Electricitatea fara fir (wireless) – invatati cum sa transportati energia electrica fara a mai avea nevoie de fire! Scheme electronice de unde puteti sa va construiti astfel de dispozitive inventate de romanul banatean Tesla! Acum 100 de ani, oamenii ignoranti radeau de Tesla si il considerau fie nebun, fie vrajitor!

by Majoritatea oamenilor considera ca electricitatea se transporta numai prin intermediul firelor. Ma rog, eu vorbesc de cei care nu stiu electrotehnica. Cei care stiu electrotehnica, daca li se pun scheme electronice speciale, acestia pot sa le puna in practica, mai ales daca au resursele necesare pentru asta. Parintele fondator […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Majoritatea oamenilor considera ca electricitatea se transporta numai prin intermediul firelor. Ma rog, eu vorbesc de cei care nu stiu electrotehnica. Cei care stiu electrotehnica, daca li se pun scheme electronice speciale, acestia pot sa le puna in practica, mai ales daca au resursele necesare pentru asta. Parintele fondator al acestora este ROMANUL BANATEAN, asa cum ii spunea Henri Coanda, si anume Nicolae Tesla, care destui din diverse motive politruce, vor sa-i scoata originea romana.

Daca cumva o sa spuneti „Hei, Tesla nu e roman, ci croat”, va invit atunci sa cititi acest articol -> http://www.fara-secrete.ro/marele-savant-nicolae-tesla-a-fost-roman-banatean-dupa-cum-spunea-henri-coanda.

De pe Wikipedia aflam mai multe:

Transportul energiei electrice fără fir (en. Wireless energy transfer) este transmiterea de energie electrică de la o sursă de energie la consumatorii de energie electrică fără conductori interconectați artificial (fără fire). Acest mod de transport al energiei este foarte util deoarece firele interconectate sunt scumpe, periculoase sau imposibile (în anumite locuri nu pot fi instalate fire electrice [de înaltă tensiune]). Problema transportului energiei fără fir este diferită de cea a telecomunicațiilor fără fir, cum ar fi cele radio sau de televiziune. Proporția de energie primită devine critică numai dacă este prea scăzută pentru ca semnalul să fie distins de zgomotul de fond. La energia electrică fără fir, eficiența este parametrul cel mai semnificativ. O mare parte din energia trimisă de instalația de producție trebuie să sosească la receptor sau receptoare pentru ca sistemul să fie economic.

Istoric

Nikola Tesla credea că poate capta cu turnul său ceea ce numea „energie radiantă”. Mai multi savanți cred că Tesla se referea la ceea ce se numește astăzi energie liberă. Înainte ca Tesla să-și finalizeze proiectul, finanțatorul său, bancherul EVREU J.P. Morgan[1], cel care deținea monopolul cuprului folosit la magistralele electrice[2], și-a dat seama că invenția lui Tesla ar fi putut transmite electricitate fără fire. Atunci a blocat finanțarea lui Tesla. Laboratorul lui Tesla a fost incendiat[3] și el a fost persecutat din cauza viziunii sale de a furniza energie nelimitată pentru toți.

Metode

Cea mai comună formă de transmitere a energiei fără fir este transportul prin inducție directă urmată de o inducție cu rezonanță magnetică. Alte metode luate în considerare includ radiația electromagnetică sub formă de microunde sau lasere.[6][7]

Diferite metode de transmitere a energiei fără fir au fost cunoscute de secole. Probabil cel mai cunoscut exemplu este radiația electromagnetică, cum ar fi undele radio. În timp ce aceste radiații sunt excelente pentru transmitere fără fir a informațiilor, folosirea lor nu este posibilă în cazul transmiterii puterii electrice. Deoarece radiațiile se răspândesc în toate direcțiile, cea mai mare parte a energiei electrice s-ar irosi împrăștiată în spațiul liber.

Concentrarea radiației electromagnetice într-un punct, cum ar fi laserele, ar fi o idee mai bună, dar acest lucru nu este foarte practic și poate fi chiar periculos deoarece această metodă necesită un contact neîntrerupt de niciun obiect între sursă și dispozitivul de recepție, precum și un mecanism sofisticat de urmărire atunci când dispozitivul este mobil.

O altă metodă este utilizarea principiului de rezonanță pentru a transporta cât mai eficient energia de la emițător la dispozitivul de recepție. Un experiment MIT a folosit două bobine generatoare a unui câmp electromagnetic variabil. În momentul în care o bobină intră în rezonanță cu cealaltă, transferul de energie dintre bobine este maxim, pierderile de energie în exterior fiind minime. Procedeul este oarecum asemănător cu cel de inducție electrică folosit la transformatoare.”[1]

Turnul Wardenclyffe – transmiterea curentului electric fara intermediul firelor!

Turnul Wardenclyffe (1901–1917) cunoscut și ca Turnul Tesla, a fost un prim turn de telecomunicații fără fir proiectat de Nikola Tesla și destinat telefoniei fără fir comerciale trans-atlantice, audiovizualului și pentru a demonstra transmiterea energiei electrice fără fire de interconectare. Clădirea principală nu a fost construită din cauza unor probleme financiare și nu a fost niciodată pe deplin operațională, pentru ca nu dorea evreul bancher J.P. Morgan.

Romanii de la Universitatea americana MIT au demonstrat transmiterea electricitatii prin intermediul wireless!

„O echipă de cercetători de la MIT (Masschusetts Institute of Technology) condusă de Prof. Marin Soljacic, au reuşit să pună în practică un vis vechi de zeci de ani: transportul energiei electrice fără a mai fi nevoie de un suport palpabil. În experimentul lor, ei au reuşit să aprindă un bec aflat la mai mult de doi metri de orice sursă de tensiune electrică. Cum au reuşit acest lucru? Principiile electricităţii fără fir sunt cunoscute de multă vreme însă nu au fost până acum puse în practică din diverse motive.

Cunoaştem de multă vreme modalităţi de transmitere a informaţiei fără fir (undele radio), însă a transporta energie folosind această metodă este foarte ineficient datorită faptului că undele radio se împrăştie în toate direcţiile şi astfel nu toată energia mai poate fi captată de receptor. Folosind tehnici mai noi, cu radiaţie electromegnetică coerent direcţionată (lasere), acest lucru este realizabil, dar nu este foarte practic: receptorul trebuie să fie imobil iar orice întrerupere a contactului dintre emiţător şi receptor va întrerupe fluxul de energie (aşadar nu trebuie să existe nici un corp masiv între acestea).

Noutatea experimentului echipei de la MIT constă în faptul că foloseşte principiul de rezonanţă pentru a transmite cât mai eficient energia de la emiţător la receptor. Rezonanţa este un fenomen cu implicaţii în extrem de multe domenii: soldaţii nu merg în ritm sacadat pe un pod pentru că energia mecanică transmisă de aceştia poate fi preluată de podul care începe să vibreze şi să cedeze. Un copil poate să se dea pe leagăn dacă îşi mişcă picioarele în acord cu perioada de mişcare a leagănului, tranferând astfel foarte eficient puţină, dar sufientă energie cât să îşi continue balansul. Aceste exemple sunt din mecanică, însă fenomenul de rezonanţă are implicaţii în toate ramurile fizicii şi, în principal, uşurează transferul de energie, de orice fel. Sistemul echipei de la MIT foloseşte două bobine care generează un câmp electromagnetic variabil. Cele două bobine sunt “acordate”, în sensul că atunci când intră în rezonanţă una cu alta, transferul de energie dintre ele este maxim, energia disipată în mediu fiind neglijabilă. Procedeul este oarecum asemănător cu cel al inducţiei electrice, folosit în transformatoare.

Avantajele acestei tehnici pot fi uriaşe: imaginaţivă că laptop-ul dumneavoatră nu mai are nevoie de baterie, în schimb îl puteţi folosi fără probleme în toată casa. La fel ar putea funcţiona şi alte dispozitive (telefoane mobile, mp3 playere) care nu vor mai trebui alimentate sau incărcate, în modul clasic al cuvântului. Deşi, probabil, va mai dura ceva timp până vom renunţa la clasicele fire.”[2]

Revolutia Wireless a inceput!

„Sunt o binecuvantare si se poate spune ca stau la baza evolutiei noastre explozive din ultimul secol, dar cablurile electrice par desuete si primitive. Computerele, televizoarele, telefoanele mobile si, in general, toate dispozitivele electronice devin din ce in ce mai subtiri si mai mici, dar increngatura de “mate” din coltul fiecarei camere ramane un impediment inestetic in calea adevaratei exprimari minimaliste. Apoi, mai exista si inconvenientul realimentarii telefoanelor, a mp3 playerelor si a laptopurilor. Un deranj minor, intr-adevar, dar posesorul poate uita cu usurinta sa incarce bateriile unui dispozitiv si sa plece cu el inoperabil. Nu ar fi oare viata mai simpla daca energia ar fi “injectata”, prin fascicule invizibile, in aparatele noastre, oridecateori am intra intr-o cladire? Comunicarea wireless a devenit omniprezenta, deci ce ne impiedica sa ne scuturam pentru totdeauna de cablurile electrice in ceea ce priveste alimentarea cu energie a dispozitivelor noastre?

Conspiratia impotriva revolutiei

Eficienta redusa a transmiterii si problemele de siguranta au sabotat incercarile transferului de energie wireles, insa cateva initiative – intre care, unele, semnate de nume mari, precum Sony si Intel – propun o noua abordare pentru a face lucrurile sa mearga. Ultimii cativa ani au adus in atentie demonstratii promitatoare cu telefoane mobile, laptopuri si televizoare alimentate wireless. Ideea transferului de energie fara fire este aproape la fel de veche ca insasi producerea de electricitate.

La inceputul secolului XX, Nikola Tesla a propus folosirea unor bobine uriase pentru a transmite eletricitate prin troposfera si a alimenta casele oamenilor. Genialul om de stiinta a inceput chiar demersurile pentru construirea Turnului Wardenclyffe din Long Island, New Yok, un enorm turn de telecomunicatii, ce avea sa testeze si ideea de transfer, fara cabluri, a energiei electrice. Povestea spune ca finantatorii lui Tesla si-au retras fondurile atunci cand au inteles ca nu ar exista o modalitate eficienta prin care sa se asigura ca oamenii vor plati pentru electricitatea folosita, iar centralele electrice prin cabluri au fost alese in schimb.

Transmiterea wireless a revenit in atentie in anii ’60 ai secolului trecut, printr-o demonstratie a unui elicopter miniatural alimentat prin microunde emise de la sol. Unii au sugerat chiar ca, intr-o zi, s-ar putea sa alimentam navele spatiale prin directionarea catre ele a unor raze laser purtatoare de energie. Mergand pe aceeasi idee, multe teorii au fost emise si in explorarea posibilitatii de a transmite energie la sol de catre satelitii orbitali, ce ar putea stoca energia solara. Tranferul de energie sol-sol, pe distante mari, ar solicita infrastructuri costisitoare, iar grijile privitoare la siguranta transmiterii energiei prin microunde de mare putere au nascut scepticism fata de aceasta modalitate de alimentare.

Desi nu vom asista prea curand la construirea unei centrale electrice wireless, ideea electricitatii transmisa prin fascicole la o scara mai mica incepe sa castige teren. Iar acest lucru se intampla deoarece, odata cu tehnologiile wireless, precum Wi-Fi si Bluetooth, si cu circuitele tot mai reduse ca dimensiuni, cablurile de alimentare raman singurele care pun cu adevarat o limita ideii de mobilitate si portabilitate. Evolutia in aceasta directie pare una inevitabila, din momnetul nasterii comunicatiilor wireless, este de parere David Graham, cofondator al companiei PowerBeam din San Jose, California. Cu acest nou imbold, inginerii si companiile tinere au acceptat provocarea si, desi energia „proiectata” este inca „in fasa”, trei optiuni viabile par sa isi faca loc la suprafata.



Transmiterea electricitatii cu ajutorul undelor radio este, probabil, cea mai evidenta solutie
, de vreme ce se pot folosi, in principiu, aceiasi transmitatori si receptori utilizati in comunicatiile Wi-Fi. Compania Powercast, din Pittsburgh, Pennsylvania, a utilizat recent aceasta tehnologie pentru a transmite microwatti si miliwatii de putere la cel putin 15 metri distanta, catre niste senzori industriali. Se crede ca o abordare similara ar putea fi folosita intr-o zi pentru a realimenta dispozitive mici, precum telecomenzile, ceasurile cu alarma si chiar telefoanele mobile.

“Laser, frate”

O a doua posibilitate, pentru dispozitive cu o nevoie mai mare de energie eletrica, o reprezinta declansarea unei raze laser infrarosii bine focusate catre o celula fotovoltaica, care sa transforme raza in energie electrica. Este abordarea adoptata de PoweBeam, dar momentan, gradul sau de eficienta este de numai 15-30%. Chiar daca ar servi unor aplicatii ceva mai energofage decat alimentarea prin unde radio, in practica ar insemna, totusi, o mare risipa.

Tehnologia a fost intrebuintata pentru alimentarea unor corpuri de iluminare, boxe si rame digitale wireless, care necesita mai putin de 10 watti pentru a functiona. In timp, pe masura ce atat laserele cat si celulele fotovoltaice vor fi imbunatatite, compania crede ca ridicarea eficientei la un procent de 50% va fi posibila. „Nu vedem de ce nu am putea ajunge sa alimentam un laptop. 100 de metri nu inseamna atata de mult”, este de parere Graham. Spre deosebire de alte posibile tehnnici, o raza bine focusata are o pierdere de energie minima pe distante mari, pastrandu-si eficienta.

Exista insa si personaje care isi pastreaza scepticismul cu privire la posibilitatea ca aceasta tehnologie sa fie una practica pentru dispozitivele portabile, care se deplaseaza constant si intre mai multe incinte. O raza in infrarosu nu ar fi potrivita pentru incarcarea unui telefon mobil, se misca prea mult, este de parere Menno Treffers, director al Consortiului de Energie Wireless din Olanda.

Solutia razei de energie ar fi dotarea dispozitivului beneficiar cu un mic receptor fluorescent astfel incat o camera a transmitatorului sa poate urmari lumina si sa directioneze raza laser in mod corespunzator. O alta problema ar fi aceea ca este necesara o raza diferita pentru fiecare dispozitiv ce trebuie alimentat, ceea ce reprezinta o provocare inginereasca, crede Aristeidis Karalis, de la Institutul de Tehnologie Massachusetts, dezvoltatorul unui sistem alternativ de transfer energetic wireless.

Arta rezonantelor

A treia posibilitate pentru alimentarea cu energie fara cabluri este inductia magnetica, cea mai tentanta alternativa pentru aplicatiile domestice. Un camp magnetic fluctuant emanand dintr-o bobina poate induce un curent electric intr-o alta bobina apropiata. Este si modalitatea prin care multe dispozitive, precum periutele de dinti electrice si chiar unele telefoane mobile isi reincarca beteriile golite.

Problema este, insa, aceea ca, desi eficienta transferului este buna de aproape, ea poate scadea la zero atunci cand distanta fata de transmitator creste fie si numai la cativa milimetri. Se stie de multa vreme ca un asemenea transfer mecanic de energie este enorm imbunatatit daca doua obiecte rezoneaza la aceeasi frecventa. Karalis s-a intrebat daca nu cumva aceeasi idee ar putea imbunatati si eficienta inductiei magnetice la distante mai mari.

Proiectul echipei sale consta dintr-o bobina inductoare conectata la un capacitor. Energia acestui circuit oscileaza rapid intre un camp electric din capacitor si un camp magnetic din bobina. Frecventa acestei oscilatii este controlata de abilitatea capacitorului de a stoca incarcatura si de abilitatea bobinei de a produce un camp magnetic. Daca frecventa din circuitul transmitatorului de energie difera de cea a circuitului din receptor, atunci ele sunt non-rezonante.

Rezultatul este ca energia eliberata de transmitator nu va fi in faza cu energia existenta deja in receptor, ceea ce ar putea conduce la anularea reciproca a celor doua, limitand o acumulare pertinenta de energie inauntrul receptorului. Dar daca transmitatorul si receptorul sunt rezonante, este de parere echipa, campurile oscilante ale celor doua bobinaje vor fi permanent sincronizate, deci interfata va fi constructiva, iar cantitatea de energie transferta va creste.

Inceputurile sunt mereu timide

Si-au testat teoria in 2007, cu mare succes, transmitand 60 de watti la o distanta de doi metri, cu o eficienta de 40%. Echipa a fondat, de atunci, o companie denumita WiTricity, pentru a dezvolta ideea. Anul trecut, firma a folosit doua bobine cubice, cu diametrul de 30 centimetri, una pentru receptor si una pentru transmitator, pentru a alimenta un televizonr de 50 watti, aflat la 0,5 metri distanta de sursa de putere, cu o impresionanta eficienta de 70%. In unele cazuri, imbunatatirea eficientei datorita rezonantei poate fi de peste 100.000 de ori mai mare decat in cazul inductiei nerezonante. Spre deosebire de trasferul de energie prin tehnologie laser, un camp magnetic nu este concentrat intr-un punct si, de aceea, poate depasi obstacolele de orice fel dintre transmitator si receptor.

Companiile producatoare de aparatura electronica puternic consumatoare se arata dispuse sa investeasca in „trasferul rezonant”. Sony, spre exemplu, a facut deja demonstratia unui televizor wireless, iar Intel investigheaza aceasta tehnologie pentru a o aplica unei intregi game de dispozitive. Eficienta transferului de energie fluctueaza independent de cantitatea de curent necesara, asa incat aceeasi eficienta poata fi obtinuta pentru laptopuri, aparate electronice mari consumatoare precum tv-urile si aparate portabile mai mici, precum celularele. Cu alte cuvinte, aceeasi proportie din energia totala se va pierde atat in cazul unui televizor cu plasma energofag, cat si in cel al unui mic PDA. Cu demonstratii atat de promitatoare, pare posibil ca energia wireless sa intre, candva, in casele noastre.

Este foarte probabil ca tehnologia sa se loveasca de unele obiectii in drumul sau. De exemplu, este de inteles mica ingrijorare in legatura cu emisia de raze de energie de putere relativ ridicata prin atmosfera. Sa ne gandim la transmisiunile laser. Mari energii concentrate intr-o raza laser ingusta ar putea cauza tulburari serioase unei persoane. Acesta nu ar trebui sa reprezinte un pericol cu produsele PoweBeam: daca mica camera a trasmitatorului nu reuseste sa repereze semnalul becului luminos al receptorului, intrerupe laserul in cateva milisecunde. De asemenea, receptorul va trimite un mesaj radio catre transmitator daca va sesiza o intrerupere inexplicabila a transferului de putere.

Sau mai bine nu?

Expunerea la undele radio si la campurile magnetice fluctuante presupune, de asemenea, posibile pericole. Daca ele transmit caldura in celulele noastre, ne pot deprecia tesuturile in perioade lungi de timp. Toate tehnologiile prezinta un eventual risc in interactiunea termica cu trupul uman, in acelasi mod in care o face si radiatia telefoanelor mobile. Dar, dat fiind faptul ca expunerea s-ar afla sub nivelurile stabilite de Comisia Internationala de Protectie pentru Radiatia Non-Ionizanta (ICNIRP), pe care WiTricity le respecta strict, nu ar trebui sa fie probleme.

Ramane, totusi, teama privitoare la capacitatea campurilor electromagnetice de a afecta tesutul prin alte mecanisme, non-termice, o ingrijorare percutanta a multor biofizicieni in legatura cu semnalele celularelor. In lipsa oricaror studii de testare a expunerii pe termen lung la aceste dispozitive, acesti cercetatori trebuie, momentan, sa se bazeze pe studii de laborator, care nu au reusit sa gaseasca efecte biologice clare. Problema este inca deschisa spre dezbatere. Daca metodele de transmisiune wireless a energiei se incadreaza toate in criteriile ICNIRM, atunci expunerea nu ar trebui sa prezinte riscuri mai mari decat cele ale telefoniei mobile.

Probabil, mai stresante raman ingrijorarile cu privire la mediu. Cum incalzirea globala este o problema in continua crestere, multi cauta modalitati de imbunatatire e eficientei si de economisire a energiei – si prin urmare centrale energetice cu emisii reduse de gaze cu efect de sera. Pentru unii, transmisiunea fara cabluri a energiei electrice va parea o manevra risipitoare si retrograda. Faptul ca aceste aplicatii au o eficienta de numai 10 pana la 60% inseamna ca 90 pana la 40% din electricitatea pentru care un proprietar plateste ar fi irosita. Gandindu-ne la alimentarea dispozitivelor mici, portabile, individuale, pierderile de energie pot parea insesizabile, dar folosirea alimentarii wireless pentru un camin intreg ar implica neajunsuri mult mai mari in acest sens. Iar intrebarea este daca suntem dispusi sa renuntam la eficienta cablurilor de dragul esteticii minimaliste.”

Metoda practica!

Dupa ce v-am prezentat mai sus toate aspectele care expun energia electrica wireless, acum este momentul de a va prezenta mai multe scheme de dispozitive, pe care, cei care stiu electronica, ca si nivel mediu, le pot pune in practica.

I. Montaj simplu – aprinderea unui led prin curent transmis wireless

Acest articol este preluat si tradus de pe site-ul instructables.com[3], ceea ce inseamna ca este probat, altfel nu s-ar mai fi publicat acest articol.

http://cdn.instructables.com/FN6/L6IS/HCJO56GR/FN6L6ISHCJO56GR.LARGE.jpg

Pasul 1 – priviti schema electrica a acestui dispozitiv!

Inainte de toate, trebuie sa priviti schema electrica a acestui circuit electric pentru a o intelege cum sa o puneti in practica!

Picture of Schematic

Pasul 2 – materiale necesare!

Picture of Materials...

Tranzistor BD139 = 1 buc.Rezistenta 5,1 K = 1 buc.
Condensator de 220 nF sau 224 nF = 1 buc.
Condensator de 4,7 nF = 1 buc.
Condensator de 1,5 pF = 1 buc.
Led = 1 buc.
Dioda Zener 1N4148 = 1 buc.
Fire electrice
Cablu electric pentru a realiza bobina ca in imagine
Baterie de 9 Volti

Pasul 3 – crearea bobinei!

Dupa ce v-ati asigurat ca aveti toate materiale necesare, acum trebuie sa treceti la construirea bobinei, asa cum o sa vedeti in imaginea de mai jos.

http://cdn.instructables.com/FKE/GI1R/HCJOGBY9/FKEGI1RHCJOGBY9.LARGE.jpg

http://cdn.instructables.com/FI9/HLO0/HCJO6J6N/FI9HLO0HCJO6J6N.LARGE.jpg

Constructorul precizeaza la el pe site c-a realizat aceste doua bobine cu diametre de 4,4 cm si 7,5 cm, precizand ca functioneaza foarte bine la aceste diametre. Este nevoie de doua bobine, una functionand pentru circuitul emitator, iar cealalta pentru circuitul receptor. Circuitul receptor are nevoie de bobina normala, fara a fi lipita.

Pasul 4 – crearea circuitului electric de transmisie!

http://cdn.instructables.com/FOL/2T10/HCJOELIV/FOL2T10HCJOELIV.LARGE.jpg

In circuit vedeti si bobina transmitatoare!

Acum este timpul sa creati circuitul transmitator cu bobina aferenta acestui circuit ce va transmite curentul wireless. In imagine vedeti o macheta, in care acest circuit este construit pe o „placa de test”, asa cum se numeste placa pe care este construit in poza acel circuit.

Pasul 5 – crearea circuitului receptor

http://cdn.instructables.com/FRZ/13PZ/HCJO1JVT/FRZ13PZHCJO1JVT.LARGE.jpg

http://cdn.instructables.com/F3B/VRZP/HCJOELJ0/F3BVRZPHCJOELJ0.LARGE.jpg

Dupa ce ati creat circuitul transmitator folosind placa de test, acum este timpul pentru a crea circuitul receptor.

Pasul 6 – rezultatul!

Dupa ce ati creat si circuitul receptor este timpul sa alimentati intreg circuitul electric pentru a vedea daca va functioneaza sau NU (exista si acest caz). Rezultatul, daca ati respectat componentele si daca ati respectat schema va fi unul pozitiv.

http://cdn.instructables.com/FEL/O0EH/HCJORT9H/FELO0EHHCJORT9H.LARGE.jpg

http://cdn.instructables.com/FDO/6L8N/HCJODC1X/FDO6L8NHCJODC1X.LARGE.jpg

Pasul 7 – cateva imbunatatiri prin adaugarea unui condensator electrolitic de 10.000 uF!

Folosind acest condensator electrolitic, circuitul receptor beneficiaza de o putere si mai mare deoarece condensatorul are capacitatea de a stoca curentul electric receptionat pe care il va descarca intr-un interval de timp in consumator dandu-i astfel o putere si mai mare.

http://cdn.instructables.com/F1Q/AGNU/HCJODC2C/F1QAGNUHCJODC2C.LARGE.jpg

II. Schema electronica pentru a transmite energie electrica fara intermediul firelor! Oscilatorul Royer!

In continuare vreau sa va prezint o schema electronica numita „Oscilatorul Royer”, care la fel asigura transmisia energiei electrice fara intermediul firelor. Acest oscilator a fost pusa in practica si expus de un electronist si rezultate expuse pe blog-ul sau markobakula.wordpress.com[4]. Mai sus ati vazut experimentul facut de romani la MIT prin care au demonstrat ca pot transmite energia electrica fara fire, iar acest dispozitiv a fost cel cu ajutorul caruia au facut demonstratia.

Oscilatorul Royer – transmiteti energie electrica fara intermediul firelor!

Componente:

Rg = Rezistenta 50 ohmi si 5 W
RFC = Bobina de 100 uH
D1 – D2 = Doua diode D1 – D2 = 1N4148
Q1 – Q2 = Doi tranzistori IRFZ44N MOSFET
Ugg = Sursa de alimentare intre 10 – 18 volti curent continuu
Udd = Sursa de alimentare tranzistori
L = Bobina cu diametrul intre 10 – 15 cm
C = Condesator capacitor de 50 nF
Rp = Beculet de 24 volti

http://markobakula.files.wordpress.com/2012/10/wireless_power_improved.png

Schema a Oscilatorului Royer mai avansata decat prima prezentata!

Asa arata acest transmitator wireless de curent!

Schema si mai stabila!

Utilizatorul spunea ca schema de mai sus, desi functioneaza, uneori nu era stabila, iar acesta prin diverse experimente a ajuns sa faca una si mai buna, oarecum identica cu cea de mai sus!

http://markobakula.files.wordpress.com/2012/10/maturalni_shema.png

Pentru a vedea imagina la rezolutie mare intrat aici -> http://markobakula.files.wordpress.com/2012/10/maturalni_shema.png

Componente:

R1, R2, R6, R7 = Rezistenta de 100 ohm (2W)
Q1 – Q2 = Tranzistor IRFZ44N MOSFETC1-C8 = Condensator 6,8 nF, 1000 Volti
L1-L2 = Bobina 100 uH, de 3 Amperi
R3, R4, R5 = Rezistenta 1 kohm, 0,25 W
C11-C12 = Condensatori 100 nF, 50 Volti
K1 = Intrerupator 12 volti si 5 amperi
Pad 1 – Pad 2 = Bobina receptor 10 – 15 cm
Pad 3 – Pad 4 = Bobina transmitator diametru 10 – 15 cm
JP1 – JP2 = jumperi care permit atasarea unui transformator

maturalni_ploca

Placa pentru circuit imprimat

maturalni_montazna

Pozitia componentelor electronice pe placa de circuit imprimat

Dovada ca schema functioneaza vedeti in videoclipul de mai jos!

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Transportul_energiei_electrice_f%C4%83r%C4%83_fir

2. http://www.technogeek.ro/electricitate-fara-fir.html

3. http://www.instructables.com/id/Wireless-Power-Transfer-Simple-and-Fast-Way/

4. http://markobakula.wordpress.com/wireless-power/miniature-wireless-power-demonstrator/

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro