Atlantida a existat: dovezi sunt piramidele subacvatice din Oceanul Atlantic (Triunghiul Bermudelor) si alte ruine stravechi ! Arheologii se chinuie cu indarjire sa le tina ascunse de privirile oamenilor ! Filosoful si initiatul in Scoala Misterelor, Platon, a avut dreptate !

by Iarasi Atlantida, una dintre cele mai faimoase povesti din istorie, considerata de unele persoane, care nu au studiat problema decat superficial, a fi un mit, insa departe de asa ceva. Oceanograful Maurice Ewing scria în revista National Geographic că: „ori pământul s-a scufundat 4-5 kilometri, ori oceanul trebuie să […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Iarasi Atlantida, una dintre cele mai faimoase povesti din istorie, considerata de unele persoane, care nu au studiat problema decat superficial, a fi un mit, insa departe de asa ceva.

bermuda_pyramid07-03-2012

Glass-Pyramids-Discovered-at-Bermuda-Triangle-1

atlantis bermuda triangle cuba

underwater_city

Oceanograful Maurice Ewing scria în revista National Geographic că:

„ori pământul s-a scufundat 4-5 kilometri, ori oceanul trebuie să fi fost cu 4-5 kilometri mai scăzut decât acum.Oricare dintre aceste două ipoteze este cel puţin uimitoare.”

Atlantida a fost descrisă de Platon (427-347 î.Ch.), filosoful antic grec. El a fost şi un mare iniţiat al societăţii secrete Şcoala Misterelor. Până astăzi, această societate a transmis cunoaşterea avansată doar celor puţini aleşi, în timp ce maselor le-a fost refuzat acest privilegiu. Istoria oficială elimină ipoteza lui Platon conform căreia a existat un asemenea continent, dar afirmaţia sa este susţinută de multe dovezi geologice.

Insulele Azore, despre care unii cred că făceau parte din Atlantida, se află pe creasta Atlanticului de mijloc, o linie care înconjoară planeta pe o distanţă de aproximativ 64.000 de kilometri.21 Creasta Atlanticului de mijloc este una dintre cele mai predispuse zone la cutremure şi erupţii vulcanice. Patru plăci tectonice mari, eurasiatică, africană, nord-americană şi carai-biană, se întâlnesc şi se ciocnesc în această regiune, făcând-o astfel instabilă din punct de vedere geologic.

Şi Insulele Azore şi cele Canare erau supuse activităţii vulcanice intense în perioada sugerată de Platon ca fiind sfârşitul Atlantidei. Lava se dezintegrează în apă în 15.000 de ani şi totuşi aceasta se regăseşte pe fundul oceanului din jurul Insulelor Azore, confirmând mişcări geologice aproximativ recente.22 Alte dovezi, inclusiv nisip de plajă recoltat de la adâncimi de 3.500-6.000 de metri, arată că fundul oceanului s-a aflat probabil deasupra nivelului actual al acestuia.

Mai multe puteti gasi citind articolul meu anterior -> www.fara-secrete.ro/cercetatorii-allan-f-alford-si-delair-plaseaza-cataclismul-ce-a-distrus-atlantida-jurul-anului-9000-i-e-n-ca-si-filozoful-grec-platon

Acum citez de pe site-ul celor de la MISA, yogaesoteric.net[1] un articol intitulat „Misterioasele piramide subacvatice de cristal”:

„La începutul acestui an, în mass-media alternativă (care nu este controlată de marile concernuri de presă aservite sectei satanice mondiale a francmasoneriei) a răzbătut informaţia că nişte echipe de cercetători francezi şi americani ar fi descoperit o uriaşă piramidă subacvatică în mijlocul zonei Triunghiului Bermudelor.

Deşi nu avem la dispoziţie foarte multe detalii concrete, merită totuşi să precizăm că prezenţa unor astfel de edificii subacvatice în zona insulelor Bahamas este considerată de unii cercetători a fi un subiect „fierbinte”, care merită investigat. Până la ora actuală, din cauza scepticismului multor oameni de ştiinţă, descoperirile de acest gen nu s-au bucurat de atenţia mediatică pe care o merită.

Pe lângă această ştire recentă, există şi alte mărturii care au apărut în decursul ultimilor 50 de ani, aparţinând unor cercetători sau martori oculari şi care vorbesc despre existenţa unor ruine pe fundul oceanului Atlantic, din care fac parte şi misterioase structuri piramidale de cristal. Citându-l pe faimosul „profet adormit” Edgar Cayce, care a făcut unele previziuni şi dezvăluiri cu privire la faptul că spre sfârşitul anilor 1960, Atlantida va începe să fie redescoperită undeva în zona insulelor Bimini (arhipelagul Bahamas), unele voci afirmă că misterioasele piramide subacvatice ar putea face parte din rămăşiţele legendarei Atlantida.

În anul 1970, câţiva savanţi americani au făcut publică descoperirea unor ruine subacvatice în jurul insuliţei Bimini, din arhipelagul Bahamas. Acestea sunt cunoscute astăzi sub numele de „drumul sau zidul din Bimini” şi se presupune că sunt vestigii ale Atlantidei.În cercurile atlantologilor (pasionaţi de faimoasa civilizaţie a Atlantidei) se ştie că, în acelaşi an, un doctor naturopat pe nume Ray Brown din Mesa, Arizona a făcut o descoperie extraordinară, în timpul unei scufundări în zona arhipelagului Bahamas.
Aflat cu încă patru persoane în căutarea unor comori scufundate pe vremea conchistadorilor spanioli, Brown afirmă că ar fi dat peste o mare piramidă de cristal, cu vârful făcut din lapis lazuli (piatră semipreţioasă de culoare albastru intens). Ray a fost invitat în anul 1980 să îşi prezinte descoperirile în cadrul emisunii televizate americane „In search of” („În căutarea”). Deasemenea, în anul 1984, faimosul cercetător american Charles Berlitz l-a intervievat pe Brown pentru a-i publica mărturiile în cartea sa „Atlantida: Al optulea continent”.
Ray Brown a mărturisit că, în timpul unei scufundări, s-a îndepărtat de însoţitorii săi, iar apoi a observat conturul unei piramide în adâncurile mării, sub el. Când s-a apropiat, a fost uimit să constate că nu existau urme de eroziune sau alge în structura piramidei, iar aceasta era făcută dintr-un fel de sticlă semitransparentă, ca un cristal. În interviul acordat televiziunii americane, Brown a afirmat că piramida era inclusă în cadrul unui complex de ruine. Urmându-şi curiozitatea, Ray a intrat în piramidă, ajungând într-o mică încăpere pătrată, cu tavan în formă de piramidă. Deşi nu avea lanternă totuşi, în mod misterios, era destulă lumină în interior încât să îi permită să vadă clar încăperea.
El a descris-o ca fiind curată şi luminoasă, fără alge sau alte depuneri pe pereţi. O bară groasă de metal atârna de tavan, iar la capătul său se afla un cristal roşu, cu mai multe „feţe”. Dedesubtul ei, pe podea, se găsea o piatră inscripţionată, pe care era aşezată o farfurie din acelaşi material, având gravate cu bronz două palme. Înăuntrul celor două palme se afla o sferă de cristal de cuarţ de mărime mijlocie, cu o piramidă în interiorul său. La plecare, Ray a luat cu el sfera de cristal de cuarţ aflată în cele două palme de bronz.
Brown afirmă că atunci când se îndepărta de piramidă a auzit clar o voce care i-a spus „ai luat ceea ce căutai, nu te mai întoarce niciodată.” Înspăimântat, Brown nu a mai revenit vreodată în acel loc şi a aşteptat cinci ani până să facă cunoscută lumii această descoperire. Singura dovadă palpabilă a experienţei sale este sfera de cuarţ pe care a luat-o cu acea ocazie din piramida subacvatică. Atunci când aceasta este fotografiată din diverse unghiuri, imaginile din interiorul său se modifică, arătând nu una, ci trei piramide,  un ochi uman, sau o reţea de fire.
La ora actuală, sfera este denumită „Ochiul lui Dumnezeu” sau „Orbul atlantean” iar Arthur Fanning, cel care o deţine în prezent, o arată tuturor acelora care vor să îi verifice autenticitatea. Se pare că în apropierea acestei misterioase sfere, acele busolei se învârt în sensul invers acelor de ceasornic.

Deşi s-au efectuat cercetări, nimeni altcineva nu a mai găsit vreodată misterioasa piramidă de cristal pe care afirmă Ray Brown că ar fi descoperit-o în anul 1970. Totuşi, în următorii ani, au mai survenit unele mărturii despre existenţa unor piramide subacvatice în regiunea arhipelagului Bahamas. Există unele voci care afirmă că energiile magnetice ale piramidelor uriaşe aflate sub apă ar fi responsabile pentru dispariţiile inexplicabile din Triunghiul Bermudelor.

Menţionări ale piramidelor subacvatice din zona arhipelagului Bahamas

În anul 1978, cercetătorul Ari Marshall a fotografiat o piramidă subacvatică din apropierea insulei Sal Cay, în zona insulelor Bahamas. El a putut vedea cu acea ocazie flash-uri de lumină, care ar fi putut fi, conform afirmaţiilor sale, emisii de energii sau gaze. Conform cercetătorului, apa din jurul piramidei nu era întunecată nici măcar noaptea.

La mijlocul anilor 1980, faimosul cercetător şi antlantolog american Charles Berlitz a condus o expediţie având ca scop studierea fenomenelor stranii de dispariţie care au loc în zona Triunghiului Bermudelor.  Spre surprinderea echipajului, cu ajutorul sonarului (dispozitiv de detectare care foloseşte unde sonore, folosit în explorările subacvatice), au putut observa la o adâncime de 400m o formaţiune a reliefului care semăna într-un mod uluitor cu o piramidă. În urma cercetărilor amănunţite, membrii expediţiei au ajuns la concluzia că acea formaţiune în relief de pe fundul oceanului este o replică exactă a marii piramide a lui Keops din Egipt. Conform declaraţiilor lui Berlitz, Armatele Navale ale SUA şi Marii Britanii deţin unele hărţi ale Oceanului Atlantic care indică existenţa unei structuri piramidale la 23° şi 26′ Nord şi 79° şi 43′ Vest (nordul Cubei, în largul insulei Cay Sal), la o adâncime de 1500 de picioare.

Majoritatea mărturiilor despre uluitoarele piramide uriaşe de pe fundul Oceanului Atlantic vorbesc despre faptul că ele sunt realizate dintr-un fel de material ca o sticlă opacă sau un cristal şi nu prezintă niciun fel de asperităţi, eroziuni sau depuneri de alge. Am putea să ne întrebăm oare cum au ajuns aceste piramide pe fundul apei?

Oamenii de ştiinţă îşi afirmă sceptiscismul spunând că este imposibil ca o structură din sticlă sau cristal să reziste în perfectă stare sub miile de tone de apă ale oceanului. Unele voci afirmă că este posibil ca aceste piramide să fi fost la origine construite pe uscat, reprezentând în prezent vestigii ale unei străvechi civilizaţii dispărute în urma unui cataclism, cum este spre exemplu legendarul ţinut al Atlantidei. Totuşi, după unele estimări, se pare că piramida subacvatică descoperită la începutul acestui an în Bermude nu ar avea o vârstă mai veche de 500 de ani, iar acest lucru nu face decât să adâncească şi mai mult enigma existenţei acestor piramide subacvatice din cristal.”[1]

Triunghiul Bermudelor, locul unde a explodat Atlantida – acolo se regasesc Cristale de Foc, responsabile pentru toate fenomenele paranormale !
Aceste Cristale de Foc au puterea de a influenta materia, deschizand portaluri spatio-temporale, unde dispar obiectele ce se afla in preajma razei lor de influenta !

Triunghiul Bermudelor (în engleză „The Bermuda Triangle”), cunoscut și sub numele de „Triunghiul Diavolului”, este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colțuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico și Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafața cuprinsă este de circa 1.2 milioane km patrati.

Triunghiul Bermudelor - disparitii bermudatri

Enciclopedia Wikipedia ne ofera si alte informatii de care trebuie sa tinem cont, la inceput, pentru a putea face conexiunile necesare pe parcurs:

Primele citări și originea denumirii !

Cristofor Columb a menționat animale ciudate văzute în zona triunghiului Bermudelor. Acesta scrie că la un moment dat, el și echipajul său au văzut „lumini ciudate dansând la orizont”. În altă ocazie au observat ceea ce a fost probabil un meteor căzând.

Prima mențiune documentată a disparițiilor din zonă a fost făcută în 1951 de către E.V.W. Jones într-un comentariu despre pierderi recente de vase, scris pentru agenția de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele „Triunghiul Diavolului” și sublinia „disparițiile misterioase” a unui număr de vase, aparate de zbor și mici ambarcațiuni din regiune.

Acest nume fost din nou pomenit în 1952 într-un articol din revista Fate de George X. Sand, care descria mai multe „dispariții marine ciudate”. În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca „Mortalul triunghi al Bermudelor” („The Deadly Bermuda Triangle”) într-un articol din revista Argosy, după care numele „Triunghiul Bermudelor” a devenit cunoscut. Triunghiul Bermudelor (cunoscut și sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremități de Miami, Bermuda și Puerto Rico.

Legenda spune că mulți oameni, ambarcațiuni și avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câți au dispărut depinde însă de cine face localizarea și numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcție de imaginația autorului. (Unii includ și Insulele Azore, Golful Mexic și Indiile de Vest în triunghi.)

După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar și așa, estimările variază între 200 și 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susține că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă și că peste 50 vase și 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariției acestor vase și avioane. Extratereștrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaționale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică.

Câmpuri magnetice ciudate și flatulențele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicațiile preferate de mințile mai tehnice. Condiții meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenți, etc.), nenoroc, pirați, încărcături explozive, navigatori incompetenți și alte cauze umane și naturale sunt explicațiile date de investigatorii mai sceptici.

Disparitia zborului 19 !

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945 (aceasta furtuna defapt nu a existat). Cea mai logică explicație pentru această dispariție este aceea că compasul pilotului principal lt.

Charles Taylor s-a defectat, defapt aceasta afirmatie nu este adevarată deoarece nu numai căpitanul Taylor avea compasul defectat ci și copilotul său, iar atunci când turnul de control i-a contactat amandoi au declarat ca busolele „au luat-o razna din bun senin”. Avioanele de antrenament erau echipate cu instrumente de navigare care să funcționeze bine. Grupul a fost dezorientat și pur și simplu a rămas fără combustibil, nici acest lucru nu ar fi posibil deoarece toate navele aveau combustibil suficient pentru un zbor de 1000 de mile.

Însă ceva s-a întâmplat însă acest fenomen nu trebuie neapărat clasat la capitolul „supranatural”, dar poate sa fie clasat la capitolul misterelor nerezolvate. Însă, chiar dacă toate cele 5 avioane au fost defectate sau ar fi rămas fără combustibil, aceste 5 avioane erau toate de tip Avengers și în cazul amerizărilor forțate, acestea erau capabile să plutească lin 90 de minute, iar echipajul era instruit să abandoneze avionul în 60 de secunde și plutele de salvare erau la îndemână.Și totodată avionul de salvare trimis pe urmele lor a dispărut și el într-un mod la fel de neclar.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărți și programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puțini au realizat investigații asupra misterului, mulți mulțumindu-se doar să transmită mai departe speculațiile predecesorilor ca și cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974.”[1]

Partea sceptica, mai ales cand vorbim de cea finantata de guvernul SUA, incearca prin orice fel de mijloace dezinformarea si minimalizarea intamplarilor !

„După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigații a Marinei referitor la dispariția avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident și nu a menționat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greșit interpretat de Berlitz a fost inventat.

Kushe scrie: „Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roșie șansele ca acesta să fi fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.” Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în „Mortalul Triunghi al Bermudelor” apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficțiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza mass media, care a transmis fără a cerceta speculațiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic. În decursul a mai mulți ani au dispărut misterios într-o zonă din oceanul Atlantic, până în Florida respectiv Miami până la coasta nordică a insulei Porto Rico, de acolo urcând până în insulele Bermude având astfel forma unui triunghi.”[1]

Nu trebuie sa acordam mare atentie acestei parti satirice sau sceptiec, caci ce mod mai bun de a tine un secret este decat de a-l satiriza ?! Tot acesti indivizi sunt cei ce au incercat sa ne spuna ca, „oamenii au evoluat din maimuta in doar 1,8 milioane de ani”, fara a putea dovedi acest lucru, ei cautand si astazi celebra „veriga lipsa”, pe care n-o pot gasi niciodata, caci nu exista.

Aici vorbim de un plan de mentinere a oamenilor intr-o stare de indobitocire si necunoastere. Sa nu uitam de descoperirile arheologice pe Planeta, pe care le-au etichetat drept „OOPART” (Out of Place Artifact), asta pentru ca, le demoleaza toata istoria oficiala, aceste descoperiri.

Ceata electronica – misterioasa ceata care este responsabila de provocarea celor mai misterioase disparitii de pe aceasta Planeta!
Cel care a enuntat teoria cetii electronice a fost imediat etichetat ca sarlatan, deci a spus ce nu trebuia sa se stie!

Iata in continuare una dintre cele mai misterioase cete de pe Planeta si anume „ceata electronica”. Aceasta ceata este responsabila pentru toate disparitiile din senin, teleportari, dematerializari etc. Bruce Gernon este unul sau poate singurul supravietuitor care a vazut cum se formeaza si povesteste despre acest fenomen.

Acest om sustine ca a zburat 100 de mile timp de 30 de minute, iar el nu mai observa nici pamantul nici cerul ci doar un sinistru tunel, iar restul zonei fiind ocupate de aceasta ceata ce ii acapara incetul cu incetul avionul si aproape ca-l invaluia definitiv.

Bruce aminteste in articolele sale despre zborul 19 cand 5 bombardiere ale marinei americane care au disparut intr-o astfel de ceata cand au facut greseala sa treaca prin zona triunghiului bermudelor.

Mai multe cititi pe larg aici -> http://www.departamentul-zero.ro/ceata-electronica-misterioasa-ceata-care-este-responsabila-de-provocarea-celor-mai-misterioase-disparitii-de-pe-aceasta-planeta.

In cartea „Inuaki reptilianul din mine – de la Zamolxe la Noua Era”, de Aryana Havah, acel copil sustine ca unde se afla astazi Triunghiul Bermudelor a explodat niste cristale de foc ale atlantilor, care au rupt o bucata imensa din Atlantida, acestea aflandu-se si astazi sub nisipul oceanului fiind responsabile pentru acele opriri de timp, disparitii etc.

Pentru a intelege firul evenimentelor voi reda acest dialog din cartea citata mai sus:

„Aryana: Este adevarat ca Atlantida a explodat ?
David: Da, ea s-a rupt si parti din ea s-au scufundat.
Aryana: Care a fost motivul ?
David: Atlantii aveau niste cristale uriase cu ajutorul carora puteau schimba materia. Ei puteau interveni in planul material. Puteau face ploaie, Soare, grane, apa, puteau comunica cu cei de pe alte planete, puteau face aproape orice.
Aryana: Ai spus <<aproape orice>>. Care erau actiunile pe care nu le puteau face ?
David: Nu puteau omori, nu puteau distruge, adica nu puteau face rau si nu puteau crea fiinte vii.
Aryana: Cate asemenea cristale aveau ?
David: Douazeci, insa erau de diferite marimi, culori si fiecare avea un scop precis.
Aryana: De ce a explodat Atlantida ?
David: A fost vina locuitorilor. Au incercat sa schimbe polaritatea cristalelor, ba chiar si le-au impartit. Asta a dus la un dezechilibru energetic si ele au explodat.
Aryana: A mai ramas vreun cristal intreg ?
David: Intreg nu, dar parti din ele, numai ca sunt ingropate in ocean si in pamant. Unul singur este mai mare, dar tot nu este intreg.
Aryana: Imi poti spune unde se afla ?
David: Se afla in zona cunoscuta sub numele de <<Triunghiul Bermudelor>>.
Aryana: Acolo se spune ca exista anumite fenomene inexplicabile ca: disparitii, opriri de timp, furtuni bruste etc.
David: Este real, caci oriunde s-ar afla acel cristal el ar putea influenta.
Aryana: Erau aceste cristale de pe Terra ?
David: Nu, ele fusesera aduse de pe alte planete. De fapt, din patru locuri.
Aryana: Erau cristale naturale sau artificiale ?
David: Ele erau cristale naturale, dar erau prelucrate. Ele se aflau prinse de niste placi metalice uriase, care aveau posibilitatea sa se roteasca. Prin rotirea lor, ele generau un camp de forta, care le facea sa prinda viata. Era ca si cum erau vii. In momentul rotirii, prin centrul cristalului incepea sa curga o energie colorata, care urca pana sus. Cand aceasta ajungea in varf, incepeau sa se activeze si chakrele, cate una pe rand, de jos in sus. Fiecare chakra era in culoarea ei specifica, asa cum o stim si astazi.
Aryana: Cate chakre aveau ?
David: Zece.
Aryana: Si energia care curgea prin centrul cristalului ce culoare avea ?
David: Era de culoarea cristalului, numai ca mai intensa, ca si cum ar fi fost de foc.
Aryana: Dupa activarea chakrelor ce se intampla ?
David: Cristalul capata o forta proprie, ca o energie uriasa. Cu ajutorul lui puteai face ce vroiai, caci el avea proprietatile Matricei (n.ed. Cronica Akasha).
Aryana: Functiona in permanenta ?
David: Nu, numai cand era necesar, in rest statea in <<adormire>>.
Aryana: Ce faceau atlantii cu aceste cristale ?
David: Orice doreau. Ele erau folosite la comunicarea cu alte fiinte din galaxie, la modificarea climei, la programari, la protectie, la aflarea Adevarului, la meditatii si la multe alte lucruri. In ele se aflau si Legile. Erau un fel de calculator urias, dar care avea puterea de a interveni in materie.
Aryana: Puteau face si rau ?
David: Ele erau programate sa faca bine. Dupa cum iti spuneam, s-a incercat polarizarea lor in sens invers, dar acest lucru a dus la nimicirea Atlantidei. Gandeste-te ca cei ce au venit sa ajute populatia Terrei au fost bine intentionati. Cristalele au fost programate sa faca numai bine.”[2]

Aceste informatii nu fac decat sa lamureasca lucrurile despre ce s-a intamplat in realitate, doar ca nu multi au habar de aceste informatii, insa Iluminatii cunosc cu siguranta aceste lucruri, asa cum cunosc acum si Sala Proiectiilor din interiorul Masivului Bucegi.

Cristalele din Atlantida si Triunghiul Bermudelor !

„Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.

„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce. Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime.

În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare.

Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei – făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit.

Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal.

Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală.

Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” – să nu te mai întorci niciodată!

Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”.

Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat:

„Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).”[3]

SURSE

1.http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7217

2. Aryana Havah in cartea sa, „Inuaki reptilianul din mine – de la Zamolxe la Noua Era” (pag. 69-71)

3. http://www.esoteris.ro/articole/articole_noi/cristalele_din_atlantida_si_triunghiul_bermudelor.htm

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro