Electricitatea in antichitate: becurile de la Dendera si bateria de la Bagdad

by In anul 1938, pe cand efectua sapaturi la Khujut Rabu’a din Irak, Dr. Wilhelm Koenig, arheolog german angajat de Muzeul din Bagdad, a descoperit un obiect cu totul iesit din comun: un vas inalt de 18 cm, din lut ars, continand un cilindru de cupru inalt de 10 cm, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

In anul 1938, pe cand efectua sapaturi la Khujut Rabu’a din Irak, Dr. Wilhelm Koenig, arheolog german angajat de Muzeul din Bagdad, a descoperit un obiect cu totul iesit din comun: un vas inalt de 18 cm, din lut ars, continand un cilindru de cupru inalt de 10 cm, avand fundul izolat cu asfalt, pentru a se evita contactul cu o vergea de fier, ce era corodata si arata ca si cum ar fi fost supusa unei actiuni chimice.

Cilindrul era sudat cu un aliaj de plumb-cositor [proportie 3/2], identic cu tipul de aliaj de lipire folosit si astazi. Desi electrolitul a fost in intregime uscat de trecerea timpului, totusi, solutiile chimice ce puteau pune in functiune bateria, erau suficiente.

Willard F. M. Gray, inginer la GE’s Pittsfield din Massachusetts, a construit copii ale acestor elemente si a folosit drept electrolit sulfatul de cupru. Deci, cu 2.000 de ani inainte de Volta si Galvani, pe teritoriul Irakului bateriile electrice nu reprezentau o noutate.

dendera_bulbs dscf0628 becurile de la Dendera_autopunct_cardinal (2) Bateria de la Bagdad si Becurile de la Dendera

Unele indicii imping insa si mai departe in trecut cunoasterea energiei electrice. In timpul zeitei Hathor, din Dendera, din Egipt, exista o fresca, multa vreme considerata o adevarata sarada arheologica.

Neidentificatele obiecte de cult pe care le transporta doua personaje, seamana izbitor cu becurile electrice de mare putere asezate pe izolatori ceramici si conectate prin cabluri la o cutie dreptunghiulara.

Referitor la cabluri, Dr. John Harris, de la Universitatea Oxford, observa:

„Cablurile sunt o copie fidela a ceea ce se foloseste astazi in mod curent. Cablul este ilustrat ca ceva foarte greu si cu aspect striat, indicand mai degraba un fascicol de conductori decat unul singur de mare voltaj.”[1]

Fresca nu prezinta doi egipteni purtand ceva obscur in brate, ci oameni carand doua becuri ale caror dimensiuni nu pot fi intalnite nici in prezent. Cum, insa, la egipteni marimea personajelor desenate era direct proportionala cu importanta lor, putem presupune, aplicand regula si obiectelor, ca lucrurile acelea puteau fi in realitate mai mici, dar extrem de valoroase.

Conform afirmatiilor facute de Bertolocci, in a sa carte, „Magna Biblioteca Rabbinica” vol. 3, citat de Sorin Stefanescu in lucrarea sa, „Sfidarea Timpului”, sub domnia lui Ludovic cel Sfanta [Franta, secolul al XIII-lea], kabalistul evreu Rabbi Jechiel utilizeaza in mod curent energia electrica.

Iata ce mentioneaza cronica:

„Cand venea noaptea, la fereastra magicianului aparea o lumina atat de stralucitoare, incat nici un ochi nu putea sa o privreasca prea mult fara a orbi, iar raza pe care o arunca era zugravita in culorile curcubeului.

Nimeni nu-si amintea sa se fi stins si se afirma ca pentru a functiona nu avea nevoie nici de fitil, nici de ulei sau de alta substanta combustibil cunoscuta in acea vreme.

Cand un intrus sau un curios rau intentionat incerca sa patrunda in camera lovind insistent si enervant cu ciocanelul metalic de la usa, Rabbi apasa pe un cui fixat in cabinetul sau, declansand astfel un fulger albastru intre cui si ciocanel.

Nepoftitul era atunci zgaltait atat de rau, incat incepea sa tipe cerand indurare, imaginandu-si ca pamantul se va crapa sub talpile sale si-l va inghiti.

Intr-o zi, un grup ostil s-a adunat in fata intrarii strigand amenintari, prinzandu-se in acelasi timp de maini pentru a rezista mai bine, credeau ei, straniul fenomen pe care magicianul il declansa.

Cel mai curajos apuca furios de ciocanel. Atunci Jechiel apasa cuiul. Imediat, asediatorii au cazut unii peste altii, dupa care s-au imprastiat care incotro, zbierand ca arsi, caci toti au avut senzatia ca pamantul s-a despicat, inghitindu-i pana la genunchi. Au fost atat de infricosati, incat niciodata n-au mai revenit sa-l deranjeze pe magician.”[2][3]

Incidentul a provocat rumoare in oras si, drept urmare, regele a avut cateva intrevederi confidentiale cu rabinul. Explicatiile acestuia se pare ca i-au oferit atat de mare satisfactie suveranului, incat acesta l-a protejat cu toata autoritatea sa de dusmanii pe care inevitabil si-i facuse.

Una dintre dovezile decisive care vin in sprijinul teoriei evolutiei ciclice a omenirii o constituie si marturia utilizarii energiei nucleare cu mult inaintea descoperirii ei in secolul al XX-lea.

Bateria din Bagdad

Se află în Muzeul Naţional al Irakului şi este de forma unui vas, nu mai mare de mărimea pumnului unui om. Existenţa sa ar putea cere cărţilor de istorie să fie rescrise. Aşa cum afirmă majoritatea textelor, “pila voltică”, sau bateria electrică, a fost inventată în 1800 de contele Alassandro Volta. Volta a observat că atunci când două bucăţi din anumite metale diferite erau puse pe o piele de broască, se genera un curent electric slab. El a descoperit că poate reproduce acest curent în absenţa materiei vii, prin aşezarea acelor metale în anumite substanţe chimice. Pentru aceasta fizicienii au hotărât să numească unitatea de măsură a potenţialului electric Volt.

Micul “vas” din Bagdad ne arată că de fapt Volta nu a inventat bateria, ci a reinventat-o. Vasul a fost pentru prima oară descris de arheologul german Wilhem Koning în 1938. El se crede a avea o vechime de 2 000 de ani şi constă dintr-un înveliş din pământ ars ce are la un capăt un capac din ciment. Acest capac este străbătut de o bară de fier. În interiorul vasului bara este înconjurată de un cilindru de cupru. Koning s-a gândit că aceste lucruri arată ca o baterie electrică, şi a publicat un articol despre acest subiect în 1940.

Cel de-al II-lea Război Mondial a împiedicat o reacţie din partea altor cercetători. După ce ostilităţile au încetat, un american, Willard F. M. Gray de la “General Electric High Voltage Lab.” din Pittsfield, Massachusetts, a încercat să o reproducă. Când a umplut-o cu un electrolit cum ar fi sucul de grepfruit, aceasta a produs un curent electric de aproximativ 2 volţi. Nu toţi oamenii de ştiinţă acceptă ideea de baterie electrică pentru acest vas. Dacă totuşi ar fi baterii, pentru ce erau ele folosite?

Se presupune că ar fi aparţinut poporului persan

În perioada când aceştia au fost nişte excelenţi războinici, nimeni nu a amintit despre cunoştinţele lor “tehnologice” şi de aceea s-a sugerat că au obţinut aceste baterii de la altcineva. Dar de la cine? Au existat persoane care au sugerat chiar că tehnica construirii lor ar fi fost obţinută de la nişte călători spaţiali care au vizitat Pământul în vremurile antice (zei). De fapt pentru construcţia acestei Baterii din Bagdad, nu este nevoie de nimic de “înaltă tehnologie”. Toate materialele folosite sunt destul de obişnuite pentru acea perioadă.

Ceea ce este curios în legătură cu aceste vase, este faptul cum cineva din acea vreme şi-a imaginat să pună exact materialele care trebuie, în ordinea corectă, pentru a face un “aparat” cu o asemenea funcţionare care nu era deloc evident acum câteva mii de ani. Se poate ca bateriile să fi fost rezultatul unei descoperiri accidentale. La ce ar fi putut fi ele folosite? Cercetătorul german Dr. Arne Eggebrecht a folosit copii ale acestei baterii pentru “electroplacare” a diferitor lucruri. Acest proces foloseşte un curent electric slab şi are ca rezultat acoperirea unei suprafeţe (cum ar fi argintul) cu o pojghiţă dintr-un alt material (cum ar fi aurul).

De aceea, este posibil ca multe din descoperirile din muzee care s-a crezut că sunt din aur, să fie numai placate cu aur… Să fi fost acestea baterii, folosite pentru…electroplacare? să fi fost folosite pentru altceva..? cine ştie? Dar sunt ele baterii ? Oricum, chiar dacă sunt, contele Volta nu are de ce să îşi facă griji. Ar fi cam neplăcut să schimbăm acum, după atâţia ani termenul de “volt”. Locul său în istorie îi este asigurat…

SURSE

  1. Os. Kuhlen – „Istoria secreta a umanitatii”, pag. 235-236.
  2. http://www.gorj-domino.com/obiecte-antice-misterioase-bateria-din-bagdad-si-craniile-din-cristal
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro