Cucuteni – o civilizație mai veche decât Mesopotamia

by Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, cu o vechime mai mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, cu o vechime mai mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații.

Din cele peste 4.000 de așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc. Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un cataclism sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În prezent, paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge sit-urile, în căutarea de artefacte pe care să le vândă pe piața neagră.

cucuteni-1 cucuteni-2 cucuteni-3 cucuteni-4 cucuteni

Interesul este justificat. Muzeul Vaticanului, dar și Muzeul de Artă din New York, sunt interesate de expoziții permanente cu ceramică de Cucuteni. Din păcate, nu există fonduri pentru arheologi. Expoziția ”Cultura Cucuteni – valori regăsite ale preistoriei europene”, organizată de Ministerul Tineretului și Sportului la Muzeul Municipiului București, a avut peste 50.000 de vizitatori, într-o lună, mai mult decât are muzeul într-un an.

Ceramica de Cucuteni ar putea deveni brand de țară

Vasele de Cucuteni și figurinele de ceramică pictată, splendid decorate, mai vechi decât piramidele, ar putea deveni un brand național, crede dr. Romeo Dumitrescu, un român care s-a întors din Canada pentru a finanța cercetări în domeniu. O fundație condusă de dr. Dumitrescu a strâns peste 1 milion de dolari, cu care a reușit să scoată la lumină câteva din cele mai importante vestigii ale epocii Cucuteni.

Acestea au fost donate Muzeului de Istorie a Moldovei, din Iași. La Muzeul Vaticanului, expoziția cu artefacte aparținând perioadei Cucuteni a avut un mare succes, fiind solicitată o astfel de expoziție permanentă. Dacă s-ar face efortul de a cerceta perioada Cucuteni și de a scoate la lumină cât mai multe vestigii, ar câștiga nu doar știința, ci și turismul, crede dr. Dumitrescu. ”Există un mare interes pentru epoca neolitică, pentru preistorie, ne-a declarat dr. Dumitrescu.

Deja, Egiptul sau Grecia sunt cunoscute, au ieșit, ca să spun așa, din modă. Cred că am putea să atragem atenția cu această cultură unică, mult mai veche decât cea mediteraneană. Am auzit că a fost un proiect, ca o statuetă de Cucuteni să devină imaginea brandului turistic, nu știu de ce s-a renunțat la el. Eu m-am bucurat că un lanț de magazine a folosit un model de pe ceramica de Cucuteni ca logo al unei campanii promoționale-Gusturi românești”.

Cu jumătate de mileniu mai veche decât cultura mesopotamiană

Civilizația Cucuteni-Tripolie, răspândită din sud-estul Transilvaniei, în Moldova (incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și în vestul Ucrainei, până la Nipru, s-a extins, în perioada sa de maximă expansiune, pe o suprafață de peste 350.000 Kmp. Numele său a fost dat de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii, începând cu anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea perioadă.

Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur), cât și datorită întrebărilor pe care le ridică, multe încă fără răspuns.

Unde sunt morții comunităților tip Cucuteni?

Mai presus de toate rămâne marea enigmă: ce făceau oamenii comunitățiilor Cucuteni cu morții lor? Este greu de explicat de ce în cadrul săpăturilor nu s-a descoperit încă nici o necropolă, ci doar câteva înmormântări izolate, având mai curând un caracter de cult. Istoricii cred că în cultura Cucuteni oamenii își ardeau rudele moarte în propriile case. Splendidele vase ceramice găsite astăzi ar putea fi vase în care se păstra cenușa rudelor, în familie.

Piesele aflate în expozitia din București fac parte din patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași, colecție care include materiale de referință provenite din cercetarile arheologice desfășurate în așezările de la Cucuteni-Cetatuie, Ruginoasa-Dealul Draghici, Scanteia-Dealul Bodesti, Valea Lupului-Fabrica de Antibiotice, Iasi-Sf. Nicolae Domnesc (jud. Iasi), Trusesti-Tuguieta (jud. Botosani), precum și unele piese provenite din stațiunile Pocreaca-Cetățuia, Cucuteni-Dâmbu Morii, Buznea-Siliște (jud. Iași) și Corlățeni (jud. Botoșani).

Istoria lumii incepe in Romania

Mai jos avem cateva afirmatii pe care ar trebui sa le tinem minte, atunci cand vorbim de „istoria oficiala”:

„Istoria e o minciuna acceptata de comun acord” Voltaire
„Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant”
W.Hoffman (1842) vorbind despre neamul romanesc

schiller

Un personaj care a reusit sa provoace o unda de soc in Romania a fost Miceal Ledwith, care era consilier al Papei Ioan Paul al II-lea si care nu s-a sfiit sa spuna ca, „nu limba romana e o limba latina, ci limba latina e o limba romana”.

Evident ca aceste afirmatii ale sale imediat zdruncinat dogma impusa cu atata ardoare de catre dogmaticii numiti „istorici”. Problema era faptul ca aceste afirmatii nu veneau de la un istoric simplu, nici de la un asa-zis „amator”, care putea fi „combatut” de altii, ci venea de la un consilier al Papei, care avea si cheile de la Arhiva Papala a Vaticanului, fiind unul dintre membrii care aveau acces nelimitat.

Istoricii, nu prea au indraznit sa-l contrazica, ci contrar caracterului lor inversunat si impulsiv, au tacut malc, ei stiind ca daca l-ar provoca facandu-l „mincinos” – o strategie de-a lor bine cunoscuta de noi – atunci, acesta, la valoarea sa, ar fi venit cu o sumedenie de documente istorice in fata lor, desi el cand spunea asta, oferea tot felul de citate din lucrari istoriografice.

In cadrul acestui articol, veti vedea un top zece personalitati istorice, straini, care nu s-au sfiit nicio clipa sa spuna ca, „Romania este leaganul civilizatiei mondiale”.

1. Miceal Ledwith: „nu limba romana este o limba latina ci limba latina este o limba romaneasca”

„Istoria, de cele mai multe ori prezentată în mod subiectiv sau pur și simplu eronat, ne învață că romanizarea Daciei s-a produs prin cucerirea acesteia în 106. Romanii au pus stăpânire pe Banat, Oltenenia și o parte din Ardeal, restul teritoriilor rămând libere. Tot istoria ne mai spune că romanii și-au impus limba latină ca limbă oficială, iar dacii au fost obligați să renunțe la propria limbă. De asemenea, cultura romană, dar și căsătoriile mixte au contribuit la romanizare.

Aceste câteva respective istorice sunt contestate de teoria lui Miceal Ledwith, confidentului Papei Ioan Paul al II-lea și omul care a avut acces la cele mai bine păstrate documente istorice de la Vatican. Acesta a făcut o declarație șocantă pentru postul de televiziune TVR Cluj, în 2012, când a acordat un interviu mai amplu. Conform documentelor secrete de la Vatican, limba latină cultă, adică limba romanilor din anii când a fost cucerită Dacia, se trage din limba română străveche.

Acest fapt schimbă total istoria pe care o învățăm la şcoală în zilele noastre pentru că atunci când romanii au reușit să stăpânească o parte infimă din Dacia, vechii daci știu deja limba romanilor și nu a mai fost nevoie de romanizare. Dacii nu au avut nevoie să renunțe la limba lor pentru că înțelegeau fără nicio problemă latină cultă a românilor. Din această perspectivă, romanii și cu dacii au fost unul și același popor, iar Dacia nu a mai avut nevoie de romanizare, așa cum au presupus istoricii.

Un alt fapt ciudat s-a petrecut în clipa în care romanii și-au pierdut interesul asupra Daciei, aceasta urmând să fie pierdută definitiv în clipa în care carpii (dacii liberi) au atacat trupele române în 256. De asemenea, împăratul Hadrian a manifestat dezinteres față de Dacia, iar motivele nu sunt pe deplin cunoscute. Probabil că romanii nu s-au așteptat la o asemenea greutate să transforme Dacia într-o provincie Romană.”[1]

2. William Schiller – arheolog american

William Schiller este un reputat arheolog american care pe deasupra cunoaste bine istoria civilizatiilor stravechi de pe batranul continent. In lucrarea sa exploziva, „Unde s-a nascut civilizatia?” scrie urmatoarele:

“Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman, raspandindu-se apoi, atat spre rasarit, cat si spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!”[2]

3. Daniel Ruzo – un scriitor, istoric, arhitect, arheolog peruan indragostit de Romania

Daniel Ruzo este un scriitor, istoric, arhitect, arheolog peruan care a venit in Romania intre anii 1966 si 1968 pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord), pe care il vazuse pe o carte postala. El a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii[3].

In cartea sa, „La historia fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, Daniel Ruzo scrie despre calatoria acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de dinainte de Potop.

Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului, erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“, scria Daniel Ruzo.

Daniel Ruzo a tras urmatoarea concluzie:

„Carpatii sunt intr-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuala.”

De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului. Daniel Ruzo a avut dreptate, in august 2003, echipele romano-americane au descoperit sub platoul Bucegi, Sala Proiectiilor, un loc unde se afla o tehnologie superioara celei oficiale.

4. Marija Gimbutas, specialista americana cunoscatoare de istorie si arheologie

In general, studiile Marijei Gimbutas (n. 23 ianuarie 1921 – d. 2 februarie 1994) se recomanda prin stilul clar si concis, prin originalitate si prin forta argumentatiei, autoarea refuzind numeroase clisee traditionale care au dus, nu rareori, la formularea unor ipoteze infirmate de cercetarile ulterioare. Pozitia adoptata de autoare este – contrar a ceea ce se credea pina nu de mult – ca cele mai vechi civilizatii ale Europei neolitice nu pot fi explicate exclusiv ca imigratii dinspre Anatolia ci, mai ales, prin difuziune de idei si de tehnologie, ceea ce a dus la domesticirea animalelor – mai intii oaia si capra, apoi porcinele si bovideele, nu insa si calul – precum si la aparitia ceramicii. Este ceea ce s-a numit „revolutia neolitica”. Neolitizarea sud-estului european si, de aici, a intregii Europe s-a bazat asadar nu atit pe imigratii – desi au existat si miscari etnice, ca intotdeauna de-a lungul istoriei – ci, am spune astazi, pe transfer de tehnologie, pe know-how.

Pe de alta parte, aparitia unei scrieri sacre, in special in cadrul culturii Vinca-Turdas (in jur de 5300 i.e.n. ori poate chiar mai devreme), precede cu cel putin doua milenii scrierea sumeriana, considerata pina nu de mult – cea mai veche, fiind folosita ca argument de adeptii teoriilor ex oriente lux. Aparitia unei scrieri in sud-estul european mult inainte de scrierile orientale este unul dintre agumentele folosite de Marija Gimbutas in sensul ca procesul civilizational european este mult mai complex decit si-l imaginau scenariile propuse de unii cercetatori. Daca Anatolia a transmis Europei domesticirea animalelor si producerea ceramicii, europenii – in schimb – au inventat, independent de Orient si mult inaintea acestuia, „scrierea sacra”, de fapt o serie de grafeme ideografice cu rol religios, nu o scriere de tip modern, fonetica.

Astazi, teoria originii exclusiv orientale a neoliticului european nu mai poate fi sustinuta; ea trebuie inlocuita cu o viziune mai nuantata, in care Orientul si „vechii europeni” au dialogat. Fireste, Marija Gimbutas nu este singurul arheolog care adopta un asemenea punct de vedere asupra preistoriei europene in raport cu Anatolia si cu Orientul. Ar fi de citat aici colin Renfrew, Alojz Benac, M.M. Winn (un discipol al Marijei Gimbutas, care a catalogat grafemele neolitice) si altii. Argumentele lingvistice care privesc si clarifica problemele legate de fondul arhaic pre-indo-european („vechi european” in terminologia Marijei gimbutas) vor fi decisive, dar aceasta problema complexa nu poate fi aprofundata aici.

Marija Gimbutas abordeaza preistoria europeana si, in special, preistoria sud-estului european, in care teritoriul Romaniei acupa un loc central, opunind doua mari entitati culturale:

Vechea Civilizatie Europena sau „Vechea Europa” – un complex cultural ce a evoluat in intervalul 6500-3500 i.e.n, delimitat geografic de Carpati, Peninsula Italica si spatiul egeean. Vechea Civilizatie Europeana a fost un complex cultural ce a depasit repede stadiul imprumuturilor si asimilarilor, capatind o puternica originalitate. Trasaturile esentiale ale Vechii Europe ar fi: spiritul pasnic, societatea egalitara matrifocala (cu rol predominant al femeii in societate), stapinirea unor tehnici avansate pentru producerea ceramicii si ulterior, pentru dezvoltarea tehnologiilor metalurgice, organizarea treptata in comunitati tot mai mari ce prefigurau structuri protourbane, dezvoltarea unei scrieri originale legate de credintele in divinitati feminine ale ciclurilor cosmice. In mod hotarit, Vechea Europa depasise de mult stadiul unei societati primitive, fiind o societate dezvoltata si complexa, in care egalitatea membrilor sai era un rezultat al unei ideologii specifice.
Incepind cu circa 4400 i.e.n., Vechea Europa s-a vazut confruntata cu intruziunea unor grupuri net diferite din punct de vedere cultural: populatia kurganelor (sau a traditiei kurganelor) care trebuie sa fi reprezentat – faptul apare acum cert – pe indo-europenii nord pontici in expansiune. Acestia aveau o ideologie de casta ce atragea stratificarea accentuata a societatii, de tip virifocal (cu rolul predominant al barbatului in societate), o societate razboinica si violenta, cu oameni ce venerau zei ai cerului senin si puterea armelor. Amalgamarea treptata, in valuri succesive, timp de trei milenii, a celor doua componente – cea autohtona „veche europeana” si cea intrusiva indo-europeana – a dus la cristalizarea populatiilor europene asa cum le cunoastem din zorii epocii istorice pina astazi.

Raportul dintre componenta „veche europena” (pre-indo-europeana) si cea indo-europeana (sau „kurgan”) – analizabil atit arheologic, cit si lingvistic – a fost diferit: greaca are o puternica influenta autohtona pre-indo-europeana, latina ceva mai redusa, de tip etrusc; limbile baltice sint extrem de conservatoare din perspectiva indo-europeana, desi nu sint nici ele lipsite de o certa influenta ne-indo-europeana.

Marija Gimbutas, specialista americana de origine lituaniana:

“Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre anii 6.500 – 3.500 i.Hr., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale de luptatori din epocile bronzului si fierului.”[4]

5. Harald Haarmann – un mare savant german, pecialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii.

„Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale. El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization).
Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.
Desigur, el nu este primul care susține că civilizația străveche din spațiul locuit astăzi și de România este locul primelor mari culturi europene. Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.”
Mă întreb cum vor reacționa “științificii” noștri, cei care sunt deranjați de orice lucru care dă bine la CV-ul  istoric al acestui spațiu?…
Voi cum explicați faptul că o serie de așa-ziși istorici români turbă de supărare la astfel de informații? Adică diverși savanți străini spun că aici este Vatra Vechii Europe, iar unii dintre cei care predau în universitățile de la noi se luptă să ne convingă că nu e așa, în pofida tuturor probelor și evidențelor.
Oare cât o să le mai meargă cu ascunderea adevărului istoric? Eu zic că foarte puțin! Să fim optimiști pentru că adevărul va ieși la iveală în toată frumusețea lui!”[5]
6. Marco Merlini – celebru arheolog italian sustine ca scrisul a aparut pe teritoriul Romaniei, acum peste 7000 de ani…

Celebrul profesor și arheolog italian Marco Merlini, la care voi face referire în acest articol (Director executiv al institutelor de cercetare InnovaNet și EURO INNOVANET, director general alProiectului de cunoștințe Preistorice” din Roma, Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. Rețeaua de muzee arheologice, istorice si preistorice din capitalele europene –, director de comunicare al Institutului de Arheomitologie din Roma și autor al “La scrittura è nata în Europa” – 2004 ), este cel căruia îi datorăm datarea Tăblițelor de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită la aproximativ 7.300 de ani, cu mult înainte ca sumerienii să existe!!!

Povestea datării lor este de o simplitatea dezarmantă iar faptul că specialiștilor din Cluj nu “le-a trecut prin cap” să procedeze în acest fel este straniu!…
Aflat în anul 2004 în România, Marco Merlini ajunge la Cluj, unde se găsea inventarul descoperit la Tărtăria odată cu celebrele tăblițe. În acest inventar se aflau și piese osoase găsite împreună cu tăblițele. Cum tăblițele nu mai puteau fi datate deoarece descoperitorul lor le-a ars ca să nu se deterioreze complet, Marco Merlini le solicită arheologilor din Cluj fragmente osoase găsite împreună cu tăblițele pentru a le testa cu Carbon 14.
Logica este simplă: atâta vreme cât oasele și plăcuțele au fost găsite împreună, înseamnă că au aceeași vârstă. Testând oasele, aflăm și vârsta plăcuțelor, lucru care s-a și petrecut în scurt timp, rezultatele testelor cu Carbon 14 eliminând orice discuții sau speculații despre vechimea Tăblițelor de la Tărtăria: peste 7.000 de ani vechime.
Iată ce ne spune arheologul italian despre acest lucru:  “Oasele, ca și tăblițele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este rândul nostru să dovedim că scrierea a început în Europa cu două mii de ani înaintea Sumerului. În România, avem o comoară imensă, dar ea nu aparține numai României, ci întregii Europe.”
În final vă întreb retoric: i-ați văzut pe specialiștii din Cluj, care au în administrare aceste obiecte, să promoveze public  ceea ce specialiștii străini afirmă de mulți ani (a se avea în vedere și un Harald Haarmann sau o Marija Gimbutas)? Oare faptul că în Cluj este cel mai încrâncenat nucleu de istorici și arheologi romanopați să fie cauza acestei tăceri suspecte?
Acestor indivizi bântuiți de romanomanie nu pare să le placă nici cultura dacilor, nici culturile străvechi de pe aceste meleaguri… Adevărul însă va strivi orice minciună, mai devreme sau mai târziu! Eu zic că foarte curând!…”[6]
7. Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi considerați ca vorbitorii unei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămoșii Omenirii.”
8. Ekstrom Par Olof, scriitor si lingvist suedez: “Limba română este o limbă-cheie, care a influențat în mare parte toate limbile Europei.”
9. Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României.Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare si extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul si sudul Dunării.”
10. Bosch Gimpera, cercetător german: “Spațiul din care au pornit indo-europenii este situat între Valea Dunării, Marea Egee si Marea Neagră.”

11. Eugene Pittard, antropolog: “Strămoșii etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanității, civilizația neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria țarii.”12. Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezența, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanța sanscrită.”13. A. Jarde, renumit elenist, Paris 1923: „Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii însisi nu știu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, apartinând timpului neoliticului.”14. Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597: “Geții au avut propriul alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). (…) Geții cântau, însoțindu-le din fluier, faptele săvârșite de eroii lor,compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.

Dionisie Periegetul (138 d.C.): “În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din Nordul Africii până în Scandia, ţara imensă a dacilor.”

Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la Nordul şi la Sudul Dunării de Jos.”

Paul Mac Kendrick: “Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. “Românii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” “Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).

Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): “Nu pot să înţeleg la români mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile Estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi românii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască românii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă.”

Homer: “Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”

Platon (427 – 347 î.C.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul “CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic get când a fost la oaste: “Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”.

Pitagora (580 – 495 î.C.) face referiri la valorile superioare ale geţilor. În “Legea 1143” el spune: ”Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune. ”

Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): “Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”

Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): “… celţii, germanii şi latinii vin din Estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Geţie a cărei limbă o ignorăm”.

Jean Laumonier (în cartea La nationalite francaise, Paris, 1892): “Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.

Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): “Dacii sunt primii strămoşi ai românilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.

Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): “Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”

Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): “Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane.”

Pillon, în Dictionnaire grec-francais al lui Alexandre, Paris, Hachette, 1877: „daces, peuple de la famille des getes…” (dacii, neam din familia geţilor).

Trogus Pompeius, ap. abraviatorul Justin, Ed. Nisard, Paris, 1841, C.XXXII, II: ” Dacii, mladiţe ale geţilor…”

Virchow, 1874 „Les celtes getes qui peuplerent la France d’aujourd hui y vinrent de la Mer Noire, en remontant le Danube”(celţii geţi care alcatuira ceea ce azi numirăm Franta, veniră aici din zona Marii Negre, urcând în susul Dunării)

Dio Cassius, „Istoria Romana”: „Cei care işi zic daci sau traci aparţin marelui neam al geţilor…”

Robert Sheringham (savant, 1670) scrie o enciclopedie de 600 de pagini, în care susţine printre altele că „geţii de la Marea Neagră, denumiţi azi goţi sunt părintii anglilor şi ei sunt cei care inventară toate tipurile de scriere cunoscute azi …”

Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): “Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”

Leibnitz (Collectanea Etymologica): “Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor.”

Cronicile spaniolilor, pag. 179: “Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor.”

Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.- Civilizaţie şi Cultură: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.C., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): “Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină şi nu invers !
Cu alte cuvinte, nu limba română este o limba latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă română. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.

Daniel Ruzo (arheolog sud-american, 1968): “Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi.”

William Schiller – arheolog american: “Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”

Bocignolli (1524): “… românii, despre care am spus că sunt daci.”

Incet incet cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar fatis ca primele fiinte umane au fost in Transilvania, sau mai exact in Ardeal cum sustine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Documentar

SURSE

  1. http://www.dcnews.ro/cucuteni-o-civilizatie-mai-veche-decat-mesopotamia-aproape-uitata-in-loc-sa-devina-brand-de-tara_365307.html
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro