Descoperiri arheologice care au bulversat oamenii de știință

by „În iunie 1851, revista Scientific American, a retipărit un raport care a apărut pentru prima dată în ziarul local Boston Transcript despre un vas metalic, care a fost descoperit de câţiva mineri în Dorchester-Mass, SUA. Vaza a fost găsită în două părţi, printre dărâmăturile rezultate în urma dinamitării unor […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„În iunie 1851, revista Scientific American, a retipărit un raport care a apărut pentru prima dată în ziarul local Boston Transcript despre un vas metalic, care a fost descoperit de câţiva mineri în Dorchester-Mass, SUA. Vaza a fost găsită în două părţi, printre dărâmăturile rezultate în urma dinamitării unor roci sedimentare solide.

Lucrul ciudat însă, este faptul că aceasta vază fusese adânc încastrată în interiorul unei roci care provenea de la aproximativ 15 metri adâncime. Acest aspect indică faptul că a fost acolo pentru un timp extrem de lung, estimat la 100.000 de ani. Vaza în formă de clopot măsoară 10 cm înălţime şi 12 cm la bază şi este alcătuită dintr-un aliaj de zinc şi argint, în timp ce părţile laterale sunt decorate cu modele de flori, toate încrustate cu argint pur.

Care civilizaţie confecţiona oare asemenea vaze acum 100.000 de ani? Acest artefact a fost menţionat în mai multe filme documentare, cărţi de specialitate şi conferinţe, cum ar fi conferinţele profesorului şi cercetătorului american Doug Newton.

dorchestervase

Mult mai recent, în anii 1991-1993, căutătorii de aur din zona râului Narada, situat în partea de est a munţilor Urali, în Rusia, au descoperit săpând la adâncimi cuprinse între 3 şi 12 metri, o serie de artefacte foarte neobişnuite, în formă de spirală. Cele mai mari aveau dimensiunea de 3 cm, însă existau şi unele mult mai mici.

Până în prezent au mai fost descoperite alte asemenea mii de obiecte în apropierea râurilor Narada, Kozhim, şi Balbanyu, precum şi în apropierea a două râuri mai mici, numite Vtvisty şi Lapkhevozh. Obiectele-spirală sunt compuse din diferite metale: cele mai mari sunt din cupru, în timp ce cele mici şi foarte mici sunt confecţionate din tungsten şi din molibden, care sunt metale rare şi care au fost descoperite de ştiinţa modernă abia acum aproximativ 150 de ani.

Aceste metale necesită de altfel tehnologii foarte avansate de prelucrare, având în vedere că au o greutate atomică mare, sunt foarte dense şi au un punct de topire foarte ridicat (3.410°C tungstenul, respectiv 2650°C molibdenul).

Măsurători exacte (realizate cu microscopul electronic) au indicat în plus faptul că aceste minuscule obiecte au fost construite în acord cu „proporţia phi” a secţiunii de aur. Spiralele misterioase au fost examinate şi analizate la Academia Rusă de Ştiinţă din Moscova, la Sankt Petersburg, precum şi la Institutul Helsinki din Finlanda.

Toate testele la care au fost supuse aceste obiecte indică faptul că vârsta lor este situata undeva între 20.000 şi 320.000 de ani! Cine să le fi construit oare în acea perioadă, având în vedere că fineţea prelucrării lor presupune cu siguranţă nanotehnologii pe care ştiinţa actuală abia de curând a început să le pună la punct?

Uneori oamenii găsesc lucruri uimitoare chiar în propria lor curte. În 1936, un om pe nume Tom Kenny săpa un beci pe proprietatea sa de pe pantele vestice ale Munţilor Stâncoşi, în Colorado, când lopata sa a lovit brusc o lespede de piatră, la o adâncime de aproximativ 3 metri. Tom Kenny a descoperit acolo un pavaj neted şi nivelat realizat din plăci de gresie de 12 cm grosime, fixate cu mortar.

Analiza mortarului a arătat că acesta este de o compoziţie chimică diferită de orice lucru care poate fi găsit la nivel local. Oamenii de ştiinţă nu pot pricepe misterul pavajului şi pot fi de acord doar cu faptul că vechimea acestuia este undeva între 20.000 şi 80.000 de ani, ceea ce iese oricum din cadrul teoriei istorice oficial acceptate.

Problema care sporeşte însă şi mai mult misterul este că pavajul a fost găsit în acelaşi strat geologic în care este situat şi Calul Miocen, care a fost o rudă foarte îndepărtată a calului de azi, având doar mărimea unui câine. Ei bine, acest căluţ avea reputaţia de a cutreiera zona într-o perioadă situată aproximativ cu 30 de milioane de ani în urmă, ceea ce indică faptul că pavajul ar avea de fapt aceeaşi vechime! Acest pavaj mai există încă pe proprietatea lui Tom Kenny.

O altă descoperire extraordinară, foarte similara cu cea de mai sus, a fost făcută de câţiva muncitori ce săpau undeva în Blue Springs, Kentucky. La început, oamenii au descoperit oasele unui mastodont, la o adâncime de aproximativ 12 metri, însă după ce au săpat în continuare, la încă trei metri mai în adâncime au descoperit un pavaj de piatră, de origine necunoscută, care a fost construit din lespezi de piatră mari, tăiate frumos, care semănau cu un fel de drum.

Cine ar fi putut avea însă un drum pavat prin Munţii Stâncoşi cu atât de mult timp în urmă încât acum acesta să se afle la 15 metri sub pământ, indicând astfel o vechime de cel puţin 100.000 de ani?”[1]

SURSE

  1. Marvin White – „Istoria interzisa a omenirii”.
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro