Este Gregorian Bivolaru, liderul MISA, vinovat sau este o victimă a Sistemului Masonic din România ?

by Gregorian Bivolaru, liderul MISA, a fost acuzat, pe scurt, inca din anul 2004, ca „ar fi facut sex cu o minora”, trafic de persoane, prostitutie, trafic de droguri si… neonazism. Totul a inceput la data de 18 martie 2004, cand Operatiunea „Christ” (sau, poate, AntiChrist) s-a pus in miscare, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Gregorian Bivolaru, liderul MISA, a fost acuzat, pe scurt, inca din anul 2004, ca „ar fi facut sex cu o minora”, trafic de persoane, prostitutie, trafic de droguri si… neonazism. Totul a inceput la data de 18 martie 2004, cand Operatiunea „Christ” (sau, poate, AntiChrist) s-a pus in miscare, iar o sumedenie de oameni au deschis peste yoginii MISA. Aparatorii Drepturilor Omului au comparat aceasta uriasa descindere cu cele efectuate de catre trupele SEAL la traficantii de droguri din Columbia, unde, normal, acestia se pot astepta la o rezistenta armata.

Operatiunea „Christ” – 18 martie 2004

Au trecut 12 ani de la Operațiunea „Christ”, dar nu a apărut nicio clarificare. Un atac armat brutal, supradimensionat, asupra unor practicanți yoga non-violenți, care nu s-au făcut vinovați de nicio încălcare a legii, care nici măcar nu erau anchetați la momentul respectiv pentru nicio infracțiune.
Toată această acțiune a organelor de anchetă, acțiune de o brutalitate grotescă, a vizat înspăimântarea practicanților yoga, terorizarea lor pentru a da declarații care să dovedească că în Școala de yoga MISA s-ar derula niscaiva activități necurate. Au fost confiscate toate lucrurile din 16 imobile ale practicanților yoga în speranța de a găsi dovezi pentru a inventa o acuzație la adresa lor, a colegilor lor, sau a instructorilor lor de yoga.
Rezultatul? Nicio declarație incriminatoare, nicio dovadă, nicio posibilă acuzație. Pentru a acoperi acest evident eșec, dar și abuzurile inadmisibile din partea organelor de anchetă, au fost fabricate alte dosare pe baza unor mărturii mincinoase.
12 ani mai târziu, yoghinii continuă să practice yoga, Școala de yoga continuă să funcționeze cu succes, dar nimeni nu pare interesat să lămurească ce s-a petrecut în 18 martie 2004 și să facă dreptate yoghinilor acuzați pe nedrept, stigmatizați de presă și terorizați de organele de anchetă. Dacă nu pentru ei, măcar pentru societatea civilă românească, în spațiul căreia s-a produs acest abuz și care, neclarificându-l și nesancționându-l în niciun fel, se expune la riscul repetării lui.

18 martie 2004, în cifre

 
300 de procurori și jandarmi ai trupelor antitero au percheziționat violent 16 locuințe ale unor practicanți yoga, pe baza unor mandate de percheziție ilegale. Peste 80 de practicanți yoga au fost bruscați de jandarmi, amenințați cu armele, ridicați și reținuți pentru interogatorii. Au fost ridicate 5 camioane de probe. Interogatoriile brutale au durat peste 12 ore, pentru majoritatea celor ridicați care chipurile au dat declarații ca martori, fără a li se preciza ce se anchetează și fără a li se permite să consulte un avocat, sau să dea un telefon, sau să meargă la toaletă. Din cele peste 80 de declarații luate sub presiune (procurorii au vrut să-i oblige pe yoghini să dea declarații împotriva lui Gregorian Bivolaru), una singură a putut fi speculată ulterior ca posibilă acuzație la adresa lui Gregorian Bivolaru – declarația concepută de procurori pe care a fost forțată să o semneze minora Mădălina Dumitru.
Ce a urmat? Anchete care au costat peste 5 milioane de euro. În urma acestora, Gregorian Bivolaru a fost acuzat pentru o presupusă relație sexuală cu o minoră. După două verdicte favorabile care constată că nu există faptele incriminate și nici victime, ÎCCJ redeschide procesul invocând „dreptul la apărare” al lui Gregorian Bivolaru (care fusese achitat) și îl condamnă la 6 ani închisoare.
Ulterior, s-a demarat și un proces pentru „trafic de persoane” în care au fost acuzați 48 de yoghini că au „traficat” 7 reclamanți care au cerut daune de  milioane de euro. S-a pus sechestru pe 70 de imobile. În dosarul trimis în instanță au rămas doar 22 de acuzați. Tribunalul Cluj a decis că faptele nu există și i-a achitat pe toți cei 22 de yoghini.
Bilanțul acțiunii a 300 de jandarmi și procurori: o sigură declarație luată prin intimidarea unei martore poate fi folosită pentru acuzarea lui Gregorian Bivolaru. După cheltuirea a 5 milioane de euro, Gregorian Bivolaru este condamnat abuziv pentru „act sexual cu o minoră”.
18 martie 2004, în presă
Presa a prezentat pe larg Operațiunea „Christ”, ca fiind „cea mai mare operațiune împotriva crimei organizate a Poliției române”. Au fost vehiculate acuzații precum trafic de persoane și trafic de droguri, crimă organizată etc. Sunt date pe post materiale filmate la percheziții de organele de anchetă și declarații oficiale care promit prezentarea dovezilor în sprijinul acuzațiilor respective, precum și informații despre continuarea anchetei. Filmările de la percheziții și acuzațiile se repetă obsesiv în media timp de câteva zile.
Dovezile nu apar. Se produce, în schimb, o alunecare gradată de la primele acuzații la mediatizarea unor subiecte de scandal precum urinoterapia și sexul în grup. De exemplu, Sorin Ovidiu Bălan, care a asistat la perchezițiile din 18 martie și declara frenetic pe post că „operațiunea Christ este cea mai mare acțiune împotriva traficului de droguri, a traficului de persoane și a prostituției”, câteva săptămâni după aceea își schimbă discursul și povestește patetic că a văzut cu ochii lui, lipit pe perete în baia imobilului percheziționat, un bilețel care sugera să se „bea pipi”.
Totul se fâsâie până la urmă într-o pledoarie instigatoare conform căreia MISA ar fi o sectă, iar SRI-ul intervine pentru a adăuga conotația de „pericol la adresa siguranței naționale”.
Miile de articole de presă care au prezentat operațiunea „Christ” au omis la unison să prezinte și punctul de vedere al victimelor. Aproape niciun jurnalist nu și-a pus problema că după toate acele percheziții și întregul tam-tam nu s-a prezentat nicio probă și nu s-a dat nicio explicație. Jurnaliștii par să nu observe că Operațiunea „Christ” este un fiasco, o anchetă inutilă, o înscenare, o cumplită nedreptate.
Un act inadmisibil într-o țară democratică, un abuz grosolan s-a comis în văzul lumii cu încălcarea legislației democratice și a drepturilor omului. În ultimii 12 ani, un singur post TV a prezentat o anchetă jurnalistică asupra perchezițiilor din 18 martie. În cadrul emisiunii Reflector, TVR a difuzat interviuri cu victimele perchezițiilor, realizate de jurnalistul Marius Georgescu. După această emisiune, TVR a fost acuzat de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) pentru prezentarea inechitabilă, căci reportajul ar fi omis, chipurile, să prezinte punctul de vedere al celor acuzați (sic!). Cu toate acestea, brutalitatea anchetatorilor a fost vizibilă în imaginile difuzate pe toate posturile TV în 18 martie 2004.
18 martie 2004, în stenogramele PSD și alte dezvăluiri
În urma publicării stenogramelor secrete ale PSD în presă, în toamna anului 2004, PSD a pierdut alegerile prezidențiale (candidatul PSD, Adrian Năstase, era la momentul respectiv premier și totodată lider al partidului). Stenogramele PSD prezintă diferite matrapazlâcuri ale partidului de guvernământ și corupția putredă de la conducerea lui. Dar ele sunt și o probă zdrobitoare că operațiunea „Christ” a fost declanșată la comanda politică a lui Adrian Năstase. În mod paradoxal, deși o parte a presei a publicat stenogramele PSD și le-a comentat copios, jurnaliștii nu au acordat importanță dezvăluirilor despre operațiunea „Christ”.
Există și unele, foarte rare, excepții. Ion Cristoiu a scris câteva articole în care demască foarte frust implicarea serviciilor secrete și implicarea liderilor PSD în acțiunea împotriva practicanților yoga. Tot Ion Cristoiu l-a interpelat pe Adrian Năstase în cadrul unei emisiuni TV pe acest subiect și a obținut de la acesta un răspuns revelator: cazul MISA și Operțiunea „Christ” a fost o mare greșeală a guvernului Năstase.
La polul opus al registrului publicistic, cercetătorul Gabriel Andreescu a publicat două volume extrem de bine documentate despre cazul MISA, care analizează cu probe persecuția la adresa yoghinilor în regimul comunist și în regimul post-decembrist. Evenimentele din 2004 sunt tratate cu atenție, cu rigoare, cu intervievarea martorilor, dar și prezentarea unor documente oficiale. Rezultatele extrem de interesante ale cercetărilor lui Gabriel Andreescu au fost în totalitate ignorate de presă.
18 martie 2004, în rapoarte oficiale

Diferite organizații pentru apărarea drepturilor omului au prezentat cazul MISA cu maximă îngrijorare, căci acesta arată că starea de fapt a societății românești este departe de a fi o democrație funcțională. Dintre acestea, menționăm raportul elaborat în anul 2006 de asociaţia independentă Societatea pentru Justiţie (SoJust) și raportul APADOR-CH privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2004.
Asociația CICNS (Centre d’Information et de Conseil des Nouvelles Spiritualités) din Franța, ONG cu statut consultativ special la Organizația Națiunilor Unite, a prezentat cazul MISA ca un exemplu tipic de atac asupra unei școli spirituale autentice. Cazul MISA a fost prezentat în diferite conferințe internaționale pe tematica drepturilor omului, cum ar fi conferințele de specialitate ale OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) sau workshop-uri ale Comisiei Europene. Mai mulți europarlamentari au adus în discuție încălcarea drepturilor omului și a legislației în acțiunile din 18 martie 2004, iar statul român a fost în repetate rânduri interpelat privind abuzurile realizate în operațiunea „Christ”. Răspunsul autorităților române a eludat de fiecare dată clarificarea acestui caz. În ultimii ani, asociații independente precum Soteria International și LAYMS continuă să aducă periodic cazul MISA în atenția forurilor internaționale.

18 martie 2004, în Justiție
Plângerile victimelor abuzurilor din 18 martie 2004 au avut un traseu sinuos în Justiție. După un NUP dat de procurora Elena Sandu în mai 2005, plângerile yoghinilor ajung la Consiliul Superior al Magistraturii, care decide în ianuarie 2006 că procurorii nu ar fi fost vinovați de nimic. Decizia CSM este o culme a nedreptății și, am putea spune, a impertinenței și chiar insolenței, căci afirmă că yoghinii și-ar fi înscenat singuri abuzurile respective, mai precis că filmările date pe toate posturile TV în 18 martie 2004 ar fi niște scenete regizate și interpretate de actori yoghini. Decizia CSM mai afirmă că toate documentele incriminatoare la adresa yoghinilor care au apărut în presă (documente care proveneau din dosarele de anchetă) au fost date chiar de yoghini presei și nu de procurori.
yoga rezista 2
Plângerile la adresa jandarmilor au fost și ele inițial respinse, până când dosarul a ajuns la procurorul militar Dan Voinea. Ancheta sa a inclus intervievarea jandarmilor participanți la operațiunea „Christ” și a scos la lumină atât încălcarea procedurii penale, cât și violența perchezițiilor. Chiar înainte de a finaliza ancheta, generalul Dan Voinea a fost îndepărtat nu doar din această anchetă, ci și din funcția de șef al Parchetelor militare. Dosarul a fost preluat de un alt procuror militar, colonelul Silvestru Boeru, în februarie 2008, care l-a închis cu NUP, în ciuda dovezilor strânse de Voinea. Recursul yoghinilor a fost respins și cauza a fost definitiv clasată.
După sute de memorii, plângeri, audiențe, dar și sute de mitinguri ale yoghinilor, vinovații pentru abuzurile din 18 martie 2004 sunt confortabil protejați de ceea ce fostul președinte al României numea „un sistem ticăloșit”.

Justiție pentru 18 martie 2004?
Gregorian Bivolaru a primit, la finalul anului 2005, azil politic în Suedia. Anterior acceptării cererii sale de a fi protejat de statul suedez ca refugiat politic, Suedia a respins două cereri de extrădare ale oficialităților române. Justiția suedeză a semnalat astfel, în mod destul de direct, încălcările legii în cazul Bivolaru, inclusiv în ceea ce privește Operațiunea „Christ”.
În 2015, instanța Tribunalului Cluj i-a achitat pe cei 22 de yoghini acuzați pe nedrept de trafic de persoane în dosarul fabricat ca urmare a operațiunii „Christ”. Motivarea deciziei judecătorești a evidențiat inclusiv abuzurile, violența, ilegalitatea perchezițiilor din 18 martie 2004. Evident, presa nu a publicat niciun fragment din acest document revelator.
La mai bine de 11 ani de la aceste percheziţii, care pot fi considerate mai degrabă un asalt armat brutal asupra practicanţilor yoga, instanţa afirmă categoric: „Cu ocazia efectuării acestor percheziţii au fost încălcate toate dispoziţiile procesual penale care reglementează această instituţie valabile la data de 18.04.2004.  
Documentul evidențiază și faptul că circul mediatic a fost doar praf în ochi pentru a ascunde faptul că nu existau niciun fel de dovezi și acuzații împotriva yoghinilor. Manipularea mediatică a urmărit, prin urmare, să compenseze faptul că în realitate procurorii nu au descoperit nicio infracţiune care ar fi putut fi incriminată:
„Marea majoritate a celor publicate în ziare despre cursanţii MISA nu a avut nimic de a face cu realitatea, având în vedere stilul lor real de viaţă. […] Prin intermediul presei s-a urmărit incitarea la ură şi violenţă a cititorilor şi a spectatorilor, urmărindu-se ca astfel să fie «justificată» necesitatea acţiunilor anterioare întreprinse de autorităţi împotriva practicanţilor MISA şi care nu au avut «rezultatul» scontat,” arată documentul prin care Instanța Tribunalului Cluj motivează verdictul de achitare a yoghinilor.
Aceste două decizii judecătorești (a Curții Supreme de Justiție din Suedia și a Tribunalului Cluj) confirmă dimensiunea abuzurilor din 18 martie 2004. Este prin urmare necesar, mai bine mai târziu decât niciodată, să se facă dreptate și să se spună adevărul despre 18 martie 2004.

CEDO a constatat violari in lant ale drepturilor omului comise de procurori in timpul operatiunii anti-MISA din 18 martie 2004

Inca o palma zdravana incasata de statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru ilegalitatile si abuzurile unor procurori. La 12 ani de la operatiunea in forta declansata la varful PICCJ impotriva membrilor Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut, in goana disperata de a ajunge la liderul acesteia, Gregorian Bivolaru (foto), CEDO a condamnat Romania sa plateasca nici mai mult nici mai putin de 291.000 euro daune morale in favoarea a 26 de persoane, majoritatea femei tinere, abuzate in timpul perchezitiei din 18 martie 2004. Iar de vina nu ar fi cei care au executat operatiunea, adica cei aproximativ 130 de jandarmi din brigada speciala folositi la actiune, ci coordonatorii acesteia.

Prin hotararea pronuntata marti, 26 aprilie 2016, in cauza Liliana Amarandei si altii vs. Romania, cauza de la a carei judecare Iulia Antoanella Motoc s-a abtinut, CEDO a constatat nu mai putin de trei incalcari ale Conventiei europene a drepturilor omului: Art. 3 sub aspect material (interzicerea torturii) si procedural (lipsa unei anchete efective), Art. 5.1 privind dreptul la libertate si la siguranta (privare nelegala de libertate) si Art. 8 privind dreptul la respectarea vietii private si de familie.

Cei 26 de reclamanti au fost reprezentati la Strasbourg de avocata Mihaela Cristina Mitu, din Baroul Bucuresti.

Una dintre cele mai grave constatari ale Curtii a fost posibila deturnare de catre procurori a obiectului mandatului de perchezitie emis de Curtea de Apel Bucuresti, mandat semnat de judecatoarea Lia Savonea: „Curtea a observat si alte deficiente in pregatirea operatiunii. Astfel, desi in mandatul emis de curtea de apel obiectul perchezitiei era limitat la confiscarea echipamentelor informatice, se pare ca acest fapt nu a fost adus la cunostinta militarilor batalionului special al Jandarmeriei. Acestia din urma au fost informati despre o operatiune de lupta impotriva traficului de droguri si a prostitutiei si, prin urmare, au angajat o forta specifica acestui tip de operatiune cu risc crescut”.

In ceea ce priveste incalcarea Art. 5 din Conventie, aceasta a fost stabilita dupa ce Curtea a concluzionat ca privarea de libertate a reclamantilor nu a avut acoperire legala: „Avand in vedere ca in Codul de procedura penala existau dispozitii specifice pentru a asigura aducerea in calitate de martori, printre care, in ultima instanta, si aducerea prin constrangere, Curtea considera ca articolul 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 nu poate constitui un temei legal pentru privarea de libertate a reclamantilor”.

Prezentam in continuare cateva pasaje relevante din motivarea hotararii:

Incalcarea Art. 3 sub aspect material (paragrafele 135-166 din hotarare)

Curtea nu e in masura sa determine circumstantele exacte in cazul fiecaruia dintre reclamanti, procesele-verbale intocmite cu prilejul perchezitiilor nefacand referire la metodele folosite.

Cu toate acestea, Curtea constata ca versiunea reclamantilor este confirmata de imaginile care au fost difuzate de posturile nationale de televiziune in care au aparut femei tinere, imbracate sumar, culcate la pamant, cu mainile la ceafa, agenti speciali cu cagule avand armele indreptate spre ele.

Date fiind aceste aspecte, Curtea apreciaza ca asupra ocupantilor cladirilor perchezitionate a fost exercitata o constrangere si ca aceasta constrangere a implicat recurs la forta fizica si psihica din cauza amenintarii cu arme de foc. Prin urmare, Curtea trebuie sa stabileasca daca utilizarea fortei a fost proportionala si absolut necesara in acest caz.

Din dosar rezulta ca autoritatile au suspectat existenta, in cadrul asociatiei MISA, a unei retele de producere si distribuire pe internet de imagini pornografice, fapt care i-ar fi determinat pe unii dintre membri sa se prostitueze.

Fara a subestima gravitatea acestor fapte daca ele sunt reale, Curtea considera ca in speta nu avem de-a face in mod clar cu un grup de persoane suspectate de comiterea de infractiuni violente (a se vedea, mutatis mutandis, Gutsanovi vs. Bulgaria, nr. 34529/10, par. 128, CEDO 2013 – extrase). In plus, Curtea subliniaza ca niciun reclamant nu a fost suspectat de a fi parte a acestei retele si ca scopul operatiunii politienesti nu a fost acela de a opri presupusi membri ai sai, ci doar de a ridica materiale informatice care s-ar fi putut afla in cladiri.

In ceea ce priveste personalitatea reclamantilor, Curtea observa ca este vorba despre tineri, in majoritate femei, integrati in societate si care exercita diverse meserii. In ceea ce priveste modul lor de viata, ei au ales in mod liber sa traiasca in comunitate, permanent sau temporar, in cladirile detinute de MISA si de membri ai sai. Niciun element din dosar nu permite a ii suspecta pe reclamanti de antecedente violente sau de un comportament care ar fi putut reprezenta un pericol pentru jandarmii chemati sa perchezitioneze cladirile.

Din documentele aflate la dispozitia Curtii reiese ca activitatea MISA si a membrilor sai era monitorizata indeaproape de autoritati de mai multi ani. Prin urmare, nu a fost o operatiune hazardata, de natura sa genereze evolutii neasteptate pentru fortele de ordine chemate, iar acestea sa nu fie pregatite.

Din contra, autoritatile au premeditat operatiunea si au avut suficient timp pentru evaluarea eventualelor riscuri si luarea tuturor masurilor necesare pentru a proceda la perchezitie fara a recurge la forta excesiva.

Cu toate acestea, in ciuda timpului de pregatire a operatiunii, nu rezulta din dosar ca autoritatile sa fi luat in considerare absenta antecedentelor si caracterul nonviolent al comportamentului reclamantilor.

In plus, Curtea a observat si alte deficiente in pregatirea operatiunii. Astfel, desi in mandatul emis de curtea de apel obiectul perchezitiei era limitat la confiscarea echipamentelor informatice, se pare ca acest fapt nu a fost adus la cunostinta militarilor batalionului special al Jandarmeriei. Acestia din urma au fost informati despre o operatiune de lupta impotriva traficului de droguri si a prostitutiei si, prin urmare, au angajat o forta specifica acestui tip de operatiune cu risc crescut”.

Incalcarea Art. 3 sub aspect procedural (paragrafele 167-176 din hotararea atasata)

Reclamantii au denuntat in egala masura absenta unei anchete efective cu privire la acuzatiile de rele tratamente.

Guvernul a apreciat ca probele de la dosar justificau clasarea. Mai mult decat atat, Guvernul a considerat ca concluziile PICCJ s-au coroborat cu cele ale parchetului militar in privinta acuzatiilor principale si cu raportul Inspectiei Judiciare a CSM.

Curtea noteaza ca plangerile reclamantilor au avut ca rezultat clasarea, solutie dispusa de PICCJ la 16 mai 2005 si bazata exclusiv pe elemente din dosarul de ancheta vizand MISA si anumiti membri ai acesteia.

Curtea regreta in mod special lipsa oricarei incercari de a administra probe si de a audia martori pentru a verifica derularea evenimentelor, circumstantele exacte in care au fost adusi reclamantii si eventuala conotatie discriminatorie a relelor tratamente denuntate.

Curtea apreciaza ca ancheta deschisa de parchetul militar si raportul Inspectiei Judiciare nu pot compensa caracterul sumar al anchetei PICCJ.

In aceasta privinta, Curtea reaminteste caracterul indoielnic al independentei procurorilor militari insarcinati cu investigarea acuzatiilor de rele tratamente aduse agentilor statului, din cauza apartenentei lor la structura militara si a subordonarii ierarhice. In mai multe randuri, Curtea a constatat o incalcare a Art. 3 din Conventie din cauza lipsei de independenta a parchetului militar (a se vedea Barbu Anghelescu vs. Romania, nr. 46430/99, par. 67, 5 octombrie 2004; Dumitru Popescu vs. Romania – nr. 1, nr. 49234/99, par. 75, 26 aprilie 2007; Melentie vs. Romania, nr. 43247/02, par. 27, 9 noiembrie 2006; Soare si altii vs. Romania, nr. 24329/02, par. 169, 22 februarie 2011; Austrianu vs. Romania, nr 16117/02, par. 70, 12 februarie 2013; si, mai recent, Birgean vs. Romania, nr. 3626/10, par. 72, 14 ianuarie 2014).

In ceea ce priveste raportul Inspectiei Judiciare, Curtea constata ca acesta nu abordeaza circumstantele si metodele aducerii reclamantilor, ci doar situatia lui Gregorian Bivolaru si transmiterea catre presa a imaginilor filmate in timpul operatiunii”.

Incalcarea Art. 5 din Conventie (paragrafele 194-202)

Curtea noteaza ca nu este contestat de parti faptul ca la 18 martie 2004 reclamantii s-au aflat sub controlul autoritatilor. Dupa perchezitiile efectuate in prezenta jandarmilor, acestia au fost transportati, sub paza armata, la sediul parchetului, unde au asteptat timp de mai multe ore. In aceasta perioada, care, potrivit afirmatiilor Guvernului, a durat de la 9 dimineata pana noaptea, reclamantilor nu li s-a permis sa paraseasca nici locul perchezitiilor, nici sediul parchetului.

Avand in vedere cronologia evenimentelor si tinand cont de caracterul fortat al aducerii reclamantilor, Curtea constata ca acestea au facut obiectul privarii de libertate (a se vedea, mutatis mutandis, Creanga vs. Romania, Marea Camera, par. 99; Ghiurau vs. Romania, nr. 55421/10, par. 80, 20 noiembrie 2012; si, spre deosebire de situatia in discutie, Soare si altii vs. Romania, nr. 24329/02, par. 237, 22 februarie 2011).

Prin urmare, ramane de stabilit daca privarea de libertate a reclamantilor a fost ‘in conformitate cu legea’, in sensul Art. 5.1 din Conventie.

Guvernul a afirmat ca privarea de libertate a fost o masura administrativa bazata pe dispozitiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 (privind organizarea si functionarea Politiei Romane, n.r.) si justificata din punctul de vedere al Art. 5.1 lit. b) din Conventie.

Curtea noteaza ca, in temeiul art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002, pentru ca politiei sa i se permita sa conduca o persoana la sediu in vederea verificarii identitatii, trebuie indeplinite cumulativ doua conditii: incapacitatea persoanei controlate de a dovedi identitatea in conditiile prevazute de lege si existenta suspiciunii comiterii unei infractiuni.

Or, Curtea constata ca in cauza una dintre aceste conditii nu a fost indeplinita. Curtea noteaza ca in procesele-verbale identitatea reclamantilor a fost stabilita pe baza documentelor de identitate, la sosirea reprezentantilor fortelor de ordine in cladirile perchezitionate. Mai mult decat atat, in declaratiile de la parchet ale reclamantilor, identitatea lor a fost din nou clarificata, fara ca anchetatorii sa faca mentiuni cu privire la vreo incapacitate sau dificultate de stabilire a acesteia.

In ceea ce priveste a doua conditie prevazuta de lege, Curtea noteaza ca reclamantii nu au facut obiectul niciunei anchete inainte de perchezitie. In declaratiile lor nu a existat niciun indiciu care ar putea sugera ca aceste declaratii au fost luate in cadrul unei anchete preliminare impotriva lor.

Reiese din circumstantele cazului ca reclamantii au fost retinuti la parchet pentru unicul scop de a fi audiati in dosarul penal care i-a vizat pe Gregorian Bivolaru si pe alti membri ai MISA. Cu toate acestea, ei nu au fost in niciun moment informati nici cu privire la motivele prezentei lor in fata procurorului, nici cu privire la statutul lor de martori.

Avand in vedere ca in Codul de procedura penala existau dispozitii specifice pentru a asigura aducerea in calitate de martori, printre care, in ultima instanta, si aducerea prin constrangere, Curtea considera ca articolul 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 nu poate constitui un temei legal pentru privarea de libertate a reclamantilor”.

(incalcarea Art. 8 din Conventie, in paragrafele 215-238 din hotarare)

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9428
  2. http://www.luju.ro/international/cedo/sute-de-mii-de-euro-daune-pentru-adeptii-lui-bivolaru-cedo-a-constatat-violari-in-lant-ale-drepturilor-omului-comise-de-procurori-in-timpul-operatiunii-anti-misa-din-18-martie-2004-versiunea-reclamantilor-e-confirmata-de-imaginile-cu-femei-tinere-imbracat
  3. http://www.luju.ro/static/files/2016/aprilie_2016/26/AFFAIRE_AMARANDEI_ET_AUTRES_c._ROUMANIE.pdf
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro