Conspiratia microcipurilor RFID – implanturi cu microcipuri RFID pentru toti oamenii in Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial a/al Iluminatilor

by In drumul lor neobosit catre Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial, Iluminatii trebuie sa reduca populatia Planetei cu 90%. In 1974, Henry Kissinger, Secretar de Stat in timpul Administratiilor Nixon si Ford, a trasat planul de reducere a populatiei Planetei cu 90% pentru a se putea intra in Noua […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

In drumul lor neobosit catre Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial, Iluminatii trebuie sa reduca populatia Planetei cu 90%. In 1974, Henry Kissinger, Secretar de Stat in timpul Administratiilor Nixon si Ford, a trasat planul de reducere a populatiei Planetei cu 90% pentru a se putea intra in Noua Ordine Mondiala.

In acea perioada, sintagma „Noua Ordine Mondiala” nu a fost inteleasa de catre jurnalisti sau societatea civila, fiind considerata in mod eronat a fi „o lume mai buna”. Henry Kissinger este, intai de toate, un criminal de razboi, deoarece s-a ocupat personal de invazia Timorului de Est in decembrie 1975, utilizand napalm impotriva populatiei, asa cum au demonstrat diversi cercetatori, precum David Icke sau Jan Van Helsing.

Will-Microchip-Implants-in-Humans-Become-Mandatory rfid-1-resized

Pietrele Indrumatoare din Georgia contin cele zece porunci ale Noii Ordini Mondiale, iar una dintre ele este ca, „populatia Planetei sa nu depaseasca niciodata 500 milioane de locuitori”. La data de 31 decembrie 2009, Iluminatii au introdus pe plan mondial Codex Alimentarius in baza caruia au autorizat substantele chimice pentru cresterea animalelor sau plantelor.

Corporatia americana, Monsanto, este cea care a venit cu dorinta de a cultiva Organisme Modificate Genetic cu acelasi scop de a otravi populatia Planetei, insa agricultorii din Europa au inceput sa reactioneze dur impotriva acestui act de genocid sponsorizat de globalisti. Au fost create zeci de ONG-uri care lupta impotriva acestei organizatii criminale. Rusia a interzis prin lege cultivarea Organismelor Modificate Genetic, iar cineva va face asta va fi acuzat de terorism.

Suprapopularea Planetei este un mit al globalistilor. Nu exista asa ceva. Motivul pentru care acesti indivizi doresc sa reduca populatia Planetei se datoreaza faptului ca, ei nu pot tine piept revoltelor anti-sistem, care vor izbucni peste tot in lume. Cu toata armata lor privata, cu toti jandarmii, cu toate dispozitivele psihotronice, nu pot tine piept unei populatii nervoase de viata grea pe care le-a facut-o globalistii.

Globalistii nu vor pune direct in practica implantarea oamenilor cu microcipuri, deoarece aceasta ar conduce la revolte, ci ei vor incerca s-o faca treptat: prima oara sa se limiteze tranzactiile cu bani cash, apoi sa creasca tranzactiile electronice, tiparirea cartilor de identitate, a pasapoartelor biometrice – acesta fiind pasul intermediar deosebit de important – dupa care, ultimul pas, care consta in obligativitatea oamenilor de a fi implantati cu un microcip.

„Lupta impotriva terorismului” reprezinta o metoda speciala de a convinge oamenii naivi si docili sa renunte la libertatile civile sub pretextul „securitatii”. Asa-zisele „atentate de la 11 septembrie 2001” au fost pretextul pentru intreaga situatie geopolitica mondiala, fapt ce a dus la invazia si distrugerea Orientului Mijlociu de catre SUA si aliati, continuand cu finantarea diverselor grupari teroriste.

Toate atentatele teroriste de pe aceasta Planeta sunt, de fapt, operatiuni „Steag Fals” cu scopul de a induce panica in randul populatiei, urmand ca apoi, autoritatile sa le ceara sa renunte la libertatile civile pentru aceeasi iluzorie si fantasmagorie „siguranta”. Ted Gunderson, fost sef al FBI pe Departamentul din Los Angeles, devenit expert in demascarea conspiratiilor, a afirmat ca, „toate atentatele teroriste sunt orchestrate de CIA si FBI pentru a ne lua libertatile”.

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente

I. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLATURILOR UMANE


Ce este mai exact implantul cu VeriChip?

VeriChip este un dispozitiv implantabil în corpul uman, bazat pe tehnologie RFID. VeriChip-ul, ce conţine un microcip RFID închis în sticlă, este proiectat pentru a rămâne în permanenţă sub piele. Este vândut şi comercializat de VeriChip Corporation din Delray Beach, Florida.
VeriChip-ul conţine un dispozitiv de identificare prin frecvenţă radio – RFID (sau microcip), un condensator şi o antenă înfăşurată în jurul unui miez de ferită (compus al unor metale cu oxizi de fier). Aceste componente sunt sigilate într-o capsulă din sticlă, care este parţial acoperită de un material plastic uşor şi rezistent numită Biobond, pentru a preveni migrarea dispozitivului prin corp.

Care este scopul acestui VeriChip şi cum funcţionează el?

VeriChip Corporation comercializează implantul ca metodă de accesare a unor înregistrări medicale în caz de urgenţă, ca dispozitiv de plată şi pentru a controla accesul la facilităţi sigure.

Când un scaner VeriChip intră în aria de acoperire a unui implant, scanerul emite un semnal radio care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio ca răspuns. Acest semnal este receptat de scaner şi transformat într-un număr de identificare unic, format din 16 cifre. Numărul este folosit pentru identificarea respectivei persoane sau pentru a menţiona o înregistrare conexă.

Ce informaţii sunt stocate pe un VeriChip?

În prezent, implantul cu VeriChip-ul conţine un număr de identificare unic format din 16 cifre. Acest număr este asemănător cu un număr de asigurare socială sau cu un cod de bare, care poate fi folosit pentru a căuta o înregistrare în baza de date.

Cum este introdus în corp un VeriChip?

Implantul este o procedură ambulatorie, care în mod normal durează 15 minute sau mai puţin. Oamenilor le-au fost implantate VeriChip-uri în cabinete medicale, în standuri la diverse convenţii şi chiar în anumite cluburi de noapte europene.
Locul de implantare este mai întâi şters cu un tampon cu alcool şi amorţit cu o injecţie ce conţine un anestezic local. Când zona este amorţită, cu o seringă se introduce implantul în ţesutul subcutanat.

Unde anume în corp este introdus VeriChip-ul?

VeriChip-ul este, în mod normal, injectat în tricepsul braţului, între cot şi umăr. În anumite cazuri, implantul este injectat în muşchiul bicepsului, între cot şi încheietura mâinii. (Se pare că Sean Darks din CityWatcher şi-a implantat VeriChip-ul în biceps.)
Mai sunt şi teribiliştii care s-au cip-uit cu implanturi RFID obţinute din alte surse,  folosind în general implanturi vândute pentru uz animal. Mai mulţi asemenea indivizi şi-au introdus cipurile în mâini. Iată ce declara Amal Graafstra, unul din aceşti indivizi care şi-a făcut implant: „Este mult mai uşor să deschizi uşa sau să descui maşina făcând un semn cu mâna, decât să îţi mişti bicepsul înainte şi înapoi .”

Câţi oameni au fost implantaţi cu VeriChip?

Când VeriChip Corporation a devenit oficial o companie comercială, la începutul anului 2007, a dezvăluit faptul ca 222 de persoane din Statele Unite ale Americii au fost implantate cu produsele sale. La începutul anului 2008, această cifră a fost estimată la aproximativ 300 de persoane. Multe persoane dintre cele cărora li s-a făcut implantul sunt angajaţi ai VeriChip Corporation sau pacienţi care participă la studii experimentale ale dispozitivului.
VeriChip Corporation a declarat oficial că mii de persoane din toată lumea au fost implantate cu produsul său. Totuşi, compania nu a oferit detalii cu privire la implantările din străinătate şi nu a pus la dispoziţie nicio verificare individuală a acestor cifre.

Există şi alte companii ce comercializează microcipuri RFID pentru uz uman?

Din informaţiile pe care le deţinem, nu. VeriChip Corporation pretinde că VeriChip este „singura tehnologie RFID implantabilă, cu aprobare de la FDA (Food and Drug Administration – Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din SUA), iar noi nu suntem la curent cu producerea sau comercializarea altui produs RFID implantabil.

VeriChip este un dispozitiv RFID „pasiv”. Ce înseamnă acest lucru?

Un dispozitiv RFID „pasiv” nu are baterie sau altă sursa internă de alimentare. Se alimentează de la semnalul trimis de cititorul sau scanerul care îl citeşte. În schimb, un dispozitiv RFID „activ” are o baterie sau altă sursă care îi permite să emită un semnal continuu sau la comandă, independent de prezenţa unui cititor sau scaner. Etichetele RFID active au o arie mai mare de citire decât etichetele pasive, dar în final acestea încetează să mai funcţioneze atunci când li se termină bateria. Spre deosebire de acestea, etichetele „pasive” pot funcţiona, teoretic, pe termen neliminat.

Care este aria de citire a unui VeriChip?

Aria de citire a unui implant VeriChip este situată cu aproximaţie între 9 şi 36 cm, atunci când este folosit un scaner de mână. Acest lucru înseamnă că scanerul trebuie să fie adus la o distanţă de aproximativ 9 – 36 cm de partea corpului în care a fost implantat cipul, pentru a citi VeriChip-ul şi pentru a intercepta informaţiile stocate în el. Când este folosită o antenă mai mare, precum un program de intrare pe poartă, aria de citire poate fi teoretic extinsă la aproximativ 100 de cm. Conform legilor fizicii, un implant VeriChip nu poate fi citit de la o distanţă mai mare.

II. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLANTURILOR DE MICROCIPURI ASUPRA ANIMALELOR


Ce este un implant cu microcip pentru animale?

Un implant pentru animale este în esenţă identic cu implantul cu microcip pentru oameni. Încă din 1990, implanturile au fost comercializate si vândute pentru a fi folosite pentru câini, pisici, cai, vite etc.

Care este scopul unui implant animal şi cum funcţionează acesta?

Implantul este folosit pentru identificarea animalelor. El funcţionează la fel ca implantul uman, descris anterior. Când un scaner este adus în raza de acoperire a implantului, acesta emite un semnal radio, care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio, ca răspuns. Acest semnal este recepţionat de scaner şi transformat într-un număr unic de identificare. Numărul este folosit pentru a identifica animalul sau pentru a accesa o înregistrare conexă.

Unde este injectat microcipul?

La câini şi pisici, cipurile sunt introduse în ţesuturile subcutanate, în general între omoplaţi sau în partea stângă a capului. Caii sunt implantaţi în partea stânga a gâtului.

Câte animale au fost implantate cu microcipuri în SUA?

În ultima decadă, milioane de somoni sălbatici au fost implantaţi cu microcipuri RFID pentru a li se monitoriza mişcarea prin ape. Nenumărate laboratoare de animale au folosit implantul cu microcip şi multe ferme de animale din întreaga lume au folosit de asemenea implantul cu microcip.
Aproape 5% din cele 164 de milioane de câini şi pisici estimate din Statele Unite ale Americii au microcipuri. Adăposturile de animale din Statele Unite ale Americii implantează cipuri în mod regulat animalelor de companie înainte de a le da spre adopţie. În plus, guvernele, inclusiv cele ale districtului Los Angeles şi El Paso, Texas au adoptat ordonanţe care impun ca tuturor câinilor din jurisdicţia lor să le fie aplicate micropuri. El Paso a extins implantarea cipurilor şi la pisici şi dihori.

Microcipul poate ajuta la localizarea unui animal de companie pierdut?

Nu aşa cum cred mulţi oameni. Implantul cu microcip nu are GPS pentru localizarea unui animal de companie pierdut. Aria de citire pentru un implant VeriChip este de numai aproximativ 9 – 36 cm, deci un scaner ar trebui să se afle foarte aproape de animal pentru a citi cipul implantat.
Un implant cu microcip poate ajuta la recuperarea animalului de companie dacă şi numai dacă animalul ajunge la un adăpost pentru animale sau la un veterinar. Când membrii echipei din cadrul adăpostului găsesc un animal rătăcit, ei caută mai întâi să vadă dacă animalul nu poartă o zgardă. Dacă nu are nicio zgardă, angajaţii trec un cititor RFID peste corpul animalului pentru a căuta un implant cu microcip. Dacă animalul a fost implantat cu cip, implantul va emite un cod numeric care poate fi căutat într-un registru pentru identificare şi contactarea proprietarului.
Din cauză că scanerul trebuie adus foarte aproape de animal pentru a citi implantul cu RFID, implantul nu ar ajuta la găsirea unui animal care s-a pierdut în pădure sau care a scăpat pe străzile oraşului.

Există mai multe mărci de microcipuri pentru animale de companie?

Da, există patru tipuri principale de microcipuri care au fost comercializate pentru a fi folosite pentru animale de companie:

  •     cipul ISO Conformant Full-Duplex
  •     cipul AVID Securizat/Criptat „FriendChip”
  •     U.S. HomeAgain, AVID „Eurochip”: sau FECAVA
  •     „Trovan Unique” şi actualele cipurile AKC CAR

Aceste cipuri sunt în general incompatibile. E posibil ca un fel de cititor să nu poată fi capabil să citească un microcip aparţinând concurenţei. Totuşi, unele scanere pot citi mai multe feluri de cipuri.

Cine produce şi vinde implanturile pentru animalele de companie?

Wikipedia oferă o vedere de ansamblu destul de bună asupra complexei pieţe – şi adesea controversate – pentru implanturi animale.
Cele două companii care domină piaţa S.U.A. – AVID şi HomeAgain – ambele vând microcipuri care sunt optimizate pentru a opera pe o frecvenţă de 125kHZ. Acest fapt permite scanerului fiecăruia să detecteze prezenţa altor microcipuri, chiar dacă nu poate concret decoda numărul de identificare codat sau criptat al cipului. Unele scanere produse de Digital Angel/Destron Co. şi distribuite de HomeAgain pentru a fi folosite în adăposturi, au fost uneori capabile, ambele, să detecteze şi să decripteze numărul de identificare AVID „încriptat” al cipului.
Se pare că Digital Angel/Destron Co. a fost prima, chiar după AVID, care s-a alăturat grupului de producători care deţin secretele necesare pentru a recupera codurile de înregistrare de la aceste cipuri. Totuşi, unele modele Digital Angel/Destron, (adesea cele folosite mai degrabă de veterinari decât în adăposturi) poate doar semnaliza găsirea unui cip AVID, cu niciun număr alocat. Cu toate astea, modelul de bază de scanner AVID nici măcar nu indică prezenţa unui cip de tipul celui folosit de HomeAgain, deşi nu sunt necesare secrete pentru a le decoda în totalitate. Un model de scanner AVID de lux le citeşte pe amândouă.
În 2004, când Banfield Pet Hospitals a început să vândă microcipuri Cristal Tag în SUA – cipuri produse în compania elveţiană DATAMARS, şi conform standardele ISO – nu erau distribuite destul de multe scanere pentru a asigura detectarea acestor cipuri. Clienţii nu ştiau că mult mai puţine adăposturi şi clinici erau dotate cu echipamente pentru detectarea acestor cipuri decât a altor tipuri. Ulterior Banfield a susţinut acţiunea de implantare dublă de cipuri.
În 2007, când AKC Companion Animal Registry a intrat în afacerea de distribuţie de microcipuri, a ales cipuri marca Trovan. Acest lucru i-a făcut pe unii să se grăbească să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că nici acestea nu pot fi în totalitate citite de infrastructura americană de securitate. O sursă pare să indice faptul că multe modele actuale de scanere nu le citesc pe cele de tipul Trovan.

III. CANCERUL ŞI IMPLANTURILE CU CIPURI

Implanturile cu microcipuri au cauzat cancer la animale?

Da. Într-o serie de studii ştiinţifice publicate între 1996 şi 2006, cercetătorii au găsit o legătură între microcipurile implantate şi cancer în laboratoarele de cercetări pe animale. Între 1 – 10% din şoarecii şi şobolanii implantaţi cu cipuri în scop de identificare au suferit ulterior de sarcoame, fibrosarcoame şi alte cancere invazive în jurul sau ataşate implanturilor. Aceste tumori maligne care avansează rapid au ajuns adesea în faza de metastază (s-au extins) la organele interne, ganglionii limfatici şi musculatură şi s-a ajuns frecvent la moartea acestor animale.
În două cazuri confirmate – şi posibil mult mai multe – şi câini au dezvoltat cancer în jurul sau ataşat de implanturile cu microcip folosite în scopuri de identificare.

Implanturile cu microcipuri cauzează tumori?

Da. În aproape toate cazurile, cercetătorii au ajuns la concluzia că implanturile cu microcipuri au cauzat tumori maligne. Iată câteva citate ale oamenilor de ştiinţă implicaţi în studii:

„Transponderele (aparatele radio) au fost cauza tumorilor.”

– Dr. Keith Johnson, patolog – toxicolog pensionat, într-un interviu la telefon cu Associated Press privind rezultatele cercetărilor unui studiu din 1996 pe care l-a efectuat Dow Chemical Co. din Midland, Michigan.


„Fără dubiu există o legătură între implantul cu microcip şi sarcom (tumoare malignă care apare în celulele ţesuturilor conjunctive la oameni şi la animale)”.

– Dr. Kerry Blanchard şi colegii din rezultatele studiul lor din 1999 care a revelat faptul că 10,2% din şoarecii studiaţi au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor (p. 526)


Tumorile „sunt cauzate în mod cert de microcipurile implantate”

– Dr. Thomas Tillman şi colegii, din studiul lor din 1997 care a găsit cancere în jurul microcipurilor la şoareci în procent de 0,8% din cei 4,279 implantaţi cu cipuri (p. 200)

Unde s-au format tumorile?

În toate cazurile, tumorile canceroase au fost localizate ori în jurul microcipului, ori imediat în sa apropiere. Oamenii de ştiinţă care au examinat tumorile la microscop au descoperit că tumorile îşi au originea în ţesutul care s-a format în jurul microcipurilor.

„Toate tumorile au fost observate… în sau în apropierea locului implantului… [tumorile] erau ataşate implantului înconjurând fie parţial, fie total implantul.”

– Palmer et al. din studiul lor din 1998 care a găsit fibrosarcoame maligne la 2% din cei 800 de şoareci studiaţi (p. 170)


„Microcipul a fost găsit intact şi complet înconjurat în masa malignă.”

– Vascellari et al. din studiul lor din 2004 care a găsit cancer la un câine (p. 188)

Numeroase studii au ajuns la aceleaşi concluzii. Aceste studii, care detaliază formarea cancerului în jurul implanturilor cu microcipuri, sunt descrise în detaliu în analiza noastră exhaustivă intitulată intitulat  „Tumori produse de microcipuri în laboratoare de rozătoare şi câini: o recenzie a literaturii 1990-2006” –  „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”.

Cum produce cancer microcipul?

Cercetătorii au propus mai multe explicaţii pentru tumorile canceroase găsite în jurul implanturilor cu microcipuri la animale, după cum urmează:
(1)    Tumorogeneză cauzată de corp străin: Prezenţa unui corp străin sub piele poate cauza schimbări celulare care duc la cancer.
(2)    Sarcom post-injectare: Inflamare de la procedura de injectare a cipului poate duce la apariţia cancerului.
(3)    Posibile proprietăţi genotoxice ale implantului: Microcipul poate avea proprietăţi carcinogenice sau poate determina corpul să producă biproduse carcinogenice.
(4)    Emisii de energie de frecvenţă radio de la transponder sau cititor: Energia de frecvenţă radio care implică acest dispozitiv poate contribui la formarea tumorii.

Fiecare dintre aceste ipoteze se regăseşte în detaliu  în lucrarea „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”. În prezent nu se ştie cu precizie care dintre aceste ipoteze este corectă.

Microcipurile care au cauzat tumori sunt la fel cu implanturile umane VeriChip?

Da, microcipurile care au cauzat cancer la animale sunt practic identice cu microcipurile implantabile pentru oameni. Digital Angel, compania-mamă a VeriChip Corporation, produce implantul pentru animale HomeAgain, precum şi implantul uman VeriChip.
Singura diferenţă semnificativă dintre microcipul animal şi implantul uman VeriChip rezidă în informaţiile codate din interiorul microcipurilor. În general, implanturile animale transmit un număr de identificare de 10 cifre, în timp ce implantul uman este codat pentru a transmite un număr de identificare format din 16 cifre.
Microcipurile care au cauzat cancer la animalele studiate în laborator au fost furnizate de BioMedic Data Systems, Inc. şi sunt identice cu implanturile umane VeriChip. Ambele conţin un microcip şi o antenă, sigilată într-un cilindru din sticlă borosilicat de 12 mm. Acestea sunt parţial acoperite cu un strat de polipropilenă anti-migrare şi se injectează în corp cu un ac de 12 cm.

Aş dori să verific personal dovezile. Unde pot găsi studiile de cercetare originale?

Studiile au fost publicate iniţial în diverse ziare de patologie, veterinare şi toxicologice, între anii 1996 şi 2006. Autoarea acestei colecţii de întrebări frecvente, Katherine Albrecht, doctor în educaţie, a realizat un raport exhaustiv de 52 de pagini referitor la studiile care au fost publicate pe website-ul AntiChips.com şi el este distribuit gratuit.  Textul integral al articolelor originale referitoare la aceste cercetări a fost scanat şi postat pe site-ul nostru.

Ar trebui să ne îngrijoreze dezvoltarea cancerului la oameni în urma implantului cu microcipuri?

Faptul că rozătoarele şi câinii au dezvoltat cancer în jurul implanturilor cu microcipuri nu înseamnă în mod necesar că aceasta se va petrece şi la oameni. Totuşi, cercetările anterioare au arătat că oamenii sunt predispuşi apariţiei de tumori maligne ca urmare a implantărilor de corpuri străine. În câteva cazuri, oamenii au dezvoltat sarcoame foarte agresive şi carcinoame în jurul stimulatoarelor cardiace şi a altor dispozitive implantate în corp.

Majoritatea tumorilor maligne depistate la rozătoare, cauzate de microcipuri, au fost sarcoame – cancere ale ţesuturilor moi. Deşi sarcoamele sunt relativ rare în cazul oamenilor, ele constituie cauza majorităţii deceselor rezultate în urma cancerului testicular, a bolii Hodgkin şi a cancerului de tiroidă. De asemenea, sarcoamele sunt cunoscute pentru recurenţa lor şi pentru faptul că produc metastaze cu efecte devastatoare.

Trebuie remarcat faptul că aceeaşi companie care produce implantul uman VeriChip, a produs şi a vândut microcipuri identice care au produs cancer la câini.

Dat fiind faptul că implantarea microcipului a fost realizată la oameni începând cu anul 2001 unui număr destul de mic de indivizi, se cunosc foarte puţine lucruri despre reacţia pe lungă durată a implantului la fiinţele umane. Conform spuselor mai multor persoane care au fost implantate, VeriChip Corporation nu a elaborat nicio procedură legală de monitorizare a reacţiilor pacienţilor la aceste dispozitive.

IV. CONTROVERSĂ ASUPRA CANCERULUI:
EUFEMISME ALE PRODUCĂTORILOR DE IMPLANTURI HOMEAGAIN PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE

Cum a răspuns VeriChip Corporation la disputa privind cancerul?

De când rezultatele cercetărilor ce au corelat microcipurile implantabile cu cancerul au ajuns în atenţia publicului larg (în septembrie 2007) – vezi secţiunea anterioară a acestui document, pentru detalii privind cancerul produs de cipuri -, reprezentanţii VeriChip Corporation şi companiile afiliate au făcut câteva declaraţii inexacte presei, privind rezultatele cercetărilor.

Declaraţiile inexacte ale conducerii companiei producătoare de microcipuri

VeriChip Corporation şi companiile afiliate, Digital Angel şi Destron Fearing, au făcut nenumărate declaraţii inexacte referitoare la studiile privind cancerul, în Business Week, Time Magazine, the RFID Journal  şi alte publicaţii din mass-media. Poate cea mai lungă şi mai incriminatoare dintre ele este cea făcută de către directorul VeriChip, Scott Silverman, într-un articol pe care l-a scris pentru Business Week Magazine, în ianuarie 2008. Articolul, intitulat „Mituri despre cipul implantabil” – „Myths About Implantable Chips”, conţine afirmaţiile de mai jos. Sub fiecare afimraţie este prezentată şi varianta adevărată.

Dl. Silverman a scris:
„Anul trecut s-a publicat de către Associated Press un articol care susţinea că microcipurile implantabile cauzează cancer – o acuzaţie pe care noi o combatem în mod ferm. Această „poveste” se referea la rezultatele a trei studii ce corelau microcipurile implantabile cu formarea tumorilor maligne.”

Inexact. AP a realizat, de fapt, recenzia a opt studii ce legau microcipurile implantabile de apariţia cancerului.

„Este important să scoatem în evidenţă faptul că aceste studii au fost efectuate pentru a face cercetări privind microcipul ca şi potenţială cauză a creşterii tumorii, iar rezultatele au fost nesemnificative pentru cercetare.”

Deşi acest lucru este corect din punct de vedere tehnic, întrucât cercetătorii au descoperit cancerul în timpul altor cercetări, el nu are nicio relevanţă în cazul rezultatelor publicate.

„De asemenea, este foarte important de observat faptul că aceste studii au folosit şoareci şi şobolani crescuţi special pentru aceasta şi modificaţi genetic astfel încât posibilitatea apariţiei cancerului să crească.”

Declaraţia este incorectă. Numai unul dintre cele şase studii realizate pe rozătoare, care au depistat cancer, au implicat şoareci modificaţi genetic. Acesta este însă un argument în plus în defavoarea microcipurilor, întrucât şoarecii modificaţi genetic fuseseră crescuţi pentru a dezvolta cancer numai în prezenţa anumitor toxine, iar rata crescută a cancerului la şoarecii respectivi este o dovadă în plus care evidenţiază pericolul implanturilor.

„Este de asemenea important de remarcat faptul că şoarecii şi şobolanii care au fost utilizaţi iniţial în aceste studii au fost expuşi la mai mulţi agenţi cauzatori de cancer, precum radiaţiile cu raze X şi carcinogenii chimici.”

Este incorect şi irelevant. Atât animalele folosite exclusiv pentru acest experiment, cât cele pentru control (animale care nu au fost expuse la agenţi chimici sau raze X) au dezvoltat cancer de la microcipuri.

„Prin urmare este imposibil ca aceste trei studii să facă legătura cu dezvoltarea tumorilor având ca şi cauză directă implantul de microcipuri.”

Fals. Cercetătorii au arătat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri.

„Medicii care sunt familiarizaţi cu cercetările de laborator înţeleg aceste diferenţe semnificative, iar publicul larg trebuie să facă la fel.”

Dimpotrivă, membrii comunităţii medicale, inclusiv Dr. Robert Benezra, şeful Programului pentru Genetica Cancerului Biologic, din cadrul Spitalului de Cancer Sloan-Kettering din New York şi Dr. George Demetri, directorul Centrului pentru Sarcoame şi Oncologie osoasă, din cadrul Institutului de Cancer Dana-Farber au fost printre medicii alarmaţi de rezultatele privind cancerul rezultat în urma implantării microcipurilor.

„Şi cel mai important este faptul că FDA continuă să sprijine aprobarea produsului.”

Aceasta arată faptul că FDA (Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite ale Americii) nu era la curent cu studiile privind cancerul, atunci când a aprobat implantul VeriChip la oameni, în anul 2004.

Următoarele întrebări se referă la problemele ridicate de VeriChip şi companiile afiliate acesteia, publicate în Business Week, Time Magazine şi altele.

Associated Press a consultat rezultatele a doar trei studii, aşa cum susţine Dl. Silverman?

Nu. Deşi Scott Silverman susţine în mod eronat în articolul său din Business Week că Associated Press a recenzat numai trei studii, de fapt, AP a consultat opt studii care făceau legătura între implanturile cu microcipuri şi apariţia cancerului.  Şase dintre acestea au raportat faptul că în laboratoarele de cercetări realizate pe şoareci şi şobolani, aceştia au dezvoltat tumori în jurul implanturilor cu microcipuri, iar alte două studii au raportat despre câinii implantaţi care au dezvoltat cancer în jurul implanturilor sau în imediata apropiere a acestora.
Aceste opt studii au fost discutate în secţiunea anterioară acestui set de întrebări frecvente şi au fost analizate în detaliu în vederea realizării studiului nostru exhaustiv asupra acestor cercetări, intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”

Studiile referitoare la cancer au fost efectuate pe animale predispuse la cancer?

Nu. În cinci dintre cele şase studii în care animalele de laborator au dezvoltat cancer au fost folosite rozătoare de laborator obişnuite. Aceste rozătoare sunt crescute pentru a obţine uniformitate şi rezistenţă şi sunt folosite în studiile privind cancerul, pentru capacitatea lor de a răspunde la substanţele carcinogene, rămânând în acelaşi timp relativ imune la tumorile spontane care nu au legătură cu substanţele carcinogene folosite la teste. Când rozătoarele dezvoltă cancer, acesta este un indiciu clar că au fost expuse la agenţi cauzatori de cancer.
Detalii despre presiunea exactă aplicată în fiecare dintre studii sunt oferite într-un tabel în studiul nostru exhaustiv asupra cercetărilor intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006” .
Cele două cazuri în care câinii au dezvoltat cancer de la microcip se referă la un buldog francez şi la un metis. Aceşti câini au fost crescuţi în casă, fără vreo predispoziţie specială pentru dezvoltarea tumorilor.

Şoarecii modificaţi genetic au fost folosiţi într-un studiu în care au fost special crescuţi pentru a dezvolta tumori?

Nu. Şoarecii p53+/- folosiţi în studiul Blanchard din 1999 – nu sunt „special crescuţi pentru a dezvolta tumori” aşa cum pretinde VeriChip. Dimpotrivă, aceştia au fost modificaţi genetic pentru a avea o predispoziţie ridicată la cancer numai când sunt expuşi la genotoxine sau la substanţe care dăunează materialului genetic. S-a constatat că, în primele şase luni de viaţă, aceşti şoareci nu dezvoltă tumori spontane în absenţa genotoxinelor,  însă,  la scurt timp după implantarea microcipurilor (mai devreme de şase luni de zile), ei au dezvoltat tumori în jurul microcipurilor sau ataşate de acestea.
Rata ridicată de dezvoltare a cancerului la aceşti şoareci (10,2%) în numai şase luni, sugerează clar faptul că microcipurile implantate sunt genotoxice sau generatoare de biproduse genotoxice.  Cercetătorii au declarat că „prezenţa corpului străin [implantul cu microcip] poate declanşa reacţii ale ţesuturilor, capabile să genereze biproduse genotoxice”.
Rata foarte ridicată de cancer la aceşti şoareci este o descoperire cutremurătoare, care reprezintă un mare semnal de alarmă în ceea ce priveşte pericolul implantării microcipului.

Este posibil ca aceste cancere să fi fost cauzate de diverse substanţe chimice şi nu de microcip?

Nu. Este clar faptul că sarcoamele maligne care s-au format în jurul microcipurilor au fost cauzate chiar de microcipuri şi nu de alţi compuşi chimici care au fost administraţi unora dintre animale. Ştim asta pentru că şi animalele pentru experiment şi cele pentru control au dezvoltat cancere în jurul implantelor. Cu alte cuvinte, animale care nu au fost expuse la niciun fel de chimicale au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor.
În câteva dintre studii, cercetătorii nu îşi propuseseră iniţial să cerceteze efectele implanturilor cu microcipuri. În schimb, ei analizau siguranţa mai multor compuşi chimici. Ca o procedură de rutină, aceştia au implantat microcipuri tuturor animalelor în scop de identificare, apoi au stabilit un număr al acestora alături pentru a servi drept grup de control în timp ce au administrat compuşi experimentali celorlalte. După o anumită perioadă de timp, cercetătorii au fost surprinşi să descopere că animalele din ambele grupuri de control şi cel experimental dezvoltaseră tumori maligne în jurul microcipurilor. Au considerat că aceste cancere cauzate de cipuri sunt atât de semnificative încât au publicat descoperirile lor, deşi rezultatul nu era ceea ce îşi propuseseră iniţial să cerceteze.

Este adevărat, aşa cum susţine VeriChip, că nu poate fi făcută nicio legătură între tumori şi microcipurile implantate?

Nu. Conform celor anterior expuse în acest document, cercetătorii au declarat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri. Sunt foarte fermi asupra acestui punct.

Este adevărat că tumorile au fost benigne şi inofensive?

Nu, nu este adevărat. Benign înseamnă necanceros. Tumorile descoperite la animalele de laborator nu au fost benigne. Acestea erau sarcoame maligne, fibrosarcoame şi alte forme mortale de cancer. Tumorile cauzate de microcipuri au avansat repede, erau cancere maligne care adesea au dus la moartea rapidă a animalelor pe care le-au atins. De fapt, majoritatea animalelor care au dezvoltat tumori asociate microcipurilor au murit prematur ca urmare a acestor tumori, după cum aceste declaraţii ale cercetătorilor afirmă:

„Majoritatea animalelor cu tumori asociate microcipurilor au murit prematur.”

– Cercetătorul Sophie Le Calvez şi colegii (p. 258)

„Tehnologia electronică a microcipurilor… poate afecta rata animalelor muribunde şi cea a mortalităţii [i.e., rata de îmbolnăvire şi cea de deces], din cauza mărimii mari şi a creşterii rapide a tumorilor cauzate de microcipuri precum şi ocurenţa metastazelor.”  

– Cercetătorul Laura Elcock şi colegii (p. 491)

“Majoritatea tumorilor apărute din cauza corpurilor străine sunt maligne… şi au o rată de creştere rapidă, omorând animalul în câteva săptămâni.”

– Elcock şi colegii (p. 491)

Au fost studii în care animalele cărora le-au fost implantate cipuri nu au dezvoltat cancer?

Da, mai multe studii în care animale cărora le-au fost implantate microcipuri nu au dezvoltat cancer au fost citate ca dovadă pentru a susţine faptul că dispozitivele cu microcip sunt sigure (vezi Tabelul 1 dedesubt). Totuşi, aceste studii au implicat un număr foarte mic de animale sau animalele doar au fost observate doar pentru o scurtă perioadă de timp. În majoritatea studiilor în care a fost depistat cancerul, acesta a apărut în timpul celui de-al doilea an de la expunerea la dispozitiv sau în a doua jumătate a vieţii animalelor. Dezvoltarea cancerului la animale nu este preconizată să apară la numai câteva zile sau câteva săptămâni de la expunere.

TABELUL 1: Studii în care nu a fost depistat cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)

Specii

#animale

Durata expunerii

Rata cancerului

Murasugi et al., 2003

Câini

2

2

2

2

1

3 zile

3 luni

1 an

3 ani

6 ani

Nici una depistată

Ball et al., 1991

Şobolani

10

10

10

10

2 săptămâni

3 luni

6 luni

1 an

Nici una depistată

Rao & Edmondson, 1990

Şoareci

10

10

39

74

3 luni

15 luni

Mai puţin de 2 ani

2 ani

Nici una depistată

În schimb, când cercetătorii au urmărit evoluţia a mii de animale pe o perioadă mai lungă de timp au găsit dovezi solide care legau cancerul de microcipuri, după cum este ilustrat în Tabelul 2.

TABELUL 2: Studii care au descoperit cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)

Specii

#animale

Durata expunerii

Rata cancerului

Le Calcez et al., 2006

Şoareci

1,260

2 ani

4,1%

Vascellari et al., 2006

Câine

N/A

7 luni (la 9 ani)

1 câine

Vascellari et al., 2004

Câine

N/A

18 luni (la 11 ani)

1 câine

Elcock et al., 2001

Şobolani

1,040

2 ani

0,8%

Blanchard et al., 1999

Şoareci

177

6 luni

10,2%

Palmer et al., 1998

Şoareci

800

2 ani

2,0%

Tillmann et al., 1997

Şoareci

4,279

Întreaga durată de viaţă

0,8%

Johnson, 1996

şoareci

2,000

2 ani

˜1,0%

FDA ştia de legătura cu cancerul când a aprobat VeriChip pentru uz uman?

Conform dovezilor disponibile, se pare că FDA nu ştia de studiile privind cancerul. Când FDA a aprobat VeriChip pentru uz uman în octombrie 2004, s-a bizuit pe companie pentru a revela orice riscuri asociate dispozitivului.  A fost responsabilitatea VeriChip să tragă semnale de alarmă la FDA cu privire la descoperirile privind cancerul şi să pună la dispoziţie copii ale studiilor la FDA pentru ca aceasta să le analizeze. Cu toate acestea, din moment ce directorii generali ai VeriChip au declarat oficial că nici ei, nici compania nu a ştiut de studii la acea vreme, nu ar fi avut cum să le pună la dispoziţia FDA.
Administratorul VeriChip, Scott Silverman şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher au declarat amândoi că nu ştiau de studiile de cancer înainte ca Associated Press să facă dezvăluirile din septembrie 2007. Într-o declaraţie scrisă către Associated Press, Dl. Silverman a declarat că VeriChip nu „ştia de niciun studiu care să fi descoperit tumori maligne în laboratoare la şobolani, şoareci şi cu siguranţă nu la câini sau pisici.”  Acesta şi-a reafirmat dezminţirea în timpul unui interviu televizat la canalul naţional ABC în emisiunea „Good Morning America” în septembrie 2007.  Şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher, a negat orice cunoştinţă privind studiile într-un interviu din 2007 la WGCL, televiziunea afiliată CBS din Atlanta.

VeriChip Corporation (atunci desfăşurându-şi activitatea sub numele de „Applied Digital Solutions”) nu a pus la dispoziţia FDA în mod intenţionat studiile despre cancer?

Da, se pare că reprezentanţii VeriChip au ascuns intenţionat cel puţin două din studiile despre cancer în formularul de la FDA. În ciuda dezminţirilor repetate ale companiei cum că nu ar fi ştiut de niciun studiu care să lege microcipurile de cancer, dl. Silverman a recunoscut ulterior pentru Time Magazine că VeriChip era la curent cu unul dintre cele mai incriminatoare studii asupra cancerului, studiul din 1999 al lui Blanchard – şi a ales intenţionat să ascundă informaţiile de FDA.

Conform Time Magazine:
„Cât despre cel de-al treilea studiu [cel din 1999 al lui Blanchard în care 10,2% din şoarecii implantaţi cu cipuri au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor], Silverman spune că a fost realizat pe şoareci crescuţi special pentru a dezvolta tumori, şi prin urmare a fost omis din ansamblul studiilor incluse în formularul de la FDA.”

Compania nu ar fi putut să ia decizia de a omite un studiu din formularul de la FDA decât dacă ar fi ştiut că există. Şi din moment ce compania ştia de unul din studiile lui Blanchard, trebuie să fi ştiut şi că cercetătorul Keith Johnson în cursul investigaţiilor sale descoperise independent că „sarcoamele subcutanate din locul în care fuseseră implantate transponderele au fost depistate la aproximativ 1% din şoareci”, din moment ce această informaţie era clar tipărită în articolul lui Blanchard. Chiar dacă VeriChip trebuie să fi fost la curent cu cercetările lui Johnson, există dovezi solide (analizate ulterior în această colecţie de ÎF) care sugerează că VeriChip a ascuns acel studiu şi de FDA.

Studiul Blanchard ar fi trebuit inclus în formularul de la FDA?

Absolut. Conform autorilor studiului, rata mare de cancer dezvoltat (10,2%) la şoarecii modificaţi genetic p53+/-, la numai şase luni de la expunere, sugerează că microcipurile implantate pot avea atribute genotoxice sau pot favoriza producerea de genotoxine în gazdă. Acest fapt ridică semne mari de întrebare privind siguranţa microcipului şi ar putea ajuta la explicarea descoperirilor referitoare la cancer din alte studii. În plus, studiul Blanchard conţinea o referinţă la studiul Johnson, în care şoarecii implantaţi cu microcipuri au dezvoltat şi ei cancer.

Dacă VeriChip ar fi pus la dispoziţia FDA aceste studii, este aproape sigur faptul că agenţia ar fi realizat o cercetare exhaustivă pentru a descoperi toate studiile care au fost publicate cu privire la implanturile cu microcipuri şi  apariţia cancerului. Acea căutare ar fi scos la iveală studiile Elcock, Palmer şi Tillmann, care fuseseră publicate atunci, despre programul VeriChip din 2004.
În concluzie, informaţiile din studiul Blanchard ar fi trebuit puse la dispoziţia FDA, pentru a fi supuse unei analize mai atente, atunci când agenţia a evaluat siguranţa implanturilor cu microcipuri pentru uz uman. Faptul că VeriChip a omis această informaţie importantă din formularul FDA a fost o acţiune nepotrivită, neglijentă şi dezamăgitoare.

Există informaţii suplimentare referitoare la faptul că VeriChip nu a adus la cunoştinţa FDA studiile despre cancer?

Da. Dl. Silverman a făcut declaraţii în articolul său din Business Week, care indică şi mai mult faptul că această companie nu a pus la dispoziţia FDA niciunul dintre studiile privind cancerul.

Acesta a scris:
În timpul procesului de aprobare al FDA am pus la dispoziţia acestei organizaţii 34 de studii care demonstrau siguranţa microcipurilor implantabile. Au fost multe studii realizate pe şoareci, şobolani, marmote, iepuri, porci de guineea, porci şi câini, studii care au cercetat microcipul şi posibilele efecte adverse ale implantării lui în ţesutul subcutanat. Niciunul din aceste studii nu arată depistarea vreunei tumori sau alte probleme semnificative.

FDA a fost întrebată dacă a analizat studiile privind cancerul înainte de a aproba VeriChip?

Da, această întrebare a fost adresată în repetate rânduri FDA, dar şi la în acest caz agenţia a refuzat să ofere un răspuns direct. Conform Associated Press (AP), FDA a refuzat mai multe cereri ale AP care îi cerea să specifice ce studii a analizat înainte de a aproba VeriChip. În octombrie 2004, acest cercetător (Katherine Albrecht) a înaintat la FDA o cerere vizând Dreptul la Libera Informare (FOIA), cerând documentele pe care agenţia le-a analizat în timpul procesului de aprobare. După mai mult de un an, agenţia a răspuns cu o scrisoare tip, declarând că nu au existat documente care să răspundă cererii respective. AP a înaintat o cerere FOIA asemănătoare la începutul lui 2007 şi încă mai aşteaptă un răspuns. (Todd Lewan, declaraţie personală)

Referitor la aceste cercetări au mai fost făcute şi alte declaraţii false sau care induc în eroare?

Da. Declaraţiile care urmează se numără printre alte afirmaţii inexacte ale lui Scott Silverman şi ale lui Destron Fearing, pe care aceştia le-au făcut în legătură cu studiile privind cancerul.
•    Tumorile din studiul Le Calvez nu erau maligne
•    Şoarecii cu tumori din studiul Tillman erau „sănătoşi”
•    Majoritatea tumorilor din studiul Tillman erau „benigne”
Fiecare dintre aceste declaraţii este analizată în următoarele pagini.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Tumorile din studiul Le Calvez nu erau maligne
La puţin timp după ce reporterul AP, Todd Lewan, a scos la iveală povestea despre cancer, directorul tehnic Zeke Mejia a fost intervievat de RFID Journal. În acel interviu, Dl. Mejia a acuzat AP de denaturarea studiilor de cercetare şi a pretins faptul că tumorile găsite într-un dintre studiile realizate nu erau maligne.
„ …Mejia spune că e posibil ca studiile în sine să fi fost denaturate de [reporterul AP Robert Todd] Lewan. Un exemplu în acest sens l-a constituit un studiu francez, citat în articolul AP, care a descoperit faptul că aproape 4,1% din 1260 de şoareci implantaţi au dezvoltat tumori. Deşi studiul nu afirma faptul că vreuna dintre tumori ar fi fost canceroase, ştirea prezentată a concluzionat că ele erau maligne. Mejia a declarat că o asemenea concluzie „distorsionează realitatea şi demoralizează”.
„Nu vreau decât să se publice adevărul”, spune Mejia. „Şi plecând de la acest punct, adevărul este că studiile nu dovedesc nicio legătură între tumori la animale şi implanturile cu microcipuri RFID.” O lună mai târziu, Administratorul VeriChip, Scott Silverman a făcut o declaraţie asemănătoare pentru Time Magazine în timpul unui interviu în exclusivitate pe care l-a dat acestei reviste:
„Al doilea studiu, realizat în Franţa în 2006, la doi ani de la aprobarea formularului VeriChip de către FDA, a descoperit că deşi 4% din cei 1260 de şoareci folosiţi în studiu au dezvoltat tumori, niciuna nu era malignă.”

FAPT – Tumorile erau sarcoame maligne care au omorât multe dintre animale
Declaraţiile sunt false. Nu numai că tumorile din studiul francez erau maligne, dar au fost şi mortale. Cercetătorul Sophie Le Calvez şi colegii săi au fost şocaţi să descopere că mai mult de 4% din şoarecii pe care i-au implantat cu microcipuri au dezvoltat sarcoame maligne în jurul sau în apropierea implanturilor, în doi ani de la expunere. Majoritatea animalelor care au dezvoltat tumorile,  au murit prematur ca urmare a acestora. Iniţial, tumorile au fost identificate după morfologie ca fiind fibrosarcoame (17 cazuri), rabdomiosarcoame (12 cazuri), leiomiosarcoame (2 cazuri), histiocitom malign fibros (3 cazuri), adenocarcinom al glandelor mamare (2 cazuri) şi alte sarcoame (16 cazuri). Ulterior, după teste suplimentare, cercetătorii au reclasificat tumorile ca „sarcoame neclasificate altfel (NOS), cu o componentă miofibroblastică mare”. Un sarcom este o tumoare malignă a ţesutului moale, cel care face legătura, sprijină sau înconjoară alte structuri şi organe ale corpului.
Odată apărute, tumorile maligne se dezvoltă rapid. Nu numai că tumorile erau maligne, dar erau adesea infiltrate în apropierea ţesutului muscular, iar numeroase altele au atins faza de metastază (s-au extins) cauzând cancer la plămânii, pancreasul şi stomacul animalelor.
În plus, multe dintre implanturi au migrat din locul iniţial de implantare (spatele şoarecilor), cauzând cancer şi în alte părţi ale corpului. 19% din cancerele găsite au implicat microcipuri care au migrat din spate în membrele, abdomenul sau capul animalelor. Animalele erau ciuruite la propriu cu tumori canceroase.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Şoarecii cu tumori din studiul Tillmann erau „sănătoşi”
Într-un interviu oferit în exclusivitate revistei Time Magazine, administratorul VeriChip Scott Silverman a menţionat unul din studiile din articolul AP, care arăta că mai puţin de 1% din cei 4.279 de şoareci cărora le-au fost implantate microcipuri au dezvoltat tumori „cauzate în mod evident de microcipurile implantate”, dar în rest erau sănătoşi şi „nu prezentau niciun simptom clinic cu excepţia nodulului de pe spate”.

FAPT – Şoarecii prezentau cancer invaziv
Şoarecii în cauză prezentau cancer invaziv, indiferent de orice alte probleme de sănătate pe care le-ar fi putut avea sau nu. Studiul Tillmann din 1997, la care se referă acest pasaj, a raportat că din cei 4.279 de şoareci implantaţi cu microcipuri, 0.8% (sau 36 dintre ei) au dezvoltat cancere maligne, care au fost evident cauzate de microcipuri. Aceste tumori au fost identificate ca fiind de două tipuri principale: fibrosarcoame implicând „invazia locală extinsă a ţesuturilor înconjurătoare” şi histiocitoame fibroase maligne cu „zone de necroză şi activitate mitotică ridicată”. Nu numai că tumorile erau maligne, dar  ele creşteau  adesea, atingând un diametru de aproximativ un centimentru sau mai mult, după cum se poate vedea din fotografia care a apărut în articolul original. Nu ar fi corect să clasificăm şoarecii cu tumori maligne ca fiind „sănătoşi”.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Majoritatea tumorilor din studiul Tillmann au fost „benigne”
La sfârşitul anului 2007, Destron Fearing, producător ai implantului HomeAgain  pentru animale de companie, a realizat un raport despre studiile realizate asupra cancerului, care conţinea următoarea declaraţie, evident eronată:
„Majoritatea tumorilor [din studiul Tillmann din 1997] au fost fibrosarcoame benigne…”

FAPT – Tumorile au fost sarcoame maligne (canceroase)
Nu există „fibrosarcoame benigne”. Un fibrosarcom este un tip de sarcom, o tumoare malignă a ţesutului moale, care leagă, sprijină sau înconjoară alte structuri şi organe ale corpului. El este, prin definiţie, malign. După cum s-a discutat anterior, tumorile găsite în studiul realizat de Tillmann în 1997 au fost în primul rând fibrosarcoame şi histiocitoame fibroase maligne.
Dr. Timothy Jennings, expert în cancere provocate de implanturi la oameni, a confirmat că nu există boală numită „fibrosarcom benign” şi că „orice tumoare clasificată ca sarcom ar trebui considerată malignă.”

V. ALTE PROBLEME CU IMPLANTURILE UMANE
În afară de chestiunile legate de cancer, implantul VeriChip ridică alte riscuri medicale?Da. Riscuri electrice, incompatibilitate IRM, reacţie adversă tisulară, precum şi migrarea transponderului implantat sunt numai câteva dintre riscurile potenţiale asociate implantului VeriChip, conform unei scrisori din 12 octombrie 2004 emise de Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite ale Americii (FDA).
Incompatibilitatea IRM este una din cele mai serioase probleme identificate de FDA. Un aparat IRM foloseşte câmpuri magnetice puternice legate la  frecvenţe radio (FR), pentru înregistrarea pulsaţiilor. Conform manualului FDA privind Interacţiunile medicale ale dispozitivelor cu Sistemele de Imagerie prin Rezonanţă Magnetică, „curenţii electrici pot fi induşi prin implanturile din metale conductibile” şi pot cauza „chiar arsuri severe pacientului”. Există, de asemenea, dovezi care indică faptul că dispozitivul VeriChip nu mai poate funcţiona după expunerea la puterea mare de scanare folosită în IRM.La ce se referă „migrarea”? Este ea o problemă gravă?

Migrarea are loc atunci când un microcip creează un tunel prin carne şi se mişcă către o altă parte a corpului. Migrarea cipului este o problemă de actualitate pentru animalele implantate, în ciuda folosirii unui înveliş proiectat pentru a stabiliza implantul. În 1999, o echipă de cercetători a descoperit că aproximativ jumătate din transponderele implantate în câinii de vânătoare au migrat, în timpul unui studiu ce s-a desfăşurat pe durata a 4 luni. Asociaţia Veterinară pentru Animale Mici din Marea Britanie, care înregistrează reacţiile adverse la microcipuri în Anglia, raportează faptul că a primit peste 180 de plângeri de asemenea tipuri de migrări ale cipurilor în interiorul corpului animalelor de companie. Din păcate, nu există nicio înregistrare similară în Statele Unite ale Americii, astfel că incidentele legate de migrarea cipurilor nu sunt raportate în această ţară.

Semnificativ este faptul că, atunci când cipurile migrează în corpul animalelor, acestea pot cauza cancer acolo unde se deplasează, după cum a descoperit cercetătoarea Sophie Le Calvez, în studiile sale de laborator. Deşi echipa ei a injectat iniţial cipurile în spatele şoarecilor, un număr mare de dispozitive a fost găsit în leziunile canceroase ce s-au dezvoltat în membrele animalelor, în abdomen şi în cap. 19,3% din cancerele depistate s-au format în jurul acestor aşa-numite „cipuri migrate”.

Au fost depuse plângeri la FDA cu privire la VeriChip?

Da, sunt la curent cu cel puţin un raport de reacţie adversă depus la FDA, în care o pacientă a experimentat dureri prelungite şi disconfort din cauza microcipului. Ulterior, aceasta şi-a scos implantul, iar durerea a dispărut. Din motive de confidenţialiate, numele pacientei nu poate fi dezvăluit în acest document.
Persoanele care au participat voluntar la cercetarea sponsorizată de VeriChip sau care au participat la programele de implantare a cipurilor, în care era implicată compania VeriChip sunt rugate să ne contacteze de urgenţă dacă experimentează orice fel de efecte adverse.

Este posibilă îndepărtarea implantului VeriChip? Cât de dificilă este procedura?

Administratorul VeriChip Scott Silverman a declarat presei că îndepărtarea implantului VeriChip este o procedură simplă, aproape banală. Într-un interviu din anul 2006, acesta a spus:

„Dacă o persoană solicită îndepărtarea sa, microcipul poate fi scos printr-o procedură simplă, ambulatorie. Poate fi asemănată îndepărtării unei aşchii mari sau unei bucăţi de sticlă.” (Scott Silverman, Administrator Compania VeriChip)

Cei care chiar au trecut prin procedura de îndepărtare a cipului spun altceva. Îndepărtarea unui dispozitiv VeriChip implantat necesită o operaţie care te supune la dureri, procedură descrisă de pacienţi ca fiind dificilă, ce consumă timp şi este scumpă. Una dintre probleme este localizarea microcipului, care în general nu poate fi simţit sub piele. De asemenea, este posibil ca microcipul să fi migrat în altă parte a corpului. Odată găsit, cipul nu poate fi pur şi simplu tras din corp ca o bucată de sticlă, din moment ce învelişul împotriva migrării de pe implant se leagă de ţesutul subcutanat. Prin urmare, pentru a-l putea îndepărta trebuie tăiată carnea din jurul implantului .

Îndepărtarea implantului VeriChip

Imagini dintr-un documentar francez arată îndepărtarea chirurgicală a unui implant VeriChip din braţul unui jurnalist. Din cauza faptului că învelişul împotriva migrării de pe implant se leagă de ţesutul subcutanat, carnea trebuie tăiată de pe implant, pentru a-l putea îndepărta.

Reporterul CNN, Robyn Curnow, confirmă faptul că îndepărtarea cipului este dificilă. Aceasta a fost implantată cu un VeriChip într-un club de noapte din Spania, în anul 2004, şi şi-a scos ulterior dispozitivul, în cursul aceluiaşi an. Ea a declarat că operaţia a fost o provocare pentru doctorii implicaţi – departe de a fi ca „îndepărtarea unei aşchii”. Iată declaraţia ei:

„Odată întoarsă acasă la Londra, am început să simt discomfort şi nesiguranţă din cauza implantului cu microcip. Site-ul Baja Beach Club asigură că îndepărtarea microcipului este o procedură simplă, care nu doare, la fel ca îndepărtarea unei aşchii. Dar cei doi doctori la care am fost la Londra, nu sunt de acord. Îndepărtarea microcipului a devenit o problemă serioasă.
Medicul primar Dr. Stuart Sanders mi-a recomandat să merg la chirurgul plastic consultant, Lena Andersson, imediat ce şi-a dat seama că nu poate simţi microcipul. Era băgat atât de adânc în braţul meu, încât doctorul m-a trimis să fac o radiografie. Dar nici aceasta nu i-a ajutat să detecteze cipul.
Deşi microcipul era vizibil pe radiografie, era imposibil de localizat în mod precis în braţul meu, căci nu era deloc în apropierea locului în care fusese introdus. Găsirea sa a implicat o operaţie la o clinică şi o doză mare de regret post-Baja. O noapte de distracţie în Barcelona a ars definitiv în braţul meu. În timp ce eram întinsă pe o masă de operaţie – din nou anesteziată – Andersson a reuşit în cele din urmă să-mi scoată cipul, orientându-se cu ajutorul unui senzor cu raze X de înaltă tehnologie şi a două monitoare.”

Un jurnalist francez, la rândul său, şi-a îndepărtat un implant VeriChip şi a înregistrat operaţia. Avem cunoştinţă de cel puţin un pacient din SUA, care şi-a îndepărtat un microcip. Aceasta a semnalat dureri post-operatorii şi arsuri majore ca urmare a operaţiei de îndepărtare. Surse pe care le-am contactat în legătură cu acest caz, au dezvăluit faptul că mai mulţi pacienţi care au participat la studii medicale ale VeriChip au suferit operaţii pentru a li se îndepărta implanturile, ori aşteaptă să li se facă o astfel de operaţie.

Poate fi dezactivat un implant VeriChip?

Nu există o procedură oficială pentru dezactivarea unui microcip implantat. Dat fiind faptul că dispozitivul nu are sursă de curent sau părţi mobile care să se uzeze, acesta ar putea funcţiona, teoretic, pe termen nedefinit.
Dacă un implant cu microcip este supus unui curent electromagnetic puternic, acesta poate să devină nefuncţional. Conform testelor, un VeriChip care a trecut, de exemplu, printr-o procedură de scanare IRM de putere înaltă, nu mai este detectat de cititorul de cipuri. Totuşi, expunerea la un câmp electromagnetic nu este o metodă recomandată pentru dezactivarea cipului implantat, căci acest lucru ar putea determina încălzirea sa în corp, producând eventuale arsuri interne.

Au existat cazuri în care cipul să iasă singur din corp?

Da. Pompierul John Centola din Atlanta şi-a introdus un cip în braţ în timpul unei conferinţe în 2007, care ulterior a ieşit prin piele în timp ce acesta înota. A vorbit despre acest lucru la postul de televiziune Atlanta CBS 46 şi într-un interviu de o oră la radio cu autoarea acestei sesiuni de întrebări şi răspunsuri.
Problema cipurilor care au ieşit prin piele sau care au fost „pierdute” a fost una din cele des întâlnie majoritatea studiilor realizate pe animale. Rao şi Edmondson au raportat că două dintre cele 140 de microcipuri pe care le-au implantat în şoareci, au ieşit ulterior din corpurile animalelor. Unul dintre microcipuril, aflat în ţesutul subcutanat deasupra vertebrelor lombare ale animalului, a fost împins afară din corp cu ajutprul cicatricii rămase în locul injecţiei, la zece luni de la implantare.
În studiul Tillmann, 1.5% din cele 4.279 (aproximativ 64) de microcipuri implantate au trebuit să fie înlocuite cu transpondere noi, atunci când acestea fie au încetat să mai funcţioneze, fie au ieşit din corpurile animalelor şi au fost găsite ulterior în cuştile acestora. Majoritatea cipurilor au ieşit din corpul animalelor în primele două zile de la implantare, iar în unele cazuri şi după şapte luni.
Cercetătorul Keith Johnson a raportat de asemenea că pierderea este una dintre problemele majore ale implanturilor, declarând: „Au fost câteva cazuri la începutul studiilor, în care cipurile au migrat în afară, în cazurile în care rana cauzată de introducerea lor nu s-a vindecat cum ar fi trebuit”.

Informaţiile oferite de VeriChip ar fi disponibile în cazul unui dezastru natural?

Nu este un lucru înţelept să ne bazăm pe un implant VeriChip pentru informaţii medicale importante necesare în situaţii critice – în timpul sau imediat după un dezastru natural – atunci când conexiunea la internet este lentă sau inaccesibilă. Implantul VeriChip nu conţine informaţii medicale despre pacient, ci doar un număr de identificare din 16 cifre. Pentru a accesa înregistrările unui pacient, un asistent medical trebuie să se conecteze la internet pentru a accesa o bază de date. Dacă conexiunea la internet nu este accesibilă, informaţiile medicale nu vor putea fi accesate. După un dezastru cum ar fi un uragan, un cutremur, o tornadă sau un incident terorist, conexiunea la internet poate fi întreruptă. Paradoxal, este exact momentul în care înregistrările medicale urgente ar fi foarte necesare.
Compania VeriChip a recunoscut existenţa acestei posibile probleme, menţionând că  poate fi dată în judecată dacă pacienţii nu pot accesa datele medicale atunci când le sunt necesare. La pagina 23 din declaraţia de înregistrare SEC a VeriChip, compania scrie: „este posibil ca baza de date să nu funcţioneze corect, dacă vreun sistem terţ necesar nu funcţionează sau dacă apar acţiuni neprevăzute sau dezastre naturale.” La aceasta se adaugă şi faptul că „în trecut au existat perioade scurte de timp în care baza de date a fost inaccesibilă”.

Baza de date VeriChip va fi disponibilă în alte momente în care am nevoie să o accesez?

Este posibil să nu fie disponibilă, conform VeriChip. Compania a detaliat apariţia riscului ca o întrerupere în reţea să poată cauza imposibilitatea accesării bazei de date:

„Întreruperile accesului la baza noastră de date VeriMed, ce conţine informaţii despre pacienţi pot avea un impact negativ asupra venitului nostru, precum şi a reputaţiei noastre, expunându-ne riscului de a ni se intenta proces.
Accesul garantat la baza de date VeriMed cu informaţiile pacienţilor este o componentă cheie a funcţionării sistemului nostru VeriMed. Capacitatea noastră de a oferi acces neîntrerupt la baza de date, operată de noi sau de terţe părţi cu care încheiem contracte, va depinde de operarea eficientă şi neîntreruptă a computerului şi a sistemelor de comunicare implicate. Deşi anumite elemente legate de tehnologie, curent, comunicaţii, personal şi site sunt redundante, baza de date nu poate fi în totalitate redundantă.  În plus, este posibil ca baza de date să nu poată funcţiona corect dacă anumite sisteme necesare care ţin de terţi nu funcţionează sau dacă au loc dezastre naturale sau alte evenimente neprevăzute. În trecut au existat scurte perioade de timp în care baza de date a fost inaccesibilă, ca urmare a activităţii de dezvoltare, întreţinere a sistemului sau din cauza unor căderi de curent. Orice întrerupere a serviciilor bazei de date, a sistemelor de operare, a reţelelor de comunicare sau cele ale terţilor pe care ne bazăm, ar putea avea ca rezultat imposibilitatea accesării bazei de date de către utilizatori, pentru o perioadă nedeterminată de timp. În plus, acest lucru ar putea determina pierderea încrederii comunităţii medicale în compania noastră, precum şi a persoanelor care au trecut prin procedura de implantare a microcipurilor, fapt care va conduce la pierdere de bani şi intentarea unor eventuale procese.
De asemenea, dacă programul care protejează informaţia conţinută în baza noastră de date nu face faţă sau dacă cineva neautorizat pătrunde în baza de date, ne-am putea confrunta cu mari daune aduse afacerii noastre şi am fi pasibili de intentarea unor procese.”

Acesta este numai unul din factorii de risc identificaţi de Compania VeriChip. În 2007, compania a prezentat aproape 20 de pagini de factori de risc în Formularul S-1 din Declaraţia de înregistrare, un document care este cerut de lege pentru a dovedi conformitatea cu declararea publică a stocului.

Personalul de urgenţă va putea citi VeriChip-ul meu în ambulanţă?

Nu neapărat, conform manualului de implantare a VeriChip. Se pare că undele radio precum cele din ambulanţe pot interfera cu echipamentul care citeşte etichetele implantate. Iată declaraţia exactă a companiei:

„În mediile în care există emisii de frecvenţe radio (FR), precum transportul mobil (ambulanţe sau elicoptere), IRM sau echipamentele de scanare de siguranţă, aceste FR pot interfera cu capacitatea de citire a numărul de identificare, folosind un scaner de mână (VeriChip Pocket Reader). În asemenea situaţii, pacientul şi cititorul ar trebui să fie mutat din zona cu activitate de FR sau, dacă este posibil, să se mute sau să se închidă echipamentul cu FR şi apoi să se încerce din nou citirea numărului de identificare.”

Ce acţiune juridică pot demara dacă mi se petrece ceva din cauza implantului VeriChip?

Din păcate, este posibil să nu puteţi demara nicio acţiune juridică dacă păţiţi ceva din cauza implantului VeriChip. Înainte de a primi implantul, persoanelor în cauză li se cere să semneze un contract prin care VeriChip este absolvită de orice responsabilitate în eventualitatea unei răni sau a vreunei vătămări. De fapt, documentul prevede faptul că VeriChip nu prezintă nicio „garanţie de vandabilitate ori conformitate” pentru niciun scop şi absolvă în mod expres compania de la intentarea vreunui proces – inclusiv în cazul neglijenţei sau a încălcării contractului din partea companiei. Formularul VeriChip care trebuie semnat de pacient conţine următoarele:

„Pacientul ……. este în totalitate conştient de toate riscurile, complicaţiile, riscurile de pierdere, vătămare de orice natură şi rănire, care ar putea fi asociate acestei implantări. Pacientul renunţă la orice plângeri, scuteşte VeriChip de orice responsabilitate care ar putea decurge din această implantare şi atestă faptul că nu i-a fost oferită nicio garanţie în legătură cu această implantare. „ORICE FEL DE GARANŢIE, FIE EA EXPRESĂ SAU IMPLICITĂ, ORICUM AR DECURGE EA, FIE PRIN LEGE SAU ALTFEL, ORICE FEL DE GARANŢIE DE VANDABILITATE ORI CONFORMITATE ÎN ORICE SCOP ESTE EXCLUSĂ ŞI SE RENUNŢĂ LA ACEASTA. COMPANIA NU ESTE RESPONSABILĂ ÎN NICIUN CAZ, PENTRU NICIUN FEL DE DAUNE INCIDENTALE, SPECIALE SAU ULTERIOARE (INCLUSIV PENTRU PIERDEREA VENITULUI SAU A ECONOMIILOR), – CARE AR PUTEA APARE DUPĂ IMPLEMENTAREA CIPULUI – DE ORICE NATURĂ AR FI ELE, CHIAR ŞI ÎN CAZUL ÎN CARE CLIENTUL A FOST AVERTIZAT ASUPRA ACESTOR POSIBILITĂŢI, INDIFERENT DACĂ ASTFEL DE DAUNE SUNT CAUZATE DE ÎNCĂLCAREA CONTRACTULUI, NEGLIJENŢA COMPANIEI SAU DE ORICE CLAUZĂ JURIDICĂ.” – citat din contractul original

Limbajul juridic folosit în contract este năucitor. Oameni ca pompierul John Centola, de exemplu, declară că nu au fost informaţi despre niciun fel de risc, complicaţie, risc de pierdere, vătămare sau posibilă rănire, care ar putea să apară ca urmare a implantării, atunci când le-a fost introdus cipul. De asemenea, domnul Centola nu ştia că a renunţat la dreptul său la a acţiona în justiţie compania VeriChip în cazul în care păţeşte ceva din cauza implantului.

Date fiind riscurile prezentate de VeriChip, există vreo alternativă la îndemâna oamenilor de a transmite rapid starea lor medicală către instituţiile medicale, în caz de urgenţe?

Da, brăţara MedicAlert a fost cea care a răspuns „de peste de 50 de ani”  nevoilor populaţiei, în ceea ce priveşte informaţiile de natură medicală. Este o brăţară de metal, non-invazivă, care permite pacienţilor să transmită informaţii privind starea lor de sănătate secţiilor de urgenţă şi personalului medical, în caz de urgenţă.
MedicAlert a format un parteneriat cu Alzheimer’s Foundation of America, pentru a crea o brăţară specială, albastru-verzuie, care se adresează în mod deosebit nevoilor pacienţilor bolnavi de Alzheimer. Brăţara MedicAlert transmite informaţii medicale vitale şi poate fi folosită pentru a identifica, de exemplu, un pacient hoinar. Brăţara nu este invazivă şi elimină nevoia de a implanta ceva în corp.
Un aspect şi mai important este acela că, datorită faptului că o brăţară MedicAlert nu necesită acces la Internet, pacienţii în stare critică pot beneficia în orice moment de informaţiile lor medicale complete, ce pot fi vitale pentru ei în situaţii critice.

VI. ALTE ÎNTREBĂRI DESPRE IMPLANTURILE ANIMALE

Proprietarii de animale de companie ar trebui să fie îngrijoraţi de faptul că implanturile din animalele lor de companie le-ar putea cauza acestora cancer?

Nu au fost efectuate studii experimentale la scară largă, care să fie aprobate din punct de vedere statistic şi controlate clinic, privind implanturile cu microcipuri la câini şi pisici, prin urmare ştim foarte puţine lucruri despre siguranţa lor pe termen lung.
Totuşi, faptul că nu a apărut o epidemie de cancer la animalele de companie sugerează faptul că doar un număr mic de animale de companie au fost afectate de implantul cu chip. Dat fiind faptul că procedura de îndepărtare a cipului este şi costisitoare, şi invazivă, proprietarii de animale de companie ar trebui să opteze pentru păstrarea intactă a microcipurilor implantate în corpurile animalelor lor, dacă nu apare nicio problemă.

Proprietarii animalelor de companie care au fost implantate cu cipuri ar trebui să se preocupe să verifice în mod regulat zona în care a fost introdus cipul, pentru a observa dacă nu a apărut ceva neobişnuit. Umflăturile, ţesuturile fibroase, febra şi simptomele de durere, de exemplu, sunt toate indicii ale existenţei unei probleme.
Ţineţi minte faptul că microcipurile au tendinţa de a migra din locul iniţial de implantare, astfel că proprietarii de animale de companie ar trebui să verifice cu atenţie zona din jurul cipului implantat.

Dacă este depistat vreun lucru neobişnuit, acesta ar trebui raportat imediat unui veterinar şi ar trebui efectuate teste pentru a elimina posibilitatea existenţei cancerului. Proprietarul animalului de companie este cheia în depistarea unei probleme în fazele incipiente şi în salvarea vieţii animalului. În cele două cazuri publicate, în care câinii au dezvoltat tumori în jurul implanturilor şi în apropierea lor, proprietarul a fost cel care a depistat cancerul şi nu medicul veterinar. Singurul indiciu că ar exista o problemă, a fost o umflătură; rezultatele tuturor celorlalte analize de laborator au ieşit în limitele normale.

Câinele meu are cancer în altă parte a corpului. Este posibil ca acesta să aibă legătura cu microcipul?

Probabil că nu microcipul este cauza cancerului câinelui dvs. Cancerele cauzate de cipuri, raportate în literatura aferentă s-au format chiar în jurul microcipurilor, nu în alte părţi ale corpului. Dacă o tumoare malignă s-a format în jurul implantului şi a crescut destul de mult încât să ajungă la metastază (să se răspândească) în altă parte a corpului, probabil că aţi fi putut simţi cu degetele umflătura iniţială din locul implantului.
Este posibil ca o tumoare cauzată de cip să ajungă eventual la metastază şi să se răspândească şi în altă parte a corpului, numai dacă câinele dumneavoastră are un sarcom sau un ţesut asemănător cancerului în locul implantării microcipului, însă nu este posibil ca cipul introdus să aibă vreo legătură cu cancerul din altă parte a corpului, dacă în jurul cipului nu s-a format o tumoare. O biopsie a tumorii ar putea diagnostica sursa sa şi confirma sau infirma această posibilitate.

Procedura de injectare prezintă riscuri pentru animalele de companie?

Este posibil. Asociaţia Britanică pentru Animale Mici raportează un incident din anul 2004, când un pisoi care s-a mişcat în timpul procedurii a murit după ce i-a fost implantat un microcip. Autopsia a scos la iveală faptul că microcipul a fost introdus din greşeală în trunchiul cerebral al pisoiaşului. O greşeală asemănătoare i-a cauzat o afecţiune severă neurologică şi unei pisici, când i-a fost injectat din greşeală  un microcip în coloana vertebrală.

Afecţiuni neurologice permanente, cauzate de implanturile cu microcipuri au fost raportate şi la cai. Chiar şi cercetătorii, care efectuează în mod frecvent implanturi la animale pot face greşeli grave. Cercetătorii Rao şi Edmondson declară că 5% (7 din 140) din microcipurile implantate în spinarea şoarecilor, au fost recuperate ulterior din apropierea rinichilor acestora. Un alt cercetător a recunoscut faptul că „uneori, unele microcipuri au fost implantate prea adânc, cel mai probabil datorită faptului că acul a fost introdus dintr-un unghi greşit.”

Am auzit că implanturile pot migra. Este adevărat?

Da, cipurile pot migra sau pot să se deplaseze prin carne către altă parte a corpului. Pentru detalii şi dovezi, vă rugăm să consultaţi secţiunea despre implantarea cipurilor la oameni, din partea a doua acestui raport, secţiunea „La ce se referă migraţia?”.

Ce alte probleme pot cauza animalelor implanturile cu microcipuri?

În afara afectării nervilor şi în afara posibilei migrări a acestuia, despre care s-a vorbit anterior, implanturile cu microcipuri pot cauza infecţii, abcese, umflături anormale şi alte reacţii adverse în interiorul ţesuturilor.

Ce alternative există pentru implantarea animalelor cu cipuri?

Există alte modalităţi prin care animalele pierdute sau care se pierd să fie înapoiate proprietarilor. O zgardă rezistentă şi o plăcuţă de identificare curată şi lizibilă, cu datele de contact ale proprietarului sunt instrumente eficiente, care au funcţionat întotdeauna. Câinii de rasă pură, caii şi animalele de la toate fermele pot avea, de asemenea, inscripţionate aceste date şi există registre care înregistrează numărul lor de identificare, tocmai pentru acest scop.
Dacă un animal de companie se pierde, în prezent există servicii şi centre specializate care folosesc tehnologie de ultimă oră şi care au cunoştinţe temeinice privind comportamentul animalelor de companie pierdute, pentru a ajuta la găsirea acestora. Cartea „The Lost Pet Chronicles” scrisă de detectivul Kat Albrecht oferă o vedere excelentă de ansamblu asupra acestui serviciu. (Deşi au acelaşi anume, detectiva de animale de companie Kat Albrecht, autoarea cărţii „The Lost Pet Chronicles” nu are nicio legătură cu Katherine Albrecht, autoarea acestui document.)

VII.  PROBLEME LEGATE DE SIGURANŢĂ ŞI CONFIDENŢIALITATE

VeriChip ridică probleme legate de confidenţialitate?

Da, există probleme serioase asociate implanturilor cu microcipuri, care pot fi citite de la distanţă, inclusiv riscul ca implantul să fie folosit pe ascuns, pentru a realiza localizarea purtătorului printr-o reţea de cititoare locale.
Deşi VeriChip nu conţine numele persoanei, el conţine un număr unic de identificare, care poate fi cu uşurinţă asociat cu persoana respectivă. Dacă de fiecare dată când apare Joe Smith, apare şi numărul pe un scaner, se poate deduce că, de exemplu, #1234567 înseamnă „Joe Smith”. Când acest număr este văzut ulterior într-o locaţie diferită, să zicem, intrând pe o uşă echipată cu cititor de implant, se poate constata că Joe Smith tocmai a trecut pe acolo.

Cât de uşor este de citit informaţia de pe implantul VeriChip al altei persoane?

Este destul de uşor. Informaţiile de pe implantul VeriChip sunt transmise prin unde radio, prin aer şi pot fi cu uşurinţă interceptate de oricine are un dispozitiv de citire, de la o distanţă de câţiva centimetri de implant. Un hacker cu experienţă în electronică poate asambla un asemenea cititor, folosind componente electronice care sunt deja disponibile pe piaţă.
Compania VeriChip recunoaşte că baza sa de date poate cădea pradă hackerilor şi că un asemenea atac ar putea „avea un impact negativ asupra venitului nostru, ar dăuna reputaţiei noastre şi ne-ar expune unui proces.” Declaraţia de înregistrare pe care compania a depus-o la SEC (Comisia pentru valori mobiliare şi burse de valori din SUA) cuprinde şi faptul că „am putea întâmpina daune în ceea ce priveşte reputaţia afacerii noastre şi intentarea de procese din partea clienţilor„ dacă „firewall-ul programului ce protejează informaţiile conţinute în baza noastră de date nu funcţionează sau dacă cineva pătrunde fraudulos în baza noastră de date.”

De ce este important faptul că un hacker sau un infractor intră în posesia unui număr de 16 cifre?

Infractorii sau hărţuitorii nu ar avea nevoie să acceseze baza de date VeriChip pentru a urmări oamenii prin intermediul cipurilor pe care aceştia le au implantate. Este suficient ca ei să parcurgă numerele de identificare VeriChip ale oamenilor şi să îşi creeze propria lor bază de date despre oamenii implantaţi cu cipuri.
„Siguranţa informaţiilor compromise” a fost unul dintre riscurile identificate de FDA, în ceea ce priveşte VeriChip. Pentru a înţelege de ce nu este o idee bună să strigi în gura mare un număr de identificare unic şi întâlnit constant, este de ajutor să ne gândim la codul numeric personal. Nu aţi vrea să vă imprimaţi CNP-ul pe tricoul pe care îl purtaţi, pentru că ştiţi că acest număr este unic şi este numai al dumneavoastră, şi el poate fi folosit pentru a accesa informaţii personale despre dumneavoastră. Nu aţi vrea ca un implant VeriChip să ofere pe tavă un număr unic de identificare, din acelaşi motiv.
În plus, dacă hackerii pot citi acest număr format din 16 cifre din implantul unei persoane, ei îl pot duplica şi pot începe să emită acelaşi număr în folosul lor, într-o formă high-tech de furt de identitate.

Chiar este posibil ca un infractor să duplice informaţiile de pe implantul VeriChip al altcuiva?

Da. După parcurgerea informaţiilor cu un cititor ţinut în mână, este posibilă duplicarea semnalului şi apoi trecerea drept persoana implantată cu respectivul cip, în scopuri infracţionale. Doi cercetători diferiţi în materie de siguranţă, Jonathan Westhues (în 2006) şi Adam Laurie (în 2007) au demonstrat această posibilitate în public.

Implantul VeriChip ar putea contribui la siguranţa clădirilor de birouri şi a uzinelor de energie nucleară?

Nu. Deşi Compania VeriChip şi-a comercializat produsul ca pe o modalitate de asigurare a centrelor de interes major precum uzinele nucleare, aceasta ar fi o idee foarte proastă. După cum am arătat anterior, un infractor ar putea cu destul de mare uşurinţă să se folosească de punctele vulnerabile ale unui sistem de securitate pe bază de VeriChip pentru a duplica semnalul cipului unui angajat şi având astfel acces la o instalaţie secretă. Din această cauză nu este recomandată folosirea unui dispozitiv VeriChip pentru acces în clădiri sau în scopuri de securitate.

VeriChip ar putea fi de folos în prevenirea răpirilor, găsirea persoanelor rătăcite pe munte sau salvarea soldaţilor capturaţi?

Nu. Sistemul VeriChip nu este un „eye in the sky” (ochi din cer) care să poată localiza pe cineva de la distanţă. Limita ariei de citire a unui implant VeriChip este în mod normal mai mică de 30 cm, astfel că un scaner ar trebui să se afle foarte aproape de persoana implantată cu cip, pentru a-i putea citi cipul implantat. Nu numai că un VeriChip nu ar putea fi scanat dintr-un satelit, el nu poate fi scanat nici măcar dintr-o cameră alăturată.

VIII. PROBLEME CULTURALE ŞI RELIGIOASE

Am auzit că anumiţi creştini protestează împotriva implantului VeriChip. De ce?

Mulţi creştini cred că VeriChip se aseamănă foarte mult sau prevesteşte „semnul fiarei” descris în Apocalipsă. Îngrijorarea lor vine de la pasajul biblic, care descrie semnul fiarei după cum urmează:

„Şi ea [o persoană coruptă care conduce lumea] îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”. Apocalipsa: 13:16-18

Modalitatea prin care un număr poate fi înscris în corp şi folosit pentru a cumpăra şi a vinde,  a ridicat din partea creştinilor întrebări cărora nu li s-a putut răspunde timp de două milenii. Faptul că tehnologia actuală creează un asemenea sistem, care teoretic este posibil de pus în aplicare, este de o relevanţă aparte pentru creştini, cărora li se cere de către conducătorii religioşi, în virtutea credinţei lor, să nu participe la un asemenea sistem de plată. Nu este însă nevoie să fii creştin ca să consideri asemănările cu citatele din Apocalipsă stranii. Privind şi numai dintr-o perspectivă academică şi istorică, dezvoltarea societăţii în direcţia descrisă în Biblie este remarcabilă.

Ce cred aceşti creştini că li se va petrece oamenilor care acceptă numărul fiarei?

Biblia descrie pedepse pentru oamenii care acceptă semnul fiarei şi care venerează fiara sau imaginea sa şi îi răsplăteşte pe cei care refuză să facă acestea:

Pedepse fizice. O durere mare se va abate asupra fiinţelor însemnate: „Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.” Apocalipsa: 16:1-2

Pedeapsă spirituală. Asupra fiinţelor însemnate se va abate mânia lui Dumnezeu: „Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Sale şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se simte în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”  Apocalipsa 14:9-11

Recompense pentru  cei care refuză să accepte însemnul fiarei: „Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.”  Apocalipsa 20:4

În prezent VeriChip este folosit pentru a vinde şi a cumpăra?

A fost la un moment dat. Până în vara lui 2007, Baja Beach Club, o discotecă cu sedii în Barcelona, Spania şi Rotterdam, Olanda îi implanta pe clienţii fideli cu dispozitive VeriChip, conectate la conturi cu plată în avans, pentru a plăti consumaţia. Conrad Chase, proprietarul lanţului Baja Beach Club de atunci şi-a exprimat la un moment dat interesul în a implementa un sistem pilot, care consta în carduri de credit ce se bazau pe implanturi, declarând că: „Suntem în negocieri cu un producător mare de carduri de credit şi am dori să introducem un sistem pilot, de fapt un test, care constă efectiv în folosirea unei cărţi de credit cu care ai putea să plăteşti, având-o implantată sub piele.”De atunci dispozitivele Baja Beach Club au fost vândute. Noul proprietar nu mai foloseşte sistemul VeriChip.

Acceptarea Implantului VeriChip este o încălcare a legii iudaice?

Mulţi evrei ortodocşi şi conservatori cred că tăierea, găurirea sau însemnarea cărnii este contrară B’tzelem Elokim, noţiunea conform căreia oamenii au fost făcuţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” şi prin urmare corpurile lor nu ar trebui modificate. Implantarea unui microcip ar putea, de asemenea, implica şi interdicţia iudaică referitoare la tatuaje şi alte însemne, care reiese din următorul pasaj din Tora: „Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.” Levitic 19:28
Această interdicţie este respectată în mod deosebit în comunităţile de evrei ortodocşi şi conservatori. Liceul evreiesc conservator Solomon Schechter din Westchester, New York, de exemplu, interzice elevilor să aibă piercing-uri sau tatuaje: „În afara găurilor din urechilor fetelor, orice altă găurire vizibilă a corpului este interzisă. În plus, tatuajele sau alte însemne permanente făcute pe corp sunt interzise. Aceste reguli au la bază modestia, respectul şi demnitatea faţă de corpul uman prin halacha (legea iudaică), care derivă din credinţa că toţi bărbaţii şi toate femeile sunt creaţi B’tzelem Elokim, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”

Altă publicaţie evreiască descrie aceasta după cum urmează: „Una din cele mai mari probleme ridicate de introducerea unui piercing sau realizarea unui tatuaj pe corp din punctul de vedere al legii evreieşti este faptul că ne desfigurăm corpurile şi îi modificăm forma sa naturală, formă care i-a fost dată după asemănarea lui Dumnezeu….
Conform Torei, toţi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu, iar schimbarea sau mutilarea sa în orice fel este desconsiderată. Dumnezeu ne-a făcut aşa cum El se presupune că a dorit să arătăm, aşa că faptul că am vrea să ne schimbăm, în orice fel, este o lipsă de respect. În mod special, ca evrei, că nu trebuie să facem schimbări în trupurile noastre. Şi în prezent şi în trecut, această „mutilare” este şi a fost dezaprobată.”
Deşi în Tora nu se prevede explicit acest lucru, aceste comunităţi vor respinge probabil modificarea corpului, prin implanturi cu microcipuri.

Şi alte tradiţii religioase interzic sau descurajează folosirea implanturilor cu microcipuri?

Se pare că musulmanii au o interdicţie asemănătoare privind modificarea corpului, precum cea care se regăseşte în tradiţia evreiască descrisă mai sus. Tatuajele şi alte modificări ale corpului sunt numite „haram” sau „haraam”, un termen arab care înseamnă „interzis”, în legea expusă în sahih hadith sau tradiţiile orale privind vorbele sau faptele profetului musulman Mohamed. O analiză completă a tuturor religiilor depăşeşte scopul acestui document. Totuşi, autoarea primeşte cu bucurie orice informaţii despre acest subiect de la experţi şi aderenţi la alte religii.

IX. IMPLICAŢIILE BIG BROTHER

Implantul VeriChip ar putea fi folosit pentru a urmări deplasările făcute de cineva?

Da, o reţea de cititoare locale VeriChip ar putea fi folosită pentru a monitoriza locuinţele oamenilor. Chiar dacă implantul are o arie de acoperire relativ mică, ar putea fi plasate cititoare în locuri strategice, pentru a identifica oamenii implantaţi cu cipuri atunci când aceștia trec prin acel loc. VeriChip a creat cititoare speciale pentru uşi destinate acestui scop.

Angajatorii le-au cerut angajaţilor să îşi implanteze dispozitive VeriChip?

Suntem la curent cu două cazuri de angajaţi cărora le-au fost implantate cipuri, pentru a-şi realiza munca. În 2004, biroul procurorului general din Mexic a implantat cipuri la 18 dintre angajaţii săi (şi nu la 160, după cum s-a spus peste tot).
În 2006, o companie de supraveghere video, numită City Watcher, (care a fost închisă atunci) a implantat cipuri la doi dintre angajaţii săi pentru accesul la arhivele securizate.

Guvernul SUA vrea implantarea cu cipuri a populaţiei?

Din câte ştim noi, niciun membru al guvernului Statelor Unite nu a sugerat în mod serios implantarea cu cipuri a populaţiei. Totuşi, cel puţin doi înalţi demnitari, care au legătură cu guvernul, au discutat despre implantarea cipurilor, iar acest lucru este un motiv de îngrijorare.
Primul este Tommy Thompson, fost Secretar al Health and Human Services (Departamentul pentru Asigurări Sociale) şi candidat o dată la nominalizările republicane pentru alegerile prezidenţiale din 2008. Thompson se ocupa cu conducerea FDA când a aprobat VeriChip din motive medicale în 2004, apoi a devenit membru al consiliului de conducere al VeriChip până în martie 2007.
În apariţiile sale publice, Thompson a sugerat injectarea cu microcipuri a americanilor, pentru a face legătura cu înregistrările lor medicale electronice, declarând:

Este o acţiune foarte benefică şi ar fi de foarte mare ajutor, fiind un pas imens înainte către obţinerea a ceea ce numim o bază de date medicală electronică pentru toţi americanii.”
Această declaraţie a fost făcută într-un interviu televizat pentru CBS MarketWatch, în iulie 2005.

Al doilea reprezentat al guvernului, care a adus în discuţie implantarea cu cipuri, este senatorul american Joe Biden, care a făcut acest comentariu tulburător faţă de Justice John Roberts în timpul audierilor pentru confirmarea sa la Curtea Supremă de Justiţie, în 12 septembrie 2005:

„Poate fi implantată o etichetă microscopică într-o persoană, pentru a-i urmări fiecare mişcare? Chiar în prezent se poartă discuţii referitoare la acest lucru. Dvs. veţi decide asupra acestui fapt – vă promit – înainte de expirarea actualului dvs. mandat..” 
– Senatorul S.U.A. Joe Biden

Totuşi, senatorul Biden nu a făcut o declaraţie în totalitate corectă. Antena de pe „eticheta microscopică” nu poate fi folosită pentru scopuri de urmărire, dată fiind aria foarte mică de acoperire de care dispune acest dispozitiv.

Preşedintele Columbiei a sugerat implantarea cu cipuri a oamenilor?

Nu este clar dacă preşedintele columbian Alvaro Uribe vrea să implanteze cu cipuri populaţia columbiană sau nu, dar a lăsat însă să se înţeleagă clar că nu are nimic împotriva acestei idei. Conform mărturiei senatorului american Arlen Specter, Uribe s-a oferit să implanteze cu microcipuri muncitorii columbieni, a căror invitaţie de a lucra în Statele Unite a fost acceptată. Iată comentariile lui Specter, aşa cum au fost ele înregistrate în Arhiva Congresului Statelor Unite:
Preşedintele Uribe a declarat că ar lua în considerare implantarea cu microcipuri a muncitorilor columbieni, înainte de a li se permite să intre în Statele Unite pentru a lucra ca sezonieri. M-am îndoit asupra eficienţei implantării cu microcipuri, din moment ce un muncitor imigrant ar putea oricând să şi-l scoată. – Senatorul american Arlen Spector.
Populaţia columbiană a fost pe drept supărată din cauza acestor comentarii. Probabil din motive politice de autoapărare, Uribe a refuzat ulterior să confirme aceste declaraţii.
Trebuie menţionat faptul că senatorul Specter nu a respins ideea implanturilor umane pentru motive umanitare, de drepturi ale omului, confidenţialitate sau sănătate, ci dintr-un motiv mult mai practic. Acesta se pare că îşi doreşte ca cipurile să fie mai greu de scos.

Bebeluşii sunt implantaţi cu microcipuri?

În ceea ce priveşte acest document, nu există niciun raport credibil referitor la bebeluşi implantaţi cu VeriChip sau alte dispozitive implantabile cu microcipuri. Totuşi, spitalele din SUA (inclusiv spitalele din Ohio) au început de curând să ataşeze o brăţară RFID cunoscută ca „Xmark” la gleznele bebeluşilor, la naştere, pentru identificarea acestora şi împotriva răpirilor. Brăţările RFID puse la gleznă sunt distribuite de Compania Xmark, o filială a VeriChip. În mai 2008, Compania VeriChip a început negocierile pentru vânzarea diviziei Xmark către Stanley Works.
Trebuie menţionat şi faptul că răpirile bebeluşilor din spitale sunt extrem de rare. Conform unui raport al Centrului Naţional pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi (NCMEC), din ianuarie 2003, din aproximativ 4,2 milioane de naşteri pe an în 3500 maternităţi din Statele Unite, răpirile realizate de străini sunt estimate între 0 şi 12 copii pe an. Dintre acestea, bebeluşul este readus mamei în 95% dintre cazuri. În mod ironic, a ne baza pe RFID pentru prevenirea răpirilor copiilor ar putea rezulta într-o situaţie bizară, în care astfel de cazuri să fie şi mai des întâlnite. Odată ce personalul spitalelor se va baza pe sistemele computerizate pentru urmărirea inventarului uman din grija lor, este foarte posibil ca acesta să fie mai puţin vigilent. Conform NCMEC, majoritatea răpirilor au loc în spitalele mari.

Un microcip ar putea fi implantat în timpul unui vaccin de rutină sau al unei injecţii?

Nu. VeriChip este un dispozitiv destul de mare, care necesită un ac de mărimea 12, cunoscut sub numele de canulă, pentru a fi implantat. Spre deosebire de acesta, pentru vaccinuri şi alte injecţii de rutină se folosesc ace mult mai mici, de obicei cu o mărime cuprinsă între 22 şi 25. (Notă: Cu cât mărimea este mai mare, cu atât mai mare este acul)
De fapt, canula VeriChip este atât de mare, încât implantarea ei ar fi extrem de dureroasă dacă nu ar fi precedată de mai multe injecţii pentru anestezie locală. Anestezicul este administrat printr-un ac mult mai mic, de mărime standard, hipodermic, înainte de procedura de implantare a cipului.
Deşi sunt aproape microscopice, etichetele RFID care au fost create de Hitachi şi de alte companii similare, nu sunt închise în capsule din sticlă şi ele nu ar fi potrivite pentru implantul uman. Acest tip de etichete RFID „de mărimea unor fire de nisip” au, de asemenea, antene extrem de mici, prin care nu pot transmite un semnal la o distanţă mai mare de câţiva milimetri. Pentru a le citi semnalele, cititoarele RFID trebuie să se apropie foarte mult, până ajung să fie aproape în contact cu etichetele. Etichetele RFID extrem de mici ar fi inutile pentru urmărirea sau identificarea oamenilor, deoarece ele nu ar putea fi citite din afara corpului.

A existat vreo persoană care a fost implantată cu cip fără consimţământul ei?

Da. În cadrul unui experiment medical aflat în desfăşurare cu Compania VeriChip, un centru de îngrijire numit Alzheimer’s Community Care, Inc. Din West Palm Beach, Florida, a implantat persoane în vârstă cu dispozitive VeriChip încă din 2007. Această implantare cu cipuri se realizează cu consimţământul membrilor familiei şi al tutorilor, dar, în cele multe cazuri, fără consimţământul pacienţilor, care să fi fost în prealabil informaţi în totalitate. Aceasta se petrece datorită faptului că boala lor îi împiedică să înţeleagă sau să îşi manifeste consimţământul faţă de această procedură. De asemenea, este posibil ca pacienţilor şi membrilor familiilor lor să nu li se fi spus faptul că s-a descoperit în laboratoarele de animale că cipurile produc cancer, din moment ce reprezentanţii VeriChip au negat în mod repetat acest lucru.

Cu mai mulţi ani în urmă, Compania VeriChip (pe atunci cunoscută sub numele de Applied Digital Solutions) a încercat şi ea să implanteze cu cipuri adulţi bolnavi mintal din Orange Grove Center din Tennessee. Nici acei pacienţi nu au putut să îşi exprime consimţământul, din cauza dizabilităţii lor mentale, înainte de a fi implantaţi. Expunerea publică şi opoziţia membrilor familiilor acestora a determinat anularea proiectului centrului Tennesse. Din câte ştim noi, niciun adult sau copil aflat în deplinătatea facultăţilor mentale nu a fost implantat cu forţa, fără a-şi exprima consimţământul, cu un implant VeriChip sau cu un alt dispozitiv de urmărire sau monitorizare.

Cred că mi-a fost implantat un microcip. Mă puteţi ajuta?

Probabil că nu. În afara cazului în care faceţi parte dintr-un experiment VeriChip (caz în care am dori foarte mult să luăm legătura cu dvs.), e puţin probabil să vă putem ajuta cu ceva. Nu suntem specialişti în găsirea de implanturi în corpul oamenilor implantaţi şi nu am făcut niciodată aceasta.
Vestea bună este că probabil grijile dvs. sunt nefondate. Nu ar fi de câştigat prea multe din implantarea clandestină a vreunei persoane cu un VeriChip, din moment ce aria sa de acoperire este de numai câţiva cm, iar dispozitivul nu poate fi accesat de la depărtare.

O radiografie ar putea să scoată la iveală prezenţa unui implant VeriChip, după cum s-a văzut în radiografiile cu microcipuri, pe care colecţionarul Amal Graafstra şi le-a implantat în mâini. Totuşi, nu am primit nicio dovadă credibilă de la vreo persoană care să fi fost implantată cu un microcip, fără ştirea sau consimţământul acesteia. Drept urmare, în prezent primim numai anchete de la medicii sau avocaţii persoanelor care sunt îngrijorate de implantarea clandestină.

Proprietarii de animale de companie sunt obligaţi să îşi implanteze animalele cu cipuri?

Da, în multe zone, proprietarii de animale de companie sunt obligaţi să îşi implanteze cu microcipuri animalele. Anumite guverne, inclusiv cele ale Portugaliei, Noii Zeelande, Singaporelui, Bangkokului, al districtului Los Angeles şi El Paso, Texas, au aprobat ordonanţe, prin care se cere ca toţi câinii care se află sub jurisdicţia lor să fie implantaţi cu microcipuri (deşi în Noua Zeelandă, câinii de la ferme sunt scutiţi în mod expres de la implantare). El Paso a extins implantarea cu cipuri chiar şi la pisici şi la dihori. Alte municipii şi oraşe de pe teritoriul Statelor Unite iau şi ele în considerare aceste impuneri.

Din fericire, anumiţi reprezentanţi ai guvernului, precum cei din Waco, Texas, au ales să nu impună proprietarilor de animale de companie implantarea acestora în lumina dovezilor care leagă microcipurile de cancerul descoperit în laboratoarele de animale.

Ce se poate spune despre etichetarea cu VeriChip a infractorilor?

Un implant VeriChip ar avea valoare redusă în determinarea unei infracţiuni, căci aria sa de citire este de numai câţiva centimetri. Dar chiar dacă implanturile ar putea fi folosite cândva pentru a identifica şi urmări de la distanţă oameni, riscurile medicale ale implantării ar fi suficient de serioase pentru stoparea folosirii lor.
De asemenea, trebuie luate în considerare şi problemele serioase care au implicaţii la nivel social. Când este vorba despre tehnologii care în mod evident pot fi folosite în mod abuziv, am face bine să luăm în considerare proverbului: „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.”
Dacă ar fi permisă implantarea obligatorie cu cipuri a prizonierilor, impunerea din partea guvernului a implantării celorlalţi cetăţeni, ar urma curând după aceea. Nu ar dura mult până când legislatorii ar începe să impună implantarea muncitorilor din uzinele nucleare, a oamenilor de ştiinţă care lucrează cu agenţi biologici sau chimici, a şoferilor care transportă materiale periculoase, a proprietarilor de arme, a oamenilor care lucrează cu copii, a celor care fac mâncare pentru consum public şi aşa mai departe până când, într-un final, obligativitatea ne va include pe toţi.
A fi etichetaţi şi urmăriţi de reprezentanţii guvernului ar fi un coşmar din punctul de vedere al intimităţii şi al libertăţii şi ar reprezenta sfârşitul acestora. Există anumite limite care nu ar trebui niciodată încălcate într-o societate liberă şi democrată. Implantarea obligatorie cu microcipuri a oricărei persoane este una dintre acestea.

X. SOLUŢII


Ce ar trebui să facă pacienţii implantaţi şi doctorii lor?

Există multe întrebări fără răspuns despre siguranţa implanturilor cu microcipuri la oameni, dar ceea ce ştim din studiile realizate pe animale este îngrijorător. În lumina descoperirilor care arată că implanturile cu microcipuri pot cauza reacţii adverse severe la animale, acţiunea de a implanta cipuri oamenilor ar trebui imediat oprită, până când procesul tumorogenezei va fi pe deplin înţeles.
În plus, toţi pacienţii, voluntarii din rândurile populaţiei sau ale cadrelor medicale care au fost implantaţi cu microcipuri până acum (aproximativ 300 de persoane din Statele Unite şi 2.000 de persoane din lumea întreagă) ar trebui imediat informaţi în scris despre legătura cauzală care există între microcipuri şi cancerul apărut la rozătoare şi câini. Persoanelor implantate ar trebui să li se ofere o procedură de îndepărtare a microcipului pe cheltuiala centrului care i-a efectuat implantul. Conform sfatului dat de Jennings, ţesutul care înconjoară toate implanturile extrase ar trebui examinat în vederea detectării ţesuturilor canceroase sau precanceroase.
Persoanele care optează să păstreze microcipurile ar trebui să verifice periodic ţesutul din jurul implantului de umflături, inflamări, semne de migrare ale microcipului şi durere. Orice senzaţie neobişnuită, umflătură sau alte anomalii ar trebui imediat raportate unui doctor şi analizate. Orice reacţie adversă, fie că este legată de cancer sau alte probleme, ar trebui imediat raportată la FDA pentru a fi anunţată public.

Ce ar trebui să facă legislatorii?

Dat fiind faptul că s-a demonstrat că microcipurile cauzează tumori maligne în laboratoarele de rozătoare şi cercetările publicate au arătat că tumorile maligne se pot forma în jurul sau în apropierea implanturilor cu microcipuri la câini, este foarte recomandat ca legislatorii să anuleze toate legile prin care se impune implantarea cu microcipuri a animalelor din jurisdicţia lor sau care se află sub controlul lor. Acestea includ ordonanţe aprobate de stat şi de autorităţile locale, politici implementate în cadrul adăposturilor de animale şi poziţii formale adoptate de sistemele de protecţie a animalelor, de grupurile interesate de acest subiect şi conexe de pe teritoriul Statelor Unite şi de pe tot globul.

Părerea acestui cercetător este că ordonanţele prin care se impune implantarea cu microcipuri ar trebui revocate şi înlocuite cu un sistem voluntar de implantare cu microcipuri, care să fie la dispoziţia proprietarilor de animale de companie. Orice proprietar de animale de companie care alege să îşi implanteze cu microcip animalul de companie, ar trebui să fie pe deplin informat asupra riscurilor potenţiale ale acestei proceduri. Nimeni nu ar trebui să fie forţat prin lege sau obligat în alt fel să îşi implanteze animalul de companie împotriva conştiinţei sau a discernământului său.

Ce ar trebui să facă veterinarii?

Cabinetele de veterinari sunt unul din locurile cele mai frecvente unde se realizează procedurile de implantare. Dat fiind faptul că veterinarii sunt adesea primul loc în care proprietarii de animale iau contact cu procedura de implantare a microcipurilor, veterinarii ar trebui să se familiarizeze cu rezultatele cercetărilor şi să ia în serios potenţialele reacţii adverse ale implantării acestora, înainte de a le recomanda pacienţilor lor.

Proprietarii de animale ar trebui să fie informaţi în mod clar în ceea ce priveşte legătura dintre microcipuri şi cancerul la rozătoare şi câini, când vor cere sfaturi referitoare la implantarea acestora şi înainte de efectuarea procedurii asupra animalelor lor de companie.
În cazul animalelor care au fost deja implantate se sugerează ca veterinarii să palpeze ţesutul din jurul implanturilor cu microcipuri, ca parte a controlului medical de rutină. Orice umflătură sau inflamare ar trebui analizată pentru a detecta eventualele modificări canceroase sau precanceroase ale ţesutului respectiv. Pentru a evita riscurile complicaţiilor legate de sarcoamele produse de injecţii, veterinarii ar trebui, de asemenea, să evite să facă vaccinuri sau alte injecţii în apropierea locului în care a fost implantat microcipul.
În sfârşit, veterinarii ar trebui să îi sfătuiască pe proprietarii de animale să analizeze în mod regulat locul de implantare a microcipului şi să raporteze imediat orice anomalii.

Ce ar trebui să facă proprietarii de animale de companie?

După cum am spus anterior în acest document, proprietarii de animale de companie care au fost implantate ar trebui să verifice regulat zona de implantare a cipului de orice umflătură anormală. Dacă găsiţi ceva anormal, trebuie să anunţaţi imediat un veterinar şi să faceţi teste pentru depistarea cancerului.
Dacă un animal nu a fost încă implantat cu microcip, e mai bine să rămână aşa. Conform cercetărilor publicate, care leagă implanturile cu microcipuri de cancer la rozătoare şi câini, proprietarii de animale de companie sunt sfătuiţi să se gândească bine dacă avantajele implanturilor merită asumarea potenţialelor riscuri de sănătate precum cele care se pare că sunt cauzate de implanturi.
Conform acestui cercetător, toate implanturile realizate asupra animalelor ar trebui oprite până când toate animalele care au fost deja implantate vor fi atent verificate şi evaluate de eventualele reacţii adverse, inclusiv cancer.

Implanturile la oameni ar trebui să fie interzise?

Da, suntem de părere că folosirea implanturilor cu microcipuri şi a dispozitivelor similare la oameni ar trebui imediat oprite. Cel puţin procedura ar trebui strict limitată la persoanele care au discernământul necesar pentru a-şi exprima consimţământul în scris, în mod legal după ce au fost informaţi asupra riscurilor medicale potenţiale asociate dispozitivului. Implantarea nu ar trebui să fie niciodată obligatorie, realizată sub presiune sau obţinută prin orice stimulent sau ameninţare de discriminare.

Legislatorii sunt îngrijoraţi de această problemă?

Da. Anumite state, inclusiv Wisconsin, North Dakota şi California, au aprobat legi prin care se interzice implantarea forţată a microcipurilor în oameni. Legislatori din multe alte state, incluzând Missouri, California, Georgia, New Hampshire, Ohio, Oklahoma, Colorado, Washington şi Florida au introdus o legislaţie asemănătoare.

Puteţi să ne recomandaţi un model legislativ prin care să ne putem adresa  îngrijorările?

Da. Am realizat un proiect de lege numit Bodily Integrity Act, care a fost creat pentru a ridica ştacheta în ceea ce priveşte implanturile şi alte dispozitive de urmărire. Iată câteva dintre punctele cheie ale proiectului de lege:

– Lărgeşte definiţia dată „dispozitivului de urmărire”, pentru a include şi alte dispozitive în afara microcipurilor. Acest lucru este necesar în lumina apariţiei noilor tehnologii precum tatuajul Somark RFID care poate fi citit de la distanţă.
– Interzice angajatorilor, corpurilor guvernamentale, organizaţiilor pentru menţinerea sănătăţii şi altora să impună implanturile.
– Îi interzice unui părinte sau tutore să implanteze un chip copilului său sau altor persoane dependente de acesta sau cu dizabilităţi.
– Interzice implantarea cu cipuri a rămăşiţelor unei persoane după moarte.
– Interzice discriminarea de către angajatori sau a altora din cauza implanturilor cu cipuri.

Proiectul de lege este scris într-un limbaj uşor de înţeles şi are doar o pagină. Poate fi descărcat de pe website-ul nostru la http://www.antichips.com/legislation.htm

Unde mă pot adresa pentru a afla mai multe despre implanturile cu microcipuri şi RFID?

Website-ul organizaţiei CASPIAN de la adresa AntiChips.com (CASPIAN vine de la „Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering” – Consumatorii împotriva Invaziei Confidenţialităţii din partea Supermarket-urilor şi a Numerotării – [este o organizaţie de consumatori locali cu 15.000 de membri, fondată de Dr. Katherine Albrecht în 1999]) conţine informaţii detaliate despre implanturile cu microcipuri şi enumeră paşii pe care îi puteţi urma pentru a vă implica şi dumneavoastră. În această acţiune. Website-ul nostru RFID Spychips.com, are multe conferinţe de presă referitoare la implanturi şi raporturi realizate în urma cercetărilor realizate de Dr. Katherine Albrecht şi Liz McIntyre, datând din 2003. Website-ul Spychips conţine, de asemenea, o sumedenie de informaţii despre planurile de folosire a RFID în produsele de larg consum şi analizează riscurile ridicate în ceea ce priveşte confidenţialitatea şi libertăţile civile.
Cea mai vândută carte a noastră, „Spychips: How Major Corporations and Government Plan to Watch Your Every Move with RFID”, evidenţiază cercetările realizate asupra mai mult de 30.000 de documente legate de RFID, caracteristici tehnice, cărţi albe, ştiri, patentări şi altele. Spychips este cea mai amplă critică adusă RFID şi reprezintă cel mai convingător argument împotriva supravegherii, pe care tehnologia ameninţă să o creeze pentru viitor. Cartea este disponibilă la vânzătorii de cărţi de peste tot şi copii semnate pot fi comandate de pe website-ul Spychips.

Mai e ceva ce pot face pentru a ajuta?

Da. Vă rugăm să distribuiţi copii ale acestui document peste tot şi link-uri directe colegilor către website-urile noastre. Puteţi, de asemenea, să vă alăturaţi organizaţiei CASPIAN, să vă alăturaţi ca voluntar şi să vă înscrieţi în baza noastră de date pentru actualizări gratuite la AntiChips.com sau la Spychips.com.

De asemenea, dacă consideraţi că acest document este valoros, vă rugăm să luaţi în considerare sprijinirea muncii noastre cu donaţii în bani. Dat fiind faptul că avem numai membri voluntari şi nu primim fonduri din afara organizaţiei, generozitatea dvs. face posibilă continuarea aducerii la cunoştinţa populaţiei a muncii celor de la CASPIAN. Donaţiile pot fi făcute prin website-ul nostru sau contactându-ne direct.

XI. DESPRE NOI

Cine a scris acest document?

Acest document a fost scris de Katherine Albrecht, (foto) Doctor în Educaţie, care este larg cunoscută ca fiind unul din experţii de vârf la nivel mondial în ceea ce priveşte confidenţialitatea consumatorilor, probleme legate de vânzarea cu amănuntul şi tehnologia folosită pentru identificare prin frecvenţă radio sau RFID. Katherine şi-a obţinut doctoratul în Educaţie la Universitatea Harvard şi este directoarea organizaţiei CASPIAN, o organizaţie de 15.000 de membri. Aceasta are ca scop susţinerea confidenţialităţii consumatorilor şi a fost fondată în 1999. De asemenea, Katherine Albrecht este gazda unei emisiuni radio zilnice numite „Dezvăluirea Adevărului” şi este coautoarea cărţii „Spychips” despre RFID, care a fost premiată.
Din 2003, Dr. Albrecht a condus lupta împotriva folosirii lipsite de etică a RFID în produse şi în cazul oamenilor. Ea depune frecvent mărturie înaintea legislatorilor de pe tot globul, inclusiv a Comisie Federale pentru Comerţ, a Comisiei Europene, a Biroului Comisarului Federal al Canadei pentru protecţia vieţii private şi a altor numeroase legislaturi statale şi a fost numită de Guvernatorul John Lynch, din New Hampshire, pentru a acţiona în cadrul Comisiei statale de Studiere a RFID.
Dr. Albrecht a acordat mai multe de două mii de interviuri televizate la radio sau în scris la canale de ştiri precum CNN, NPR, Good Morning America, Business Week şi the London Times, pentru a menţiona doar câteva dintre ele. Executive Technology Magazine o numeşte „poate singurul avocat, cel mai înverşunat din ţară, în materie de confidenţialitate”, iar Wired magazine o numeşte „Erin Brockovich a RFID”.

Sunteţi disponibilă pentru a vorbi public despre această problemă?

Da. Fondatoarea şi directoarea organizaţiei CASPIAN, Dr. Katherine Albrecht, este disponibilă pentru a depune mărturie în calitate de expert înaintea legislatorilor, a oferi interviuri presei şi a se adresa organizaţiilor civice, religioase şi comerciale. Informaţiile sale de contact pot fi găsite pe website-urile AntiChips.com şi Spychips.com.

Expertul în RFID, Katherine Albrecht, face apel la poporul român pentru a respinge implementarea paşapoartelor biometrice

Pe 15 martie 2009, cel mai cunoscut expert mondial în materie de RFID şi supraveghere electronică a populaţiei, Dr. Katherine Albrecht, a transmis prin intermediul internetului, un mesaj politicienilor şi poporului român. Ea face un apel pentru a stopa implementarea paşapoartelor biometrice în România.

Dr. Katherine Albrecht este cunoscută în întreaga lume pentru conferinţele şi lucrările sale foarte bine documentate, privind tehnologiile de supraveghere, cum ar fi RFID. A absolvit magna cum laudae Universitatea Harvard, cu specializarea administrarea afacerilor şi marketing internaţional şi are un doctorat în educaţie, dezvoltare umană şi psihologie la aceeaşi universitate.

În 1999, Dr. Katherine Albrecht a fondat organizaţia CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri). Este autoarea a şase cărţi şi a publicat numeroase articole în prestigioasa revistă „Scientific American”. Ultima ei carte, scrisă împreună cu Liz McInty, „Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID) a fost best seller în 2005 şi a primit mai multe premii.
Iată ce a transmis ea românilor:
„Salut poporul român şi guvernanţii pe care aceştia şi i-a ales. Vă salut din partea tuturor celor care iubesc libertatea în întreaga lume. Astăzi Naţiunea voastră se află în faţa unei hotărâri cruciale, referitoare la o tehnologie periculoasă, care se numeşte RFID.
Sunt Doctor Katherine Albrecht şi mi-am dedicat ultimii şase ani din cariera profesională şi academică pentru a studia şi identifica  riscurile pe care RFID le ridică pentru intimitate, drepturile civile şi în ultimă instanţă pentru însăşi ideea de Libertate.  RFID este o tehnologie de urmărire, care a apărut pentru a localiza şi a găsi mărfurile în fabrici şi depozite. Nu s-a intenţionat ca această tehnologie să fie aplicată pe oameni, tocmai din cauza pericolului ca ea să fie folosită abuziv. Însă guvernanţii, comercianţii, criminalii şi alţii s-ar putea s-o folosească pentru a urmări şi supraveghea oameni.
Împreună cu patruzeci dintre cele mai importante organizaţii mondiale de apărare a drepturilor omului şi intimităţii, printre care se numără Privacy International, ACLU, EPEC şi EFF, am analizat în profunzime tehnologia RFID. Concluzia noastră unanimă a fost că nu este potrivit ca această tehnologie să fie utilizată în documentele de identitate, permisele de conducere, paşapoarte sau alte document eliberate de autorităţi.
Când am scris Spychips, am studiat împreună cu Liz McInty,  peste 30.000 de documente. Tabloul despre ce ne aşteaptă în viitor este unul îngrozitor. Oficialii guvernamentali şi comercianţii plănuiesc să construiască o lume în care noi să purtăm documente cu RFID, care pot fi citite prin portofele, genţi, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire a acestor semnale, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, pentru a monitoriza în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat deja un „dispozitiv personal de urmărire” (aşa l-au numit) şi sunt pe cale să îl patenteze. Ei plănuiesc amplasarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, şi chiar în lifturi şi toaletele publice.
Este evident că dacă lucrurile vor continua aşa, această tehnologie de urmărire va fi utilizată abuziv de  comercianţi, de criminali şi bineînţeles de către autorităţile guvernamentale. Acest ultim aspect este poate cel mai înfricoşător. Voi, românii, care v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi aţi detronat de curând un tiran, nu ar trebui să permiteţi instaurarea tiraniei prin RFID.
Fac apel la toţi oficialii români, la politicienii aleşi, să respingă utilizarea tehnologiei RFID în documentele de identitate şi carnetele de conducere. Fac apel la poporul român să nu-i susţină pe politicienii care sprijină RFID. Aş vrea să mulţumesc colegilor noştri din România care au depus un mare efort pentru a aduce acest subiect în atenţia opiniei publice, au organizat mitinguri de protest, au contactat mass-media, au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române.
Voi sunteţi o parte dintr-un val mondial al libertăţii, care este în continuă creştere şi se opune aplicării tehnologiei RFID în întreaga lume. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va lua astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Cred că nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide voi acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.”
Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE
Comitetul Economic şi Social European a elaborat în 2007 un raport care semnalează pericolele tehnologiei RFID
de George Preda

Tehnologia RFID (dispozitive de identificare prin unde radio) ia din ce în ce mai multă amploare. Concepută iniţial pentru gestiunea produselor, utilă în management, în transporturi, pentru prevenirea furturilor, această tehnologie devine invazivă la modul în care este acum folosită de comercianţi. Cel mai grav este însă faptul că RFID a ajuns să fie folosită pentru identificarea fiinţelor umane, şi iniţiativele legislative din ultima perioadă vor să impună în România obligativitatea actelor electronice cu RFID.

Acest gen de documente conţin un circuit electronic, în care sunt memorate informaţii personale. Informaţiile pot fi citite prin intermediul undelor radio (conexiune „wireless” – fără fir), de la distanţă, de către dispozitivele speciale de citire. Aparent simplu, comod şi sigur, sistemul de identificare pe baza actelor electronice ridică o serie de probleme. În primul rând, documentele electronice sunt mult mai uşor de falsificat decât cele de hârtie, iar falsurile sunt practic imposibil de depistat. Acest lucru ne face pe toţi extrem de vulnerabili în ceea ce priveşte „furtul de identitate”, a cărui incidenţă a crescut îngrijorător în ultima perioadă. Putem astfel, fie să ne pomenim că altcineva comite infracţiuni în numele nostru, fie că acea persoană ne foloseşte cardurile bancare etc.
În plus, nimeni nu ne poate garanta securitatea bazelor de date electronice care fac parte din infrastructura identificării cu unde radio. Informaţiile personale despre noi vor putea fi accesibile unor instituţii, autorităţi, comercianţi sau chiar criminali, care vor dispune după bunul plac de acestea. Dacă ne putem simţi manipulaţi de faptul că datele noastre personale sunt folosite în campaniile promoţionale şi de marketing ale diferitelor firme sau ne putem simţi ameninţaţi de faptul că este posibil ca cineva, care ne vrea răul să afle totul despre noi în doar câteva secunde, cu mult mai terifiantă este poarta pe care aceste sisteme informatice o deschid către un stat totalitar, dictatorial, care să supravegheze obsesiv cetăţenii şi să întocmească „dosare” (ca fosta Securitate) despre fiecare dintre ei.

Dacă vom avea acte electronice, acestea vor include dispozitive RFID, iar infrastructura RFID – omniprezentă în spaţiile publice şi comerciale – va face să putem fi urmăriţi continuu, peste tot, fără ca noi să realizăm că este suficient să avem cartea de identitate sau paşaportul la noi (în buzunar sau în geantă) pentru a fi identificaţi oriunde ne ducem. Nu vom şti niciodată când suntem legitimaţi şi, practic, ne pierdem dreptul la viaţă privată şi, de ce nu, la anonimat. Aceste intruziuni sunt inadmisibile din punct de vedere atât al demnităţii umane, cât şi al normalităţii societăţii în care trăim.
Pentru a vă edifica asupra pericolelor tehnologiei RFID, vă punem la dispoziţie un raport al Comitetului Economic şi Social European (CESE), privind identificarea prin frecvenţe radio. Trebuie să semnalăm faptul că acest raport menţionează pertinent pericolele tehnologiei RFID şi nu oferă soluţii viabile pentru rezolvarea acestor chestiuni. Recomandările evazive de genul „responsabilitatea protecţiei datelor aparţine celor care gestionează bazele de date” nu ne pot face să ne simţim în siguranţă. Mai trebuie să ştiţi că, în perioada care a trecut de când a fost elaborat acest raport, nu s-au luat măsuri efective de protecţie şi securizare a vieţii private şi a libertăţii cetăţenilor, dar, în schimb, au fost promovate iniţiativele legislative care impun această tehnologie pentru identificarea fiinţelor umane.

Printre concluziile acestui raport remarcăm:

– „RFID nu este o tehnologie matură, astfel încât potenţialul său deplin nu este încă înţeles. Pe de-o parte, poate aduce beneficii greu de imaginat civilizaţiei noastre tehnologice, iar pe de altă parte poate reprezenta cea mai mare ameninţare cunoscută, la adresa libertăţii şi a vieţii private. CESE are convingerea că aplicaţiile RFID ar trebui dezvoltate în conformitate cu un cod etic strict în materie de protecţie a vieţii private, de libertate şi securitate a datelor, dar că, odată luate măsurile de protecţie necesare, dezvoltarea aplicaţiilor sale trebuie continuată. În concluzie, în cazul în care se autorizează aplicaţii RFID, instalarea acestora trebuie să fie pe deplin transparentă pentru toţi cei implicaţi. […] Unele aplicaţii sunt inadecvate într-o societate liberă şi nu ar trebui autorizate niciodată. Necesitatea imperativă de a proteja viaţa privată şi anonimatul trebuie să constituie miezul recomandării adresate de Comisie statelor membre.”

– „Identificarea prin frecvenţe radio (RFID) este o tehnologie semnificativă, care va deveni cu timpul foarte importantă. Cu toate acestea, dacă RFID nu este foarte atent controlată, ar putea, totodată, să încalce intimitatea persoanei, să distrugă libertăţile cetăţeneşti şi să ameninţe securitatea persoanelor şi a întreprinderilor.

– „Există puternice ameninţări la adresa vieţii private şi a libertăţilor cetăţeneşti.

Dar cel mai bine vă veţi convinge parcurgând integral acest raport, pe care vi-l oferim în continuare. Dată fiind importanţa acestui subiect în acest moment, când în România se dezbate legea paşapoartelor biometrice, este foarte important ca aceste informaţii să fie cunoscute corect de un număr cât mai mare de oameni.

Citiţi aici integral AVIZUL Comitetului Economic şi Social European privind identificarea prin Frecvenţe Radio (RFID) (aviz exploratoriu).

Urmăriţi şi următorul clip, pentru a afla mai multe despre tehnologia RFID: Protest împotriva actelor biometrice

Nu vreau să fiu un număr!

Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate

de Violeta Bucur

Paşaportul biometric, cartea electronică de identitate, brăţara GPS, implantul biopolitic, colierul electronic pentru supravegherea copiilor, dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (RFID – radio frequency identification device) şi implantarea de microcipuri detectabile prin satelit sunt câteva tehnologii care ameninţă libertatea fiinţelor umane. Prezentate într-o lumină atrăgătoare a inovaţiilor high-tech şi justificate prin argumente precum salvarea vieţilor, protejarea copiilor, securizarea magazinelor şi a băncilor, reducerea birocraţiei sau economia de timp, toate aceste dispozitive nu urmăresc, de fapt, decât controlul strict al populaţiei.

Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.

O lume „ciber-perfectă”

Pe cel mai cunoscut site de cumpărături on line, e-bay, se găsesc de cumpărat dispozitive RFID la preţuri între 2 şi 5 euro. Printre modelele disponibile se regăseşte şi celebrul transpondor EM 4102, model foarte asemănător cu primul cip implantabil pentru oameni care a fost autorizat în SUA în 2005. După ce s-a făcut o intensă propagandă în favoarea microcipurilor implantabile, afirmându-se că celebrităţile îşi implantează astfel de dispozitive, iată că s-a dat undă verde la vânzarea de cipuri pentru publicul larg. Ziariştii care până acum îi luau peste picior pe cei care avertizau că microcipurile umane vor ajunge curând pe piaţă, ar trebui să se trezească la realitate.

Mai multe televiziuni franceze au anunţat încă din 2005 că în scurt timp vor fi obligatorii actele de identitate care conţin caracteristicile biometrice ale posesorului (printre acestea se numără amprentele digitale, fotografia irisului şi chiar o mostră de ADN). De altfel, începând cu 25 mai 2005, ambasada Franţei din Bamako (Mali) a eliberat primele vize electronice. De acum înainte, aceste vize vor fi aplicate tuturor paşapoartelor, aparţinând persoanelor care vor să intre pe teritoriul Franţei, fie că va fi vorba de un sejur turistic sau de o călătorie de afaceri. Acest experiment care face apel la biometrie a fost rapid preluat de către alte şase consulate ale Franţei (din Algeria, Sri Lanka, Bielorusia, China, Statele Unite şi Elveţia) şi pregăteşte terenul pentru microcipuri.

În Australia, personalul bancar este deja implantat cu microcipuri din oficiu, la fel şi militarii. La Washington a fost demarat de câţiva ani un program pilot pentru cei fără adăpost. Acesta vizează implantarea cu cipuri a persoanelor fără adăpost, pentru ca poliţia şi asistenţii sociali să îi poată localiza şi să le urmărească acţiunile. Conform autorităţilor, ,,aceasta este o ocazie rară de a utiliza tehnologia de vârf pentru a satisface două obiective ale societăţii: a-i ajuta mai bine pe cei abandonaţi, sporind în acelaşi timp gradul de securitate al oraşelor.” Pornind de la un număr iniţial de câteva zeci de persoane, sistemul poate fi apoi cu uşurinţă extins.

Începând cu 2005, s-a trecut la faza a doua a proiectului: transmiterea wireless (fără fir), către baze de date centralizate, a informaţiilor despre localizarea celor fără adăpost care au fost implantaţi cu cipuri de identitate. Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei celor fără adăpost estimează că în SUA sunt între 2,3 şi 3,5 milioane de persoane aflate în această situaţie şi că acest sistem ar putea fi uşor implementat pentru toate aceste persoane. ,,Ne-am exprimat în favoarea acestei idei, dar numai în condiţiile în care programul include protejarea intimităţii,” au spus reprezentanţii asociaţiei. Despre ce intimitate mai poate fi vorba?

De la implanturi neurologice cervicale la implanturi cerebrale şi nano-computere

Compania Cyberkinetics Neurotechnology Systems din Foxboro, Massachusetts a anunţat dezvoltarea unor implanturi medicale care să compenseze deficienţe ale sistemului nervos datorate, de exemplu, unor leziuni ale coloanei vertebrale. Produsele acestei firme se află în prezent în faza de testare clinică. Această firmă propune implantarea unor cipuri în zona cervicală pentru a stimula regenerarea sistemului nervos după accidente care provoacă, de exemplu, paralizie. Implanturile cervicale au rol recuperator şi sunt extrase după 3-4 luni.

Un alt produs pentru care Cyberkinetics a primit aprobarea Administraţiei Americane pentru Alimentaţie şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) pentru a realiza teste clinice, este Neuroport, un microcip de 4 mm care se plasează pe craniul pacienţilor şi înregistrează complet activitatea cerebrală, transmiţând datele pentru a fi înregistrate şi analizate pe calculator. Acest implant se va menţine pentru durate de timp scurte (mai puţin de o lună) şi este destinat diagnosticării sau supravegherii clinice a pacienţilor.

Cyberkinetics Neurotechnology Systems nu este singura companie care face cercetări intense în acest domeniu. Neural Signals, din Atlanta, are un proiect care se referă la „citirea” activităţii cerebrale cu ajutorul unor receptori implantaţi la nivelul pielii capului. Această tehnică ar permite multiplicarea numărului de receptori şi o mai bună interpretare a activităţii cerebrale. Creierul pacienţilor ar opera ca o telecomandă ultra-sofisticată pentru ansamblul aparaturii electrocasnice. Experţii afirmă că Cyberkinetics va fi prima companie care se va lansa într-un studiu pe termen lung, utilizând un dispozitiv şi mai sofisticat, care va fi plasat în interiorul creierului pacientului. Aceştia speră să fie în măsură să scoată pe piaţă produsul în următorii trei ani.

Sistemul BrainGate fabricat de Cyberkinetics Neurotechnology Systems este o reţea de micro-electrozi implantabili, care, combinată cu un sistem de prelucrare a semnalului digital, formează o interfaţă care ar permite minţii umane să interacţioneze direct cu lumea exterioară. Această interfaţă este sugestiv denumită „BrainGate” (poarta Creierului) şi teoretic este proiectat pentru a permite fiinţei umane să comande mental funcţionarea unor dispozitive electronice. Tehnologia respectivă  constă în implantarea unei micro-baterii la nivelul cortexului fiinţei umane. Ea este destinată pacienţilor paralizaţi şi le-ar permite acestora să dea comenzi unor dispozitive electronice (telefon, televizor, calculator, aparate electrocasnice) doar prin forţa gândului.

Dimensiunea  implantului este de numai 1 mm2. Un tetraplegic (persoană cu toate cele patru membre paralizate) căruia i s-a implantat un astfel de dispozitiv a fost capabil să trimită email-uri şi să utilizeze diverse jocuri de pe computerul său, doar cu ajutorul minţii. De atunci au mai fost implantaţi încă alţi patru pacienţi.

Fără a nega posibilele avantaje pentru unii pacienţi care se confruntă cu afecţiuni foarte grave (avantaje care totuşi încă nu au fost pe deplin confirmate), trebuie să remarcăm însă că principalul mod de acţiune, atât pentru sistemul Neuroport, cât şi pentru BrainGate, este faptul că permite celui care manevrează dispozitivul să obţină un control temporar asupra activităţii creierului celui implantat. În acest mod poate fi influenţat comportamentul celor implantaţi, cât şi gândurile şi stările psihice ale acestora.

Alte arii de cercetare se orientează spre nano-computerele implantabile. Primul computer utilizând molecula de ADN a văzut lumina zilei în 1994, inventatorul lui fiind Leonard Adleman, matematician din SUA. Pe de altă parte, cercetătorii de la Institutul Weizmann au fabricat  un nano-computer biologic, care funcţionează cu un program de tip ADN şi produce molecule biologice la comandă. Acest gen de computer ar permite analiza genelor şi sintetizarea moleculelor terapeutice. Molecula de ADN înlocuieşte tradiţionalul cip din siliciu, iar enzimele îndeplinesc funcţia de circuite electronice. Nu suntem prea departe de un implant nano-terapeutic, căldura corpului servind drept sursă de energie, iar catena de ADN drept emiţător-receptor. Cât despre medici, va fi suficient ca pe viitor să fie echipaţi cu o telecomandă pentru a sintetiza de la distanţă moleculele terapeutice de care pacienţii lor ar avea nevoie, spun mesajele de propagandă în favoarea acestor dispozitive.

Culmea microcipurilor este descoperirea firmei Kodak, pastila cu microcip, datorită căreia infirmierele vor putea în sfârşit să ştie dacă medicamentul a ajuns sau nu în stomacul pacienţilor recalcitranţi. Nici cei mai aprigi dictatori nu s-au gândit vreodată că vor dispune de un asemenea control absolut, inclusiv asupra stomacului supuşilor lor. Ce va mai urma? Calcularea notei de plată la restaurant, scanând într-o nano-secundă stomacul clientului, după ce acesta a luat masa?!

Implantul cu microcipuri va deveni în curând obligatoriu?

John Roberts, numit de George Bush în fruntea Curţii Supreme de Justiţie în 2005 (funcţie pe care o ocupă şi în prezent), a fost audiat de senatorul Joseph Biden, cu scopul de a afla dacă s-ar opune unei legi prin care implantarea cu microcipuri să devină obligatorie. Răspunsul la aceste audieri nu a fost niciodată făcut public. Între timp, un proiect de lege al administraţiei americane propune, sub pretextul asigurării siguranţei şi a luptei împotriva terorismului, injectarea de microcipuri la toţi nou-născuţii. Printre argumentele aduse în favoarea acestui proiect halucinant este eliminarea posibilităţii ca bebeluşii să fie încurcaţi la naştere.

Încă din octombrie 2004, FDA a dat undă verde companiei VeriChip pentru realizarea de implanturi subcutanate la fiinţele umane, în scopuri medicale. De mărimea unui bob de orez, cipul este inserat imediat sub piele. El memorează un număr unic (identificatorul electronic unic) de 16 biţi şi poate transmite acest număr la distanţă, atunci când cipul este activat de un dispozitiv special de citire. Cipul  poate fi folosit în aplicaţii precum cele de identificare a pacienţilor în departamentul pentru urgenţe sau pentru controlul accesului în sectoarele de înaltă securitate. Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, cipul nu poate fi pierdut, furat sau reprodus, asigurând un nivel de identificare fără precedent.

Compania VeriChip, filială a Applied Digital Solutions, prima firmă producătoare de RFID, este în plină ascensiune. La sfârşitul anului 2005, VeriChip a realizat în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Securitate din Florida, demonstraţii şi testări publice cu ultima generaţie de microcipuri RFID pentru oameni, numită Veriguard. Cu această ocazie, reprezentanţii companiei au declarat: ,,Ca furnizori de RFID, considerăm conferinţa internaţională a Societăţii Americane de Informaţii pentru Ştiinţă (ASIS) ca fiind un eveniment cheie pentru noi, pentru că ne oferă ocazia perfectă de a ne prezenta tehnologia de implanturi. Ultimele soluţii de securitate via RFID includ aplicaţii care pot fi localizate prin satelit.”

Microcipuri „în serviciul umanităţii” sau în serviciul marilor corporaţii?

Firma VeriChip este doar una dintre cele care au reuşit să obţină din partea FDA încadrarea produselor de supraveghere şi identificare ca produse „în serviciul umanităţii”. Aceste tehnologii sunt adesea prezentate ca fiind un progres sau ceva inevitabil. Paşi foarte importanţi au fost făcuţi pentru ca tehnologia RFID să devină un standard la nivel internaţional. Majoritatea marilor reţele de magazine folosesc deja etichete RFID pentru a se proteja împotriva furtului din magazine. Companiile de transport folosesc dispozitive RFID pentru urmărirea produselor. Dispozitive similare sunt folosite în aeroporturi sau de către serviciile poştale. Armata le foloseşte fără reţineri, în toate departamentele, între marcarea armamentului şi implantarea militarilor neexistând pentru ei nicio diferenţă principială.

În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba doar de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îşi asigure profituri cât mai mari şi să deţină controlul asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, chiar dacă studiul ,,Reflex”, finanţat de Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că există riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii. La momentul actual se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigranţilor implantul de cipuri RFID la nivelul braţului. Anumite firme visează să implanteze întreaga omenire, sub pretextul securităţii. Până atunci, sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brăţări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, pentru care astfel de măsuri sunt mai uşor de justificat. Se pare că „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl reprezintă după animale, infractorii şi săracii.

Pe 28 aprilie 2005, ministrul de justiţie din Belgia sugera ca şomerii pe termen lung să poarte la picior o brăţară electronică care să le urmărească toate mişcările, pentru a-i impulsiona astfel să facă mai multe eforturi de a-şi găsi un loc de muncă (în cazul în care comportamentul lor nu este considerat adecvat, ei fiind privaţi de ajutorul de şomaj şi alte drepturi sociale).

Tot în Belgia, un reputat neurochirurg a propus implantarea unui cip în creierul pedofililor puşi în libertate, pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor. Oricât de oribile ar fi crimele realizate de aceştia, o astfel de măsură este excesivă şi nu rezolvă problema. Este inacceptabil ca temerile părinţilor şi în general ale societăţii să fie speculate într-un asemenea mod. Propaganda din SUA merge chiar mai departe, considerându-i iresponsabili pe părinţii care nu acceptă supravegherea electronică a propriilor copii.

Katherine Albrecht, fondatoarea asociaţiei CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri) a tras numeroase semnale de alarmă în ceea ce priveşte dezvoltarea peste măsură a industriei de supraveghere a clienţilor marilor magazine. CASPIAN a examinat şi a inventariat tot echipamentul de supraveghere utilizat în cadrul acestora, de la camerele ascunse, până la dispozitivele de urmărire plasate pe cărucioarele clienţilor sau în mărfuri. În cartea sa Cipurile-spion (Spychips), scrisă în colaborare cu Liz McInty, Katherine Albrecht descrie în detaliu cum urmăresc mega-corporaţiile mondiale şi guvernele să utilizeze RFID pentru a spiona activităţile cotidiene ale oamenilor.

Implantarea de microcipuri nu va rezolva problemele societăţii actuale

Într-o lume în care furturile, omorurile, violurile, dispariţiile de copii, dezastrele sunt mediatizate intens tocmai pentru a alimenta fricile, propagandiştii pro-cipuri uzează intens de nevoia de siguranţă a oamenilor. De fiecare dată când are loc un astfel de eveniment, se strecoară şi ideea eficienţei acestor sisteme de supraveghere.

În urma catastrofei provocate de uraganul Katrina, despre care există surse care afirmă că nu a fost un fenomen natural, ci ar fi fost provocat intenţionat, echipele de securitate au adoptat tehnologia RFID pentru a identifica mai uşor victimele. Biroul medical al comitatului Lafayette, Mississippi, a stabilit că va stoca cipuri şi scannere RFID pentru viitoarele catastrofe şi dezastre. Statul Louisiana a declarat că va proceda la fel.

În Europa, există o tendinţă similară, dar bine ascunsă în spatele unor afirmaţii ipocrite, precum cele ale Grupului European de Etică a Ştiinţei şi a Noilor Tehnologii (GEE) de pe lângă Comisia Europeană. ,,Grupul European de Etică insistă asupra faptului că utilizarea implanturilor craniene în scopul monitorizării nu va fi autorizată decât dacă legislatorul consideră că societatea democratică are nevoie stringentă şi justificată de aşa ceva.” Este bine să ştim că şi în SUA aceste măsuri abuzive au fost propuse tot sub un pretext similar.

Servindu-se de recentele revolte stradale din Franţa şi de aşa-zisele atacuri teroriste din Londra şi New York, senatorul francez René Tregouet consideră că implantul cu bio-cip uman este inevitabil şi chiar necesar pentru menţinerea securităţii, pentru apărarea drepturilor omului şi pentru democraţie. Iată ce declară el: „Apăr de mulţi ani ideea că orice fiinţă umană ar trebui să dispună de o viaţă privată inviolabilă şi de o identitate publică, prin care să nu fie transformat într-un simplu număr format din 64, 128 sau 256 de cifre. Dat fiind faptul că responsabilitatea, conştiinţa, solidaritatea şi moralitatea sunt nişte concepte din ce în ce mai străine pentru tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri, noile tehnologii sunt singurele capabile să ajute pe viitor autoritatea de stat, în ceea ce priveşte respectarea ordinii publice. Legătura dintre identitatea privată, identitate care este un adevărat sanctuar pentru cetăţeanul care respectă legea, şi identitatea publică, făcută accesibilă în mod spontan oricărui agent al ordinii publice (cu ajutorul cipurilor RFID), nu va fi realizată decât cu consimţământul autorităţii de stat.”

Se observă că, în viziunea acestui senator, dreptul la viaţă privată este asigurat doar celor ce respectă legea, nu tuturor, iar identitatea publică implică automat cipurile. Şi dacă într-o zi refuzul de a purta cip va reprezenta o încălcare a legii? Civilizaţia este opera oamenilor liberi şi nu a unei obligaţii sau impuneri. Toate măsurile legate de controlul tehnologic sunt strict represive şi, din punct de vedere moral, nu folosesc la nimic.

Dacă terorismul este într-adevăr real, atunci cu siguranţă dispune de mijloacele necesare pentru a dejuca tot sistemul tehnologic de protecţie, indiferent de cât de avansat ar fi acesta. Nu suntem siguri că avem la dispoziţie toate datele privind adevărata situaţie la nivel mondial. Ceea ce vedem nu este decât un terorism instrumentalizat de marile puteri şi care nu ar exista în afara acestora. Atentatele de la Londra au dejucat cele mai sofisticate sisteme video de supraveghere din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că fostul prim ministru Tony Blair a invocat dreptul de veto pentru orice anchetă publică independentă. Prăbuşirea World Trade Center şi atacul asupra Pentagonului s-au petrecut în pofida existenţei celui mai sofisticat sistem de apărare din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că administraţia Bush obstrucţionează orice anchetă publică independentă, cerută de familiile victimelor. De altfel, Comisia pentru ancheta evenimentelor din 11 septembrie 2001 a fost poreclită ,,Omisiune de anchetă” (joc de cuvinte, în limba engleză comission – comisie,  omission – omisiune). La momentul actual mai mult de 50% din populaţia oraşului New York şi 75% din europeni consideră că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie 2001 este neverosimilă. Până când familiile victimelor nu obţin elemente determinante şi independente referitoare la dedesubturile acestor tragice evenimente, este prematur şi deplasat ca acestea să fie utilizate pentru a justifica implantarea oamenilor cu biocipuri.

Conducătorii actuali nu pot garanta că nu vor utiliza cipurile împotriva oamenilor

Un alt argument adus în favoarea microcipurilor este că informaţiile electronice centralizate sunt mult mai sigure şi mai uşor de protejat. Pentru orice utilizator al computerului şi Internetului cu o minimă experienţă practică, această afirmaţie apare ca fiind ridicolă. În ciuda tuturor mijloacelor de care dispune în ziua de azi, nici măcar Pentagonul nu reuşeşte să îşi protejeze informaţiile strict secrete. La momentul actual nu există nicio metodă de protecţie a informaţiei într-o reţea de calculatoare care să fie infailibilă. Este oricând posibil ca un sistem să fie descifrat sau piratat pentru a se accesa informaţiile. Şi cu cât acestea sunt mai centralizate, cu atât riscul este mai mare.

Un exemplu tipic este afişarea pe Internet a declaraţiilor de impozit de către statul francez. Aceasta consta în a combina o cheie publică, un identificator pe care toată lumea să îl poată cunoaşte şi o cheie privată codată, prezentată ca fiind inviolabilă. Securitatea sistemului se baza pe ideea că era imposibil de determinat cheia privată pornind de la cheia publică (calculele se făceau pornind de la factorii primi ai unui număr de 512 biţi). Inviolabilitatea cheii private este iluzorie deoarece, de mai mult de un an, factorii primi ai numerelor de 512 biţi au fost calculaţi. Ca dovadă, cineva a spart dosarul fiscal al aceluiaşi senator Tregouet,  partizanul RFID pentru asigurarea ordinii publice, a făcut o copie după original, apoi a modificat datele şi publicat versiunea modificată pe Internet.

Ordinea publică şi protecţia informaţiilor nu pot fi garantate nici prin forţă, nici prin tehnologie. Implantul obligatoriu cu cip uman ar putea satisface interesele anumitor trusturi, însă nu va oferi soluţii mai bune pentru problemele pe care le au statele lumii şi masele mari de oameni. Nici foametea, nici sărăcia, nici epidemiile nu vor fi eradicate prin implantarea de cipuri. Nu întâmplător, propaganda pentru implanturile de cipuri bate monedă pe aspectele legate de securitate şi terorism, urmărind să trezească cele mai negre spaime ale oamenilor. O populaţie terorizată ar putea tolera controlul absolut al oricărui cetăţean şi urmărirea lui permanentă prin satelit.

Chiar şi aşa, oamenii simt nevoia unor garanţii morale. Cei care ne impun o astfel de tehnologie ar trebui să ne ofere în schimb garanţii absolute în ceea ce priveşte probitatea celor care vor controla această tehnologie – statele, guvernele, oamenii politici. Dar oare popoarele statelor democratice occidentale au o încredere deplină în oamenii lor politici? Mass-media ne serveşte zilnic porţia de scandaluri politice care ne dezvăluie cât de corupţi sunt aceştia. Dacă probitatea nu este apanajul oamenilor politici, atunci cum pot popoarele să accepte ca aceştia să pună mâna pe o tehnologie de control aproape absolut? Implantarea populaţiei nu garantează democraţia, ci îi distruge esenţa. Dacă oamenii politici se gândesc la o modalitate de a controla mai bine populaţia, nu ar fi ceva firesc ca şi populaţia, la rândul ei, să se gândească la modalităţi de a-i controla mai bine pe oamenii politici, care în fond sunt aleşii şi reprezentanţii ei?

Riscurile pe care le implică implantarea cipurilor sub piele

Un raport recent al Asociaţiei CASPIAN arătă că există o strânsă relaţie între RFID, implantarea de cipuri şi cancer. La 10%  dintre şoarecii de laborator implantaţi, s-au dezvoltat tumori, de jur împrejurul cipului sau în apropierea lui. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul câinilor pe care s-au făcut experimente. În toate cazurile, tumorile maligne se dezvoltă în locul în care a fost realizat implantul şi cresc în jurul acestuia. Ele au o evoluţie rapidă şi conduc în marea majoritate a cazurilor la moartea animalului.

Raportul trece în revistă cercetări pertinente şi se termină printr-o serie de recomandări pentru medici, pentru factorii de decizie, pentru proprietarii de animale şi pentru cei care găsesc ideea implantului cu cipuri atrăgătoare. Concluzia celor de la CASPIAN este tranşantă: microcipurile trebuie înlăturate imediat, atât de la om, cât şi de la animale. Raportul mai cere ca pacienţii care au fost deja implantaţi să fie informaţi în scris despre rezultatele unor astfel de cercetări şi să li se ofere o procedură de înlăturare a cipului.

Raportul atrage atenţia şi asupra faptului că există mari riscuri ca cipul să se spargă în interiorul corpului. Unele cipuri conţin litiu, care este un material foarte toxic. Undele radio pe care cipul le emite constituie un pericol grav pentru sănătatea celui care îl poartă, mai ales pe termen lung. În plus, este dovedit faptul că la momentul actual comportamentul uman poate fi controlat de la distanţă, acţionându-se asupra neuro-transmiţătorilor, proces numit psihotronie. Unele cipuri implantate sub piele au fost concepute special, cu scopul de a declanşa la cei implantaţi anumite reacţii mentale, reflectate în stări, gânduri şi mai ales comportament.

Microcipul este deci arma absolută care poate fi folosită împotriva unui opozant politic sau a unui oarecare contestatar. În definitiv, cipul poate stoca o infinitate de date, poate să aibă funcţie de emiţător-receptor, cu retransmisie prin satelit, utilizând frecvenţe cunoscute doar de fabricanţi. Poate servi drept card bancar sau card de sănătate, tichet pentru restaurant dar şi ca aparat de control pentru toate activităţile cotidiene, inclusiv pentru cele mai intime gânduri. Numai un dictator ar putea visa la un asemenea sistem de control. Mai mult, prin inducerea unei cantităţi mult mai mari de energie decât cea la care funcţionează uzual cipul, acesta poate exploda şi va produce astfel răni mortale posesorului său. Având în vedere toate aceste pericole reale, asociaţia CASPIAN recomandă tuturor oamenilor să refuze categoric implanturile.

Nu implanturilor biopolitice!

Giorgio Agamben este profesor de filozofie la Universitatea din Veneţia şi la Colegiul Internaţional de Filozofie din Paris. În 2006, a primit premiul european Charles Veillon pentru eseistică. Lucrările şi conferinţele sale ating teme de actualitate cum ar fi conflictele sociale, politica mondială şi evenimentele din 11 septembrie 2001.

Ideile sale fac frecvente trimiteri la conceptul de biopolitică, lansat de Michel Foucault în 1974. Aceasta reprezintă o formă de exercitare a puterii nu doar asupra  teritoriilor sau ideilor, ci şi asupra vieţii oamenilor, şi mai ales asupra trupurilor lor. El arată că acest mod de exercitare a puterii (numit bio-putere) s-a impus treptat de-a lungul istoriei, mai ales cu ocazia unor perioade de criză, cum ar fi epidemiile.

Urmărind aceeaşi ordine de idei şi pornind de la evenimentele din septembrie 2001, Giorgio Agamben investighează în lucrarea „Starea de urgenţă” (State of Exception), publicată în 2005, rădăcinile istorice şi filozofice, ca şi periculoasele consecinţe ale creşterii puterii guvernamentale sau prezidenţiale în caz de criză majoră. El atrage atenţia îndeosebi asupra  pericolului prelungirii pe termen nelimitat a unor astfel de situaţii de criză, tendinţă pe care preşedintele american George Bush o manifestă în mod evident.

„Al treilea Reich în întregime  a fost o stare de urgenţă care a durat 12 ani,” scrie el în cartea Starea de urgenţă. „În acest sens, totalitarismul modern poate fi definit ca instaurarea, sub pretextul stării de urgenţă, a unui război civil legal, care are ca scop eliminarea fizică nu doar a adversarilor politici, ci a unor categorii întregi de cetăţeni incomozi, care din diverse motive nu mai pot fi integraţi în sistem. Puterea dobândită cu ajutorul declarării stării de urgenţă plasează guvernul sau doar o anumită fracţiune a lui, într-o poziţie de putere absolută, ce poate opera mai presus de lege.”

Giorgio Agamben a luat o poziţie tranşantă şi în ceea ce priveşte colectarea şi centralizarea de date biometrice sau implantarea de cipuri. În 2004, el a refuzat să ţină un curs la o universitate din SUA, din cauza introducerii obligativităţii de a fi amprentaţi şi a li se scana retina, tuturor celor care doresc să intre pe teritoriul american. Într-o scrisoare deschisă, el şi-a motivat refuzul, invitându-i şi pe alţi intelectuali europeni să îi urmeze exemplul, în semn de protest faţă de acest abuz de autoritate. Iată ce scria el :

„Nu mai există nicio umbră de îndoială, celor care vor vrea de acum încolo să intre în SUA cu acte în regulă li se va face dosar, li se vor lua amprentele digitale şi li se va scana retina. Personal, nu am nici cea mai mică intenţie să mă supun unor asemenea proceduri şi de aceea am anulat cursul pe care trebuia să îl ţin în luna martie la Universitatea din New York.

Aş vrea să explic motivele care m-au făcut să iau această decizie, în ciuda simpatiei pe care o nutresc de mulţi ani faţă de colegii şi studenţii mei americani. Consider că această decizie este în acelaşi timp necesară şi fără drept de apel şi îmi doresc foarte mult ca exemplul meu să fie urmat de cât mai mulţi profesori şi intelectuali europeni.

Nu este vorba doar de o reacţie organică de respingere a unei proceduri care a fost multă vreme impusă doar infractorilor. Dacă nu ar fi fost vorba decât despre aceasta, aş fi putut accepta să mă supun acestui tratament umilitor, la fel ca mulţi alţii. Dar nu acesta este esenţialul. Problema depăşeşte limitele unei sensibilităţi personale, este legată de statutul juridico-politic, sau şi mai bine spus bio-politic, al cetăţenilor ţărilor pretins democratice în care trăim.

De mai mulţi ani, se fac mari eforturi de a ne convinge să acceptăm, ca fiind dimensiuni normale şi umane ale vieţii noastre, practici de control care au fost din totdeauna considerate ca fiind inumane şi extreme.

Controlul exercitat de către Stat asupra indivizilor cu ajutorul unor dispozitive tehnologice precum cărţile de credit, camerele de supraveghere sau telefoanele mobile a atins limite care înainte nici nu puteau fi imaginate. Acest lucru nu mai poate fi ignorat.

Anumite praguri în ceea ce priveşte controlul şi manipularea nu vor putea fi depăşite fără riscul de a pătrunde într-o nouă eră biopolitică, fără a face un pas crucial către ceea ce Michel Foucault numea „animalizarea progresivă a omului”, instrumentată prin tehnologii din ce în ce mai sofisticate.

Bazele de date cu amprente digitale şi amprente ale retinei, implanturile subcutanate ca şi alte practici de acelaşi gen  sunt elemente care contribuie la definirea acestui prag. Motivele de securitate care sunt invocate pentru a le justifica nu trebuie să ne impresioneze, nu au nicio legătură cu subiectul. Istoria ne învaţă că practicile aplicate mai întâi străinilor, au fost mai apoi aplicate şi cetăţenilor ţărilor respective.

Este în joc aici chiar relaţia biopolitică normală între cetăţean şi stat. Această relaţie nu mai are nimic de-a face cu participarea liberă şi activă la sfera publică, ci priveşte înscrierea şi îndosarierea numerică a datelor celor mai intime şi mai puţin comunicabile, mă refer aici în principal la cele ce ţin de viaţa biologică a trupului uman.

Astfel că dispozitivelor mediatice care controlează şi manipulează cuvântul, li se adaugă dispozitive tehnologice, care înscriu şi supraveghează însăşi viaţa. Între aceste două extreme, cea a cuvântului fără trup şi cea a trupului fără cuvânt, spaţiul a ceea ce altădată se numea politică este astăzi tot mai redus.

Astfel că, aplicând cetăţeanului, sau mai corect spus fiinţei umane ca atare, tehnologii şi dispozitive inventate pentru a ne proteja de clasele (sociale) periculoase, Statele care ar trebui să constituie trupul în care se manifestă viaţa politică, fac din acesta suspectul prin excelenţă, până la punctul că omenirea însăşi devine în întregime o clasă periculoasă.

Acum câţiva ani, scriam că paradigma politică a Occidentului nu mai este oraşul, ci câmpul de concentrare şi că am trecut de la Atena la Auschwitz. Credeam la acea vreme că este doar o metaforă filozofică şi nu o afirmaţie istorică. Marcarea oamenilor era la Auschwitz modalitatea normală şi cea mai economică de a reglementa înregistrarea şi evidenţa celor deportaţi în lagărele de concentrare. Implantul sau marcarea biopolitică prin înregistrare datelor biometrice care ne sunt impuse acum pentru a pătrunde pe teritoriul american ar putea fi foarte bine semnul, care anticipează că în curând ni se va cere să acceptăm aceasta ca o modalitate curentă de evidenţă a cetăţenilor. De aceea trebuie să ne opunem unei asemenea practici.”

Implanturile cu microcipuri cauzează tumori maligne cu dezvoltare rapidă

Agenţia de presă Associated Press a dat publicităţii în luna septembrie a anului trecut o ştire uluitoare despre implanturile cu microcipuri: testate pe animale de laborator au produs cancer – conform dr. Katherine Albrecht, expert în probleme de securitate personală – privacy expert şi vechi oponent al implementării cipurilor.

Studii medicale necunoscute publicului

Potrivit Associated Press, o serie de studii care se întind pe o perioadă de 10 ani au arătat că şoarecii şi şobolanii injectaţi cu celule transmiţătoare au dezvoltat tumori maligne cu creştere rapidă, care s-au dovedit letale în 1 din 10 cazuri. Tumorile au apărut în ţesuturile din jurul microcipurilor şi deseori au crescut până la acoperirea completă a sistemului, susţin cercetătorii.

Albrecht a aflat despre legătura dintre microcipuri şi cancer când proprietarul unui câine care murise din cauza unei tumori cauzate de un cip le-a contactat pe ea şi pe Liz McIntyre, împreună cu care a semnat cartea “Cipuri-spioni”. Apoi Albrecht a găsit studii  medicale dovedind legătura dintre implantul cu microcipuri şi cancer şi în cazul altor animale. Înainte ca ea să le aducă în atenţia Associated Press, studiile au fost necunoscute atenţiei publice.

Implanturi pentru oameni, aprobate de FDA

După o investigaţie de patru luni, jurnaliştii Associated Press au descoperit mai multe documente care arătau legătura dintre cancer şi implantul cu microcipuri. O parte dintre aceste documente au fost publicate înainte ca Applied Digital Solutions – compania mamă a VeriChip – să ceară acordul FDA (Food and Drug Administration – o agenţie din domeniul medical din SUA) pentru a pune pe piaţă implanturile pentru oameni. Compania VeriChip a obţinut aprobarea FDA în anul 2004, sub supravegherea secretarului de stat al Departamentului Sănătăţii din SUA, pe atunci Tommy Thompson, care ulterior a primit un post de conducere în companie.

Potrivit politicii FDA, era responsabilitatea firmei VeriChip să aducă în atenţia FDA cercetările medicale care au semnalat efectele nocive ale acestei tehnologii, dar directorul VeriChip, Scott Silverman, pretinde că nu au ştiut despre astfel de cercetări.

Cine îşi doreşte un implant canceros în mână?

Albrecht şi-a arătat scepticismul că o companie ca VeriChip, având drept preocupare majoră implantul cu microcipuri, nu ar fi fost informată despre studiile relevante din domeniu. “Ar fi o neglijentă din partea domnului Silverman să nu ştie despre aceste cercetări. Iar dacă ştia despre astfel de studii, cu siguranţă a avut un motiv să nu le divulge”, spune Albrecht. “Dacă FDA ar fi ştiut de legătura dintre microcipuri şi cancer, poate nu ar fi aprobat niciodată produsele companiei lui Silverman”.

De când a obţinut aprobarea FDA, compania VeriChip a desfăşurat o campanie de publicitate agresivă vizând implementarea de cipuri celor suferind de cancer şi de boli mintale. Recent a fost anunţat ca au fost supuşi implantului 90 de pacienţi Alzheimer şi îngrijitorii lor din Florida. De asemenea, 160 de angajaţi ai sediului central al Procuraturii din Mexic, muncitori din sistemul de securitate al SUA, membrii unor cluburi din Europa au suferit de asemenea astfel de implanturi.

Albrecht şi-a exprimat îngrijorarea pentru cei care au suferit implanturi de chip, îndemnându-i să le scoată cât mai repede. “Aceste revelaţii schimbă totul” spune ea. “De ce şi-ar asuma cineva riscul de a avea un implant canceros în mână?”

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo,
pe care a încercat să-l recruteze în această elită
un articol de Paul Joseph Watson,
preluat de pe www.prisonplanet.com
Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.
Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

Buletinele cu cip din Germania si Marea Britanie au fost sparte de hackeri inainte de lansarea oficiala

In contextul, in care, cardurile cu microcipuri, incep sa ne invadeze viata, desi o parte considerabila din romani nu doresc, din motive ce le vom rediscuta imediat, in Germania, s-a intamplat ceva, pe care expertii in informatica le puteau anticipar chiar.

Concret,  in septembrie 2010, o emisiune „Plusminus”, difuzata de televiziunea germana de stat ARD, a prezentat cum o echipa de hackeri numita „Chaos Computer Club” au reusit sa extraga date confidentiale din noile carti de identitate cu cip, care trebuiau sa intre in vigoare la 1 noiembrie 2010. Mai mare rusine ca asta, rar imi este dat sa vad.

Conform blogului 2blackjack1.wordpress.com[11], hackerii, pentru a extrage datele confidentiale din cipuri, au folosit un scaner RFID, pus la dispozitie de autoritati fiecarui posesor de nou document, dispozitiv prevazut pentru realizarea de tranzactii financiare pe internet prin intermediul calculatorului. Hacker-ii au reusit sa extraga amprentele celor doua degete si codul PIN din 6 cifre, care reprezinta semnatura electronica. Asta ne garanteaza noua singurata ? Nicidecum !

Aceeasi hackeri, in acea perioada, pentru a demonstra tuturor cat de periculoase sint aceste buletine cu cip, au extras chiar amprentele ministrului de interne german, Wolfgang Schauble, uimind intreaga germanie cu „nazbatia” lor. Aceste lucruri trebuie precizate, trebuiesc aratate, deoarece, exista inca oameni, care mai cred in „siguranta garantata 100%” a acestor carduri cu microcip.

Ei vor sa vada cum reactioneaza oamenii. Daca oamenii reactioneaza delasator zicand „nu avem ce face” ori „sintem de acord ca o fi mai bine”, atunci ei imediat vor interveni cu microcipuri, implantate sub piele, asa cum fac in SUA, celor care obtin ajutoare sociale de la stat. Da, da, asta se intampla in SUA, in cadrul unui proiect numit „Obamacare”. Acestea fiind spuse, oare, inca mai aveti incredere in cardurile de sanatate cu microcip ?

Dictatura biometrica si lupta impotriva ei !

„Puternic combatute de activistii pentru respectarea dreptului la viata privata si a libertatilor civile, cartile de identitate biometrice au devenit in ultimii ani o realitate in tot mai multe tari de pe toata suprafata globului.

Si romanii vor putea alege intre buletinele obisnuite si buletinele cu cip, pe care vor fi stocate informatii precum prenumele parintilor, dar si date biometrice ca imaginea faciala si amprentele. Potrivit autoritatilor, noile buletine includ masuri avansate de protectie in cazul tentativelor de duplicare sau de alterale a datelor cu caracter personal.

Documentul va reda in continuare numele si prenumele, sexul, cetatenia, data si locul nasterii, semnatura, fotografia, codul numeric personal si adresa.

Pro si contra buletine biometrice

Sintetizand, principalele argumente aduse de reprezentantii celor doua parti implicate in dezbaterea cu privire la tehnologia biometrica de identificare, extrase din PaymentsJournal, sunt urmatoarele:

Pro: cardurile ofera numeroase oportunitati dincolo de scopul de identificare, in domeniu platilor si al imbunatatirii eficientei guvernamentale. De exemplu, in Portugalia, cartea de identitate cu cip preia functiile a altor cinci carduri emise de guvern – vechea carte de identitate, cartea de alegator si instrumentele folosite pentru plata taxelor, in domeniul securitatii sociale si in cel al serviciilor sociale.

Contra: datele personale critice pot fi prea usor furate si, de asemenea, aceasta tehnologie ofera guvernului mai multe informatii despre cetatenii sai decat este nevoie.

Adoptarea noii tehnologii de identificare s-a realizat diferit in Europa. In timp ce tari ca Danemarca si Irlanda au respins pur si simplu ideea, alte tari au impus-o ca obligatorie. Cele mai multe insa le dau cetatenilor posibilitatea de a alege. In unele cazuri, ideea a fost abandonata ca urmare a opozitiei intampinate.

In martie 2013, Adunarea Nationala a Frantei a adoptat o lege care propunea crearea unui buletin biometric pentru cetatenii francezi, in scopul combaterii furtului de identitate.

Cardurile urmau sa includa informatii personale precum amprenta, fotografia, inaltimea si culoarea ochilor. In aceeasi luna, Curtea Constitutionala a Frantei a decis ca legea este neconstitutionala, potrivit Le Monde.

Guvernul Laburist al Marii Britanii a lansat in 2009 un proiect privind emiterea de carti de identitate biometrice, folosind o baza cu datele a 15.000 de voluntari.

Sursa: The Guardian

In urmatorul an, noul guvern condus de David Cameron a considerat ca un astfel de proiect este prea scump si incalca, in plus, libertatile civile, astfel incat a dispus anularea lui.

Cameron a criticat administratia anterioara pentru politicile abuzive privind administrarea datelor personale ale cetatenilor.

Noul guvern nu a considerat ca este necesar sa ii despagubeasca pe voluntarii care au platit cate 30 de lire sterline pentru buletinul biometric, a notat BBC.

Din noiembrie 2010, Germania emite carti de identitate cu cip RFID (identificare pe baza de frecventa radio). Datele continute de acesta sunt numele si data nasterii, fotografia si, la cererea posesorului, amprentele.

Sursa: Wikipedia

Germanii pot utiliza buletinele electronice si pentru se autentifica pe Internet – atunci cand este necesar pentru verificarea varstei sau pentru a aplica la diverse programe guvernamentale. Pe cip poate fi retinuta si semnatura electronica, furnizata de o companie privata.

Albania a introdus buletinele biometrice inca din ianuarie 2009. Pe cip sunt stocate informatii precum amprentele posesorului, informatii generale si o fotografie digitala.

Cetatenii platesc o taxa de aproximativ zece euro pentru emiterea buletinului. Cartea de identitate este obligatorie pentru persoanle de peste 16 ani, potrivit Wikipedia.

Pionerii

Belgia este una dintre primele tari europene care a introdus buletinul electronic, in 2004, devenit obligatoriu din 2009. In Belgia, fiecare cetatean poate verifica online ce informatii detine guvernul despre el, potrivit MyEurop.info.

Estonia, pioner in tehnologie, a adoptat acest sistem inca din 2002. In primavara anului 2012, aproape 90% din populatie (1 milion de oameni) foloseau buletinul biometric. Din 2012, si letonienii au putut sa treaca la noul buletin in schimbul unei taxe de 10 euro.

Buletinele electronice pot fi utilizate pentu plata online a taxelor sau pentru a vota online.

In Finlanda, buletinele biometrice au fost introduse in 1999, insa proiectul nu s-a dovedit unul de succes. Zece ani mai tarziu s-a propus chiar anularea acestora, deoarece doar 300.000 de oameni (din cei 5 milioane de locuitori ai Finlandei) au adoptat aceste documente. O situatie similara a avut loc si in Suedia.

Buletinele biometrice in lume

Buletinele biometrice sunt larg raspandite in Africa, fiind folosite in tari precum Africa de Sud, Zimbabwe, Nigeria, Mauritius si Gambia.

De asemenea, India si-a propus sa creeze cea mai mare baza de date biometrice din lume. Denumit Aadhaar, proiectul sau a fost lansat in 2010.

De atunci si pana in aprilie 2013, peste 300 de milioane de indieni au primit un cod numeric personal asociat cu 12 indici biometrici ce constau in amprente si scanari ale irisului. Obiectivul final al proiectului este sa includa intreaga populatie de 1,2 miliarde de oameni a Indiei, potrivit Bloomberg.”[12]

Articolul 29 din Constitutia Romaniei garanteaza tuturor oamenilor Libertatea de Constiinta si nimeni nu poate impune nimanui ceva, ce nu corespunde constiintei sale libere.

Video: Hacker-ii „Chaos Computer Club” au „sparg” microcipurile buletinelor biometrice !

In Marea Britanie !

Potrivit site-ului techcrunch.com[13], intr-un articol din data de 6 august 2009, ni se prezinta cum un hacker, din Marea Britanie, folosind un telefon si un laptop, a reusit sa sparga o carte de identitate, a clonat-o si a scris pe ea urmatoarele: „eu sint un terorist, trage la vedere”.

Fapta sa, nu a facut decat sa arate cat de vulnerabile sint aceste microcipuri si cat de usor pot fi ele modificate, si cat de usor i se poate inscena, ceva, unei persoane, fara ca aceasta sa-si dea seama. In acea perioada, Marea Britanie, cheltuise miliarde, pe aceste noi carti de identitate „sigure”, dar totul s-a dovedit a fi un bluf.

Zbigniew Brzezinski, nu se sfieste in a sustine public adevarul cu privire la cine sint ei in realitate si ceea ce doresc ei pe aceasta Planeta. In cartea sa, „Out of Control”[14], acesta explica cum oamenii trebuie sa fie condusi de catre guverne. Acesta sustine ca pentru a se instaura Noua Ordine Mondiala, este nevoie ca oamenii sa le castige increderea, caci altfel o uriasa opozitie din partea maselor de oameni, le-ar provoca multe probleme lor.

Zbigniew Brzezinski admite intr-un discurs faptul ca, „trezirea oamenilor pune in pericol infatuirea Noii Ordini Mondiale”!

Declaratiile acestuia au fost:
„Avem un public larg, care este foarte ignorant cu privire la treburile publice si foarte sensibile la sloganuri simpliste facute de catre candidati, care apar de nicaieri, nu au palmares, dar gura plina de sloganuri. Era tehnotronica conduce la aparitia unei societati cat mai controlate. O astfel de societate trebuie dominata de o elita, fara restrictii de valori traditionale.
In curand va fi posibil sa se supravegheze in continuu fiecare cetatean si sa se mentina in timp real informatii personale ale cetateanului, chiar daca se incalca intimitatea sa. In Societatea Tehnotronica lumea va trebui sa fie atrasa de cele mai noi tehnici de comunicare pentru a li se putea manipula cat mai usor emotiile.”[15]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5838
  2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5882
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5931
  4. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5959
  5. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5805
  6. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=5830&lang=RO
  7. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=5341&lang=RO
  8. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5352
  9. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4990
  10. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5013
  11. http://2blackjack1.wordpress.com/2010/09/04/buletinele-cu-cip-din-germania-au-fost-sparte-de-hackeri-inainte-de-lansarea-oficiala-din-noiembrie/
  12. http://www.ziare.com/internet-si-tehnologie/tehnologie/tehnologia-biometrica-romania-se-pregateste-pentru-buletinele-cu-cip-in-ce-tari-exista-deja-1290777
  13. http://techcrunch.com/2009/08/06/uks-unhackable-national-id-card-hacked-in-12-minutes/
  14. Zbigniew Brzezinski – „Out of Control”
  15. Zbigniew Brzezinski – „Intre doua ere: Rolul Americii in epoca tehnotronica”

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro