Bob Lazăr – omul de știință care a deconspirat toate secretele din Zona 51

by În anul 1989, reporterul de investigatie din Las Vegas George Knapp ia un interviu care va fi transmis apoi in toata lumea. Intervievatul, filmat doar in silueta, va fi numit „Denis”, el afirmand ca a lucrat intr-un program ultrasecret al guvernului american, ce avea ca scop reproducerea tehnologiei din […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

În anul 1989, reporterul de investigatie din Las Vegas George Knapp ia un interviu care va fi transmis apoi in toata lumea. Intervievatul, filmat doar in silueta, va fi numit „Denis”, el afirmand ca a lucrat intr-un program ultrasecret al guvernului american, ce avea ca scop reproducerea tehnologiei din farfuriile zburatoare pe care armata americana le tinea intr-o locatie denumita “S4″ adiacenta “Area 51″.

Probabil ca prima reactie a multor oameni fost ca a aparut inca un nebun care povesteste cum a zburat pe Marte cu un omulet verde, insa deja de laal doilea interviu lucrurile incep sa se schimbe.Personajul nu mai este ascuns ci este prezentat la el acasa si se prezinta pe numele real Robert Scott “Bob” Lazar.

Bob Lazar si Zona 51

Interviul contine numeroase detalii foarte tehnice al sistemului de functionare al unei navei pe care Bob o studiase.Principiul de functionare era urmatorul: Nava functiona cu un „combustibil” denumit generic „Elementul 115″(corespunzator elementului 115 dintabelul periodic al elementelor chimice, desi in anul 1989 oamenii de stiinta avansasera doar pana la elementul cu numarul 100) care va fi bombardat cu particule devenind 116, care apoi se va degrada instantaneu eliberand astfel energia ce va fi folosita de reactor intr-o conversie de cu eficienta 100% (da, stiu ca teoretic e imposibila eficienta de 100%, dar si depsirea barierei sunetului era considerata ca fiind imposibila din punct de vedere fizic intr-o anumita perioada iar acum viteza luminii a fost depasita) care va fi folosita de 3 amplificatoare de gravitatie care propulseaza nava.

Bob a povestit ca iniţial a lucrat in Laboratoarele de la Los Alamos si intr-o intalnire intamplatoare cu Edward Teller (unul din savantii principali in crearea bombei nucleare si a celei cu hidrogen) el ia spus direct ca vrea sa lucreze la Area 51. Bob a fost trimis la un interviu cu o companie contractanta a guvernului – EG&G – care aparent la promovat si intr-o zi a fost chemat la Aeroportul McCarran din Las Vegas de unde a fost apoi transportat la Area 51 cu un avion Boeing 727 denumit „Janet” folosit sa transporte personalul mai important, restul fiind dusi cu autobuze care chiar parca a intarata privitorii sunt incriptionate “Area 51″.

Ajuns acolo a fost intampinat de viitorul sau sef Denis Marianii (de unde si numele de Denis in primul interviu) care ii va face prezentarea in ce va lucra.La aterizare printre primele lucruri pe care le-a vazut a fost succesorul celebrului avion SR-71 denumit generic„Aurora”, care scotea un sunet incredibil de puternic.

Cand l-a intrebatpe Denis despre el raspunsul a fost evaziv: „Nu te agita prea mult cu vechitura asta, o sa vezi ceva mai interesant…” , moment probabil care la socat pe Bob gandindu-se probabil ce urma sa vada daca Aurora nu prezenta motive de interes in ochii lui Marianii . Trebuie precizat ca Lazar nu credea in existenta farfuriilor zburatoare, spunand de multe ori ca daca acestea exista probabil sunt aeronave militare ultrasecrete.

Dupa coborarea din avion, Bob a fost dus la o verificare unde a fost pus sa semneze un contract de securitate denumit 10/10 datorita penalitatior de 10.000$, respectiv 10 ani de inchisoare si renuntarea dreptului la un judecator in caz ca dezvaluie secrete din locatie.Dupa un scurt drum cu un autobuz cu geamuri vopsite ajunge la un amplasament militar construit in peretele muntelui, usile de acces fiind mulate si avand o textura asemenatoare cu nisipul, deci daca usile ar fi inchise si a-i sta la mai mult de 100 de metri nu ti-ai da seama ca este vorba despre o intrare.

Apoi a fost dus intr-o camera unde a fost lasat singur cu un teanc de dosare. Cand a inceput sa le citeasca a inceput sa se gandeasca ca totul ar putea fi posibil, desi suspecta ca ar putea fi vorba si despre un test psihologic la care era supus pentru cercetarea pe care avea sa o faca. Gandul acesta a disparut relativ repede dupa ce a primit acces la un nivel de securitate din ce in ce mai ridicat si din acele dosare se mai desfaceau niste file si vedea ce se intampla.

In acele dosare se aflau dovezi importante privind multe prabusiri urmate de recuperari ale bucatilor de farfurii zburatoare, inclusiv cea din cazul Roswell, si o informatie relevanta in viitor , imagini dintr-o autopsie facuta pe un extraterestru etc.

Ajungand intr-un hangar, Lazar observa o naveta argintie identica cu descriera clasica a unei farfurii zburatoare, singura diferenta fiind ca aceasta nava avea un semn cu “US Air Force” pe ea, confirmand parerea lui Bob ca este o nava a guvernului, iar cand vrut sa puna mana pe ea a fost atentionat ca nu are voie.

Bob Lazar a inceput sa realizeze ca aceasta nava este de origine extraterestra cand i s-au explicat indatoririle sale in cadrul operatiunii, si anume ca trebuie sa reproduca tehnologia cu materiale de pe aceasta planeta designerii originali “ne mai fiind valabili”.

In acel moment Bob si-a dat seama ca tot ce citise si banuielile sale l-au adus catreconcluzia ca este intr-adevar vorba despre o nava extraterestra, altfel nu am fi fost nevoiti sa reproducem materialele extraterestre cu pamantene.

Unul dintre primele lucruri pe care Bob a vrut sa le afle a fost soarta predecesorului sau, initial – raspunzandu-i-se ca “nu mai este valabil”, iar mai apoi aflandca acel savant sfarsise intr-un experiment care de la bun inceput parea sinucigas, si anume sa “desfaca” un reactor dintr-o astfel de nava in timp ce functiona. In timpul acestei actiuni a rezultat o mica explozie de tip nuclear.

Pentru ca experimentul s-a desfasurat cu multe nivele sub pamant efectele resimtite la suprafata au fost minime. La prima vedere, nava din care reactorul fusese scos parea efectiv canibalizata, iar felul in care fusese taiata era un mister, deoarece lampa cu acetilena sau plasma au fost fara efect.

Dupa o perioada relativ scurta de activitate, Bob ajunge la concluzia ca nu mai poate rezista cu acest secret, dar si cu orele de lucru foarte ciudat puse. El povestesteca de multe ori era chemat sa fie pe aeroport la ora 21:00, chiar o data fiind sunat la ora 23:00 pentru a se prezenta la miezul noptii la aeroport.

Intr-o zi a cedat si avand programul testelor de zbor a hotarat sa isi ia sotia si inca doi prieteni: Gene Huff si John Lear. Incursiunea ii va confirma lui John Lear multe teorii, darii va aduce un pic de consolare pentru toata batjocora la care fusese supus in anii precenti, fiind chiar si dat afara de la mai multe companii aeriene din functia de pilot pentru afirmatiile sale privind existenta farfuriilor zburatoare.

Povestea celor trei era mult mai veche.Cand s-au cunoscutJohn Lear era intr-o situatie financiara proasta ce survenea dupa unlinsaj mediatic si concendierea sa ca urmare a unor afirmatii privind existenta OZN-urilor, dorind sa ia o a doua ipoteca pe casa. iar Gene Huff, pasionat de domeniul OZN, s-a oferitsa-i faca o evaluare a casei contra unor casete video despre subiect.

La intalnirea cu Lear, Gene nu a venit singur ci cu Bob Lazar un sceptic convins in acest subiect si care a afirmat ca el a lucrat la Los Alamos, avand un nivel de securitate foarte mare si nu a vazut nimic.

Bob a mai povestit ca o sa se angajeze la Area 51 prin cunostinta sa Dr. Edward Teller.Un fapt foarte important legat de Dr. Teller este ca pana la moartea sa, in 2003, nu a negat niciodata povestea aceasta, doar refuzand sa discute cand se pomenestele numele lui Lazar.

Intr-o zi dupa ce este adus inapoi in Las Vegas, Lazar s-a dus glont la John Lear ca sa ii spuna: “Astazi am vazut un disc”, Lear raspunzand : “Al nostru sau al lor” , iar dupa ce Lazar a raspuns :”Al lor” , Lear l-a intrebat ce cauta la el pentru ca sigur este urmarit. Bob a raspuns ca simtea nevoia sa ii spuna ca a avut dreptate dupa atatia ani in care a fost ridiculizat.

Intr-o alta vizita Bob i-a spus lui John: “Nu vei sti niciodata cum e sa vezi primul tau extraterestru” , el descriind cum a vazut cu coada ochiului printr-o plasa in usa doi savanti in halate albe vorbind cu un extraterestru.

Toate aceste evenimente au culminat cu actiunea prin care Lazar i-a dus pe cei doi sa observe discuri in timp ce erau testate, zona nefiind asa strict pazita, iar perimetrul inchis publicului fiind mult mai mic. Inevitabil cei trei au fost descoperiti si retinuti la sectia serifului local pentru cateva ore unde au fost amenintati.

A doua zi Lazar a primit un telefon in care i se spunea : “Bob, cand ti-am dat nivelul de securitate nu ne-am asteptat sa spui tuturor prietenilor tai”.Cand s-a dus la serviciu a fost scos cu forta din masina si apoi cu pistolul la cap a fost intrebat daca vrea sa ramana in continuare sa lucreze.

Dupa ce el a acceptat sa ramana sa lucreze, dupa cateva zilea luat totusi hotararea de a va renunta pentru ca el tinea minte doar cum cobora din avion si cum se urca sa plece, munca in sine fiind un mister total. Astfel, John Lear a ajuns la concluzia ca Bobfusese drogat cu un ser de stergere a memoriei.

Bob lazar, chiar si dupa ce a renuntat la serviciu, va fi urmarit de diverse personaje culminand cu tragerea asupra masinii sale. Din acest motiv, Lazar va umbla avand permanent un UZI in masina si va lua decizia sa isi faca publica povestea pentru a-si asigura o anumita siguranta. Dupa primul interviu primeste un telefon de la Marianii care i-a spus ceva de genul:”Stii ce o sa iti facem acum?” si a inchis telefonul.

Din acest moment Lazar devine un personaj cunoscut international, interviurile fiind transmise in toata lumea. Bob in colaborare cu Gene Huff si John Lear vor realiza doua filme de aproximativ o ora, “Excerpts from the government bible” unde explica in detaliu fizica functionarii navelor.

De asemenea, ei emitnotiuni stiintifice diferite fata de cele cele acceptate la data respectiva, si anume ca gravitatia este impartita in 2 forte, denumite de Lazar Gravitatia A, respectiv B, una fiind aplicabila celulelor, atomilor, iar a doua fiind responsabila de obiecte la nivel de planete, stele, galaxii etc.

O alta afirmatie controversata este ca gravitatia se transmite prin unde care se propaga instantaneu nu prin elemente denumite gravitoni asa cum stiinta moderna le accepta. Aceste teorii odata puse in circulatie devin din ce in ce mai acceptate si dovedite de anumite experimente stiintifice mai ales in domeniul acceleratoarelor de particule.

Alte urmari ale relatarilor lui Bob au fost marirea semnificativa a perimetrului din jurul Area 51, inasprirea masurilor de securitate in baza dupa ce Lazar aparent ar fi plecat cu o mostra din Elementul 115, si nu un urma presiunilor cetatenilor americani asupra guvernului de a recunoaste existenta bazei si declasificarea evenimentelor petrecute acolo. Existenta amplasamentului avea sa fie recunoscuta partial doar dupa ce sateliti rusesti inchiriati de catre cetateni privati au facut poze foarte clare a bazei, iar guvernul a fost practic obligat sa recunoasca.

In urmatorii ani Lazar a fost hartuit permanent, toate diplomele si angajarile sale permanente vor fi sterse inclusiv cea de la Los Alamos.Bob a fost acuzat si condamnat la inchisoare cu suspendare, a primit diverse amenzi abuzive, iar in jurul anului 2004 silozul pe care il cumparase a fost asaltat de trupe SWAT fara motive clare, cu aceasta ocazie multearhivele sale, calculatoare etc. fiind confiscate, poate in speranta de a-l prinde cu ceva. In prezent, spre mirarea multora lucreaza de unde a plecat, si anume la Los Alamos, angajatorii sai spunandu-i: “Bob, acum ca ti-am dat inapoi nivelul de securitate nu o sa ne mai faci probleme, nu?”.

Zona 51 din Nevada (SUA) – locul unde Iluminatii desfasoara experimente alaturi de extraterestri si locul unde se fac cercetari asupra Proiectelor Negre din cadrul USAP

Zona 51 din Nevada (SUA) – locul unde Iluminatii desfasoara experimente alaturi de extraterestri si locul unde se fac cercetari asupra Proiectelor Negre din cadrul USAP

Zona 51 este o zona care a starnit interes de-a lungul deceniilor tuturor oamenilor, fie ca erau adepti ai conspiratiilor, fie ca nu. Nivelul cel mai inalt de secretizare cu privire la aceasta baza a condus la alimentarea unor idei referitoare la faptul ca, Guvernul SUA conlucreaza cu extraterestri desfasurand diverse experimente stiintifice.

Aceste informatii au fost confirmate de diversi oameni din interior. Desigur, unii dintre ei au murit (exemplu Phillip Schneider), fiind o dovada clara ca Iluminatii nu se joaca atunci cand vine vorba de astfel de dezvaluiri fulminante.

033110_area_51_secrets

dfab65e2226d5dfee8b081078e2bc196roswell-380_1289381aID-Craftarea51_12_02

Publicatia Historia prezinta o serie de informatii:

„Zona 51 din Nevada (SUA) – locul unde Iluminatii desfasoara experimente alaturi de extraterestri si locul unde se fac cercetari asupra Proiectelor Negre din cadrul USAP

Locaţia Zonei 51 nu a fost niciodată secretă, având în vedere că ea este înfăţisată în imaginile din satelit prezentate de Google Maps sau Google Earth. În schimb, este păstrată secretă activitatea din interiorul bazei. Faptul că din ce în ce mai mulţi cetăţeni americani semnalau apariţia de OZN-uri prin anii ’50 şi ‘60 avea o legătură directă cu activitatea care se desfăşura în Zona 51. Accesul în apropierea bazei este în continuare restricţionat.

Înfiinţarea bazei secrete din deşertul Nevada

Existenţa Zonei 51 (Area 51) nu a fost recunoscută niciodată oficial de către guvernul SUA, cu toate că în ultima vreme CIA a declasificat mai multe documente referitoare la locaţie acestei baze şi la activităţile generale care se desfăşoara acolo. Oficial locaţia este cunoscută ca Poligonul de teste şi antrenament de la Nevada sau Groom Lake (Nevada Test and Training Range). În documentele CIA se folosesc şi alte nume alternative precum Dreamland, Paradise Range, Home Base, Watertown Strip sau Homey Airport.

Baza de teste din deşertul Nevada a fost înfiinţată de către Preşedintele Harry Truman, în 1951. Scopul initial era amenajarea unui perimetru într-o zonă izolată pentru a realizarea unor teste nucleare. Aşa apare Nevada Test Site, locul în care Departamentul Energei din SUA a realizat aproximativ 100 de teste nucleare atmosferice (numărul total de teste nucleare, însumând şi cele subterane, ajunge la 739).

Zona 51 era un alt perimetru din această imensă bază din deşertul Nevada, care era situată chiar lângă Nevada Test Site (numărul 51 vine de la ordinea în care au fost numerotate perimetrele bazei). Zona 51 era adiacentă Zonei 15. Perimetrul are o formă dreptunghiulară şi se întinde pe 40 de km . Baza se află la 155 de km, NV de Las Vegas.

Noi tehnologii de spionaj americane confundate cu OZN-uri

Din documentele desecretizate de CIA, rezultă faptul că în perioada 1954-1974 au fost dezvoltate două proiecte de avioane de spionaj: proiectul avioanelor U-2 şi proiectul Oxcart (construcţia avioanelor de spionaj Lockheed A-12).

Testele la mare altitudine ale avioanelor de spionaj U-2 au declanşat în anii ’50 o adevărată isterie a OZN-urilor, iar tot mai mulţi oamenii începeau să le raporteze apariţia. Pe la mijlocul anilor ’50, avioanele comerciale zburau la altitudini cuprinse între 3000 m şi 6000 de m. Avioane militare precum B-47 sau B-57 operau la altitudini mai mici de 12000 m.

În consecinţa, o dată ce U-2 a început să zboare la altitudinea uimitoare de 18.000 m, tot mai mulţi au început să semnaleze controlorilor de trafic aerian apariţia unor obiecte zburătoare neidentificate. Documentul desecretizat de CIA, care cuprinde 366 de pagini, explică ce anume reprezenta Project Blue Book (nr. Proiectul Cartea Albastră). Proiectul trebuia să semnaleze atunci când civilii raportau apariţia unor aşa-zise OZN-uri, care erau de fapt avioane U-2, apoi se luau măsuri pentru a preveni aceste evenimente.

Documentul CIA explică de ce erau confundate avioanele U-2 cu OZN-uri. Totul are legătură cu aripile argintii ale avionului U-2; în lumina soarelui, acestea începeau să licărească, iar cei de la sol – sau chiar piloţii de pe avioanele comerciale – nu realizau că este un avion. Pe vremea respectivă, nimeni nu credea că un avion putea ajunge la o altitudine de 18000 de metri, astfel ca avioanele U-2 ajungeau să fie confundate cu OZN-uri.

Documentul CIA nu dă alte informaţii referitoare la vreun posibil contact cu nave extraterestre, lăsând în continuare loc speculaţiilor. Nu toate raporturile despre OZN-uri îşi găseau explicaţia în zborurile avioanelor U-2. Oricum, în perioada anilor ’50-’60, mai mult de jumătate din rapoartele care semnalau obiecte zburătoare neidentificate erau de fapt legate de zborurile avioanelor de spionaj U-2 şi A-12 (proiectul Oxcart).

Un fapt interesant semnalat de documentul CIA referitor la avioanele U-2 este dorinţa preşedintelui Eisenhower de a recruta doar cetăţeni străini pentru misiunile de spionaj. În cazul prăbuşirii unui avion U.2, SUA şi-ar fi putut nega implicarea în activitatea desfăşurată de respectivul pilot străin.

Fenomenele OZN din Zona 51: adevăr sau născocire?

Cartea lui Annie Jacobsen intitulată Area 51: An Uncensored History of America’s Top Secret Military a creat o adevărată controversă în rândul cititorilor americani, avansand tot felul de teorii legate de presupuse experimente medicale ale URSS cu scopul de a crea extratereştri falşi .

In privinta incidentului de la Roswell din 1947 (aşa-zisa prăbuşire a unei farfurii zburătoare cu fiinţe extraterestre), autoarea Jacobsen afirmă faptul că totul a fost o înscenare pusă la punct de sovietici. În carte se afirmă faptul că Stalin s-a întâlnit cu doctorul nazist Mengele la Auschwitz (responsabil de multe experimente medicale criminale ale regimului nazist) şi i-a propus să colaboreze pentru a scăpa de execuţie. Mengele ar fi trebuit să efectueze nişte experimente medicale pe nişte copii pentru a crea extratereştri falşi, pe care ulterior URSS-ul i-ar fi trimis în “farfurii zburătoarea”.

Această teorie contravine adevărului istoric. Atunci când a ajuns la Auschwitz în mai 1943, Mengele a condus experimente medicale care nu au avut nici o legătură cu crearea de falşi extratereştri din oameni. Experimentele sale oribile nu au demonstrat că ar fi deţinut competenţa medicală necesară pentru a face astfel de transformări.

În plus, doctorul Mengele fugise deja din Auschwitz în ianurie 1945, înainte de ajungerea Armatei Roşii acolo. După ce a fost capturat de americani şi a stat o perioadă ascuns în Germania, Mengele se refugiază în 1949 în America de Sud.

Stalin nu avea nici un interes să pună la cale farse cu extratereştri americanilor, având în vedere că era prea preocupat de obţinerea primei bombe atomice sovietice. Mai mult, tehnologia sovietică nu era atât de avansată pentru a crea “farfurii zburătoare“ la vremea respectivă.

Se pare că multe cărţi care au fost scrise pe tema OZN-urilor din Area 51 au fost mai mult ficţiune decât realitate.

De multe ori, ceea ce vedeau oameni erau de fapt reflexiile solare produse de avioanele de recunoaştere (U-2, A-12 sau D-21 Tagboard) ale CIA testate la mare altitudine în Zona 51. Având în vedere că toate proiectele erau compartimentate în Zona 51, nici măcar lucrătorii nu ştiau exact la ce lucrau.

Tot în Zona 51 a fost testată şi tehnologia străină, în mare parte sovietică, din perioada Războiului Rece. Aşa au ajuns să fie testate avioanele de luptă sovietică de tip MIG. De asemenea, în programul denumit HAVE GLIB, CIA a testat în Zona 51 sistemul sovietic de radar pentru rachete.

În afara de teoria conspiraţiei legată de OZN-uri, mai există şi alte supoziţii legate de Zona 51, cum ar fi testarea de arme energetice, arme meteorologice, tehnologie de teleportare şi călătorie în timp, precum şi de sisteme de propulsie exotice.

Mai este activă Zona 51 ?

Sub proiectul denumit SCORE EVENT din 1977, Forţele aeriene ale SUA au început să finanţeze noi îmbunătăţiri la baza de la Groom Lake (Area 51). Din 1979, Zona 51 începe să fie administrată de Air Force Flight Test Center din Edwards(California). Aşa au continuat şi testele la alte prototipuri secrete de avioane.

Este vorba de prototipurile de avioane invizibile F-117, care chiar dacă au făcut teste de zbor pe noul aeroport militar de la Tonopah, au efectuat teste radar în Zona 51. Avioanele F-117 erau dezasamblate şi transportate pe timpul nopţii cu avione de transport C-5 de la aeroportul Tonopah până la Groom Lake. Operaţiunile de testare radar al lui F-117 în zona 51 au continuat şi după ce acesta a devenit operaţional în 1983.

În prezent, în zona 51 este în desfăşurare şi programul de construcţie de noi drone, echipamente militare care au început să fie din ce în ce mai solicitate de armata şi serviciile secrete americane, mai ales în războiul împotriva terorismului care a urmat atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.

Programul de drone american a ajuns în centrul atenţiei în 2002, prin evenimentul tragic din Yemen, unde o dronă a ucis accidental 13 persoane care făceau parte din alaiul unei nunţi. Zvonurile legate de posibilele invenţii testate în Zona 51 au ajutat de fapt la păstrarea secretului operaţiunilor care se desfăşoară la Groom Lake.”[1]

Alternativele secrete ale Iluminatilor

Într-o prezentare foarte succintă a acestora, menţionăm că în cazul Alternativei 1, un obiectiv major pe care gradele înalte ale francmasoneriei urmăresc să-l atingă este nici mai mult nici mai puţin decât reducerea populaţiei globului cu aproape 90%!

Ei caută, cu o satanică îndârjire, să obţină aceasta prin: declanşarea de războaie cât mai extinse şi mai violente (generând cu o diabolică abilitate conflictul între două părţi, pe care apoi tot ei le finanţează în secret); prin metode ce vizează politici alimentare (de exemplu prin impunerea programului normelor obligatorii din cadrul Codex Alimentarius, care interzice în mod straniu foarte multe plante medicinale tradiţionale, introducând in schimb cu forţa aditivii în majoritatea alimentelor); prin răspândirea unor boli extrem de grave în masele de oameni (prin infectarea deliberată cu virusul HIV sau cu alte virusuri, injectate prin vaccinări generalizate şi obligatorii ); prin blocarea accesului public la metode de tratament naturiste, eficiente şi necostisitoare; prin răspândirea în atmosferă a „dârelor morţii” (chemtrails); prin folosirea dispozitivelor de tip HAARP etc.

Dacă Alternativa 1 nu ar fi – în această viziune nebunească – suficient de „eficienta”, atunci Alternativa 2 presupune retragerea „elitei” în baze subterane foarte adânci şi tehnologizate, în care ei consideră că ar fi astfel protejaţi, putând declanşa de acolo un eventual holocaust nuclear la suprafaţa planetei.

Este cunoscut faptul că, în acest sens, guvernele mai multor naţiuni au început încă de după al Doilea Război Mondial să construiască asemenea baze. Au fost folosite în secret dispozitive de foraj care au devenit din ce în ce mai performante, ajungând să poată săpa în adâncimea pământului chiar şi 11 kilometri într-o singură zi.

În acest mod s-a ajuns la realizarea unor tuneluri lungi de mii de kilometri, care conduc la adevărate oraşe subterane. Tunelurile au peste 10 metri în diametru şi prin ele circulă trenuri extrem de rapide, ce funcţionează pe principiul levitaţiei magnetice şi care pot depăşi viteza de 2 Mach (2.000 km/h). În prezent, însuşi modul de funcţionare al Noii Ordini Mondiale se bazează pe existenţa acestor baze. Se pare că în acest moment în SUA există mai mult de 129 complexe subterane de acest tip.

Planul lor nu s-a oprit însă aici şi ei au considerat că dacă nici Alternativa 2 nu ar fi de ajuns, atunci – conform planurilor numite Alternativa 3 – au decis să realizeze baze pe planeta Marte, unde să se retragă dacă securitatea lor ar fi ameninţată.

Chiar dacă aceste planuri pot să pară de domeniul ştiinţifico-fantastic, există o serie întreagă de dovezi care arată că realizarea acestor baze pe planeta Marte nu numai că este posibilă, dar ele deja au fost realizate de mai bine de 50 de ani! Pentru a ne apropia de acest subiect, este semnificativ să menţionăm că există multe dovezi şi mărturii care atestă faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii reuşiseră să construiască nave de zbor extrem de performante, numite Haunebu si Vril, ce puteau atinge dimensiuni de peste o sută de metri în diametru şi care aveau o foarte mare autonomie de zbor.

Sursa tehnologiei naziste provenea din informaţiile oferite pe cale telepatică de o grupare extraterestră, prin intermediul societăţii esoterice Vrill. După ce totuşi Germania hitleristă a fost „înfrântă” (caci elita Reich-ului s-a mutat in Centrul Pamantului), savanţii germani au fost trecuţi prin operaţiunea secretă de acoperire numită Paperclip în subordinea Guvernului Statelor Unite ale Americii, fiind ulterior incluşi în cadrul personalului NASA, care a fost la scurt timp după aceea fondată.

S-au realizat apoi de către NASA diverse programe strict secrete faţă de public, printre care şi programe de explorare spaţială. Există mărturii bine documentate care susţin faptul că rezultatele atinse au fost cu totul remarcabile, unul dintre acestea fiind acela că prima aterizare pe planeta Marte a unei nave pământene cu echipaj la bord, aparţinând NASA, a fost deja realizată pe data de… 22 mai 1962 ! Conform acestor mărturii, se pare că la scurt timp după acest eveniment extraordinar a început rapid chiar construirea de baze pe planeta Marte.

O prezentare foarte îndrăzneaţă a unor investigaţii pe această linie şi a câtorva mărturii „din interior” ale celor implicaţi, a fost realizată în anul 1977 de către o televiziune engleză numită Secpeter TV, în cadrul unui serial numit Science Report. Această televiziune a prezentat la o oră de maximă audienţă un documentar intitulat „Alternativa 3″, care a avut un impact uriaş în rândul telespectatorilor.

În acest documentar există un scurt fragment în care este redată o filmare ce pare a fi chiar acea primă aterizare pe Marte din anul 1962. Imediat după difuzare, conducerea postului respectiv de televiziune a fost somată de către mai mulţi oficiali că dacă va mai difuza vreodată acel documentar, le va fi retrasă licenţa.

Ca urmare a presiunilor la care au fost supuşi, reprezentanţii respectivului canal de televiziune au afirmat ulterior public că tot ceea ce a fost prezentat în cadrul acelui documentar nu a fost altceva decât o… farsă Faptele prezentate în film precum şi corelaţiile pe care le putem face noi înşine – dacă analizăm cu atenţie toate aceste aspecte – ne conduc însă la tulburătoarea concluzie că totul este cât se poate de real.

O prezentare sintetică şi echilibrată a documentarului din anul 1977, cât şi a proiectelor secrete ale NASA pentru planeta Marte, a fost difuzată recent la televiziunea americană UFO TV în cadrul documentarului Planet Mars and the World of Tommorow. În acest material, conform mai multor mărturii semnificative, se pare că Alternativa 3 este acum cu mult dincolo de stadiul teoriilor, fiind deja pusă în aplicare într-un mod extrem de avansat tehnologic.

Aflăm astfel, prin mărturia fizicianului Henry Deacon, că în ceea ce priveşte nivelul tehnologiei care este folosită de către membrii elitei complexului militaro-industrial în proiectele secrete, acest nivel se situează cu zeci de ani înaintea principiilor acceptate de fizica actuală. Henry Deacon, un fost angajat al NASA, actualmente membru al grupului Project Camelot (din care fac parte mai mulţi oameni de ştiinţă eminenţi, care au curajul sâ iasă din convenţiile menţinute artificial în cadrul ştiinţei oficiale) afirmă că nivelul tehnologic la care se lucrează în acele black projects (proiecte secrete) se află dincolo de credinţele, experienţele şi imaginaţia multor fizicieni din domeniul public.

De exemplu, conform mărturiei şi informaţiilor sale, tehnologia folosită pentru deplasările pe distanţe foarte lungi implică acum anumite portaluri energetice, cunoscute şi sub numele de „găuri de vierme”, care reprezintă o conexiune extrem de rapidă (ca o scurtătură) între două puncte îndepărtate din spaţiul cosmic. Orice altceva – spune Henry Deacon – pur şi simplu nu are rost, este ineficient.

Deacon dezvăluie faptul că au fost create astfel de tuneluri de legătură între Pământ şi Marte ce pot realiza foarte rapid legătura dintre cele două planete, indiferent unde s-ar afla acestea pe orbitele lor. Aceste informaţii sunt confirmate şi de către David Wilcock, care menţionează că aceste portaluri energetice sunt denumite uneori jump rooms.

O altă mărturie semnificativă prezentată în acest film aparţine fostului director al companiei aeronautice Lockheed Skunk Works, pe nume Ben Rich, care a fost de asemenea implicat în aceste proiecte secrete. El afirmă: „Avem deja mijloacele necesare să călătorim către stele, dar aceste tehnologii sunt închise în proiecte secrete, din care doar Dumnezeu ar putea să le scoată pentru beneficiul umanităţii.

În orice caz, prin aceste tehnologii, orice vă puteţi imagina, noi deja ştim cum să facem.” Într-o altă mărturie, Ben Rich spunea cu umor: „Noi facem acum să zboare în Deşertul Nevada (în zona numită „Aria 51″) aparate în faţa cărora George Lucas (producătorul seriei de filme SF „Războiul Stelelor”) ar fi beat de admiraţie. Aceste aparate sunt la fel de îndepărtate de tot ceea ce se cunoaşte oficial precum naveta spaţială faţă de paraşuta lui Leonardo da Vinci.”

Secretul tehnologiei de vârf a „elitei” conducătoare

O altă linie importantă de dezvoltare a „proiectelor negre” au reprezentat-o descoperirile genialului Nikola Tesla, care sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei.

Cunoscut mai mult doar pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de putini oameni au auzit: „bobinele Tesla” care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare.

Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, Internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1.000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate (cunoscute oficial).

Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie, care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii. Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă.

Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale. În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată „The Day After Roswell”, scrisă de Philip Corso. Colonelul Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA a avut o carieră militară de mai mult de 20 de ani.

El a lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în ianuarie 1943.

De asemenea, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor. Aflăm

în continuare din The Day After Roswell că uneori, aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse tehnology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate.

În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii”.

Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952 autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.

Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).

La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior câ de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.

În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumina dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţâri şi extratereştri s-a produs de aproape 60 de ani.

De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau „micii cenuşii”) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity). S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează Pământul de 25 de mii de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ.

Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poarta numele de „Cartea Galbenă”. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952. Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri.

Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, „micii cenuşii”, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi „marii blonzi”, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie.

Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută printr-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni. Pe această temă a apărut un articol şi în revista „Formula As” din iulie 1997, nr. 270, după prezentarea de pe canalul RTL.

Înţelegerile secrete dintre anumite guverne şi extratereştrii malefici

În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 februarie 1954 la baza militară Edwards, California, s-a produs o primire istorică a unui echipaj extraterestru din specia „micii cenuşii”.

La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret Wiliam Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Micii cenuşii au aterizat în interiorul bazei cu 5 nave. Ei erau conduşi de un extraterestru numit Krill.

Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american

Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider. PhilI Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime [Deep Underground Bases – DUB), care după cum am precizat anterior sunt baze clandestine de mare anvergura destinate capilor Noii Ordini Mondiale.

El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi ştrangulare, lată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii:

„În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.”

Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.

Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului era ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă.

O altă condiţie era aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată. În schimbul informaţiilor tehnologice extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Aria 51) sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona.

A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi-au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu aveau intenţia să o facă. Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice, în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce.

Conform unui document guvernamental ultrasecret s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian” prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice creând o rasă de hibrizi.

Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei.

Aceşti grey au ajuns să fie nişte fiinţe incapabile de emoţii şi se pare că ei sunt responsabili de acele răpiri de fiinţe umane, care au de fapt ca scop recoltarea de material genetic uman şi apoi crearea de hibrizi „hurnan-grey”, întrucât rasa „grey” nu se mai poate reproduce, fiind din această cauză pe cale de dispariţie. Dacă fenomenul acesta de hibridizare ar continua, aceasta ar atrage în schimb, bineînţeles, extincţia rasei umane.

O lucrare bine documentată în acest sens este cea a lui Richard Gleen, „Operaţiunea Calul Troian”. În această lucrare este redat, de exemplu, un mesaj venit pe cale telepatică de la extratereştrii benefici numiţi „marii blonzi”, în care se spune: „Nu sunteţi pe punctul de a fi invadaţi, nici măcar în decurs de a fi.

Invazia a avut deja loc şi ea este în stadiul final.” Multe filme de la Holywood, într-un mod deloc întâmplător, au exact rolul de a obişnui oamenii cu prezenţa micilor cenuşii. Putem observa faptul că în ideea de a crea o deschidere şi chiar o stare de simpatie faţă de hibridizarea cu grey, existenţa micilor cenuşii ne-a fost „sugerată” tuturor, chiar şi copiilor prin desene animate şi jocuri „nevinovate”.

Conform unor dezvăluiri şi mai tulburătoare, dar care sunt susţinute de probe foarte serioase, a devenit cunoscut faptul că aceşti „grey” sunt la rândul lor manipulaţi de o altă rasă extraterestră malefică, ce este de mult timp prezentă pe Pământ, şi anume rasa reptilienilor.

Oricât de greu de crezut ar părea, se pare că aceşti reptilieni sunt capabili chiar să-şi asume pentru anumite intervale de timp o formă umană şi în felul acesta ei ar fi reuşit să se infiltreze într-un număr destul de mare printre oameni.

Chiar mai mult, se afirmă că reptilienii au reuşit să acceadă la foarte importante posturi de conducere în ierarhia politico-economică a omenirii, ei fiind în realitate cei care se află în spatele sectei satanice a francmasoneriei, care urmăreşte cu o sinistră îndârjire să instaureze aşa-numita Nouă Ordine Mondială.

O prezentare foarte sistematică şi argumentată a acestor elemente poate fi consultată în renumita lucrare a lui David Icke, intitulată „Secretul Suprem” (The Biggest Secret). În această carte explozivă, David Icke prezintă informaţii detaliate despre faptul că aceleaşi linii de sânge reptilian au condus planeta timp de mii de ani şi au îngrădit cunoaşterea esoterică şi spirituală.

Din fericire, aşa cum vom descrie în continuare, Pământul este foarte atent supravegheat şi de către rase extraterestre benefice foarte avansate, care însă înţeleg să ne ajute nu prin a acţiona in locul nostru, ci mai ales prin a urmări să ne facă să conştientizăm mai clar situaţia în care ne aflăm pentru ca în felul acesta să ne exercităm în cunoştinţă de cauză liberul arbitru.

Aceste civilizaţii extraterestre benefice foarte avansate sunt oricând dispuse să ne ajute într-un mod decisiv şi radical cu singura condiţie ca noi să le solicităm ajutorul. Cunoscând aceste lucruri, pentru a-şi menţine dominaţia, structurile întunecate ale „elitei” conducătoare ascund cu stricteţe informaţiile cu privire la civilizaţiile extraterestre benefice care se află în zona Pământului,

Aria 51

Mai multe surse din interiorul sistemului au dezvăluit că echipamentul extraterestru obţinut din recuperarea resturilor de OZN-uri prăbuşite este testat în mai multe baze ultrasecrete, una dintre acestea aflându-se în deşertul de la nord de Las Vegas, într-o zonă cunoscută sub numele de „Zona (Aria) 51″, „Dreamland”.

Aici este locul unde prin tehnica „ingineriei inverse” se caută, în cel mai mare secret, descifrarea tehnologiei extraterestre. Maniera în care se lucrează aici este aceea de a se opera pe compartimente strict secrete, astfel încât sunt foarte puţini cei care înţeleg informaţiile în ansamblu.

În anul 1989, un inginer, Bob Lazar, a dezvăluit întregii lumi, prin intermediul postului TV Klass faptul că a fost angajat în Aria 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. El a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce antimaterie şi care este alimentat cu un element chimic care nu exista pe Pământ.

De asemenea, el a mai afirmat că s-a putut determina faptul că navele îşi produc singure câmpuri gravitaţionale pentru a distorsiona timpul şi spaţiul şi pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Pentru distanţe mai mari se pare că ei folosesc stele ca porţi stelare, pe baza singularităţilor din centrele lor, prin care se pot deschide acele găuri de vierme în spaţiu-timp.

Toate aceste dezvăluiri au fost publicate şi în revista OMNII. Conform strategiei deja obişnuite s-a urmărit cu îndârjire discreditarea lui Bob Lazar în mass media pentru ca informaţiile prezentate de el să-şi piardă credibilitatea.

Un alt om de ştiinţă care a lucrat în Aria 51 şi care a dorit să facă totul public a fost fizicianul Michael Wolf. Declaraţiile sale au fost mult mai detaliate, ceea ce a determinat din partea agenţiilor americane însărcinate cu păstrarea secretului despre extratereştri, atacuri violente la persoana lui.

Wolf are doctorat în neurologie, biogenetică, fizică teoretică, ştiinţe informatice şi drept. Asupra sa s-a realizat chiar un atentat cu bombă în care au fost ucişi soţia şi copilul său, fapt care l-a motivat şi l-a ambiţionat şi mai mult să dezvăluie întregii umanităţi adevărul despre prezenţa extraterestră pe planeta noastră.

El a dezvăluit faptul că LED-urile (diode emiţătoare de lumină), superconductivitatea şi tehnologia fibrelor optice se numără printre tehnologiile descoperite prin cercetările realizate asupra resturilor navelor extraterestre prăbuşite. Doctorul Wolf a mai dezvăluit faptul că americanii, folosind tehnologii rezultate din colaborarea cu extratereştrii, au pus la punct avionul spaţial Aurora SR-33A, testat la baza militară din Aria 51.

Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Wolf a afirmat că preşedintele SUA nu are prea multe cunoştinţe despre Area 51. Michael Wolf mai relatează că extratereştrii traversează galaxia prin „manipularea” continuumului spaţiu-timp, atrăgând destinaţia către ei.

Timpul este astfel redus la zero, iar acceleraţia este mărită la infinit. Unele OZN-uri se comportă ca nişte organisme vii, care se pot diviza şi apoi reface şi care răspund şi la ordinele mentale date de conducătorul lor. El a mai adăugat că nu se doreşte dezvăluirea secretelor energiei libere (free energy) pentru că, dacă s-ar realiza aceasta, companiile multinaţionale care conduc de fapt lumea ar fi desfiinţate, pierzându-şi puterea economică.

O altă persoană care a făcut dezvăluiri cu privire la locaţia ultrasecretă S4 a Zonei 51 (la nord de Las Vegas, Nevada) – şi care au fost destul de intens mediatizate – este doctorul în microbiologie, Dan Burisch. lată ce putem citi într-un titlu extras dintr-un comunicat de presă din 22 aprilie 2004, difuzat în SUA: „Doctorul în microbiologie Dan Burisch, care a fost ţinut prizonier în faimoasa Zonă 51, care a vorbit public despre anumite operaţiuni secrete şi care şi-a exprimat chiar dorinţa de a depune o mărturie publică, este pe cale să obţină imunitatea şi să apară în faţa Congresului, după cum a cerut”.

Dr. Burisch poate, de asemenea, să depună mărturie că a văzut anumite porţi stelare secrete în funcţiune prin intermediul cărora se poate călători în timp (atât în trecut cât şi în viitor). El afirmă că în special această elită francmasonică ce conduce la ora actuală întreaga lume nu doreşte ca faptele să fie dezvăluite deoarece, în viziunea lor, dacă tehnologiile avantajoase pe care ei le păstrează secrete şi le folosesc numai în rău ar ajunge la îndemâna tuturor, ei şi-ar pierde în scurt timp după aceea puterea.

„Elita” stăpâneşte deja energia magnetică şi alte forme de energie gratuită, însă totul este ţinut secret. Ei deţin date ştiinţifice care ar aduce în scurt timp fericirea pe întregul Pământ dar nu doresc să le împărtăşească. Energia este unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniţi şi controlaţi foarte uşor.

Proiectele negre din cadrul USAP

Un USAP (Unacknowledged Special Access Programs) se traduce printr-o Operatiune Ultrasecreta Complet Inchisa Recunoasterii Oficiale. Printre proiectele cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, care au fost sau sunt încă derulate şi care au ajuns cunoscute publicului prin anumite dezvăluiri, putem enumera:

– Experimentul Philodelphia (iniţial dezvoltat pentru obţinerea invizibilităţii optice şi pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze cuantumul spaţio-temporal terestru);

– Proiectul Montouk/Phoenix I, II şi III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecţionează călătoria în timp);

– Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor şi a fiinţelor umane în spaţiu şi timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună şi Marte);

– Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile);

– Proiectul Aquarius;

– Proiectul Aurora;

– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spaţiale interstelare ale guvernului „ascuns”);
Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina

Americană în anul 1931 în scopul obţinerii invizibilităţii navelor maritime faţă de radare. Acest proiect a fost condus iniţial, din martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue datorită comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare.

La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar după cca. 1 minut s-a produs o străfulgerare şi nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanţă, pentru 15 minute, în docul Norfolk, după care a dispărut şi de acolo, rămânând în hiperspaţiu.

După aproape patru ore ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înţeles imediat ca se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părţi ale corpului amestecate cu oţelul pereţilor şi al punţilor, alţii apăreau şi dispăreau intermitent, iar alţii păreau să ardă, fără însă a se combustiona.

În timpul dispariţiei navei, doi dintre oamenii de ştiinţă îmbarcaţi (fraţii Duncan şi Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinaţi cu pornirea şi oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands.

Apariţia lor era aşteptată de către poliţia militară, au fost introduşi într-un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă, şi i-a anunţat că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiţi în hiperspaţiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o maşină a timpului aflată

în baza Montauk şi care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealâlalt şi au creat o gaură în hiperspaţiu care a aspirat nava Eldrige. Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspaţiu care creşte într-un mod foarte periculos şi de aceea este stringent necesar să fie trimişi înapoi în timp pe nava Eldrige

şi să distrugă generatoarele, ceea ce fraţii Cameron au şi făcut,

însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spaţiu-timp prin aşa-numita metodă a „găurii albe şi a găurii negre”.

În cartea sa „Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN”, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente. El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către Tesla.

Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renuţat la proiectele războinice. Al doilea grup a fost cel intitulat „Kumorash Kun”, sau prescurtat „grupul K”, care spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare.

Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. 5e pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale. Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca „Experimentul Philadelphia”.

Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilităţii, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K”. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa-numitului „Proiect Phoenix”.

Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect, Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi el a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu”, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes.

Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă.

Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei „Proiectul Montauk”, scrise de Preston Nichols şi Peter Moon. Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K” au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o „fisură” în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa „micii cenuşii”.

Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. „Micii cenuşii” au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi – aşa cum menţionam anterior-câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN, raportate între anii 1947 -1948. Al Bielek relatează că în anul 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight

Eisenhower, chiar a avut o întâlnire guvernamentală strict secretă cu „micii cenuşii”, întâlnire la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a stabilt că extratereştrii vor oferi SUA tehnologie foarte avansată şi în schimb li se va permite să realizeze câteva experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane care urmau să fie construite în colaborare umano-extraterestră.

Construcţiile bazelor situate la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) au început în anul 1959 şi foarte mulţi cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu îl mai respecte.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor”, ce a fost inventat în anii ’50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică.

Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al Premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial al SUA). Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să îl menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut.

Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca „akasha tattva” în ştiinţa ezoterică orientală), ca un fel de „ecou”. Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă.

Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Deferise Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă. A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuumul spaţiu-timp, prin care sunt posibile nu doar vizualizarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate.

Această tehnologie a fost dezvoltată printre altele şi ca o eventuală posibilitate de salvare a „elitelor” în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop au fost pregătite deja – ca alternativă – baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior.

Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 -1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Aria S 4″, situată la 12 mile în sudul bazei „Aria 51″.

Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc.

Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ.

Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului.

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de Entităţile Biologice Extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospaţial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională.

Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit „TR-3B”, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite), lată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară, se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical, în atmosfera

Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach (de 9 ori viteza sunetului, aprox. 10.000 km/oră), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge şi viteze mult mai mari. În plus, TR-3B îşi poate schimba reflectivitatea, absorbţia radar şi culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată.

Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009, Arhiva Naţională de Administrare a SUA a pus la dispoziţia publicului, conform

Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administraţiei Reagan, inclusiv din jurnalul său personal. În finalul acestuia, preşedintele scria, la data de 11 iunie 1985, despre existenţa unui program spaţial clasificat, care poate transporta şi găzdui sute de astronauţi. Jurnalul său evidenţiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect.

Indicii importante pot rezulta din registrele lansate ale lui Reagan despre Flota Comandamentului Strategic. Aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de public.

McKinnon a declarat în faţa judecătorilor şi a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenţei energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaţionale şi, peste toate, a existenţei unei adevărate flote stelare, capabile să străbată distanţe uriaşe prin spaţiul cosmic.

Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, „Adevărul ascuns – Informaţii interzise”, Steven Greer spunea că „tehnologia neagră” preluată din surse extraterestre de către „elita” Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizaţia noastră „la vedere”.

Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita „free energy” (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze.”

SURSE

  1. http://www.efemeride.ro/bob-lazar-omul-care-a-avut-curajul-sa-deconspire-toate-secretele-din-area-51
  2. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-ascunde-sua-n-misterioasa-zona-51
  3. Marvin White – „Istoria secreta a omenirii”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro