Creierul și Conștiința

by Aristotel, în tratatul său de metafizică, a scris despre o anumită “stare divină”, stare definită de el ca fiind “gândirea care gândeşte gândirea”, şi pe care, spunea filosoful grec, “şi omul o poate atinge din când în când”. Mult mai des decât credea Aristotel, oamenii de ştiinţă cugetă şi […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Aristotel, în tratatul său de metafizică, a scris despre o anumită “stare divină”, stare definită de el ca fiind “gândirea care gândeşte gândirea”, şi pe care, spunea filosoful grec, “şi omul o poate atinge din când în când”. Mult mai des decât credea Aristotel, oamenii de ştiinţă cugetă şi analizează mecanismele şi substraturile gândirii umane.

Neurofiziologii au descoperit că encefalul conţine centri senzitivi (centrul vederii, al auzului, al mirosului ş.a.), centrii motorii pentru comanda musculaturii şi intervine în homeostazia organismului (adică reglează respiraţia, tensiunea arterială, temperatura, compoziţia chimică a sângelui etc.).

Multă vreme a prevalat concepţia evoluţionistă după care conştiinţa este o funcţie de achiziţie filogenetică recentă, altfel spus conştiinţa a apărut în urma unui proces evolutiv, fiind, de fapt, o culme a evoluţiei. Raţionamentul gânditorilor evoluţionişti ducea la concluzia că activitatea conştientă trebuie să fie dependentă, în virtutea respectării modelului evoluţionist, numai de formaţiunile relativ de curând apărute în evoluţia creierului.

Observaţiile neurochirurgului canadian Wilder Graves Penfield (1891 – 1976), obţinute în timpul intervenţiilor chirurgicale, contrazic această teză. Conştiinţa nu este nici pe departe o funcţie dependentă doar de anumite formaţiuni cerebrale, formaţiuni considerate ca fiind apărute târziu pe scara evoluţiei!

Înţelegerea mecanismelor cerebrale şi a conştiinţei se pare că va fi marea provocare a secolului XXI! În prezent nimeni nu poate da o definiţie satisfăcătoare a ceea ce este conştiinţa sau gândirea! Deşi par a fi noţiuni cotidiene, banale chiar, înţelegerea lor şi a mecanismelor care stau în spatele acestor procese este încă o mare enigmă! În scopul descifrării tainelor gândirii umane, fizicianul Roger Penrose a propus construirea unei noi fizici!

Celebrul fizician britanic pretinde că este necesară această nouă fizică pentru a înţelege cu adevărat ce este spiritul. Noua fizică ar urma să integreze într-un sistem coerent, noţiuni de fizică cuantică, biologie celulară şi logică matematică. După părerea lui Roger Penrose9 inteligenţa artificială este doar o figură de stil. “În principiu, declară el, computerul nu poate da naştere unei conştiinţe. Acesta este un adevăr matematic! Conştiinţa este consecinţa unui fenomen care nu poate fi «înţeles» de ordinator”.

Mai pe scurt, fenomenul pe care noi îl denumim «conştiinţă» este un fenomen «non-calculabil».

O altă problemă, subliniată foarte clar de Penrose, este aceea că, spre deosebire de un computer, creierul uman este mult mai mult decât un simplu sistem binar. Este adevărat că în ceea ce priveşte efectuarea calculelor numerice, omul este neperformant comparativ cu realizările unui calculator. Dar, creierul uman este capabil, la rândul lui, de activităţi în care calculatoarele se comportă, cel puţin actualmente, lamentabil.

article11_pic3

De pildă, omul poate lua decizii în condiţii de incertitudine, este capabil de ceea ce noi obişnuim să numim «intuiţie». Deşi capacitatea noastră de memorizare este mult mai mică decât cea a calculatoarelor, totuşi mecanismele de asociere şi corespondenţă, legăturile între diverse noţiuni abstracte, toate acestea fac din memoria umană o culme greu de atins din punct de vedere calitativ de către computerele moderne! Se pare că, deşi mult mai limitaţi fizic decât maşinile aşa-zis «inteligente», suntem posesorii unui organ cerebral extraordinar de bine organizat, ale cărui structuri profunde ne sunt încă necunoscute.

Penrose consideră că “există în mintea noastră (sau mai curând în conştiinţa noastră) ceva nematerial…” şi “ceea ce se petrece în creierul uman este calitativ diferit de modul de funcţionare a calculatoarelor existente sau imaginabile”. Calculatoarele actuale, chiar şi aşa numitele «reţele neuronale», sunt departe de performanţele gândirii, învăţarea fiind slabă iar conştiinţa de sine total absentă!

Nimeni nu poate descrie exact care sunt procesele biofizice şi ce fel de reacţii chimice însoţesc gândirea umană! Foarte mulţi cercetători neurofiziologi, neurologi, psihologi au un punct de vedere extrem de pesimist în ceea ce priveşte viitorul propriilor lor cercetări. Ei nu cred că progresele, oricât de mari, pe care am reuşit să le realizăm în aceste discipline ne vor permite vreodată să pătrundem în esenţa fenomenului.

Fără îndoială că unul dintre cei mai de seamă neurofiziologi contemporani este savantul australian John Carew Eccles (1903 –1997), laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1963. Într-o carte celebră, “Eul şi creierul său10” (apărută în 1977, în colaborare cu Karl Popper) John Carew Eccles, (1903 –1997) declară: “N-au putut fi aduse nici un fel de dovezi că experienţele autoconştiente sunt identice cu evenimentele neurale ale cortexului, a cărui activitate este pusă în legătură cu trăirile conştiente”.

El îşi precizează concepţia extrem de interesantă pentru atmosfera ştiinţifică a secolului XX, la care a ajuns în urma unor cercetări îndelungate: “mintea conştientă de sine” este o entitate distinctă de creier; “mintea conştientă de sine” «baleiază» suprafaţa creierului, în care citeşte diverse date. Creierul, după părerea lui Eccles, este un organ de legătură între “mintea conştientă de sine” şi corpul fizic. Cercetările l-au condus la concluzia că la moartea creierului, când toată activitatea cerebrală încetează complet, “mintea conştientă de sine” nu mai recepţionează nici un fel de mesaje de la creierul pe care l-a cercetat şi l-a controlat aşa de eficace o viaţă întreagă.

Dar, deşi creierul a murit, “mintea conştientă de sine” continuă să existe! “Astfel, scrie Eccles, poate exista un nucleu, un eu ascuns, care supravieţuieşte morţii creierului pentru a dobândi o altă existenţă care trece în întregime dincolo de orice ne putem imagina!”. Să recunoaştem, afirmaţiile lui John Eccles sunt uimitoare! În mod sigur că dacă aceste afirmaţii nu ar fi venit de la o autoritate în materie de neurofiziologie lumea ştiinţifică le-ar fi tratat cu zâmbete şi ironii…

În final, Eccles arată că el a avut în vedere tot timpul un «spirit» de aceeaşi natură cu cel despre care vorbeşte religia, iar la pagina 560 a cărţii citată mai sus, întâlnim poate una dintre cele mai tulburătoare propoziţii scrisă vreodată de un savant, laureat al Premiului Nobel: “Mintea conştientă de sine are o origine supranaturală!”

Dar şi alte cercetări de prestigiu în domeniu converg spre aceleaşi concluzii exprimate de John Eccles. Se afirmă că: „Biologia este un proces cuantic. Toate procesele din corp, inclusiv comunicarea celulară, sunt declanşate de fluctuaţii cuantice, şi toate funcţiile cerebrale superioare, cum ar fi conştiinţa, par să funcţioneze tot la nivel cuantic… Ceea ce noi considerăm memorie este doar o emisie coerentă de semnale din Câmpul Punctului Zero şi că amintirile de lungă durată sunt doar grupări structurate ale acestor informaţii sub formă de unde…

Dacă autorii teoriei au dreptate, creierul nostru nu este un mediu de stocare, ci un mecanism de receptare în toate sensurile, iar memoria este pur şi simplu un văr mai depărtat al percepţiei obişnuite. Creierul regăseşte informaţiile «vechi» la fel cum prelucrează informaţiile «noi» – prin transformarea holografică a tiparelor interferenţei undelor… Unii oameni de ştiinţă au mers atât de departe încât au sugerat că toate procesele noastre cognitive superioare ar rezulta din interacţiunea cu Câmpul Punctului Zero”.

Desigur, cercetarea fenomenelor ce emană de la creier constituie preocuparea multor oameni de ştiinţă de diverse specialităţi, el constituind „centrul de comandă” al activităţii umane şi „Pentru a avea o viaţă împlinită, nimic nu este mai important decât funcţionarea optimă a creierului… Pe măsură ce, în societatea informaţiei din secolul XXI-lea, puterea cerebrală înlocuieşte forţa musculară, interesul pentru găsirea modalităţilor ştiinţifice de optimizare a funcţionării creierului creşte”12.

Folosindu-ne conştiinţa, procesul gândirii şi trecând la acţiune vom putea antrena în vieţile noastre situaţii, evenimente şi oameni construindu-ne activ propria noastră realitate. Având deci liber arbitru şi folosind circumstanţele pe care noi şi societatea în care trăim ni le creăm, evoluăm, ne maturizăm şi ca oameni şi ca suflete. Noi împreună cu ceilalţi oameni ne construim lumea care la rândul ei reflectă conştiinţa, credinţa, concepţiile, dorinţele şi temerile oamenilor.

SURSE

  1. Coman Gheorghe – „Psihologia Cuantica”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro