"ADHD este o boala fictiva" asta sustinea inventatorul acestei boli pe patul de moarte! Toti copii inteligenti care nu asculta minciunile iluminatilor la scoala sint imediat etichetati ca "bolnavi de ADHD"! Ritalinul este un medicament foarte periculos care distruge sanatatea lor! Oamenilor li se induc ideea de boli pentru ca acestia sa cumpere medicamente imbogatind corporatiile farmaceutice!

by Acest articol face parte din categoria „bolilor inventate”, care nu numai ca nu exista ci nici n-au existat. Practic iluminatii folosesc ca si unealta de propaganda, trusturile lor de presa uriase, dar si medicii lor, care sint instruiti in asa fel incat acestia sa convinga oamenii ca sufera de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Acest articol face parte din categoria „bolilor inventate”, care nu numai ca nu exista ci nici n-au existat. Practic iluminatii folosesc ca si unealta de propaganda, trusturile lor de presa uriase, dar si medicii lor, care sint instruiti in asa fel incat acestia sa convinga oamenii ca sufera de o boala sau alta. Care este rezultatul? Redirectionarea pacientului catre… farmacie. Deci este un urias cerc din care cu greu se poate iesi. Daca esti om inteligent, evident ca poti scapa, dar daca esti persoana care te lasi manipulata de orice „specialist”, atunci ramai sclavul industriei farmaceutice, care n-a salvat pe nimeni niciodata.

Nu cred ca mai este nevoie sa va dau exemplul „chimioterapiei”, cea folosita in „vindecarea” cancerului care a bagat nenumarati oameni in mormant. De ce? Pentru simplul fapt ca distruge intreg organismul. Acesta este un exemplu clar, care nu poate fi combatut mai de nimeni. Este exemplul care arata cum mafia medicala, spoliaza oamenii de bani, dar banii dati nici macar nu le asigura sanatatea.

In continuare vorbim despre o „boala”, care este asemanatoare celei numita SIDA. Am demonstrat intr-un articol anterior citand chiar un medic din Romania si am demonstrat ca SIDA nu exista, caci HIV nu produce SIDA, iar acea „SIDA” este un virus slab numit KALAAZAR, evident creat in laborator. Repet, oamenii aceia mor din cauza chimioterapiei si a altor terapii ce includ aparatele de radiere a organismului.

Mai multe despre SIDA puteti sa cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/sida-nu-exista-ea-este-doar-o-inventie-a-illuminatilor-care-aduce-bogatie-corporatiilor-farmaceutice.

Ce este ADHD ?

Potrivit descrierii oficiale, ADHD este o tulburare comportamentala ce afecteaza cel mai mult copii, prin imposibilitatea lor de a se concentra, acestia avand o hiperactivitate sau cum le zic parintii „nu au stare”. O sa vedem imediat ce inseamna „nu au stare”.

Inventatorul „bolii ADHD”. Hai, ca are fata de evreu khazar!

ADHD la copil

Aceasta afecțiune se poate manifesta la preșcolari, școlari si adolescenți.

Conform DSM IV simptomele ADHD sunt:

  • Incapacitatea copilului de a-și menține atenția și aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;
  • Hiperactivitatea, ducând la un comportament inadecvat;
  • Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determina pe copil să se implice în diverse activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.

„Simptomele de neatenție”

  • ignoră detaliile
  • greșește din neglijență
  • își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
  • pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
  • nu respectă instrucțiunile
  • nu termină ceea ce a început
  • are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
  • evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
  • pierde lucruri de care are nevoie
  • este distras de zgomote exterioare
  • este uituc în activitățile lui

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

Hiperactivitatea

  • aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
  • vorbește excesiv.
  • se agită sau se foiește.
  • trebuie să se ridice de pe scaun.
  • are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber nezgomotoase.
  • este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.

Impulsivitatea

  • răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
  • are dificultăți în a-și aștepta rândul.
  • întrerupe sau deranjează alte persoane.

Deoarece toți copiii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil numai de către un specialist. (Un mare OOPS)

Excepțiile care nu ar trebui sa existe! Acestea pun toata aceasta „boala” intr-o postura delicata!

După noile studii de la Facultatea de Psihologie, Trier din Germania, au fost diagnosticați greșit de psihologi sau pedagogi suprasolicitații, unii copii foarte inteligenți care în școală se plictiseau, deoarece ei rezolvau, sau înțelegeau mult mai rapid, ca ceilalți copii, problemele sau temele școlare. Această greșeală de tratatare medicamentoasă a asemenea copii, a dus la pierderea unor cadre care puteau deveni foarte valoroase a societății noastre.

„Diagnosticul”

Medicii stabilesc „diagnosticul” de ADHD numai atunci când un copil:

  • A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.
  • Manifestă cel puțin șase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puțin șase luni.
  • A prezentat unele simptome înainte de vârsta de șapte ani.
  • Este afectat de aceste simptome în activitățile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la școală și acasă.
  • Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.

Mi-am permis sa „plagiez” cateva informatii de pe wikipedia[1] ce sint propagate in mod obsesiv cu privire la aceasta „boala”. Nu trebuie sa fiti specialisti dragi cititori pentru a vedea contradictiile din ce v-am expus mai sus.

Copii inteligenti etichetati ca „bolnavi de ADHD” de catre Iluminatii! Copii care nu invata sau care nu asculta la scoala minciunile ce li se prezinta si nu sint atenti la ore imediat sint etichetati ca „bolnavi de ADHD”!

Asta se intampla de fapt in spatele acestei „boli”. Statisticile demonstreaza ca orice copil care este „hiperactiv” sau „neastamparat” este un copil inteligent, caci are inca din nastere dorinta de a explora lumea. Atunci cand medicii pun diagnosticul se orienteaza foarte mult la „simptomele de neatentie”, pe care le-am expus mai sus, care reprezinta tocmai ce vorbim noi aici. Dupa cum vedeti mai sus in cadrul „diagnosticului” un prim punct este acesta: „a manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.”.

Ce inseamna asta? Atunci cand un profesor iti spune o prostie la ora de istorie si nu-l iei in seama inseamna ca „ai ADHD”. Cand un profesor iti vorbeste la ora de religie despre personaje fantasmagorice care nu sint atestate in istorie si tu nu-l asculti atunci „suferi de ADHD”. Acestea sint niste exemple in baza carora copii sint imediat etichetati cu aceasta boala, asa cum se face masiv in „democratica” SUA.

Sa ma dau putin pe mine ca si exemplu. Sa zicem c-as fi la o facultate (ce bine ca sint un „prost” fara), iar acolo un profesor de „istorie”, care mai si activeaza prin cine stie ce loja masonica, se apuca el sa-mi vorbeasca mie despre „cum romanii se trag din latini”. Nu numai ca ma va bufini rasul ci il si voi contrazice temeinic.

Mergem apoi la ora de fizica, unde un profesor de fizica imi va spune ca „singurele metode de a produce curent electric sint hidrocentralele, termocentralele, eolienele, centralele atomice si nu mai exista altele”, la fel, aici ii voi zice „nu este asa, exista energia punctului zero, exista bobinele tesla, exista piramida care genereaza curent perpetuum mobile, exista fuziunea atomica la rece etc.”.

Ce vreau eu sa va spun prin aceste exemple este ca, un elev sau chiar student daca ar face asta prin SUA, ar fi imediat luat la ochi de catre profesorul mason si inclus intr-o lista de persoane „suferinde de ADHD”. De ce? „Doar pentru ca nu e atent la ce ii spune profesorul”. Pare o gluma, dar nu e deloc asa.

Edward Bernays inventatorul bolii ADHD: „ADHD este o boala fictiva”

Preiau un articol tradus de site-ul familiaortodoxa.ro[2], tradus fiind de pe site-ul southweb.org[3]:

„Din fericire, Swiss National Advisory Commission on Biomedical Ethics (NEK, Presedinte: Otfried Höffe) a comentat utilizarea medicamentului Ritalin în cazul ADHD, în avizul său din 22 noiembrie 2011, intitulat Human enhancement by means of pharmacological agents: Consumul de agenti farmacologici modifică comportamentul copilului, fără nicio altă contribuție.

Aceasta duce la ingerinţe în libertatea copilului şi a drepturilor sale personale, deoarece agenţii farmacologici provoacă modificări de comportament, dar nu reuşesc să educe copilul pentru a realiza independent aceste schimbări de comportament. Astfel, copilul este privat de o experienţă esenţială de învăţare pentru a acționa autonom şi accentuat care “restrange considerabil libertatea copiilor şi afectează dezvoltarea personalităţii”, a criticat NEK.

Criticii alarmaţi ai dezastrului Ritalin au acum sprijin dintr-o zonă cu totul diferită. Săptămânalul german Der Spiegel l-a citat, în editorialul din 2 februarie 2012, pe psihiatrul american Leon Eisenberg, născut în 1922, fiul unor imigranți evrei ruși, care a fost “tatăl ştiintific al ADHD-ului” și care a spus, la vârsta de 87, cu şapte luni înainte de moartea sa, în ultimul său interviu:

“ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive”

Din anul 1968, timp de aproape 40 de ani, “boala” Leon Eisenberg a bântuit manualele de diagnostic și statistică, mai întâi ca “reacție hiperkinetica a copilăriei”, numită acum “ADHD”. Utilizarea medicamentelor ADHD în Germania a crescut în numai optsprezece ani de la  34 kg (în 1993) la un nivel record de nu mai puțin de 1760 kg (în 2011) – o creștere de 51 ori a vânzărilor! În Statele Unite, fiecare al zecelea copil, în vârsta de circa de zece ani, foloseşte zilnic medicamente ADHD. Cu tendințe de creștere.

Când vine vorba despre repertoriul lui Edward Bernays, părintele propagandei, de a vinde Primul Război Mondial poporului său, cu ajutorul psihanalizei unchiului său și să denatureze știința și credința în știință pentru a crește profiturile industriei – oare n-ar trebui investigat  în numele cui a realizat studiile “părintele științific al ADHD-ului”? Cariera sa a fost deosebit de abruptă și  “boala lui fictivă” a condus la cele mai bune creșteri de vânzări. Și, la urma urmei, el a lucrat şi pentru  ”Comitetul pentru DSM V si ICD XII, Asociaţia Americană de Psihiatrie” între anii 2006-2009. După toate, Leon Eisenberg a primit “Premiul Ruane pentru Cercetări Psihiatria Copilului și Adolescentului. El a fost  lider în psihiatria copilului pentru mai mult de 40 de ani, prin activitatea sa în studiile farmacologice, de cercetare, de predare, precum și în politica socială și pentru teoriile sale de autism și de medicină socială “.

Și, la urma urmei, Eisenberg a fost membru al ” Organizing Committee for Women and Medicine Conference, Bahamas, 29 noiembrie – 03 decembrie 2006, Fundația Macy Iosia (2006)”. Fundația Macy Iosia a organizat conferințe cu agenții de informații ai OSS, mai târziu, CIA, cum ar fi Gregory Bateson și Heinz von Förster în timpul și mult după al doilea război mondial. Oare astfel de grupuri au comercializat diagnosticul  ADHD în serviciul pieței farmaceutice și au adaptat-o pentru aceasta, cu  multa propagandă și relații publice? Aceasta este problema pe care psihologul american Lisa Cosgrove și alții au investigat-o în studiul lor Financial Ties between DSM-IV Panel Members and the Pharmaceutical Industry7. Ei au descoperit că “dintre cei 170 de membrii grupului DSM 95 (56%) au avut una sau mai multe relaţii financiare cu companiile din industria farmaceutică. Sută la sută din membrii grupului “Tulburări de dispoziţie” și “Schizofrenie şi alte tulburări psihotice”, au avut relaţii financiare cu companiile farmaceutice. Conexiunile sunt mai puternice în acele domenii de diagnostic în care medicamentele sunt principala modalitate de tratament pentru tulburări mintale”. În următoarea ediție a manualului, situația este neschimbată. “Din cele 137 de DSM-V membrii grupului care au postat rapoartele financiare, 56% au raportat legături cu industria – nici o îmbunătățire față de procentele membrilor DSM-IV.” “Chiar termenii vocabularului psihiatric sunt acum definiţi, la toate nivelurile, de către industria farmaceutică , “a declarat Dr. Irwin Savodnik, profesor asistent clinic de psihiatrie la Universitatea din California, Los Angeles.

Acest lucru este bine plătit. Doar un exemplu: directorul adjunct al Spitalului Pediatric de Psihofarmacologie din Massachusetts şi profesor asociat de psihiatrie la Harvard Medical School a primit “1 milion de dolari în câștiguri de la companiile de medicamente între 2000 și 2007″. În orice caz, nimeni nu poate trece cu ușurință peste mărturia tatălui de ADHD: “ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive.”

Sarcina psihologilor, educatorilor şi medicilor este de a nu pune copiii pe “tratamente chimice”, deoarece societatea nu se poate ocupa de produsele greșite ale teoriilor omului despre creșterea copiilor și cedarea copiilor noștri pe piața farmaceutică liberă. Să ne întoarcem la menirea esenţială a psihologiei personale și a educației: Copilul trebuie şi poate dezvolta responsabilitate personală și comportament empatic, cu îndrumare de specialitate – și aceasta o face familia și școala: În aceste domenii, copilul trebuie să fie capabil să conducă mental. Aceasta constituie nucleul persoanei umane.”[2][3]

Medicamentele Ritalin si Concerta distrug inteligenta copiilor!

Stiu ca printre cititorii acestui site sint si copii. De aceea vreau sa ma adresez si lor. Atunci cand voi o sa va contraziceti profesorii, nu o sa le ascultati prostiile si minciunile, acestia va vor considera „bolnavi de ADHD” si va vor recomanda un medic. Medicul aplica ce a invatat (o prostie). „Tratamentele” recomandate de catre acestia sint niste „stimulente” numite amfetamine, iar cele mai cunoscute ca fiind recomandate sint Ritalinul si Concerta.

Foarte recent,studiul MTA asupra deficitului de atenție și hiperactivitate (ADHD) a scos la iveală faptul că medicamentele Ritalin și Concerta pot oferi o ameliorare a stării de sănătate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar după trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, mulți părinți renunță la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scădere in greutate, accentuarea ticurilor).

In iunie 2012, publicam un articol intitulat „cele trei substante extrem de periculoase promovate pe scara larga in lume”, iar acolo includeam Aspartamul (indulcitorul artificial), otrava fluor (dicromet de potasiu), dar si Ritalinul.

Ritalin este un alt medicament care modifică starea mentală, fabricat pentru copii şi care poate modifica grav comportamentul lor, fiind legat de multe acte de violenţă. Un raport DEA din 1995 avertiza că Ritalinul „are multe efecte farmacologice comune cu… cocaina”. De fapt, guvernul american clasifică Ritalinul în aceeaşi categorie cu cocaina şi heroina. Dennis H. Clarke, preşedintele Comitetului Consultativ Executiv al Comisiei Cetăţenilor pentru Drepturile Internaţionale ale Omului, spunea că „utilizarea Ritalinului la copii nu are alt efect decât să-i încetinească, să-i reducă la tăcere şi să le îngreuneze evoluţia în viaţă.”

El spune că administrarea de medicamente este o modalitate uşoară pentru părinţi şi profesori. Clarke subliniază constatările în Manualul Diagnostic şi Statistic al Tulburărilor Mentale, ediţia a treia revizuită, publicată de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Aceasta susţine sesizările pericolelor Ritalinului pentru copii şi faptul că toate informaţiile critice despre Ritalin au fost scoase din ediţia mai recentă, fapt care confirmă că industria este implicată într-o muşamalizare. Replica industriei este că eliminarea se datorează unei simple „erori”. Clarke sugerează că toţi copiii care iau Ritalin în şcoala primară trec deseori pe Prozac şi alte medicamente odată cu înaintarea în vârstă. Efectele Ritalinului pot continua mult după încetarea administrării, avertizează Clarke.

Dr. Ann Blake Tracy, Director al Coaliţiei Internaţionale pentru Medicamente, îi împărtăşeşte părerea. Ea arată că adulţii care folosesc aceste medicamente sunt mult mai înclinaţi să comită delicte asociate cu violenţă. Dr. Tracy provine din Utah, patria bisericii mormone, unde se raportează că Ritalinul şi Prozacul sunt folosite pe cap de locuitor de trei ori mai mult faţă de restul ţării. Ea spune că rata criminalităţii şi sinuciderilor în Utah a crescut într-o proporţie corespunzătoare.’ Dennis H. Clarke afirmă că numărul mare de incidente cu copii violenţi şi creşterea sinuciderilor în rândul copiilor se poate datora unui număr crescând de copii cărora li se administrează medicamente pentru controlul comportamentului.

Clarke a dat exemplul unui tânăr implicat în asasinatele din Jonesboro, Arkansas:

„Cunoaştem, de exemplu, că tânărul de 13 ani din Jonesboro se afla sub tratament. Se pare că acesta a fost abuzat sexual de mic şi că acum devenise, la rândul lui, o persoană care abuza sexual pe altele. Era etichetat ca având un comportament hiperactiv – sau având tulburarea numită „deficit de atenţie”. Este clar că acest copil se afla sub influenţa unor substanţe chimice.”

Clarke spune că arunci când se petrec evenimente violente, există „echipe de urgenţă” farmaceutice care merg la faţa locului pentru a face „curăţenie” şi „linişte”. Echipe de psihiatri sunt trimise pe teren şi se asigură că dosarele medicale sunt menţinute sigilate, doctorii sunt convinşi să păstreze tăcerea, iar victimele sunt mituite pentru a nu merge mai departe în instanţă. „Totul se muşamalizează, dinadins. Vorbim de mize de miliarde de dolari” spune el. David M. Bresnahan, redactor pentru WorldNetDaily.com relatează că o învăţătoare din Utah i-a spus că recomandă Ritalin copiilor la orele sale.”

Ea povesteşte că 11 din cei 29 copii din copiii săi din clasa întâi iau zilnic medicamentul la şcoală. Dennis Clarke prevede că viitorul va cunoaşte copii chiar şi mai violenţi, dacă nu se recunoaşte în mod deschis legătura dintre Ritalin şi actele de violenţă. Clarke mai susţine că publicul general, oficiali din sănătate şi părinţii nu recunosc proporţiile pandemice care cuprind deja ţara. Chiar şi CIBA Pharmaceutical Company spune în prospectul unui produs:

„Atenţie: nu sunt încă disponibile date suficiente despre siguranţa şi eficacitatea utilizării îndelungate a Ritalinului la copii.”

Incredibil. Vând Ritalin ca pe dulciuri unor copii şi recunosc că nu au idee despre efectele pe termen lung! Avertismentul este făcut doar pentru a evita procesele juridice de mai târziu când efectele pe termen scurt şi lung sunt luate în considerare. Herbert S. Okun, membru al Consiliului Internaţional pentru Controlul Medicamentelor pentru Naţiunile Unite, afirma la o conferinţă de presă că acest consiliu este foarte îngrijorat că metilfenidatul (Ritalin) este foarte prescris în Statele Unite.

El spunea că zilnic se iau 330 milioane doze de Ritalin în Statele Unite, în comparaţie cu cele 65 milioane din lume. Copiii noştri sunt drogaţi sistematic, iar părinţii şi profesorii stau şi privesc acest proces, încurajându-l uneori. Principala ţintă sunt copiii cu minte activă, care reacţionează diferit la normele impuse.

Mai multe pe larg din acel articol puteti sa cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/cele-3-substante-extrem-de-periculoase-promovate-pe-scara-larga-in-lume.

SURSE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/ADHD

2. http://www.familiaortodoxa.ro/2013/07/25/inventatorul-adhds-pe-patul-de-moarte-adhd-este-o-boala-fictiva/

3. http://www.southweb.org/lifewise/inventor-of-adhds-deathbed-confession-adhd-is-a-fictitiuos-disease/

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro