengele fost comandant medical la Auschwitz.

În 1936, a apărut programul care a precedat faimoasa operaţiune CIA de control a minţii MKULTRA, lansat de către Institutul de Psihiatrie din statul New York, fondat de Consiliul Suprem al Masoneriei de Rit Scoţian.

În 1943, Winfred Overhulser, un important francmason a devenit preşedintele comitetului OSS pentru „Serul adevărului”, unul dintre primele programe pentru controlul minţii instituit de către agenţiile americane de informaţii.

Programele de eugenie nu au fost niciodată anulate, programele de sterilizare fără consimţământ fiind aplicate şi în prezent în multe ţări. Programele de sterilizare a celor consideraţi necorespunzători din punct de vedere genetic sau comportamental au continuat să existe în Scandinavia şi în Franţa până în anii 1970. În acelaşi timp, în ţările lumii a treia au continuat să fie implementate programe masive de sterilizare fără consimţământ. Din 1907 până în 1960, mai mult de 100.000 persoane au fost sterilizate eugenetic în peste 30 de state din SUA.

În 1974, un judecător al Curţii Federale din SUA, a estimat că „în decursul ultimilor ani”, între 100.000 şi 150.000 de persoane cu venituri scăzute au fost sterilizate în cadrul unor programe cu finanţare federală în SUA.

„Studiile eugenetice germane au fost organizate şi finanţate bancar de către Fundaţia Rockfeller şi partenerii lor din medicină, industrie şi politică… Finanţarea cercetărilor din domeniul eugeniei a fost continuată de către Rockfeller în Germania, de-a lungul celui de-al doilea război mondial, fiind invocat argumentul că războiul nu ar trebui să fie un impediment pentru cercetarea ştiinţifică”.

După cum se poate observa simplu – termenul de eugenie presupune folosirea medicinei pentru a ucide. Eugenia presupune exterminarea exemplarelor umane de rasă inferioară pe criterii genetice ori căile de reducere adoptate sunt ceva mai cuprinzătoare întrucât cifrele vehiculate pentru reducerea numerică a populaţiei lumii sunt estimate astfel încât populaţia lumii să fie redusă cel puţin la jumătate din numărul actual. Se vehiculează şi numărul de 500 de milioane de locuitori întrucât reducerea şi menţinerea omenirii la valoarea de 500 de milioane de locuitori, ar conduce la existenţa trofică „în echilibru perpetuu cu natura”, sugerând că la stadiul actual nu suntem altceva decât un cancer planetar.

SURSE

  1. Coman Gheorghe – „Psihologia Cuantica”.

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro