Alfred Kinsey, ideologul „Educatiei Sexuale”, a fost un pervers sexual, un exhibitionist si pansexual, care considera ca, „omul este un animal sexual”

by „Alfred Kinsey, arhitectul educaţei sexuale în sec. XX, era masochist, exhibiționist şi total în favoarea pedofiliei Extras din cartea: „Ce anume îl învățați pe copilul meu?” (Miriam Grossman – Doctor în științe medicale, psihiatru) „[…] S-ar putea să nu vă surprindă să aflați că acești „experți” în educație sexuală, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Alfred Kinsey, arhitectul educaţei sexuale în sec. XX, era masochist, exhibiționist şi total în favoarea pedofiliei

Extras din cartea: „Ce anume îl învățați pe copilul meu?” (Miriam Grossman – Doctor în științe medicale, psihiatru)

„[…] S-ar putea să nu vă surprindă să aflați că acești „experți” în educație sexuală, nu sunt medici, psihologi sau asistente medicale. Heather, care a asigurat-o pe tânăra de 15 ani că masochismul sexual al prietenului ei este cât se poate de normal, se descrie ca fiind „o activistă feministă cu vederi neconvenționale, scriitoare, fotograf, artist, editor de texte pe internet și organizator în comunitate..A studiat literatură engleză, spiritualitate erotică și sociologie la colegiu. A vândut grâu încolțit, a fost chelneriță, vânzătoare, profesor de kickbox și autoapărare și a făcut agitație politică..Are două site-uri destinate vizitatorilor adulți. Am aflat destul ca să trag concluzia că Heather Corinna – aceeași Heather spre care SIECUS (Consiliul pentru Educație și Informare despre Sexualitate din SUA) îi trimite pe adolescenții care întreabă despre acnee, prieteni și părinți – nu numai că nu are nicio pregătire formală medicală sau psihologică, ea este un pornograf convins.

Am aflat cum educația sexuală – inițial numită „igienă socială” și „educația pentru viața de familie” – era predată în secolul trecut. Am aflat despre Alfred Kinsey, care a introdus un model de sexualitate în anii 1940 și 1950 și despre instituționalizarea acestui model prin SIECUS, în 1960. Am studiat cărțile scrise pentru părinți și copii, am citit biografii, interviuri, editoriale, mărturii în instanță și necrologuri. Trebuie să aflați ce am descoperit.

Pentru a înțelege cum e posibil ca un individ ca Heather Corinna să devină un instructor recunoscut pentru adolescenți, trebuie să-l înțelegeți pe Alfred Kinsey.

Bine, poate nu chiar să îl înțelegeți – pentru asta ar fi nevoie de o echipă de psihiatri experimentați. Să spunem doar să-l cunoașteți.

Dr. Kinsey a fost pentru educația sexuală ceea ce a însemnat Henry Ford pentru automobil. El a fost arhitectul șef al unui nou model uman de sexualitate – un model bazat pe convingerea că în societatea modernă moralitatea tradițională este irelevantă și distructivă. […] „Sexualitatea nu este un apetit pe care să-l înfrânezi”, insista el. El credea că monogamia este ceva nenatural. Mai degrabă, „animalul uman” – un termen căruia lui Kinsey îi făcea plăcere să îl folosească – este pansexual.

Pansexual? Biograful autorizat al lui Kinsey, James Jones, explică înțelesul pe care-l dă profesorul acestui cuvânt. Kinsey credea că în starea noastră naturală – adică, eliberați de constrâgerile sociale – noi, ființele umane, am deveni active sexual chiar la începutul vieții, ne-am bucura de relațiile sexuale cu ambele sexe, ne-am permite o varietate de comportamente și am ocoli fidelitatea. Kinsey aplauda practic orice tip de activitate sexuală, scrie James Jones, și dezaproba abstinența sexuală.

Deci cine a fost Alfred Kinsey mai exact și cum a ajuns la concluziile sale despre sexualitatea umană? Kinsey nu a studiat biologia sau psihologia umană. Formarea sa a fost în clasificarea insectelor. Înainte de studiul său asupra comportamentului uman, el a colectat și clasificat viespi. O mulțime de viespi. Spre exemplu, peste 8 milioane.

[…] Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.
„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.

Iată câteva lucruri kinseyene care ies în evidență:

– El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.
– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.
– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.
– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”.
– Pentru cercetarea sa, el a intervievat pedofili încarcerați și infratori din Chicago și New York City, în compania bărbaților care se prostituau, a travestiților, a sadicilor și a masochiștilor.

De ce e atât de important de spus această poveste macabră? Deoarece EDUCAȚA SEXUALĂ MODERNĂ se trage din filozofia personală a acestui om – un om înrobit impulsurilor unei minți bolnave, care cel mai probabil nu a avut nici măcar o zi de sexualitate sănătoasă în toți cei 62 de ani de viață.

El și-a propus să dovedească lumii, și probabil sieși, că într-adevăr, nu era nimic rău cu el. Și țineți-vă bine, s-a dovedit că cercetările sale asupra sexualității umane doar asta au și făcut. Pentru a ajunge acolo, Kinsey și discipolii săi au redus comportamentul sexual la un act fiziologic: fără emoții, fără context, sens sau consecințe. Aceasta-i libertatea, spuneau ei […] Ei au îmbrățișat libertatea de a fi un „animal uman”.

Cartea „Ce anume îl învăţaţi pe copilul meu?” a fost scrisă din inimă de către medicul american psihiatru de copii, adolescenți și adulți, Miriam Grossman, pentru părinţi, tutori, profesori și pentru toți cei care lucrează cu copiii.

A fost scrisă după ani de muncă cu studentele dintr-un mare centru universitar din SUA, Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), și după ani de cercetări în bibliotecă, în care și-a dat seama că ceea ce se studiază la disciplina „educația sexuală” în școlile din SUA este complet diferit fața de ceea ce reflectă realitatea.

Bolile cu transmitere sexuală în rândul tinerilor cresc, cu toate noile instrucțiuni ale educatorilor de educație sexuală pentru „sex mai protejat”, la fel și problemele emoționale.”[1]

„80 de ONG-uri au scris Ministrului Educației și Ministrului Sănătății: Vrem Educație pentru familie și societate, nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist

Continuă dezbaterile pe tema unei eventuale ore de educație sexuală, obligatorii, în școlile românești. După ce Ministrul Educației și Ministrul Sănătății au avut puncte de vedere divergente pe această temă,  80 de ONG-uri le cer celor doi demnitari să nu introducă, în mod obligatoriu, această materie în școală.

Iată scrisoarea ONG-urilor pe care am primit-o la redacție.

 

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și respectul în relații intime”.
În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.
Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.
Privind în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost promovat încă dinainte de anii ʼ50, el precedând ceea ce s-a numit „revoluția sexuală a anilor ʼ60”. Deși în prezent el este prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite, el nu a împiedecat explozia acestora în urma revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este corelată cu explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public, în general, la care educația sexuală anti-familie și-a adus contribuția, prin promovarea în spațiul public a sexualității, privată prin natura ei.
Răspunsul la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât în logica celor care au crezut că răspunsul la problemele comunismului este mai mult comunism. Aceasta logică este intrinsecă acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească cererea pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca[1] a făcut-o în acest an pentru introducerea vizionării de către elevi a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație sexuală. Tot astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică sexuală, așa cum au majoritatea materiilor școlare. Când, în Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă[2] de clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală, a fost greu să nu se facă o legătură între faptă și ora anterioară.
Ca urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut consecințe majore anti-familie și, în consecinţă, educația sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept anti-familie.
Domnilor Miniștri,
Suntem conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a societății, inclusiv în educație. Dar problematica sexualității nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul reciproc ca măsură împotriva violenței. Omul este mai mult decât „un animal sexual”, așa cum considera unul dintre promotorii educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).
Diferența dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea, care conduce către familii de lungă durată în care se nasc copii și aceștia beneficiază de întreaga experiență a părinților. Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie. Concepția hedonistică a sexualității determină marginalizarea familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile” homosexuale, „căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt consecințe naturale ale acestei concepții. În practică, acest model de educație sexuală a fost propus în istorie de mișcările comuniste, pentru care familia era un element burghez și era asociată exploatării, și de mișcările de normativizare a comportamentelor sexuale considerate deviante.
Nu întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta Republică Sovietică Ungară din 1919 condusă de comunistul Bela Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un program de educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să respingă și să disprețuiască orice autoritate parentală și să ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent, Mariela Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este și președinta Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai insistăm acum pe abuzurile amplu documentate pe care și-au întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest model, precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.
Așa se înțelege de ce principalele organizații din România care propun periodic introducerea acestui tip de educație sexuală sunt exact organizațiile care susțin ideologia gender, care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și denormativizarea căsătoriei binare heterosexuale.
Întrebați-i pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere au despre poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți vedea că, dacă își asumă integral modelul propus, vor spune că acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de X bărbați și Y femei este consecința logică a acceptării acestui tip de educație, în care singurele pericole identificate sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este consimțământul, singura condiţie pusă pentru validarea oricărui tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi acesta.
Domnilor Miniștri,
Cu un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels scriau în prefața la „Manifestul comunist” că „o stafie bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu sprijinul celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a reușit să se impună în Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare ca aducătoare de progres, cum în mod utopic se credea înainte de instaurarea regimurilor comuniste.
În forma propusă pentru disciplina Educație sexuală nu este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai statului. Apelul ilustrează deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de „părinți” nu apare niciodată în textul Apelului, iar singura dată când apare termenul de „familie” este o referire la posibilitatea abuzurilor sexuale ale membrilor familiei asupra copiilor.
O caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost continuitatea, practicată în primul rând prin responsabilitatea și asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul sistem social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de părinți printr-o educație opusă gândirii părinților a fost comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii 1930 să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în Holodomor.
În educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat, prin elementele care sunt validate și considerate demne de a fi transmise următoarelor generații. În condițiile în care în România nu este legală „căsătoria” între persoane de același sex, iar în întreaga lume un număr limitat de state au legiferat-o de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea nici nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim deschis, este limpede unde țintește demersul asociațiilor inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu comportament homosexual: „căsătoria” homosexuală.
Desigur, oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei care cred diferit nu  au și ei același drept. Un drept care va fi anulat prin impunerea educației sexuale anti-familie. În Germania, au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii de la orele de educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu unele aspecte prezentate. Trebuie să fim conștienți că totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric. Iar în România, totalitarismul comunist și experiența interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.
Domnilor Miniștri,
O stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI. Este ideologia gender, egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata lume nouă, exprima legătura între totalitarismele începutului de secol XX și dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin manipularea sexualității umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit pentru că refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly Troțky.
Încercările repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală, de a impune cu forţa opinii cu impact social major în numele realizării binelui și eludând firescul proces al cercetării și dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice de practica instaurării comunismului.
În prezent, Organizația Mondială a Sănătății susține educația sexuală anti-familie, începând de la naștere. Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender, le cer educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni despre masturbare, valorizând pozitiv această practică, iar copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane de același sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).
Experiența istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au pus cel mai multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost capabilă să își atingă principalul scop, împiedicarea apariției unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că niciunei instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină că poate proteja, fără a fi evaluate acțiunile ei.
Jurământul Dumneavoastră este față de România și față de poporul român. Nimeni nu Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă poată obliga, să alegeți ceva dăunător poporului român. Între ideologia gender, care caută să devină normă unică, și mentalitățile puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care discriminarea femeii nici nu este percepută ca discriminare, credem că România are șansa identificării unui model de educație care să includă problematica sexualității și care să evite ambele extreme, atât egalitarismul, cât și abuzul. Între exhibiționismul educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare, România poate propune un model eficient, centrat pe familie.
Domnilor Miniștri,
Este legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună populației României un sistem de valori hedonist privind sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi trebuie să informeze și să ceară consimțământul.
Viziunea despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei persoane și nu se poate impune cu forța. Este de neînțeles dorința autorilor Apelului, în condițiile în care, de curând, Curtea Constituțională a cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială, deoarece este vorba despre o materie care se referă și la dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă obligatoriu! Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de materii și având în vedere existența de manuale alternative, considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline școlare care să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de către copil numai cu acordul părinților. Obligativitatea solicitată de către autorii Apelului nu este decât o violare a conștiinţei elevilor și părinţilor, amintind de siluirea conștiinței în comunism.
Suntem conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a dus, în unele cazuri, la traume care ar putea fi evitate. Însă ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul psihologic al copilului și de vârsta lui poate crea traume de a o anvergură și mai mare.
Legătura părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții trebuie încurajați să discute cu copiii și aceste probleme intime. Statul este dator să contribuie la educația continuă, iar existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și accesibile părinților pot folositoare și în această direcție.
În același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații semnatare au făcut-o și cu alte ocazii: introducerea unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității persoanei cu prezentarea ansamblului relațiilor familiale și sociale.
Programa pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei etape de documentare temeinică, făcută de persoane de specialitate, nu în urma presiunii și conform dorințelor organizațiilor promotoare ale ideologiei gender. Discipline precum Personal, Social and Health education din Marea Britanie ori Pregătirea pentru viața de familie din Polonia pot fi folosite ca inspirație și comparație pe plan european.
În privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două întrebări: Ați văzut flash-mob-uri desfășurate de aceste ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă Capitală europeană în afară de București unde reclamele la pariuri sportive să fie de un erotism similar?
Domnilor Miniștri,
Nu este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de tip comunist, dar mai rafinate, pentru impunerea colectivizării conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența agresivă nu țin loc de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu au putut suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul social și a încercat să-l realizeze prin egalitarismul proprietății; ideologia gender de factură comunistă promite raiul social și crede că îl va realiza prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme este consimțit.
În fața cererii imperative a semnatarilor Apelului de a introduce „acum” și în mod obligatoriu educația sexuală în forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul  necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire la sexualitate. Dacă veți fi acuzați că nu dați curs „acum” Apelului și vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”, „antimodern”, „învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că reprezintă și aduce democrația în România inclusiv în cea mai cruntă perioadă a totalitarismului, în anii ʼ50.
În încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața cărții Minunata lume nouă: „Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea sexuală tinde să crească prin compensaţie”.
NOTE:
[1] http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolile-publice.htm
[2] http://www.culturavietii.ro/2014/11/28/mare-britanie-un-elev-de-13-ani-si-violat-colega-dupa-ora-de-educatie-sexuala/
Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)
„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într‑un stu­diu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo, adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”
Semnează:
Asociația Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” – Filiala Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO VITA – filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe de Auz „Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai – de dragul fraţilor mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Asociația Generală a Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația Părinților pentru Educație Sănătoasă
Asociația pentru Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația Institutului pentru Cercetări Psihosociale și Bioetice
Asociația Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și Ana”
Asociaţia Creștină de Misiune și Caritate „Bunul Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociaţia Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children’s Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou – Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Asociaţia Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia „Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima Ardealului”
Youth Association for Personal Development and Innovative Programs”[2]

SURSE

  1. http://stiripentruviata.ro/alfred-kinsey-arhitectul-educatei-sexuale-sec-xx-era-masochist-exhibitionist-si-total-favoarea-pedofiliei/
  2. http://www.activenews.ro/stiri-educatie/80-de-ONG-uri-au-scris-Ministrului-Educatiei-si-Ministrului-Sanatatii-Vrem-Educatie-pentru-familie-si-societate-nu-formarea-de-pionieri-sexuali-pentru-ideologia-gender-de-tip-comunist-125675
  3. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro