Aspecte şocante, revoltătoare, pe care guvernul SUA se străduieşte din răsputeri să le ascundă

by „Vigilența veșnică și înțeleaptă este prețul libertății.” Wendell Phillips (1811-1884), aboliționist american ” „Noi credem că majoritatea americanilor ar fi uimiți să cunoască detaliile cu privire la modul în care aceste instanțe secrete judiciare au interpretat legea Patriot Act. Așa cum am văzut, acum există un decalaj semnificativ între […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Vigilența veșnică și înțeleaptă este prețul libertății.”
Wendell Phillips (1811-1884), aboliționist american

Noi credem că majoritatea americanilor ar fi uimiți să cunoască detaliile cu privire la modul în care aceste instanțe secrete judiciare au interpretat legea Patriot Act. Așa cum am văzut, acum există un decalaj semnificativ între ceea ce majoritatea americanilor cred că legea permite și ceea ce guvernul pretinde în secret că legea permite. Aceasta este o problemă, deoarece este imposibil să avem o dezbatere publică informată cu privire la ceea ce legea ar trebui să spună atunci când publicul nu știe ceea ce guvernul său consideră că legea spune.“ – Senatorii americani Ron Wyden și Mark Udall

Președintele Statelor Unite, șeful Agenției Naționale de Securitate (NSA), Departamentul de Justiție, Comitetele Camerei Reprezentanților și Senatului pentru Serviciile de Informații, sistemul Juridic păstrează în mod intenționat cantități imense de informații cu privire la supravegherea cetățenilor americani.

Unele dintre acestea sunt însă inexacte, fiind de cele mai multe ori minciuni sfruntate menite să defăimeze cetățenii considerați incomozi, ori interpretări subiective ale operatorilor care procesează informațiile respective. Iată câteva dintre activitățile dubioase pe care agențiile guvernamentale le desfășoară împotriva cetățenilor săi:

1. Guvernul monitorizează și înregistrează fără încetare toate comunicațiile care se derulează pe internet chiar și sub formă scrisă, care intră sau ies din SUA.

La data de 8 august 2013, New York Times a raportat că NSA colectează în secret toate comunicațiile prin email, text și internaționale care traversează granițele SUA atât înspre interior, cât și spre în afară. Conform ACLU (American Civil Liberties Union – Uniunea Drepturilor Civile Americane), „NSA crede că este în regulă să intercepteze și să citească email-urile americanilor atât timp cât această activitate se face foarte repede. Dar nu acesta este modul în care funcționează al patrulea amendament […]. Invazia intimității americanilor este reală și imediată.“

2. Guvernul a creat deja și menține secretă o modalitate de a pătrunde în toate bazele de date, de orice fel, în scopul de a căuta informații cu privire la cetățenii americani sau străini.

La data de 9 august 2013, publicația a dezvăluit încă un document oferit de Edward Snowden, care atrage atenția asupra faptului că „Agenția Națională de Securitate (NSA) are o modalitate de acces secretă în marile baze de date, sub o autoritate legală, care îi permite să acceseze, fără a fi necesară existența unui mandat, email-urile și apelurile telefonice ale cetățenilor.“ Aceasta este doar una dintre modalitățile secrete de supraveghere a oamenilor. Atunci când NSA colectează date despre oricare dintre cetățenii acestei lumi, sunt necesare doar numele și câteva elemente de identificare ale acestora.

3. Agențiile guvernamentale operează cu o vastă bază de date care îi permite să caute prin milioanele de înregistrări ce sunt vehiculate pe internet pentru a afla aproape tot ceea ce fiecare dintre noi facem.

Dezvăluirile publicate de Glenn Greenwald de la The Guardian, ce au fost furnizate de către Snowden, demonstrează că NSA operează un masiv program de supraveghere numit XKeyscore. Existența acestui program de supraveghere a fost confirmată și de alți oficiali ai CIA. Acesta permite guvernului american să afle totul despre o anumită persoană din nu contează ce țară, folosind doar numele acesteia și anumite cuvinte cheie. Programul accesează cantități uriașe de date de pe internet, email-uri, pagini accesate, convorbiri telefonice, tipare comportamentale etc.

4. Guvernul are chiar o instanță specială, ce este supervizată de Curtea de Supraveghere a Informațiilor Externe (instanța FISA), care autorizează în secret accesul FBI și al altor agenții de investigații la milioane și milioane de aparate de telefonie, mesaje text, email-uri precum și la orice înregistrări de afaceri.

Rolul FISA este de a permite avocaților guvernului să obțină, fără știrea publicului sau a presei, aprobările necesare pentru supravegherea cetățenilor. Aceasta este instanța care, în una dintre miile de hotărâri adoptate, a autorizat predarea către FBI a tuturor datelor obținute din apelurile telefonice realizate prin intermediul Verizon Communication Inc. în SUA și între Statele Unite și străinătate. Publicul nu ar fi știut despre această acțiune masivă de supraveghere fără documentele furnizate de Snowden.

5. Guvernul păstrează strict secrete ( Top Secret ) aproape toate deciziile instanței FISA.

Deși publicul nu are voie să știe ce conțin aceste decizii, evidențele care pot fi publice arată de câte ori guvernul a cerut autorizație de supraveghere și de câte ori cererile au fost respinse. Aceste evidențe arată că, în ultimii trei ani, guvernul a cerut autorizație de aproape 5000 de ori și nu a fost niciodată respins. În întreaga sa istorie, instanța FISA a refuzat doar 11 dintre cele 34.000 cereri de supraveghere. După cum s-a menționat mai sus, doi senatori americani au avertizat procurorul general că „Noi credem că majoritatea americanilor ar fi uimiți să cunoască detalii cu privire la modul în care aceste instanțe secrete au interpretat secțiunea 215 din legea Patriot Act. Așa cum am văzut, acum există un decalaj semnificativ între ceea ce cei mai mulți americani cred că legea permite și ceea ce guvernul pretinde în secret că legea permite. Aceasta este o problemă, deoarece este imposibil să avem o dezbatere publică informată cu privire la ceea ce legea ar trebui să reglementeze în condițiile în care publicul nu știe cea ce guvernul său consideră că legea spune.“

6. Guvernul se luptă din răsputeri pentru a păstra strict secretă o decizie cheie din 2011 a instanței, chiar și după ce instanța FISA însăși a fost de acord să fie făcută publică.

Pagina 86 a acestui aviz strict secret din anul 2011 al instanței FISA conține o declarație ce stabilește drept neconstituționale unele programe de supraveghere ale Agenției Naționale de Securitate. Administrația, prin Departamentul de Justiție, a refuzat să predea această decizie către organizația Frontier Foundation Electronic, care a depus o cerere oficială să obțină aceste decizii și care a declanșat și un proces pentru a le face publice. La început, guvernul a declarat că publicarea deciziilor instanței FISA va dăuna funcționării acesteia. Apoi, instanța FISA însăși a hotărât că aceasta poate fi făcută publică, dar în ciuda acestui fapt, în mod uimitor, guvernul încă se luptă să păstreze secretul.

7. Guvernul folosește un sistem secret numit Scrisori de Securitate Națională ( National Security Letters – NSL), ce sunt emise de către FBI pentru a avea astfel acces la zeci de mii de înregistrări de diferite tipuri.

Prin intermediul acestor NSL, FBI-ul poate solicita înregistrările financiare de la orice instituție, de la bănci la cazinouri, toate înregistrările telefonice, informații privind abonații, rapoarte de credit, informații despre ocuparea forței de muncă, precum și toate email-urile țintei, adresele de email și pseudonimul tuturor celor care au contactat contul respectiv. Cei care au primit NSL de la FBI trebuie să păstreze secrete aceste solicitări sub motivul că ar fi informații externe. Nu există nicio condiție preliminară necesară pentru a obține aprobarea instanței pentru toate solicitările biroului federal. Nicio cerere nu a fost respinsă până în acest moment. Ulterior, Patriot Act a înlesnit procesul de obținere a NSL de către FBI.

Conform înregistrărilor Congresului, au existat peste 50.000 de solicitări FBI de tip NSL în ultimii trei ani. Aceste înregistrări însă nu includ și numeroasele situații în care FBI a fost extrem de „persuasiv“ în a convinge divulgarea unor informații fără a face uz de un NSL. Nici nu se mai pun la socoteală solicitările FBI făcute doar pentru a afla cine este deținătorul unui anume cont de email. Statisticile privitoare la NSL au evidențiat totodată faptul că acestea nu conțin un număr foarte mare de citații administrative emise de către FBI, citații care au nevoie doar de aprobarea unui membru al biroului local de procuratură al SUA.

8. Directorul NSA a fost deja prins mințind Congresul în legătură cu activitatea de supraveghere a milioane de cetățeni din SUA.

Directorul Agenției Naționale de Informații, James Clapper, a declarat în fața Senatului SUA, la 12 martie 2013, că nu i s-a adus la cunoștință faptul că NSA colectează intenționat informații cu privire la milioane de americani. După dezvăluirile lui Snowden din cotidianul The Guardian, Clapper a recunoscut la NBC că ceea ce a spus în Congres a fost răspunsul „cel mai puțin neadevărat“ la care se putea gândi. Agenția nu mai neagă acum că sunt colectate email-urile cetățenilor americani. Într-un act recent de tip white paper (în limba română, hârtie albă), este vorba despre un raport ce informează concis cititorul despre o anumită problemă sau situație complexă pe care o explică; are rolul de a ajuta cititorul să înțeleagă o situație, ce este prezentată bineînțeles din perspectiva guvernului, să rezolve problemele care decurg din aceasta sau să ia o decizie), NSA admite faptul că ei „colectează metadate de telefonie în vrac“, dar că această acțiune nu „țintește“ în mod neconstituțional cetățenii americani.

9. Guvernul a asigurat în scris, într-un mod mincinos, publicul din SUA că reglementările privind protecția vieții private sunt mult mai puternice decât par, iar senatorilor care au știut adevărul nu li s-a permis să-l dezvăluie.

Doi senatori americani au trimis către NSA o scrisoare publică în care fac referire la „declarații inexacte“ și o alta referitoare la „declarații oarecum înșelătoare“ făcute de către NSA în raportul public al acesteia din iunie 2013 cu privire la supraveghere. Care sunt declarațiile inexacte și care sunt cele care induc în eroare? Publicului nu i-a fost permis să afle, deoarece aceste detalii se aflau într-o secțiune clasificată drept secretă din scrisoarea lor.

În partea publică a scrisorii, ei au afirmat că „după opinia noastră, această inexactitate este semnificativă, deoarece descrie măsurile pentru protecția vieții private a americanilor ca fiind semnificativ mai puternice decât sunt în realitate…“ Senatorii subliniază faptul că declarația publică NSA îi asigură pe oameni de faptul că sunt distruse imediat comunicațiile dintre cetățenii americani ce sunt interceptate accidental, cu excepția cazului în care acestea sunt dovezi ale unei infracțiuni. Această afirmație a fost contrazisă însă de documentele puse la dispoziție de Edward Snowden. NSA a răspuns la aceste acuzații într-un mod ciudat. Ei nu au spus public ce declarații au fost înșelătoare sau inexacte și nici nu au corectat înregistrarea, retrăgând în schimb raportul respectiv de pe site-ul NSA.

10. Supraveghetorul activității serviciilor de spionaj din Camera Reprezentanților, președintele subcomisiei de supraveghere a serviciilor de informații, nu a spus adevărul sau, și mai grav, nu a știut care este adevărul despre activitățile de supraveghere.

Mike Rogers, președinte al Subcomisiei Permanente de Informații a Camerei, a declarat în mod repetat Congresului și publicului în cadrul unor talk-show-uri de televiziune că nu a existat nicio activitate de supraveghere guvernamentală a apelurilor telefonice sau email-urilor. „Ei nu înregistrează email-urile dumneavoastră. Nimic din toate acestea nu se întâmplă, niciunul din ele. Adică, zero.“ Mai târziu, Snowden și Glenn Greenwald de la The Guardian au dezvăluit programul NSA numit XKeyscore, care interceptează peste un miliard de email-uri, apeluri telefonice și alte tipuri de comunicații în fiecare zi. În consecință Rogers a fost asaltat de un potop de întrebări, despre faptul dacă a mințit sau a fost mințit de angajații programelor de supraveghere, dacă el nu a înțeles că programele implicau, în realitate, acțiuni de supraveghere.

11. Comisia Camerei Reprezentanților de supraveghere a serviciilor de informații a refuzat în mod repetat să furnizeze informații de bază referitoare la supravegherea membrilor aleși ai Camerei Reprezentanților, Republicani și Democrați deopotrivă.

Comisia de supraveghere a informațiilor din cadrul Camerei a refuzat să permită membrilor Congresului accesul la un document din anul 2011, care descrie activitatea de supraveghere în masă prin intermediul înregistrărilor convorbirilor telefonice realizate de NSA. Acest fapt i-a revoltat pe senatorii republicani și democrați, care doreau să aibă acces la aceste informații. Reprezentantul republican Morgan Griffith din Virginia a scris Comisiei Serviciului de Informații al Camerei, la 25 iunie 2013, 12 iulie 2013, 22 iulie 2013 și 23 iulie 2013, solicitând informații de bază privind autorizarea care permite NSA să continue colectarea de date despre apelurile telefonice ale cetățenilor americani. El nu a primit niciun răspuns la aceste solicitări.
Cerând informații de bază Comisiei Camerei despre programele de supraveghere, congresmanul democrat Alan Grayson s-a lovit de un refuz categoric din partea acesteia, care a votat în plen cererea congresmanului. Procesul-verbal al ședinței comisiei a fost, de asemenea, secretizat.

12. Paranoia evidentă cu privire la secretul activității de supraveghere este atât de mare în Camera Reprezentanților încât un membru ales al Congresului a fost prompt amenințat pentru că punea la dispoziție celor interesați copii ale dezvăluirilor lui Snowden care erau deja tipărite în ziare din întreaga lume.

Reprezentantul Alan Grayson a fost amenințat cu sancțiuni pentru distribuirea de copii ale informațiilor dezvăluite de Snowden colegilor săi de Cameră, aceleași informații ce fuseseră publicate deja în The Guardian și în multe alte ziare din întreaga lume.

13. Comisia de supraveghere a Senatului SUA a refuzat să permită unui senator dizident să-și exprime în mod public obiecțiile referitoare la supraveghere.

Atunci când senatorul Ron Wyden a făcut anumite demersuri, în anul 2012, pentru a modifica legile de supraveghere astfel încât interceptarea comunicațiilor cetățenilor americani să se poată face doar pe baza eliberării prealabile a unor ordine judecătorești și, de asemenea, pentru a dezvălui numărul cetățenilor americani cărora le-au fost interceptate comunicațiile, a fost respins în cadrul unei audieri secrete a Comisiei Speciale de Informații a Senatului. I-a fost apoi totodată interzis timp de câteva săptămâni să-și facă publică cererea de modificare și să-și explice opoziția.

Aceste demersuri de a păstra secretă masiva acțiune de supraveghere sunt agravate de eforturile constante de eliminare a secretelor ce sunt realizate în dauna adevărului. Cu alte cuvinte, adevărul este denaturat și schimonosit până într-atât încât el ajunge să capete forma dorită de guvernanți.

Unul dintre cele mai licențioase demersuri de acest fel este cel al președintelui Statelor Unite, Barack Obama, care, la data de 6 august 2013 a declarat cu un tupeu nemăsurat în emisiunea lui Jay Leno: „Noi nu avem un program de spionaj intern“.

Din ce în ce mai mulți comentatori independenți consideră că guvernul denaturează sensul real al cuvintelor folosindu-se de argumente juridice și de șubrede jocuri de cuvinte iraționale. Alții spun, cu umor, că președintele este un cunoscător al limbii Newspeak – limba oficială a super-statului Oceania din cartea 1984 a lui George Orwell – pe care o folosește cu succes. Alți comentatori, care se declară adepți ai supravegherii, nu știu de fapt ce se petrece, întrucât ei preferă să plece urechea cu naivitate la declarațiile mincinoase ale guvernului, care, la fel ca și președintele, le spune că nu există nimic care să le dea motive de îngrijorare.

Este tragicomic în acest sens demersul senatoarei Diane Feinstein, președinte la acea vreme al Comitetului de Informații al Senatului – ce are tocmai rolul de a proteja cetățenii americani de spionaj ilegal – care, răspunzând în mod public la afirmațiile lui Edward Snowden referitoare la posibilitatea NSA de a intercepta convorbirile personale ale cetățenilor, a spus: „Eu nu sunt un specialist high-tech, dar mi s-a spus că așa ceva nu este posibil“. Ea a menționat, de asemenea, care este poziția comisiei sale cu privire la protecția vieții private a cetățenilor împotriva activităților de supraveghere derulate de guvern: „Suntem mereu deschiși la schimbări, dar asta nu înseamnă că se va realiza vreuna“.”[1]

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10290
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro